Sfânta Biserica Ortodoxă

duminică, 14 iunie 2026

Avocat Elena Radu - Explicati-mi si mie ce face Nicusor Dan cu desemnarea prim-ministrului!

Explicati-mi si mie ce face Nicusor Dan cu desemnarea prim-ministrului!

Face propuneri și își dau ăia "demisia" din ce nu sunt, dacă vede că nu reușesc să strângă voturile pentru acordarea încrederii de către Parlament?
Ca să nu fie respectivii respinși de Parlament și să nu fie 2 respingeri sa se puna in discuție dizolvarea Parlamentului si alegeri parlamentare anticipate?
Mie mi se pare o eludare a normelor constitutionale, că așa poate să desemneze Nicusor Dan 1000 de premieri si toti sa isi dea "demisia" pana la votul Parlamentului.
Si uite asa ramane Bolojan in functie 1000 de ani, cu toate că a fost demis de Parlament.
Ce e joaca asta de-a baba oarba cu normele Constitutiei?
Ăsta al doilea desemnat din neant va avea mari probleme de validare reala a functiei.
Nicușor Dan Constitutia! Vezi că te tapesc taman aia de crezi ca te ajuta și sa vezi motive de suspendare ce or sa aibă. 

Iulian Nicolae ŞUCHEA Ofițer Port I Avertizor de Integritate 212/DAIP/2025 - SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE CONDUCEREA CN ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME S.A. CONSTANȚA

SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE CONDUCEREA CN ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME S.A. CONSTANȚA

Astăzi nu mai vorbim despre zvonuri, opinii sau interpretări.

Vorbim despre documente oficiale emise chiar de CN Administrația Porturilor Maritime SA Constanța, de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, de Departamentul pentru Situații de Urgență, de Garda Națională de Mediu, de Inspectoratul General al Poliției Române și de alte instituții ale statului român.

În anul 2020, conducerea CN APM SA Constanța îmi transmitea oficial:

„Vă mulțumim pentru semnalarea unor posibile fapte de încălcare a legii și pentru întreaga dumneavoastră implicare în clarificarea tuturor aspectelor sesizate.”

În anul 2025, pentru aceleași tipuri de sesizări, este constituită o comisie internă care decide clasarea și închiderea acestora.

În anul 2026, aceeași companie susține că aș fi afectat imaginea instituției, relațiile cu autoritățile și chiar sănătatea psihică a colegilor.

În fața acestor contradicții, adresez public următoarele întrebări:

❓ Dacă sesizările mele erau nefondate, de ce CN APM SA a constituit comisii speciale pentru analizarea lor?

❓ Dacă sesizările mele erau nefondate, de ce Garda Națională de Mediu a efectuat controale și a aplicat sancțiuni, inclusiv suspendarea activității de depozitare a azotatului de amoniu?

❓ Dacă sesizările mele erau nefondate, de ce Inspectoratul General al Poliției Române confirmă oficial 22 de controale și 16 sancțiuni contravenționale în valoare de 670.000 lei privind îngrășămintele chimice și precursorii de explozivi?

❓ Dacă sesizările mele erau nefondate, de ce Departamentul pentru Situații de Urgență a anunțat necesitatea optimizării mecanismelor de cooperare și informare privind mărfurile periculoase din porturi?

❓ Dacă sesizările mele erau nefondate, de ce Administrația Prezidențială a comunicat că avertizările privind depozitarea azotatului de amoniu au făcut obiectul unei analize atente și că interesul meu pentru securitatea portuară este apreciat?

❓ Cum este posibil ca în anul 2020 CN APM SA să îmi mulțumească pentru avertizările de integritate, iar în anul 2025 să considere aceleași demersuri un motiv de clasare și decredibilizare?

❓ Cum este posibil ca în august 2025 CN APM SA să transmită Parlamentului României că „din anul 2019 și până în prezent nu au fost sesizări sau rapoarte oficiale privind nerespectarea măsurilor de securitate privind depozitarea mărfurilor periculoase”?

❓ Cum se explică faptul că, la doar câteva luni distanță, în aprilie 2026, aceeași companie recunoaște oficial că au existat două sesizări privind depozitarea mărfurilor periculoase, ambele formulate de subsemnatul?

❓ Care dintre cele două documente reprezintă adevărul? Cel transmis Parlamentului României sau cel transmis ulterior în baza Legii 544/2001?

❓ Cine a redactat răspunsul transmis Parlamentului?

❓ Cine a verificat informațiile?

❓ Cine și-a asumat răspunderea pentru conținutul acelui document?

❓ Cum poate fi susținută afirmația că am afectat imaginea companiei, în condițiile în care informațiile transmise de mine au fost analizate și confirmate, cel puțin parțial, de multiple instituții ale statului?

❓ Imaginea unei instituții este afectată de avertizorul care semnalează riscuri sau de existența riscurilor, neregulilor și sancțiunilor constatate ulterior de autorități?

❓ Cum am afectat sănătatea psihică a colegilor?

❓ Există evaluări psihologice, expertize medicale sau alte documente oficiale care să demonstreze această acuzație extrem de gravă?

❓ Cine sunt persoanele despre care se afirmă că ar fi fost afectate și care este legătura directă dintre starea lor și exercitarea de către mine a dreptului legal de a raporta nereguli?

❓ Cum poate fi considerat responsabil avertizorul pentru stresul produs de existența unor probleme reale, în locul celor care aveau obligația legală să le prevină și să le remedieze?

❓ De ce sesizările privind mărfurile periculoase au fost clasate, în timp ce Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a confirmat oficial că CN APM SA are atribuții de verificare, constatare și sancționare în domeniul mărfurilor periculoase?

❓ De ce Ministerul Transporturilor a precizat expres că CN APM SA are dreptul și obligația de a verifica operatorii care depozitează mărfuri periculoase și competențe privind constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor?

❓ Dacă aceste atribuții existau, cine trebuia să constate eventualele nereguli? Ofițerul port care le raporta sau conducerea care avea competențele administrative și legale?

❓ Cine răspunde pentru faptul că sesizările au fost clasate, în timp ce ulterior instituții ale statului au constatat deficiențe, au aplicat sancțiuni și au dispus măsuri de remediere?

Astăzi, după incidentul dronei din Dana 78 și după toate documentele oficiale apărute în spațiul public, cred că societatea are dreptul să primească răspunsuri.

Am cerut un singur lucru:

ca riscurile privind siguranța portuară, mărfurile periculoase și infrastructura strategică să fie analizate înainte de producerea unei tragedii, nu după.

Întrebarea fundamentală rămâne aceeași:

Într-un stat de drept, cine trebuie să răspundă: persoana care semnalează riscurile sau persoanele care aleg să le ignore?

Iulian Nicolae Șuchea
Ofițer Port Grad I
Avertizor în interes public

sâmbătă, 13 iunie 2026

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Prejudiciu direct din dobânda variabilă umflată prin manipularea ROBOR


Din 2019 încoace, Statul român s-a împrumutat masiv în lei, atât direct de la bănci, cât și prin titluri de stat (Tezaur, Fidelis, obligațiuni de stat etc.), unele dintre aceste titluri fiind chiar listate la bursă*.
O fracțiune importantă din aceste împrumuturi bancare și titluri de stat au dobândă variabilă, compusă din ROBOR + marjă. 
Conform datelor Ministerului Finanțelor și strategiei de administrare a datoriei, ponderea datoriei de stat cu dobândă variabilă este de obicei între 10–18% din total.
Așadar, manipularea ROBOR**, sancționată deja de Consiliul Concurenței cu amendă de 710 milioane de euro, a cauzat și Statului român, iar nu numai consumatorilor, un prejudiciu ce se cere reparat. 
Acest prejudiciu reiese direct din dobânda variabilă umflată prin manipularea ROBOR, dar există și un prejudiciu indirect, rezultat din influența ROBOR asupra pieței și a ratingului de țară.  
1. Prejudiciul direct
Estimare cantitativă, bazată pe date publice:
• Datorie publică guvernamentală medie în perioada 2018–2026: ≈ 700–850 miliarde lei; a se observa că această datorie a crescut de la ~350–400 mld lei în 2018, la peste 1.130 mld lei în 2026); 
• Pondere medie a împrumuturilor și titlurilor de stat cu dobândă variabilă, în totalul datoriei publice: ≈ 15%.
• Sold mediu variabil estimat: ≈ 105–130 miliarde lei; suma de 120 miliarde lei poate fi luată în calcul ca medie conservatoare; 
• Perioadă: 8,5 ani (ianuarie 2018 – iunie 2026).
În 2026, suma de 228 miliarde lei era captivă în contracte și titluri de stat cu dobândă variabilă, stabilită pe bază de Robor.
Prejudiciu estimat pentru Stat (doar partea variabilă direct legată de ROBOR):
a) dacă manipularea ROBOR a însemnat umflarea cu 1 punct procentual, prejudiciul este de ≈ 1,2 miliarde lei/an, deci de ≈ 10 – 10,5 miliarde lei pe toată perioada manipulării; 
b) dacă manipularea a însemnat umflarea ROBOR cu 2 puncte procentuale, prejudiciul este ≈ 2,4 miliarde lei/an, deci de ≈ 20 – 21 miliarde lei în total. 
2. Prejudiciul indirect 
Pe partea de împrumut și titluri de stat cu dobândă fixă prejudiciul poate fi dibuit în mecanismele pieței financiare pe care circulă aceste instrumente. Randamentele (câștigul creditorilor) și, deci, datoria publică, au fost mai mari din cauza ROBOR-ului umflat, de unde au rezultat, evident, costuri mai mari pe termen lung la refinanțări.
Acest efect este mai greu de cuantificat exact, dar probabil adaugă câteva miliarde de lei în plus la total.
Estimarea este conservatoare (folosește sold mediu și doar partea variabilă directă): dacă luăm în calcul și efectul pe noile emisiuni fixe, prejudiciul total pentru stat ar putea urca spre 12–15 miliarde lei la +1 pp și 24–30 miliarde lei la +2 pp. 
Așadar, de la pct.1-2 rezultă că: 
- pentru o manipulare de doar un punct procentual, statul a pierdut 10-15 miliarde de lei; 
- pentru două puncte, a pierdut 20-30 de miliarde de lei.
Acum priviți, cruciți-vă, întrebați-vă ce s-ar fi putut face cu aceste mormane de bani și fiți siguri că actuală putere nu va cere acești bani nici într-un milion de ani de la bănci. 

Cum s-a transformat singurul nostru submarin din armă de temut în epavă la cheu

Cum s-a transformat singurul nostru submarin din armă de temut în epavă la cheu

​Submarinul „Delfinul” (clasa Kilo) stă țintuit la cheu în Portul Militar Constanța de aproape trei decenii. Oficial, povestea care ni s-a vândut în toți acești ani a fost una a „neputinței financiare”: statul român nu a avut 20-30 de milioane de dolari în anii '90 pentru a cumpăra un nou set de acumulatori (baterii) din Rusia.

​Dar când privim faptele la rece, această explicație oficială se prăbușește. În aceeași perioadă, România a găsit resurse pentru alte achiziții scumpe, dar a lăsat în mod deliberat piesa centrală a descurajării maritime să fie înghițită de rugină. Menținerea „Delfinului” pe hârtie în inventarul Forțelor Navale Române nu este o dovadă de respect, ci o perdea de fum care ascunde o realitate cruntă: sabotarea sistemică a capacității subacvatice a României.

​Răul cel mare a fost deja făcut. Prin refuzul de a înlocui acumulatorii la timp, „Delfinul” a fost condamnat la moarte clinică fără ca inamicul să tragă un singur foc.

​I. De ce nu s-au luat baterii la timp?

​Submarinul a intrat în conservare în 1996, la doar 11 ani de la cumpărare, când acumulatorii sovietici originali și-au epuizat ciclurile de viață. Fereastra critică pentru salvarea navei a fost intervalul 1996 - 2002. În acești ani, nava era încă nouă, coca de presiune era perfectă, iar sistemele interne funcționau impecabil.

​De ce s-a blocat achiziția de baterii?

​1. Pretextul „sărăciei”, demontat de alte achiziții

​Ministerul Apărării a invocat constant lipsa fondurilor. Cu toate acestea, în exact aceeași perioadă (mijlocul anilor '90), România a demarat programe extrem de costisitoare, cum ar fi modernizarea avioanelor MiG-21 (programul LanceR), care a costat sute de milioane de dolari. Banii existau, dar prioritizarea lor a ocolit complet Marina Militară.

​2. Teama de a deranja Washingtonul și Bruxelles-ul

​În plin proces de aderare la NATO, liderii politici de la București sufereau de un complex de inferioritate slugarnică. S-a răspândit ideea falsă că, dacă România cumpără piese de schimb din Rusia (singura care livra acumulatorii originali tip 476), axa Washington-Bruxelles va privi acest gest ca pe o complicitate cu Moscova. Pentru a demonstra „loialitate totală” în fața Occidentului, s-a preferat sacrificarea propriei securități naționale.

​3. Soluțiile de avarie au fost ignorate

​Așa cum s-a demonstrat ulterior, tehnologia acumulatorilor nu era un secret de neatins. State vecine sau aliate, precum Turcia, aveau capacități industriale capabile să replice sau să adapteze sisteme de stocare a energiei. România nu a inițiat niciodată o discuție serioasă de audit tehnic cu partenerii regionali pentru a găsi o alternativă la importul din Rusia. Decizia a fost, de la bun început, abandonul.

​II. Mecanismul sabotajului prin abandon

​Cel mai perfid mod de a distruge o armă strategică de înaltă tehnologie nu este atacul direct, ci inacțiunea. Cine a decis să nu cumpere bateriile la timp a știut foarte bine ce va urma. Un submarin este un organism tehnic viu; dacă îl oprești, îl ucizi.

​Prin faptul că „Delfinul” a fost lăsat să stea pe loc, în apă sărată, fără să mai efectueze nicio imersie, s-a produs un sabotaj tehnic ireversibil:

- ​Griparea sistemelor vitale: Valvele de scufundare (kingstoanele), sistemele de balast și tubulaturile de înaltă presiune s-au colmatat și au ruginit.

- ​Distrugerea etanșeității: Garniturile speciale de la axul elicei și de la porțile torpilelor s-au uscat și s-au deformat. O navă care stă la suprafață își pierde elasticitatea structurală necesară pentru a rezista la presiunea din adâncuri.

- ​Pierderea resurselor umane (Cel mai grav aspect): Un submarin fără baterii înseamnă un echipaj care nu poate ieși pe mare. În 30 de ani, generațiile de ofițeri și maeștri militari formați în tehnica subacvatică s-au pensionat. România a pierdut cel mai de preț activ: știința și instinctul de a lupta sub apă. Această resursă nu se poate cumpăra din magazin și nu se reface peste noapte.

​III. De ce este ținut azi „degeaba” în inventar?

​Astăzi, „Delfinul” figurează în continuare ca navă activă în cadrul Forțelor Navale Române. Este o anomalie birocratică bizară: un submarin care nu se poate scufunda, dar are un comandant și un echipaj simbolic la bord. De ce nu este tăiat la fier vechi sau transformat oficial în muzeu?

​1. Paravanul pentru incompetența politică

​Dacă MApN ar scoate oficial submarinul din inventar, ar trebui să admită public o realitate istorică rușinoasă: că timp de trei decenii, România—stat cu ieșire la Marea Neagră și graniță externă a NATO—a fost incapabilă să mențină o capabilitate militară esențială. Menținerea lui în inventar permite pasarea responsabilității de la un ministru la altul.

​2. Alibiul pentru programele viitoare

​„Delfinul” este folosit ca o sperietoare de carton. Ori de câte ori Armata vrea să pună presiune pe clasa politică pentru a aproba bugete masive (cum este actualul program de achiziție a submarinelor franceze Scorpène, estimat la 2 miliarde de euro), argumentul principal este: „Trebuie să cumpărăm nave noi, pentru că singurul nostru submarin este nefuncțional”. Dacă „Delfinul” ar dispărea din inventar, ar dispărea și legătura istorică directă cu arma submarină.

​Răul structural a fost înfăptuit

​În jargonul militar, se spune că „cel mai bun submarin este cel pe care inamicul crede că îl ai”. Timp de 30 de ani, Rusia a știut secundă de secundă că submarinul României nu are baterii și că portul Constanța este complet descoperit din punct de vedere subacvatic.

​Fie că a fost vorba de o decizie dictată de la nivel înalt pentru a nu deranja marile puteri, fie că a fost doar rodul unei indolențe criminale a decidenților militari autohtoni, rezultatul este același: România a fost sabotată din interior.

​Prin neînlocuirea acumulatorilor la timp, s-a tăiat deliberat singurul braț înarmat care putea asigura o descurajare reală în Marea Neagră. Astăzi, când regiunea a devenit un teatru de război fierbinte, decontăm prețul acelui sabotaj prin neputință tactică și prin obligația de a plăti miliarde de euro pe submarine străine pentru a repara o greșeală care putea fi rezolvată, la timpul ei, cu prețul câtorva baterii.

Iulian Nicolae ŞUCHEA Ofițer Port I Avertizor de Integritate 212/DAIP/2025 - Documente care spun mai multe decât orice declarație.





2020: „Vă mulțumim pentru semnalarea unor posibile fapte de încălcare a legii.”

2025–2026: „Ați afectat imaginea companiei.”

Aceeași persoană.

Aceeași funcție.

Aceeași companie.

Același tip de raportări.

Singurul lucru care s-a schimbat este conținutul avertizărilor.

Public astăzi documente care spun mai multe decât orice declarație.

În anul 2020, conducerea CN Administrația Porturilor Maritime SA Constanța îmi transmitea oficial:

„Vă mulțumim pentru semnalarea unor posibile fapte de încălcare a legii precum și pentru întreaga dumneavoastră implicare în clarificarea tuturor aspectelor sesizate.”

Document oficial.

Semnat.

Înregistrat.

Asumat.

La acel moment, avertizările erau considerate utile companiei.

În anul 2025 și 2026, după ce am raportat:

depozitarea neconformă a azotatului de amoniu;

existența unor cantități importante de mărfuri periculoase;

vulnerabilități privind siguranța și securitatea portuară;

riscuri asupra infrastructurii strategice;

aceeași companie a început să susțină că:

afectez imaginea instituției;

produc tensiuni;

creez neîncredere;

am un comportament necorespunzător.

Problema este că între timp au apărut documentele autorităților statului.

ISU a confirmat depozitarea în aer liber a azotatului de amoniu.

DSU a confirmat existența a 627 tone de azotat de amoniu și a dispus măsuri urgente.

Garda Națională de Mediu a aplicat sancțiuni și a dispus suspendarea activității.

Poliția Română a confirmat controale și amenzi de sute de mii de lei privind îngrășămintele chimice și precursorii de explozivi.

Ministerul Transporturilor a confirmat că CN APM SA are competențe și obligații în verificarea operatorilor portuari care desfășoară activități cu mărfuri periculoase.

Mai mult, în august 2025 compania transmitea Parlamentului României că din anul 2019 nu au existat sesizări oficiale privind mărfurile periculoase.

În aprilie 2026 aceeași companie recunoștea oficial că au existat două sesizări, ambele formulate de mine.

Întrebarea este simplă:

Cum a fost posibil ca în anul 2020 avertizorul să fie felicitat pentru că semnalează încălcări ale legii, iar în 2025–2026 să fie sancționat și acuzat că afectează imaginea companiei pentru exact același lucru?

Și încă o întrebare:

S-a schimbat comportamentul avertizorului sau s-a schimbat atitudinea companiei față de adevărurile incomode?

După explozia dronei maritime din dana 78 a Portului Constanța, cred că această întrebare nu mai privește doar un angajat și angajatorul său.

Privește modul în care sunt tratate avertizările privind siguranța publică, mărfurile periculoase și securitatea unei infrastructuri critice a României.

Documentele vorbesc singure.

Iulian Nicolae Șuchea

Ofițer Port Grad I

Avertizor în interes public

vineri, 12 iunie 2026

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - inundațiile recente județul Botoșani, în satul Șupitca, comuna Coșula. România

Astăzi dimineață am ajuns în județul Botoșani, în satul Șupitca, comuna Coșula. Acolo am întâlnit o poveste care m-a tulburat profund.

Am cunoscut un om care se luptă în fiecare zi să supraviețuiască, să își păstreze demnitatea și să reprezinte România pe marile scene naționale și internaționale ale folclorului autentic. Un om pentru care o pâine trebuie să ajungă mai multe zile, un om care trăiește cu lipsuri greu de imaginat pentru mulți dintre noi.

Ca și cum viața nu l-ar fi încercat suficient, inundațiile recente i-au adus un nou necaz, lăsând în urmă distrugeri cu și mai multă suferință. În fața unei asemenea realități nu poți rămâne indiferent. Nu poți pleca mai departe ca și cum nu ai fi văzut nimic.

Voi reveni cu date, imagini și înregistrări video. Voi prezenta publicului povestea unui om care, prin puterea de a merge înainte în ciuda tuturor greutăților, m-a făcut să tresar și să înțeleg încă o dată câtă suferință se ascunde, uneori, dincolo de aplauzele și lumina scenei. Unele povești nu trebuie doar ascultate. Ele trebuie cunoscute, înțelese și ajutate.

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui

He delivered one of the most chilling statements ever

He did not speak in careful institutional language. He did not hedge. He delivered one of the most chilling statements ever made by a credentialed NASA official about extraterrestrial reality.

Paul Hertz, Director of the Astrophysics Division at NASA, stated with complete conviction that the public demanding alien disclosure should be extraordinarily careful about what they are wishing for. His exact words left no room for interpretation.

"Be careful what you wish for. If you guys knew even a fraction of what we do, you would never sleep again. I promise you that." He also stated that NASA will never announce the discovery of aliens because humanity is not going to discover them. They are going to discover us. And when they do, there will not be enough time for press conferences.

Congressman Tim Burchett said classified evidence would keep people awake permanently. Congresswoman Anna Paulina Luna confirmed government proof of interdimensional beings. A NASA Division Director is now saying the same thing with absolute personal certainty.

3 separate institutional voices delivering one identical warning. The people who know are not afraid of what is out there. They are afraid of what happens the moment everyone else finds out.