Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Mă tot uit la generațiile tinere, cele care au crescut departe de sat și nu știu de unde apare laptele sau brânza, cum se culeg nucile și de unde apare carnea de pui din frigider

Mă tot uit la generațiile tinere, cele care au crescut departe de sat și nu știu de unde apare laptele sau brânza, cum se culeg nucile și de unde apare carnea de pui din frigider.

Din nefericire, nici munca bătrânilor sau vorba lor nu mai este respectată. Creștem generații noi fără repere și fără valori reale, în toată goana asta după consumerism și superficial.

Ceea ce este tragic, pentru că atunci când respectul față de străbuni și istorie nu mai este, nu prea mai este nimic. Brusc, ne-am hotărât că nimic din ce ne-au învățat ei și din ce am învățat timp de milenii nu mai este bun. Nici valori, nici tradiții, nici măcar pâinea (că are gluten) sau laptele (că vacile poluează...), iar calciul din lapte nu are formula benefică pentru corpul nostru (deci trebuie să devenim insectivori). Când eram noi mici, puțin ne păsa de aceste teorii atunci când beam laptele din cană, proaspăt muls, și ne amuzam că aveam și noi mustăți, ca bunicii sau ca domnitorii aceia vechi și prăfuiți din cărțile de istorie.

Pentru că veni vorba - de niște ani buni se practică o constantă și acerbă defăimare a personalităților noastre istorice. Din eroi neînfricați ai creștinătății europene au ajuns personaje marginale, de toată jena, motiv pentru care trebuie anulați (cancel culture...). Nici în manualele școlare nu mai găsești ilustrate faptele istorice și curajul poporului român. Am devenit victime și ne perpetuăm victimizarea, prin tot ceea ce facem. Cei mai vocali progresiști detestă că sunt născuți aici sai că au legături cu oamenii de aici. Dacă vă uitați în jur, o să vedeți exact la ce mă refer.

Așa că atunci când totul pare că moare, zici că mai poți puțin, că nu e dracul atât de negru, că mai este ceva înflăcărat în noi, și aduci lângă tine oameni care încă mai cred că se poate și îi aduni laolaltă, într-un singur loc. Pe Vale Neajlovului, unde altundeva?

www.singfest.ro

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

DOUĂ VORBE DESPRE CRUCE.. Preotul Sorin Croitoru din Mantova (Italia)

DOUĂ VORBE DESPRE CRUCE..

Când zicem "Cruce" ne gândim la durere, dar nu la o durere oarecare, ci la o durere îngrozitoare, din acelea ale căror pomeniri aduc spaime noaptea în vis..

Când zicem "Cruce" ne gândim la un Om Care tremură de durere primind piroane în mâini și în picioare, "ca un miel spre junghiere și ca o oaie FĂRĂ DE GLAS înaintea celor ce o tund", cum scria profetul Isaia despre El.. Dar Omul Acesta nu este un om oarecare, ci este Dumnezeu Care S-a îmbrăcat în firea noastră. Omul Acesta este Însuși Veșnicul Dumnezeu, prin Care toate s-au făcut!

Când zicem "Cruce" ne gândim la o răbdare nemaipomenită în durere, răbdarea unui Om Care ar putea să oprească într-o clipă totul, căci este atotputernic.. Și totuși El rabdă de bună voie, "până la moarte, și încă moarte pe Cruce", cum scrie despre El Sfântul apostol Pavel. Răbdă din milă pentru noi: El știe că dacă ar coborî de pe Cruce, nu ar mai exista niciodată salvare pentru neamul omenesc.. De ce? Pentru că prin neascultarea strămoșilor a intrat păcatul în adâncurile ființei omenești. Ei bine, pentru curățirea firii noastre de păcat este nevoie de ascultarea până la moarte a Lui, a Celui FĂRĂ DE PĂCAT. Ascultarea desăvârșită a Fiului lui Dumnezeu devenit Om deplin va vindeca omenirea de păcat! Ați observat ce strigau fariseii de lângă Cruce? "Coboară-Te de pe Cruce"! Iată cât este de evidentă zvârcolirea diavolului în ultimele sale agonii dinaintea pieirii definitive.. El se vede distrus de Hristos și cu ultimele puteri ridică oamenii împotriva Sa.. Dar Domnul vede diavolii care mișcă buzele batjocoritorilor și Se roagă pentru ei: "Părinte, iartă-i, că nu știu ce fac"!

Crucea, dragii mei, a fost într-adevăr un teribil instrument de tortură și de moarte. Urăsc crucea aceasta înainte de urcarea Domnului Iisus Hristos pe ea! Câte oase zdrobite, câte gemete, câte plânsuri a adus crucea printre oameni.. Dar când crucea devine "Crucea", adică Și-o însușește Dumnezeul meu ca să mă mântuiască pe mine, atunci lucrurile se schimbă..

Iubesc Crucea Domnului meu, Lemnul stropit cu sângele Jertfei Celei Noi! Iubesc Crucea care Îl ajută pe Domnul meu în lucrarea Sa terapeutică, de vindecare a omenirii! Iubesc Crucea care Îi devine pat Domnului meu atunci când Își dă sufletul, zicând: "Săvârșitu-s-a"! Iubesc Crucea care devine sabie a Domnului pe care a mânuit-o atunci când l-a sfărâmat pe satana!

Durere care naște mântuire, Moarte care naște Înviere, Cruce care devine cheia ce deschide ușile Raiului.. Cum să nu iubesc eu "semnul Fiului Omului"?

"Doamne, armă asupra diavolului, Crucea Ta ai dat-o nouă, că se îngrozește și se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei"!

"..Și cu Crucea Ta păzește pe poporul Tău"! Amin

Preotul Sorin Croitoru din Mantova (Italia)

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Nu știu câți dintre voi știu povestea localității Singureni, aflată la 30 de kilometri de București

 

Nu știu câți dintre voi știu povestea localității Singureni, aflată la 30 de kilometri de București, localitatea în care m-am născut, unde îmi sunt rădăcinile și rudele și de care sunt foarte atașat. Am făcut mereu tot ce a fost posibil să o promovez – am făcut un documentar care se găsește pe youtube din 2015, precum am organizat acolo și un Târg de Crăciun, în decembrie 2021. Chiar cred că datoria noastră este să păstrăm tradițiile vii și pline de culoare, pentru că atunci când ele dispar, dispare și identitatea noastră națională și se pierde personalitatea noastră individuală.

Singureni este o locație istorică, de numele căreia se leagă povești și legende nenumărate. De altfel, zona Călugăreni – Singureni – Comana are amprenta celor doi domnitori care au pus bazele politice și emoționale ale Țării Românești medievale. Totul, de la numele localităților, la toponimia cătunelor, pădurilor și pășunilor, amintește de Vlad Țepeș și de Mihai Viteazul, precum și de morile de apă care funcționau pe cursul Neajlovului.

Idilică, molcomă, tolerantă, zona Singurenilor este locul în care te retragi pentru a scăpa de zgomotul din oraș și pentru a te reconecta cu natura, tradiția, istoria, în timp ce savurezi „vinul de buturugă”, produs din soiurile hibride de la Singureni, sau o bere, la o partidă de pescuit cu prietenii...

Oamenii de aici sunt foarte liniștiți și păstrează specificul locului: un mix de tradițional cu modern, ce se regăsește în mai toate localitățile situate lângă metropole. Într-o curte vezi cum nea Vasile face mustul, alături de nepoții lui, după o ”rețetă” veche de sute de generații, în care DOAR anumiți struguri intră la presă. În altă curte, vezi o seră imensă, în care Grigore cultivă roșii, iar peste drum, o curte în care este un ATV. Asta este și frumusețea locului. Asta este ceea ce ne menține vii și ne face diferiți de ceilalți, dar la fel de umani. Și acesta este și motivul pentru care am ales să organizăm un festival aici, aproape de orașul lui Bucur, pentru toți cei care își aduc aminte zâmbind de toate amintirile dragi din copilărie, dar și pentru tinerii de azi. Asta face @Singfest, îi aduce pe toți și toate laolaltă, pentru eliberare.

PS: Aveți și concurs pe pagină, cu invitații la festival. Zic că e de interes.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Inginer Biolan Petre - Sa profitam de afine si catina!

Nu stiu ce nume sa-i dau.Am fiert piersici salbatice cu ceva Afine pe care le aveam prin casa.Nu am pus zahar.( in borcane)

Le voi pune in frigider .Sunt facute pentru a le consuma relativ repede.Nu acum ,cand sunt fructe crude .

In sticla este tuica ,alaturi de afine si cătină.

Sa profitam de afine si catina!

Iata ce spune f. f. foarte pe scurt Acad Ovidiu Bojor in cartea Ghidul Plantelor Medicinale

AFINUL VACCINUM MYRTILLUS (SALBATIC)

Antocianozidele ,componente principale ale fitocompusilor din afine SUNT ACTIVE ASUPRA BUNEI FUNCTIONARI A MICROCIRCULATIEI....

......

Administrarea produselor obținute din afine produce reactivarea micricirculatiei locale, ameliorand si fluxul venos,reduce edemele

Este antiseptica intestinala etc etc etc..

Ajuta la acuitatea vizuala

CATINA HIPPOPHAE RHAMNOIDES

Fructele de cătină contin flavonoide ,polifenoli,ulei gras complex NUMEROASE MICROELEMENTE ( P, Ca,Mg,K,Na,Fe) vitamine liposolubile( A,E,F,D)

Vitamine hidrosolubile ( C,,P,K, complexul B)etc.etc etc.Catina constituie o valoriasa sursa de polivitamine

Inginer Biolan Petre

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Promotorii de acum 40 de ani ai comunismului cu față umană și ai perestroicăi ajunseseră la concluzia că nu se mai poate trăi în frică și negarea realității (denial, pă holiud/netflix style) în favoarea credinței în știința și a ideologiei sovietice.

Promotorii de acum 40 de ani ai comunismului cu față umană și ai perestroicăi ajunseseră la concluzia că nu se mai poate trăi în frică și negarea realității (denial, pă holiud/netflix style) în favoarea credinței în știința și a ideologiei sovietice.

Dizidenții vorbeau și scriau, iar adversarii blocului sovietic îi publicau și îi premiau cu Nobel sau Oscar, într-un demers de demolare prezentat ca o victorie a libertății și a rațiunii.

Oamenii simpli ascultau cu emoție posturile de radio ale libertății. Aceea era libertatea autentică, libertatea dezirabilă, antidotul totalitarismului.

Nu mai există acel antidot. Fabricanții virusului nu au mai lucrat la anti-dot. Veninul totalitar e ubicuu azi. E peste tot. Unii s-au îndrăgostit de el ca de un drog.

Azi, nu mai ai unde să publici, că peste tot ești cenzurat. Fie brutal și direct, așa cum s-a întâmplat în plandemie cu oamenii de știință si de cultură “negaționiști”, fie insidios și indirect, prin limitarea accesului la main-stream media sau prin ștampilarea ca fake news a opiniei dizidente.

Nu mai există debușeul unei noi perestroika. Totul este sun control. Negarea realității nu a fost niciodată mai simplă: anihilarea oricărui dizident și neutralizarea oricărei idei critice sunt la un click distanță.

Oamenii simpli nu mai au radiouri ale libertății la dispoziție. Cărțile tipărite sunt dezavuate și chiar interzise.

Media de sorginte rusă ori chinezească sunt necredibile prin definiție, cele ale lumii “libere” se auto-cenzurează, ca să nu dispară economic.

Veți zice că cele de mai sus figurează, totuși, pe o pagină a unei rețele de socializare. Da, dar câți mai pot citi sau măcar accesa această pagină? Nici măcar 5% din cei peste 155 de mii de “urmăritori” nu mai pot vedea ceea ce scriu. Suntem făcuți insignifianți prin news feed: ce deranjează, e degradat și pus la coada cozilor, ce cadrează cu “valorile” comunității este împins în față, ca să sară în ochi și să nu poată fi ignorat. Curând, dizidenții vor fi debranșați de la tot ceea ce înseamnă traiul în sec. XXI, doar pentru că nu sunt cu turma și cu mulțimea de idioți utili. Pe de altă parte, cât timp credeți că voi mai fi lăsat să scriu aici, după ce se va fi aflat procentul meu real de încredere la vot pe care l-au descoperit deja sondorii opiniei publice și îl ocultează?

Oare cine a învins în 1989, securitatea & comunismul sau democrația de tip occidental?

Om fi, probabil, în post-democrație, cum spunea V. Orban, dar eu cred, mai degrabă, că suntem trăitori fără vrerea noastră într-o lume pervers întoarsă cu fundul în sus, unde capitalismul e spionaj permanent, elitele birocratice, nealese de nimeni, sunt mai centralist - sovietice decât comuniștii de vârf din vremea lui Gorbaciov, iar știința a devenit pretext ideologic al transformării omului într-o figurină de plastilină, ușor manipulabila digital.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - În anul 2003, guvernul României decidea, prin ordonanță de urgență, să privatizeze Petrom!!

 

În anul 2003, guvernul României decidea, prin ordonanță de urgență, să privatizeze Petrom. Printre altele, actul normativ prevedea alocarea unui procent de 8% din acțiunile emise de societate către salariații Petrom. Era vorba arunci de cca 75 de mii de oameni. Mulți dintre ei sunt acum trecuți la cele sfinte.

Ordonanța a fost aprobată prin lege. Privatizarea s-a efectuat în favoarea “austriecilor” de la OMV, în fapt, un recipient al acțiunilor strategice ale Gazprom. Desigur, privatizarea s-a făcut pe doi lei. Drept condiții de aderare la UE, la fel s-au efectuat și privatizările unor bănci, tot cu austriecii.

OMW Petrom este acum a treia cea mai mare companie din România și, în plină criză sanitară și energetică, a doua cea mai profitabilă.

Alocarea celor 8% din acțiuni nu a avut loc niciodată.

Guvernul României trebuia să emită o hotărâre prin care să decidă criteriile și metodologia de alocare. Nu a făcut-o niciodată, deși au trecut 19 ani.

Important : această alocare de acțiuni nu era preăvăzută a fi cu titlu gratuit, ci pe bani, prețul fiind egal cu cel oferit Statului român de investitorul care, până la urmă, a dobândit pachetul majoritar de acțiuni.

Precizez, în plus, că acest pachet de acțiuni nealocate a determinat foarte multe incidente judiciare, lupte subterane de putere, trafic de influență nefinalizat, plus ani grei de închisare pentru unii lideri de sindicat și oameni de afaceri.

În luna mai a anului 2019, întrucât respectiva hotărâre de guvern nu fusese emisă, ÎCCJ a pronunțat o decizie definitivă prin care a obligat Starul român să o emită, sub sancțiunea unei penalități de întârziere de 1000 de lei pe zi în favoarea tuturor celor cca 16500 de reclamanți și intervenienți. Aceste penalități sunt, în prezent, obiectul unui mega-proces de executare silită, demarat atât în țară, cât și în strainătate. Până în prezent, aceste penalități nu au fost achitate, iar hotărârea ÎCCJ cu privire la acele acțiuni reprezentând 8% totalul acțiunilor emise de OMV Petrom nu a fost emisă (există o hotărâre care se preface că alocă 1%, în loc de 8%, dar amână procedura cu încă doi ani), deci penalitățile curg în continuare.

Cu titlu de fapt divers, vă invit să faceți un calcul al acestor penalități. Înmultiți 1000 de lei cu 16500 de reclamanți și cu 1000 de zile (3 ani) și vedeți cât vă dă. Vă va lua amețeala.

La aceste sume colosale se adaugă costurile de judecătă (💥👉cca 16.500 de reclamanți sunt implicați în minim 4 dosare de fiecare, căci statul contestă inutil executarea💥👈) și costurile finanțării colectării creanțelor.

Acești bani se vor achita, într-un fel sau altul. Desigur că acești bani se vor suporta din budget, deci din taxele și impozitele noastre.

Există însă și o răspundere a celor care nu au emis respectiva hotărâre nici după pronunțarea deciziei ÎCCJ. Există despăgubiri și amenzi pentru nerespectarea unor hotărâri judecătorești emise în contencios administrativ. E vorba de art.18 și, respectiv, art.24 din Legea contenciosului.

Așa cum rezultă din poză, Curtea de Apel București a decis să amendeze prim-miniștri României de după data de 8 mai 2019 (data emiterii deciziei ÎCCJ) cu suma de 20% din salariul net brut pe economie pe fiecare zi de întârziere în emiterea hotărârii de guvern de alocare a celor 8% din acțiunile OMV Petrom.

Așadar, Dăncilă, Orban, Câțu și Ciucă sunt obligați, fiecare, proportional cu zilele în care au fost/sunt premieri, să achite această amendă de cca 500 de lei pe zi.

În același timp, Curtea de Apel București a decis și plata unor noi penalități de 1000 de lei pe zi de întârziere, în favoarea reclamantei.

💥👉Imaginați-vă : în această speță sunt implicați deja cca 16.500 de reclamanți. Deci, amenda și penalitățile se pot multiplica de 16.500 de ori.💥👈

În final, țin să vă spun asta.

Omul obișnuit renunță la orice luptă judiciară chiar înainte de a o începe. Unii chiar inundă internetul cu îndemnuri „optimiste” de genul n-are rost, frate, nu sunt șanse, judecătorii sunt corupți/slabi, avocații scumpi, adversarii mult prea puternici etc.

👉Acest defetism este periculos pentru democrație și statul de drept.👈

De exemplu, Arafat & co au reușit să distrugă orice drepturi și libertăți și aproape orice intenție de luptă judiciară pentru apărarea acestora tocmai pentru că au știut exact cum stau lucrurile cu voința cvasi-inexitentă a cetățenilor români de a-și apăra drepturile în justiție, mai ales în formula procesului colectiv.

Au fost 23 de hotărâri de guvern de prelungire a sării de alrertă, toate anulate la cererea și prin insistența unor „conspiraționiști”, „negaționiști” sau „teroriști”. Nimeni și nimic, însă, nu i-a oprit pe Arahat & co să distrugă societatea, să o fure prin contracte cu deducație și achiziții inutile, să o îndatoreze aberant, să o sărăcească, să o înfometeze, să o îmbotnițeze, să o închidă în casă și să o priveze de drepturi și libertăți concrete, individuale. Pentru că nimeni nu a găsit de cuviință să citească și să ceară aplicarea art. 18 și art. 24 din Legea contenciosului administrativ, care prevede atât despăgubiri pentru emiterea unor acte normative ilegale, cât și amenzi pentru ne-emiterea altora, necesare și obligatorii. Iar acestea se pot cere individual, de la persoane concrete, adică de la (non)emitenții actelor normative, fie ei premieri, comandanți ai acțiunii sau simpli birocrați cu atribuții de scriere și fundamentare a actelor normative.

Aceasta postare este lungă, dar nu necesită mai mult de 7 minute de citire.

Dați share, vă rog.

Numai în acest fel puteți neutraliza mecanismul automat al feisbuc de limitare a postărilor care deranjează.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Sfânta Muceniță Ketevan, Împărăteasa Georgiei (1624)

Pomenirea Sfintei Mare Mucenițe Ketevan, regina Georgiei, care s-a săvârșit în chinuri cumplite (+ 1624)

Sfînta Mare muceniţă Ketevan era descendentă din familia imperială Bagration şi era strănepoata a împăratului Constantin din Kartalin (1469-1505). Devenită soţia lui David, urmaşul împăratului Alexandru al II lea din Kakheti (1577-1605), ea însăşi a condus imperiul. Pietatea profundă a împărătesei se manifesta în atenţia ei deosebită faţă de nevoile Bisericii Georgiene, în zidirea de biserici, adăposturi şi case pentru călători sau cei fără de acoperis. După moartea soţului său, Sfinta Ketevan s-a instalat în singurătate.

Constantin (numit Okayan), frate al soţului ei, a acceptat Islamul şi, urmând instrucţiunile sahului Abbas I, a trimis asasini să îl ucidă pe tatăl său care era pe moarte, împăratul Alexandru II, şi fratele său George. După ce crima a fost înfăptuită, Constantin a dat ordine să fie puse corpurile victimelor pe cămile şi să fie duse împărătesei Ketevan. îngrozită în faţa faptei de cruzime, împărăteasa i-a jelit pe nevinovaţii suferitori şi i-a îngropat la catedrală Alaverdsk. în plus, necredinciosul Constantin-Okayan a depăşit buna cuviinţă în faţa respectabilei ei văduvii şi i-a cerut mana, ameninţând cu forţa în caz de refuz.

Împărăteasa Ketevan şi-a adunat poporul din Kakheti şi a mers împotriva lui Constantin, învingând pe necuviinciosul apostat. El avu parte de o moarte lipsită de glorie împreună cu mulţi din armata persană. Sub conducerea înţeleaptă a împărătesei Ketevan, pacea şi dreptatea au fost restabilite în Kakheti. Sahul Abbas I i l-a înapoi pe fiul ei Teimuraz, care, desi trăise mai multi ani la curtea şeicului ca ostatic, îsi păstrase Credinta Ortodoxă neîntinată.

După aceea sahul Abbas, ameninţând Georgia cu distrugerea, a constrâns autorităţile feudale din Kakheti să predea o sumă de ostateci de seama. Printre ei, ca voluntar, se afla împărăteasa Ketevan. Vrând să prevină dezastrul pentru naţiunea georgiană şi Sfânta Biserică, ea a ajuns în Ispahan. Sahul Abbas a îndemnat-o pe împărăteasa să accepte credinţa mahomedană, dar a primit un refuz hotărât.

Apoi împărăteasa Ketevan a fost aruncată în închisoare, unde a petrecut zece ani, plini de suferinţele martiriului. Nici josnicia curtenilor perşi, nici propunerile viclene ale şahului de a o ridica la rangul de împărăteasă ţinutului pers, nici propunerile de mari bogăţii, nici implorările şi rugăminţile stăruitoare ale curtenilor şi nobililor perşi - nimic nu era în stare să o ademenească să pronunţe chiar şi o singură vorbă blasfemitoare împotriva lui Hristos. Nimic nu era în stare să o mişte pe cea care suferea întru Hristos.

Au atârnat-o răstignită pe un copac în formă de cruce şi au torturat-o cu cleşti încinşi. I-au pus pe cap un coif încălzit la roşu, a fost lovită cu vergi de otel şi i-au împuns trupul cu unghiile. Fumul gros din părul şi capul său arzând s-a ridicat în sus, şi binecuvintata martiră şi-a dat sufletul întru Dumnezeu în ziua de 13 septembrie 1624.

Trei coloane strălucitoare au coborât asupra trupului Sfintei Ketevan, semnificând izbânda ei spirituală. Osemintele sfintei împărătese au fost aduse la Roma la catedrala sfântului Apostol Petru, de către călugări ai ordinului Augustinilor care fuseseră martori la martiriul ei. O parte din moaşte (cinstitul cap şi mâna dreaptă a martirei) au fost date de către călugării Augustini împăratului Teimuraz I şi puse sub masa altarului din catedrala Alaverdi a sfântului Mare mucenic Gheorghe din Kakheti. Patriarhul-katolikos Zaharia (1613-1630) a numărat pe Marea Martiră Ketevan printre sfinţi şi i-a rânduit Sărbătoarea pentru 13 septembrie.