Anul 1877. Rușii în ”operațiune specială” la sud de Dunăre

 

Anul 1877. Rușii în ”operațiune specială” la sud de Dunăre, făcând ceea ce știu ei mai bine - să jefuiască, să violeze femei, să ucidă populația pașnică. Aceasta o fac de secole. Și nu o spun eu, ci chiar istoricii ruși. Încă la sf. sec. XVIII comportamentul ostașilor ruși îngrozea Europa. E destul să amintim de cucerirea Ismailului la 11 decembrie 1790. După cucerirea orașului, Suvorov l-a lăsat pradă pe mâna soldaților săi timp de trei zile. Aceștia nu au cruțat pe nimeni, fie că era vorba de femei sau copii. Conform unor martori oculari, soldații ruși își strigau unul altuia: ”omorâți-i pe micii basurmani ca din ei să nu ne crească nouă dușmani”. ”Cazacii sângeroși apucau copii de picioare și le strivea capul de ziduri”, scria colonelul Marelui Stat Major rus, N. Orlov, în 1890 (Vezi: Н. Орловъ. Штурмъ Измаила Суворовымъ въ 1790 году. С.-Петербургъ, 1890, стр.32-33). ”Conform unei promisiuni făcute în avans de Suvorov, orașul a fost lăsat timp de 3 zile la discreția soldaților, așa era obiceiul vremii, scria N. Orlov, prin urmare, în a doua și a treia zi au continuat încă cazurile de violență și omucidere, iar în prima noapte până în zori s-au auzit împușcături de pușcă și pistol. Jaful a luat proporții îngrozitoare. Soldații năvăleau în case și jefuiau tot felul de bunuri - haine bogate, arme prețioase, bijuterii; magazinele negustorilor erau distruse, iar pe cadavrele proprietarilor, noii stăpâni erau în căutare de pradă; multe case erau dărâmate, iar locuitorii acestora stăteau în băltoace de sânge, de peste tot se auzeau vaiete și strigăte de disperare, gemete ale muribunzilor; orașul cucerit era o priveliște terifiantă”.

Mihai Gribincea

Avva Credo Gălățan - Falsa iubire sau despre fărădelegile șobolanilor din bibliotecă 2

 

Falsa iubire sau despre fărădelegile șobolanilor din bibliotecă2

Problema acestor oameni care poartă identitatea șobolanilor din bibliotecă, este gravă pentru că deturnează sau falsifică un adevăr fundamental.

Ei crezând în minciună, iar nu în adevăr, pun binele în locul răului și pe lângă faptul că se nimicesc pe ei înșiși, nimicesc și pe aceia pe care îi influențează și precum ne arată șobolanul din imagine, pun capcane celor naivi, pun cașcavalul pe cursa în care se prind victime. Cum am putea noi altfel numi cauzalitatea celor care numesc binele rău și răul bine? Că aceia aruncând în lume minciuna propriei lor credințe, devin mâncare otrăvită pentru cei care o mănâncă.

Ei în mintea lor de șobolani din bibliotecă își asumă erorile, luând în calcul legea iubirii care, zic ei, nu cunoaște granițe. Căci nici șobolanii nu cunosc granițe la îngurgitări. Și au ei așa impresia că iubirea care este oricum relativă la omul firesc, ar putea deveni ,,dumnezeul societății" fără a fi pusă în raport cu anumite dogme și canoane. Și aceasta, dacă după mintea lor este mai presus de dogmă și canoane, taie și spânzură după bunul lor plac. Nici nu gândesc că astfel, fiecare individ ar putea deveni dumnezeul propriei sale decizii în virtutea iubirii, promovând această idee ca fundament al unui concept. Și cum ideea prinde la proști, imaginați-vă ce vor face toți proștii la un loc, cu conceptul afirmat de ideea minciunii. Să ne ferească Dumnezeu! Bomba atomică este 0. Aceasta, pentru că odată ce în numele unei idei se produc atrocități, tot așa, în numele unei false iubiri se produc înșelări, care devin în fond tot atrocități.

Continuă.

Avva Credo Gălățan

Erupție de vulcan de noroi sub un templu din Taiwan

 

Erupție de vulcan de noroi sub un templu din Taiwan

În jurul orei 06:00, ora locală, vineri, 8 aprilie 2022, un vulcan de noroi a erupt în apropierea templului Huang Yuan Sheng Tien din orașul Wandan, județul Pingtung, Taiwan. Aceasta este a doua erupție a acestui vulcan noroios din 13 octombrie 2021.

Exploziile au atins înălțimea unei clădiri cu un etaj și pentru a preveni răspândirea noroiului în câmpurile de orez din apropiere, excavatoare au fost mobilizate pentru a devia noroiul în șanțuri de drenaj, a declarat șeful satului Wanney, Chen Yui.

În mod normal, un incendiu este aprins pentru a grăbi eliberarea gazului natural, dar pentru că această erupție s-a produs în apropierea unui templu, satul a decis să lase gazul să scape singur, fără să declanșeze un incendiu, a spus Chen.

God | WTF

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Planul pentru colonia România

 

Gabriel Garcia Marquez a scris un roman despre generalii - dictatori ai Americii de Sud, intitulat Toamna patriarhului. Și despre sosiile lor, lăsate să fie linșate de popor.

Planul pentru colonia România, impus de păpușari lui Iohannis, este ca în 2024 să fim nevoiți să “alegem” între un general, un securist sofisticat, actualmente secretar general - adjunct al NATO* și un produs al securității** “luptătoare” contra corupției.

Dacă ceea ce scrie în articolul din 👉linkul👈 din comentariu se adeverește (două partide stânga-dreapta, plus balamaua udmr, care vor colabora la infinit), vom avea o democratură din 2024, o garnizoană în care ordinele nu se discută, ci se execută. Indiferent dacă generalul din labirint s-ar numi Ciucă, Geoană sau Kovesi, ideea de libertate, egalitate de șanse și rațiune nesubjugată de panică și de frica de bătaie/arest/pușcărie va deceda.

De aceea, nu trebuie să le permitem planificatorilor să ne ia prizonier viitorul. Măcar pentru calitatea umană joasă sau pentru nivelul redus de inteligență emoțională a celor care fac parte acum din prostocrație.

Dacă România a cărei voce nu se aude nu se ridică la timp pentru a se opune acestui plan și a crea proprii candidați, generația noastră va fi fost una cu un vis ratat, iar generațiile viitoare, unele cu un destin de garnizoană sau de pușcărie.

De aceea, mai mult ca niciodată,

HAI LIBERARE!

*o alianță militară “defensivă” care a impus, în ultimii 32 de ani, întreaga geopolitică a lumii și ascensiunea totalitară a petrodolarului, a financializării economiei și, mai nou, a digitalizării

**o instituție care și-a luat, anti-constituțional, atribuții de judecător și procuror, distrugând ideea de independență a magistraților

Profesor și Avocat Gheorghe Piperea

Profesor.Univ.Dr.Silviu Gurlui - Praful alb, seceta si poluarea

 

Fenomenul prafului alb este de amploare chiar mare. Observ deja acest lucru pe zone foarte extinse din regiunea Moldovei. Inclusiv (mai ales) pe cursul apelor (a malurilor mai incalzite), in zonele unde se pot aduna și mai multe precipitații.

Fenomenul este legat de seceta severa din zona Moldovei, de lipsa irigațiilor dar și de poluare majora din aer (infiltrata in sol, prin precipitații sedimentind sarea) sau din varii îngrășăminte (sulfat de amoniu). Sa ne amintim și de spuma de la precipitații, de detergenți, etc. Sunt posibile acumulari de cantități mari de săruri solubile în sol, cum ar fi carbonați și sulfați de sodiu, magneziu și calciu.

Practic avem un exces de sare care se acumulează în sol, la suprafață, din cauza secetei și a activității umane (irigații necorespunzătoare, urbanizare etc.). In multe colturi ale lumii, acest fenomen apare in special în zonele uscate unde se arata ca irigarea este esențială pentru producția agricolă.

Salinizarea din cauza irigațiilor necorespunzătoare devine o problemă serioasă, fiind recunoscută ca una dintre cele mai importante probleme pentru securitatea alimentară mondială și managementul durabil al resurselor solului. Iată ca a devenit o problema și la Iași!

Degradarea terenurilor și salinizarea sunt legate de neutilizarea adecvată a solului.

Dar praful observat in Iasi a fost observat și la 80-120 km de Iași, spre Bacău, Neamt, Hârlău, Prut, etc. In plus, praful are miros și aspect specific unor compuși ce pot conține in amestec sulf și derivați ai acestuia.

Acest praf, rezultat ulterior după evaporarea soluției din sol (mai ales pe vârful firelor de iarba) ajunse din adincime spre suprafata, este purtat de vint, apoi, peste tot, și ar putea fi întâlnit și pe străzi, acolo unde contrastul e mai puternic.

Este de așteptat ca fenomenul sa fie mai puternic prezent in zonele joase, în zona izvoarelor și a cursurilor de apă și unde este poluare mai mare! Mai ales in zonele de acumulare a precipitațiilor de pe câmpii (între versanți!!!). Ați ghicit: fix in zona unde am descoperit focarul din Iași!!!

Am întrebat pe foarte multe persoane. Pentru toata lumea pare un fenomen neobișnuit aici in Iasi!

Clar, trebuie sa ne preocupe mai mult solul, aerul, apa și agricultura. Nu mai zic de animale și vegetația care suferă crunt din cauza indolenței noastre!

______________________

Alerta Poluare Romania

Prognoze și măsuri de urgență necesare în caz de poluare majoră.

Silviu Gurlui Telegram______

Imaginile sunt din Iași, respectiv:

1: Salinization of Azerbaijani lands raises concerns

2: SALINIZATION: WHO SHOULD BE PAYING FOR OUR PLANET’S DAMAGED SOIL?

3: SALINITY IN THE CENTRAL VALLEY: A CRITICAL PROBLEM

4:INTEGRATED WATER RESOURCE MANAGEMENT - FROM TRADITIONAL KNOWLEDGE TO MODERN TECHNIQUES

Profesor.Univ.Dr.Silviu Gurlui

Testamentul lui Petru cel Mare al Rusiei

 

Tarul  Petru I (cel Mare) al Rusiei, n.9 iunie 1672 (30 mai s.v.) ; ( d. 8 februarie (28 ianuarie s.v.) 1725, a condus imperiul rus din 7 mai  1682 până la moartea sa, fiind considerat intemeietorul Rusiei moderne.

 Titlul complet al lui Petru a fost începând cu 1721: „Petru I, cu ajutorul lui Dumnezeu Împărat și Autocrat al întregii Rusii, Moscovei, Kievului, Vladimirului și Novgorodului; Țarul Kazanului, Țarul Astrakhanului, Țarul Siberiei, Suveranul Smolensk; Prinț al Estoniei, Livoniei, Kareliei, Tverului, Ugrei, Permului, Vlatkăi, Bulgariei și al altor principate; Suveran și Mare Duce de Nijny Novgorod, Cernigov, Riazan, Rostov, Yaroslavl, Beluzero, Udoria, Obdoria, Kondia, și Stăpân al Ținuturilor de Nord; Suveran al Iveriei și al Țărilor kartalian și georgian; și Suveran ereditar și Suzeran al Kabardiniei și al Prinților circassieni și ai munților.”

 

TESTAMENTUL TARULUI PETRU CEL MARE

„In numele prea sfintei şi nedespărţitei Treimi, Noi Petru I-iul, tuturor descendenţilor şi succesorilor şi guvernului naţiei  rossieneşti:

Marele Dumnezeu de la care ţinem existenţa noastră şi Coroana noastră, luminîndu-ne cu lumina sa şi sprijinindu-ne cu sprijinul său, îmi îngădui a privi poporul rus ca un popor chemat în viitor la dominaţia generală a Europei.

Întemeiez această cugetare a mea pe aceea că naţiunile Europei au ajuns, în mare parte, într-o bătrîneţe vecină cu pieirea spre care merg cu paşi mari; trebuie ca ele să fie lesne şi sigur cucerite de către un popor tînăr şi nou, cînd acesta va fi atins toată forţa şi creşterea sa.

Privesc dar invaziunea ţărilor Occidentului şi Orientului de către Nord ca o misiune periodică decretată în cugetele Providenţei care tot astfel a regenerat poporul roman prin invaziunea barbarilor.

Emigrările oamenilor polari sînt ca fluxul Nilului care, în toate epocile, îngraşă cu mîlul său ţările slăbite ale Egiptului.

Am găsit Rusia gîrlă şi o las râu; urmaşii mei vor face din ea o mare întinsă, destinată a face roditoare Europa sărăcită, şi undele ei se vor revărsa peste toate stăvilarele ce nişte mîini slăbănoage ar putea să-i aşeze în cale, şi descendenţii mei ştiu să-i dirijeze cursul; pentru aceea eu le las învăţămintele următoare pe care le recomand atenţiunii şi observaţiilor lor statornice.

– de a întreţine naţiunea rusă într-o stare de război permanent, a ţine soldatul rus în necontenit război, a nu-l lăsa să se repauseze decît pentru îmbunătăţirea finanţelor statului; a reforma armatele, a alege momentele oportune pentru atac.

A face astfel ca pacea să servească războiului şi războiul păcii, în interesul măririi şi prosperităţii crescînde a Rusiei.

– a chema prin toate mijloacele posibile, de la popoarele instruite ale Europei, căpitani în timp de război şi savanţi în timp de pace, pentru a face să profite naţiunea rusă de foloasele celorlalte ţări, fără a face să le piardă pe ale ei proprii.

– a lua parte în orice ocaziune la afacerile şi certele Europei şi mai ales ale Germaniei care, fiind mai apropiată de noi, ne interesează de-a dreptul.

– a diviza Polonia întreţinînd tulburări şi gelozii continue; a interesa pe puternici cu preţul aurului, a influenţa dietele, a le corupe spre a avea o acţiune în alegerea regilor, a numi partizani şi a-i proteja, a face să intre trupele moscovite şi a le ţine în ţări străine pînă ce va veni ocaziunea pentru ca să rămînă acolo pentru totdeauna.

Dacă puterile vecine se opun, a le potoli momentan îmbucăţind din ţară pînă se va putea lua tot ce este de luat. – a lua de la Suedia cît se va putea mai mult şi a face să fim atacaţi de ea pentru a avea un pretext de a o subjuga.

Pentru aceasta, trebuie izolată Danemarca de Suedia şi a întreţine rivalitatea lor.

– a lua totdeauna pe soţiile principilor ruşi dintre principesele Germaniei, pentru a înmulţi alianţele ca familii, a apropia interesele şi a uni Germania cauzei noastre  porindu-ne influenţa.

– a căuta de preferinţă alianţa Engliterei pentru comerţul nostru cu o putere care are mai multă trebuinţă de noi pentru marina sa şi care poate fi mai folositoare dezvoltării marinei noastre.

 A da în schimb lemnul nostru şi alte produse contra aurului ei şi a stabili între neguţătorii, mateloţii lor şi ai noştri raporturi continue care să-i formeze pe ai noştri în marină şi comerţ.

– a se întinde neîncetat către Nord, în lungul Balticei, precum şi spre Sud, în lungul Mării Negre.

– a se apropia pe cît este posibil de Constantinopol şi Indii.

Cel ce va domni peste aceste ţinuturi va fi adevăratul suveran al lumii. Prin urmare, a provoca războaie continue atît turcului cît şi Persiei. A aşeza şantiere pe Marea Neagră, a se face stăpînă din ce în ce mai mult peste această mare, precum şi peste Baltica, punct îndoit şi necesar la reuşita proiectului;

a grăbi decadenţa Persiei; a pătrunde pînă la Golful Persic; a stabili dacă este posibil, prin Siria, vechiul comerţ al Orientului şi a înainta pînă la Indii, care sînt antrepozitul  lumii. Odată ajunşi acolo, n-am avea nevoie de aurul Engliterei.

– a se căuta şi a întreţine cu grijă alianţa Austriei, a sprijini în aparenţă ideile sale de domnie suitoare asupra Germaniei şi a provoca împotriva ei şi pe sub mînă gelozia prinţilor.

A face să se ceară ajutoarele Rusiei de către unii, ca şi de către ceilalţi şi a impune asupra acestor ţări un fel de protecţiune care să prepare domnia viitoare.

– a se interesa Casa Austriei ca să gonească pe turc din Europa, şi a neutraliza geloziile sale din timpul cuceririi Constantinopolei, provocînd un război cu vechile state ale Europei, sau dîndu-i o porţiune din cucerire care i se va lua înapoi mai tîrziu.

– a se întruni împrejur toţi grecii dezbinaţi sau schismatici, care sînt răspîndiţi în Ungaria sau Polonia, a-i centraliza, a-i sprijini şi a stabili dinainte o predominare universală printr-un fel de autoritate şi de supremaţie sacerdotală; vom avea atîţia prieteni printre fiecare din inamicii noştri.

– Suedia dezmembrată. Persia învinsă. Polonia subjugată. Turcia cucerită. Armatele noastre reîntrunite. Marea Neagră şi Baltica păzite de corăbiele noastre. Trebuie deocamdată a propune separat şi foarte secret Curţii din Versailles, pe urmă Curţii Vienei de a împărţi cu ele imperiul universului.

Dacă una din doua acceptă, ceea ce este nelipsit dacă vom flata ambiţia şi amorul lor propriu, a se servi de una pentru a sfarîma pe cealaltă, angajînd cu dînsa pe rînd o luptă care nu va fi îndoielnică, Rusia posedînd pentru ea tot Orientul şi o mare parte a Europei.

– dacă, ceea ce nu e probabil, fiecare din ele ar refuza oferta Rusiei, trebuie a le crea certuri şi a face să se ruineze una pentru alta.

Atunci, profitînd de un moment decisiv, Rusia ar tăbărî trupele sale concentrate mai dinainte asupra Germaniei. în acelaşi timp, două flote considerabile ar pleca una din Azov şi cealaltă din portul Arhanghelsk încărcate cu trupe asiatice, sub convoiul flotei armate ale Mării Negre, ale Balticei.

Inaintînd prin Mediterană şi prin Ocean, ele ar inunda Franţa de o parte şi Germania de altă parte şi aceste două ţinuturi biruite, restul Europei ar trece lesne sub noi, fără a mai da o lovitură de puşcă.

Astfel se poate şi trebuie să fie supusă Evropa.”

Testamentul lui Petru cel Mare a fost descoperit de cavalerul francez d’Eon  în biblioteca  împărătesei Rusiei, Elisabeta Petrovna (1741-1761), fiica lui Petru cel Mare.

A fost adus la Paris in anul 1757 de catre ambasadorul Frantei la Petersburg si predat Regelui Ludovic al XV-lea. Acest document, publicat la Paris in anul 1843, a fost citit si comentat cu mare interes, in anii care s-au scurs de la descoperirea lui, de capete incoronate din Europa, de politicieni, istorici si oameni de cultura.

Considerat de unii ca apocrif, Testamentul lui Petru cel Mare reprezinta un text a carui valoare rezida in confirmarea, prin fapte istorice, a recomandarilor catre urmasi elaborate de tar sau atribuite acestuia.

Implicatiile pentru actualitatea geopolitica internationala si, in particular, pentru cea romaneasca, sunt extraordinar de importante, permitandu-ne sa intelegem multe lucruri care se intampla, acum, sub ochii nostri.

Prin așezarea lor “ca o lacrimă latină într-un imens ocean slav”, “românii au stat mereu în calea expansiunii panslavisteșsi au încurcat totdeauna planurile cancelariei țariste”.

Din rapoartele adresate Comitetului de Salvare Publică de către C. Stamati, întâiul agent francez acreditat în Țările Române, aflăm că “în cursul negocierilor pentru încetarea războiului început la 1787, rușii începură prin a cere Moldova și numai la urma se mulțumiră cu fruntăria Nistrului”.

Tot din însemnările demnitarului francez aflăm că “Principatele Moldovei și Țării Românești au devenit obiectul ambițiunii cotropitoare” și că “după extensiunea limitelor sale până la țărmurile Nistrului, rușii proiectează în chip vădit cotropirea Moldovei și aceea a Basarabiei, spre a se apropia pas cu pas de Dunare”.

Recurs la istorie

Ideile Testamentului lui Petru cel Mare le regasim in politica externa a Rusiei de-a lungul secolelor XVIII-XX precum si la inceputul mileniului 2.

Devenita mare putere europeana in urma victoriei  lui Petru la Poltava (1709) asupra lui Carol XII al Suediei, Rusia nu a incetat niciodata sa urmareasca obiectivul expansiunii sale spre Vest si Sud-Vest, tintind in mod special Europa Centrala, Constantinopolul si tarmurile Marii Adriatice.

Nenumaratele razboaie impotriva Imperiului Otoman, aflat in decadere,  au avut drept efect cresterea treptata a influentei rusesti in tarile Romane si Peninsula Balcanica. In urma razboiului ruso-turc din anii 1806-1812, turcii cedeaza rusilor Basarabia, dupa negocierile conduse din partea rusa de generalul Kutuzov. Rusii cerusera anexarea intregii Moldove si numai vestea iminentei razboiului cu Napoleon il face pe tarul  Alexandru I sa-l recheme urgent  pe Kutuzov la Moscova, Rusia multumindu-se doar cu anexarea Basarabiei.

Dupa un nou razboi ruso-turc (1821-1829), incheiat cu pacea de la Adrianopol, Grecia devine independenta, Serbia isi dobandeste autonomia iar Tarile Romane intra sub protectorat rusesc, administrarea lor facandu-se conform Regulamentului Organic.

Amenintat de expansiunea ruseasca spre Balcani si Dardanele, echilibrul european mult dorit de puterile occidentale, este pe cale sa se deregleze. Franta, Anglia si Piemontul alaturi de Turcia reusesc, in urma razboiului Crimeei (1854-1856), sa stavileasca un timp expansionismul rusesc. Pacea de la Paris (1856) a consfintit redobandirea de catre  Moldova a trei judete din sudul Basarabiei, Rusia pierzand astfel, pentru scurt timp, controlul gurilor Dunarii.

In anul 1877, rusii declanseaza un nou razboi impotriva Imperiului Otoman. Profitand de aspiratiile spre independenta a Principatelor Unite, trupele rusesti obtin dreptul de a trece pe teritoriul romanesc, spre Dunare. Sub comanda Principelui Carol, trupele rusesti si romanesti obtin victoria asupra turcilor.

Invingatori, rusii uita repede de aportul decisiv al armatei romane in obtinerea victoriei si isi pastreaza trupele in Principate, ca ocupanti, chiar dupa terminarea completa a ostilitatilor. A fost necesara interventia Cancelarului Germaniei Bismark pentru a-i obliga pe rusi sa paraseasca Romania dupa ce pricinuisera tarii mari pagube. Rusii ar fi vrut sa se indrepte spre Dardanele, dar prezenta unei puternice flote britanice in zona i-a facut sa se razgandeasca.

Congresul de la Berlin (1879), punand capat razboiului ruso-romano-turc, a consfintit independenta Romaniei si, drept „recompensa” pentru aportul la infrangerea turcilor, se  rapeste din nou tarii cele trei judete din sudul Basarabiei pe care le iau rusii.

Infrangerea suferita in razboiul ruso-japonez din anul 1905 precum si revolutia antitarista din acelasi an opresc pentru un timp expansiunea ruseasca din Europa, iar insuccesele militare din timpul primului razboi mondial si declansarea revolutiei bolsevice in 1917 par a schimba politica Rusiei, guvernele comuniste , instalate la putere prin forta si teroare, fiind preocupate temporar de mentinerea puterii sovietice, extrem de subreda  cativa ani.

In perioada 1917-1940, sub dictatura partidului comunist condus de Lenin, apoi de Stalin, au loc cumplite crime de masa, milioane de oameni fiind ucisi de represiunea impotriva celor ce se opuneau politicii partidului precum si de foametea care se instalase in intreaga Rusie.

Asa numita politica leninista de autodeterminare a nationalitatilor s-a dovedit a fi o vorba goala, imperialismul rus continuand sa se manifeste impotriva unora din republicile sovietice ce se doreau independente, puterea de la Moscova mentinandu-le cu forta in cadrul Uniunii.

Nici alipirea Basarabiei la patria muma Romania (1918) nu este recunoscuta si a fost necesara interventia eroica a trupelor romanesti pentru alungarea bandelor bolsevice ce invadasera provincia romaneasca.

In august 1939, sinistrul pact Molotov-Ribentrop a dat frau liber atat expansionismului hitlerist cat si celui sovietic, Germania si Uniunea Sovietica atacand Polonia si impartind-o (asa cum s-a mai intamplat de trei ori in secolul al XVIII-lea).

La scurt timp dupa aceea, in noiembrie 1939, sovieticii ataca Finlanda si cu toata rezistenta eroica a finlandezilor le impun sa cedeze doua provincii din vecinatatea frontierei comune (martie 1940).In iunie 1940, vine randul Romaniei, careia sovieticii ii adresasera un ultimatum pentru cedarea Basarabiei, nordului Bucovinei si tinutului Herta.

Coplesita de amenintari, inconjurata numai de neprieteni si abandonata de marile puteri occidentale, tara noastra cedeaza cele trei teritorii romanesti. Tot in vara anului 1940, sovieticii ocupa Tarile Baltice, Expansiunea ruseasca, intrerupta un timp, reincepuse.

Atacand Uniunea Sovietica, in iunie 1941, nemtii au mizat pe un succes rapid, similar cu cel obtinut prin „blitz-krieg” in Polonia si Franta. N-a fost asa si, in realitate, s-a repetat aventura nefericita a lui Napoleon din 1812, iar la capatul unui razboi care a durat 4 ani si a secerat milioane de vieti de ambele parti, Germania a fost zdrobita.

Incontestabil,  in obtinerea victoriei, a contat foarte mult ajutorul masiv in echipament de razboi, acodrat de americani, deschiderea frontului din Italia (1943) si Franta(1944) precum si bombardamentele nimicitoare efectuate de aliati asupra oraselor germane.

Din nefericire, Romania a participat la razboiul inpotriva URSS, la inceput pentru a elibera Basarabia rapita in 1940, iar apoi, conform logicii implacabile a razboiului, pe campiile nesfarsite ale Rusiei, pana la Stalingrad, dar a intors armele impotriva Germaniei in august 1944.

Castigarea razboiului alaturi de aliati, a constituit un excelent prilej pentru rusi de a trece la infaptuirea visului lui Petru cel Mare. si nu au ratat acest prilej. Nerespectand obligatiile luate fata de aliatii occidentali, in 1944-1945 trupele sovietice reanexeaza tarile Baltice, ocupand de asemenea Polonia, Romania, Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, Austria pana dincolo de Viena precum si o mare parte din Germania. In toate aceste tari, exceptand Austria, sunt instalate regimuri comuniste obediente fata de Moscova. Nicicand, Testamentul lui Petru cel Mare nu fusese mai aproape de realizare…

In fata expansiunii sovietice, statele occidentale reactioneaza formand Alianta Nord-Atlantica (1949), in scopul de a proteja lumea libera de pericolul comunismului imperialist rusesc. Europa e impartita in doua prin teribila „cortina de fier” sovietica, iar in spatele ei, popoarele subjugate de dictatura comunista, inclusiv cele din URSS, platesc un pret inspaimantator pentru realizarea visului lui Petru cel Mare: milioane de oameni sunt ucisi pentru opozitie anticomunista reala sau imaginara, iar saracia, mizeria, propaganda terifianta otravesc viata celor din „lagarul socialist”.

Influenta internationala a acestuia sporeste necontenit cuprinzand, dupa 1948, imensa China iar, dupa 1950, tari din America Latina, Africa, Orientul Apropiat si Indepartat.

Numai formidabilul efort politic si militar al lumii libere, condusa de SUA, a putut opri realizarea punctului 13  din Testamentul lui Petru; „Imperia lumii”.

Proiectul nebunesc al desfranatului tar avea insa o slabiciune fundamentala pe care nici el si nici urmasii sai nu o luasera in calcul; imposibilitatea de a tine, pentru foarte mult timp, in chinga unei terori dementiale, sute de milioane de oameni.

Dupa mai bine de 40 de ani de dictatura feroce, in care capeteniile comuniste au angajat cea mai mare parte a efortului Rusiei si tarilor satelite spre inarmare, spionaj, terorism intern si extern, diabolicul mecanism al expansiunii mondiale s-a gripat iar,  dupa 1989, imperiul a inceput sa se dezintegreze.

Doua mari personalitati au contribuit in mod decisiv, in ultimul deceniu al secolului al XX-lea, la renuntarea treptata a expansionismului rusesc; Mihail Gorbaciov – liderul partidului comunist al URSS si Ronald Regan – presedintele SUA. Primul a inteles ca Rusia a pierdut cursa inarmarilor si competitia economica cu occidentul si a orientat conducerea comunista spre democratizare si transparenta, acceptand totodata iesirea de sub tutela sovietica a tarilor satelite Moscovei.

Cel de-al doilea a desavarsit capacitatea militara a Statelor Unite, negociind cu URSS de pe pozitii de forta dar si cu o exceptionala abilitate. Prabusirea „cortinei de fier” din Europa a dus la sfarsitul razboiului rece care a marcat istoria lumii timp de aproape 50 de ani si, in pofida multor conflicte si amenintari locale care existau inca, se parea ca omenirea va intra intr-un proces de pacificare si normalizare a relatiilor dintre marile puteri.

Destramarea Uniunii Sovietice in anul 1991, urmata de desprinderea de Rusia a Ucrainei , Belarusiei, Republicii Moldova, Tarilor Baltice, Georgiei, Armeniei, Kazahstanului, Uzbekistanului si Turkmenistanului a insemnat falimentul politicii de expansiune a Rusiei, inceputa sub Petru cel Mare si continuata aproape fara incetare timp de mai bine de doua secole si jumatate.

  Diminuata teritorial, dar eliberata de povara cursei inarmarilor si avand in Siberia un imens teritoriu  cu uriase resurse naturale neexploatate, Rusia ar fi putut sa se indrepte – pentru prima oara in istoria ei – spre construirea unei civilizatii moderne si a unei societati libere si democratice. Se parea ca presedintele Eltan, artizanul desfiintarii comunismului in Rusia, va angaja tara pe un drum nou, pasnic, renuntand la visurile nebunesti ale lui Petru I.

N-a fost insa sa fie asa ! Urmasul lui Eltan, Vladimir Putin a reintors treptat roata istoriei si, in 8 ani de mandat, a readus Rusia acolo unde se afla inainte de Mihail Gorbaciov. Politica autoritara, dispret fata de libertatile cetatenesti, o noua politica de inarmare masiva, ostilitate fata de Statele Unite si aliatii sai, sprijinirea terorismului international – noul mare pericol al omenirii – toate acestea fac din Rusia anului 2007 o amenintare pentru pacea lumii.

Amenintarea este cu atat mai mare, cu cat Putin are sprijinul efectiv al majoritatii populatiei. Morbul grandorii si al cuceririi lumii, semanat in constiinta natiunii ruse de catre Petru cel Mare, se dovedeste a fi, peste veacuri, insidios si persistent!

Rusia si Romania

De-a lungul ultimelor trei secole, tarile Romane au stat in calea expansiunii rusesti spre Balcani si Marea Adriatica. Nenumaratele razboaie purtate de Rusia cu turcii au avut si scopul de a stapanii sau chiar a anexa aceste tari, rapirea Basarabiei in 1812, 1878, 1940 si 1944 reprezentand doar un pas in realizarea acestui scop.

Regimul comunist instalat prin forta si teroare in Romania in anul 1945 a insemnat inrobirea economica si politica a tarii noastre si putin a lipsit ca ea sa fie efectiv anexata Uniunii Sovietice.

Nenorocirile aduse de rusi in Romania, jaful criminal, genocidul economic si cultural, sutele de mii de oameni aruncati in temnite si ucisi din ordinul Moscovei ne arata adevarata fata a politicii rusesti fata de tara noastra.

Dupa 1991, in conditiile destramarii Uniunii Sovietice si proclamarii independentei Republicii Moldova , rusii au incurajat regimul separatist de la Tiraspol, mentinand pe teritoriul ei armata a 14-a, ca un instrument de intimidare si amenintare impotriva guvernului de la Chisinau si a Romaniei.

Ucraina, fosta componenta a Rusiei si a URSS, manifesta si ea tendinte neamicale fata de Romania.

 Fara indoiala ca orice actiune care poate duce la imbunatatirea relatiilor romano-ruse este salutara. Dar umbra lui Petru cel Mare si a Testamentului sau ne obliga sa fim prudenti si realisti.

Recenta criza a relatiilor dintre Romania si Republica Moldova, cu consecinte dureroase in primul rand pentru fratii nostri de peste Prut, este fara indoiala comandata de la Moscova.

Asa cum, la punctul 3 al Testamentului sau, Petru cel Mare ii invata pe urmasii sai sa se amestece „in toate pricinile si dezbaterile din Europa, mai vartos in acele tari care fiind mai aproape, intereseaza mai cu seama”. Iar Moldova, din nefericire, e foarte aproape de Rusia … si, in calea ei …

Surse: Spovedaniile Basarabiei, Ion Stafi, Chisinau, 2007; Tribuna Basarabiei; Foaia Nationala; Romania Libera,Testamentul  lui Petru cel Mare de Gheorghe Boldur- Latescu; George Catisanu: „Putin si mostenirea Testamentului lui Petru cel Mare”; Roman L.: „Testamentul lui Petru cel Mare”, Editura Tipografia Buciumului, Iasi, 1892

cersipamantromanesc

OPRIȚI ACEASTĂ DRAMĂ! de Preot Sorin Croitoru

 

OPRIȚI ACEASTĂ DRAMĂ!

de Preot Sorin Croitoru

Nu pot să tac, văzând copii

Trăind în beci ca șobolanii,

Că-n țara aia nici nu știi

Când vor lovi din nou tiranii..

Nu pot să văd zăcând pe drum

Cadavre de creștini ca mine,

Nu pot să văd făcute scrum

Bisericile în ruine..

Să fac ceva, dar ce să fac?

Mă rog și eu ca tot creștinul,

Dar de tăcut nu pot să tac

În timp ce îmi înghit suspinul.

Măcar să strig că nu-i corect,

Că nu e o normalitate,

Ci e un act perfid, abject,

Acea ucidere de frate

Ce-a început chiar lângă noi

Acum mai bine de o lună,

Și-a devenit un crud război,

Cu toată drama lui nebună.

"Dar ce folos ai tu de spui?",

Veți pune-această întrebare.

Războiul ăsta, drama lui,

Tăcând, devine și mai mare,

Căci dacă taci la nesfârșit,

Încet, încet aprobi oroarea,

Devii un laș nenorocit

Și-ți pierzi definitiv onoarea.

Să tacă cei nepăsători,

Dar mie nu îmi este teamă

Să cer de cât mai multe ori

Să se oprească-această dramă!

Preot Sorin Croitoru