Despre PREACINSTIREA SFINTEI FECIOARE MARIA | ||
Sectarul: Dar pe Maria, Maica lui Iisus Hristos, de ce voi, ortodocsii, o cinstiti atat de mult si va inchinati la ea ca la Dumnezeu? Preotul: Noi pe Preasfanta Fecioara Maria si Nascatoarea de Dumnezeu o cinstim mai mult decat pe toti sfintii si ingerii, dar totusi nu-i aducem slujire ca lui Dumnezeu. Cinstirea ce i se da ei se numeste preacinstire (supravenerare), si ei i se cuvine aceasta preacinstire pentru ca ea este Maica lui Dumnezeu, nu numai o "prietena" a Lui, asemenea celorlalti sfinti. De aceea se spune in cantarea bisericeasca (axionul): "Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat serafimii". Ea este mai presus decat sfintii si ingerii, deoarece si ingerii si oamenii i se inchina. Astfel, i s-a inchinat ei arhanghelul Gavriil, la Buna Vestire (Luca 1, 28-29), si in acelasi chip i s-a inchinat ei si Sfanta Elisabeta, maica Sfantului Ioan Botezatorul (Luca 1, 40-43). insasi Sfanta Fecioara, prin Duhul Sfant, prooroceste ca pe ea o vor ferici toate neamurile: Ca, iata, de acum ma vor ferici toate neamurile, ca mi-a facut mie marire Cel Putemic... (Luca 1, 48-49), adica cinstirea ei este voita de Dumnezeu. Sectarul: Nu trebuie sa dam prea multa cinstire Fecioarei Maria, pentru ca nici insusi Fiul ei, Iisus Hristos, n-a cinstit-o. Aceasta se vede din cuvintele Mantuitorului, redate de Sfantul Evanghelist Matei in textul urmator: Cineva I-a zis: lata, mama Ta si fratii Tai stau afara, cautand sa-ti vorbeasca. Iar El i-a zis: Cine este mama Mea si cine sunt fratii Mei? Si, intinzand mana catre ucenicii Sai, a zis: lata mama Mea si fratii Mei. Ca oricine va face voia Tatalui Meu Celui din ceruri, acela imi este frate si sora si mama (Matei 12, 47-50). Deci faptul ca Fecioara Maria I-a fost mama nu are nici o importanta. In fata Lui, legaturile Sale de sange sau de rudenie trupeasca n-au nici un pret si nici o precadere fata de legaturile Sale spirituale cu cei ce fac voia Tatalui, oricine ar fi acestia. Preotul: Aici este vorba de altceva si anume ca, in afara de inrudirea trupeasca, mai exista si o alta inrudire cu Hristos, mult mai mare si mai importanta, inrudirea sufleteasca, ce consta in a face voia lui Dumnezeu. Aceasta inrudire insa nu desfiinteaza si nu micsoreaza pe cea trupeasca. Deosebirea sta numai in aceea ca inrudirea sufleteasca si-o poate castiga oricine, implinmd voia Tatalui. inrudire inseamna nu numai o legatura de sange, trupeasca, ci si o legatura de dragoste si de unitate sufleteasca. Cel ce face voia lui Dumnezeu, acela devine sufleteste inrudit cu Dumnezeu, deoarece ii este cu totul atasat lui Dumnezeu. Astfel, prin cuvintele de mai sus, Mantuitorul nici n-a inlaturat inrudirea Sa cea trupeasca cu Maica Sa, nici n-a micsorat cinstirea ce i se cuvenea unei mame de la fiul ei, ci numai a cautat sa accentueze ca cealalta inrudire cu El, cea sufleteasca, desi este de mai mare pret, o poate realiza totusi orice credincios ( Maica Domnului a fost si singura care a implinit desavarsit voia lui Dumnezeu ). Asadar, a fost un cuvant de indemn si de incurajare la adresa multimii, iar nu unul de dispret la adresa Maicii Sale. Mantuitorul nostru Iisus Hristos, cat a fost cu Maica Sa pe pamant, pururea o asculta si o iubea si era supus fata de ea (Luca 2, 51) si oricand ii cerea ceva, nu se arata neascultator fata de ea. Astfel, vedem ca la nunta din Cana Galileii, la cererea Mamei Sale, El a facut prima minune, prefacand apa in vin (Ioan 2, 3-10). Apoi a avut mare grija de Maica Sa, chiar si cand era rastignit pe Cruce; purtandu-i de grija, a dat-o spre ingrijire celui mai iubit dintre toti ucenicii Sai, Sfantului Ioan Evanghelistul, dupa cum este scris: Deci Iisus, vazand pe Maica Sa si pe ucenicul pe care il iubea stand alaturi, a zis mamei Sale: "Femeie, iata fiul tau!" Apoi a zis ucenicului: "Iata mama ta!" Si din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine (Ioan 19, 26-27). Vezi ca Mantuitorul, nici in vremea cea grea a suferintelor Sale de pe Cruce, nu a neglijat purtarea de grija fata de Maica Sa, care L-a nascut si L-a crescut? Si cum oare ar fi putut sa dispretuiasca pe Mama Sa, cand insusi Dumnezeu a dat porunca sa cinstim pe tata si pe mama, dupa cum s-a scris: Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta (Deut. 5, 16)? Sectarul: Dar de ce voi o numiti pe Maria pururea Fecioara, de vreme ce insusi Fiul sau a numit-o femeie, ceea ce inseamna ca a fost casatorita, iar nu fecioara, caci asa se adevereste din cuvantul Scripturii: Deci Iisus, vazand pe mama Sa si pe ucenicul pe care il iubea stand alaturi, a zis mamei Sale: Femeie, iata fiul tau! (Ioan 19, 26). Tot asa o numeste, dispretuitor, si la nunta din Cana Galileii: A zis ei Iisus: Ce ne priveste pe mine si pe tine, femeie? (Ioan 2, 4). in acest caz, nici nu o putem socoti mai de cinste si nu ii putem aduce un cult deosebit. Preotul: in primul citat, nicidecum nu este vorba de dispret, ci, dimpotriva, se vede cum Mantuitorul s-a ingrijit de soarta ei, incredintand-o spre purtare de grija Apostolului Ioan, stiind ca El se va inalta la cer, pentru ca sa o ingrijeasca la batranetile ei. Acest lucru nu este o necinstire, ci, cu adevarat, o mare cinstire si respect fata de Mama Sa, careia nici in chinurile de pe Cruce nu uita sa-i poarte de grija, datorita dragostei celei mari pe care o avea fata de ea, ca mama. Iar daca o numeste "femeie", nicidecum nu o face in inteles de femeie casatorita sau in semn de dispret, ci numai in inteles de gen. Caci tot asa s-au adresat si cei doi ingeri Mariei Magdalena la mormant: Femeie, de ce plangi? (Ioan 20, 12- 13). Iar cei doi barbati, care s-au aratat la Inaltarea la cer a Domnului, au zis catre apostoli: Barbati galileieni, de ce stati privind la cer? (Fapte 1, 11). Nici ingerii, nici cei doi barbati n-au adresat dispretuitor cuvintele "femeie" sau "barbati", ci dimpotriva, in chip mangaietor. Sectarul: Dar unde spune in Sfanta Scriptura ca Maria, mama lui Iisus, a fost fecioara si pururea fecioara, asa cum o numiti voi, ortodocsii, pe ea? Preotul: Ca a nascut fiind fecioara, Sfanta Scriptura ne arata in acest fel: Cand arhanghelul Gavriil a venit in Nazaret si i-a binevestit ei ca va naste pe Fiul lui Dumnezeu (Luca 1, 35), intrand la ea, a numit-o: plina de har si binecuvantata intre femei (Luca 1, 28). Iar ea, vazandu-l, s-a tulburat de cuvantul lui si cugeta in sine: Ce fel de inchinaciune poate sa fie aceasta? Si ingerul i-a zis: Nu te teme, Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu. Si iata, vei lua in pantece si vei naste Fiu, si vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt se va chema si Domnul Dumnezeu ii va da Lui tronul lui David, parintele Sau. Si va imparati peste casa lui Iacov in veci si imparatia Lui nu va avea sfarsit. Si a zis Maria catre inger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat? Si raspunzand, ingerul i-a zis: Duhul Sfant se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri; pentru aceea si Sfantul Care se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema (Luca 1, 29-35). Ai auzit, omule ratacit, cum arhanghelul s-a inchinat Fecioarei Maria numind-o pe ea plina de har si binecuvantata intre femei si ca ea a aflat mare har de la Dumnezeu, ca n-a cunoscut barbat, ca a fost umbrita de puterea Celui Preainalt si ca a zamislit si a nascut din Duhul Sfant pe Fiul lui Dumnezeu? Apoi ai mai auzit ca, desi era fecioara nestiind de barbat, ingerul Domnului nu i-a zis "binecuvantata esti tu intre fecioare", ci intre femei, prin aceasta nearatand dispret fata de Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, cea "plina de har", ci descoperind o veche taina: "zdrobirea capului sarpelui prin femeie" (Fac. 3, 15) si ca ea va fi acea tainica si duhovniceasca Eva care va naste pe Noul Adam, Hristos, Care va aduce viata in lume? Dumnezeiestii Parinti ai Bisericii zic ca Hristos S-a tiumit samanta a femeii (Fac. 3, 15), ca Cel ce nu S-a nascut din samanta de barbat, ci de la Duhul Sfant si din Preacuratele sangiuri ale Preasfintei Fecioare Şi-a luat trup. Asadar, cata nebunie si ratacire este in capul sectarilor care hulesc pe Preasfanta si Preacurata Fecioara Maria, cea neispitita de barbat, punand-o pe ea in randul femeilor celor maritate, pe cea plina de dar, pe cea care a aflat har de la Dumnezeu si este binecuvantata intre femei (Luca 1, 28)! Vor vedea acesti hulitori si stricati la minte si la intelegere sectari in ziua cea mare a Judecatii de apoi, cand aceasta Imparateasa si Fecioara Maria va sta de-a dreapta tronului Fiului sau cu mare si negraita slava, dupa cum Psalmistul a aratat, zicand: Sezut-a tmparateasa de-a dreapta Ta, imbracata in haina aurita si prea infrumusetata... Pomeni-vor numele tau in tot neamul... (Ps. 44, 11, 20-21). Si ce zici tu, ereticule, oare pentru ca arhanghelul Gavriil a numit-o pe ea femeie, zicand: binecuvantata esti tu intre femei, apoi pentru aceasta zici ca Fecioara Maria era femeie casatorita, asa cum o numiti voi cu hula si nebunie ereticeasca? Oare n-a zis ea la inchinarea ingerului ca "nu stiu de barbat" (adica este fecioara)? Sau cand Dumnezeu a zidit-o pe Eva din coasta lui Adam (Fac. 2, 21-22) si a adus-o la el, iar el a numit-o pe ea "femeie" - oare si atunci Eva era femeie casatonta, fiindca o numise Adam "femeie"? Oare nu era atunci Eva fecioara zidita din trupul cel feciorelnic al lui Adam, fara de impreunare de femeie? Asadar, daca Eva a fost zidita de Dumnezeu fecioara, iar Insusi Dumnezeu si Adam pe aceasta fecioara, Eva, o numesc "femeie" (Fac. 2, 22-23), apoi nu o numeste pe ea "femeie", in inteles ca era femeie casatorita, cum rau si nebuneste intelegeti voi, sectarii, cuvantul "femeie". Ci atat Dumnezeu, cat si Adam, au zis Evei "femeie" - atunci cand ea era fecioara -, ca sa arate prin acest cuvant ca ea era parte femeiasca, nu barbateasca, si prin cuvantul femeie a aratat genul ei feminin. Deci nicidecum nu se intelege ca Dumnezeu si Adam, pe cea luata din coasta lui Adam - si care atunci era fecioara - au numit-o femeie in inteles de femeie maritata (casatorita), asa cum voi ratacit si rau intelegeti cuvantul femeie in Sfanta Scriptura. Caci precum Eva era fecioara, atunci cand i s-a zis "femeie", tot astfel Eva cea tainica si duhovniceasca, Preacurata Fecioara Maria, care a nascut pe Noul Adam, Hristos, fecioara este in vecii vecilor, cu toate ca Sfanta Scriptura o numeste pe ea "femeie", aratand prin aceasta genul ei feminin. Atunci Adam, prin lucrarea lui Dumnezeu, a nascut intru feciorie din trupul sau femeie fara de femeie (adica fara a se impreuna cu femeie), iar la plinirea vremii, firea femeiasca, prin lucrarea Sfantului Duh, a nascut barbat fara de barbat, in feciorie nascand Fecioara si ramanand fecioara, precum si la inceput a nascut Adam intru feciorie femeie fara de femeie, ramanand intru feciorie. Caci asa a binevoit Dumnezeu, ca intru Fecioara Maria sa dea imprumut firii lui Adam celui vechi prin Noul Adam Cel nascut din Fecioara, Care a venit in lume si S-a imbracat in firea noastra din negraita Sa mila si bunatate, pentru ca sa izbaveasca pe vechiul Adam, cu tot neamul lui, din osanda si din moarte. Caci precum intru Adam toti mor, asa intru Hristos toti vor invia (I Cor. 15, 22; Rom. 5, 8; Ioan 3, 16; 5, 24). Deci ia aminte, omule ratacit - tu si cei asemenea tie -, ca Sfanta Scriptura nu numeste pe Maica Domnului "femeie" (Luca 1, 43) in sensul de femeie casatorita, cum rau si sucit intelegeti voi, ci, prin cuvantul "femeie", Sfanta Scriptura arata numai genul feminin al Sfintei Fecioare Maria si totodata arata in chip umbros si tainic ca ea este femeia aceea prin care se va zdrobi capul sarpelui (Fac. 3, 15) si prin care va veni mantuirea neamului omenesc. La cele de mai sus trebuie adaugate si urmatoarele: 1. Fiind Maica a Mantuitorului, Fecioara Maria a fost si este mijlocitoare a mantuirii. 2. Zamislind de la Duhul Sfant pe Mantuitorul in pan- tecele ei, a fost cu totul curatita de pacate, ca nici un alt om, oricat de sfant ar fi fost. 3. Fiindu-i prezisa de Dumnezeu cinstirea ei - ca nici o alta cinstire a vreunui om -, Sfanta Fecioara Maria trebuie socotita ca cea dintai dintre sfinti, asa cum Ioan Botezatorul este cel mai mare intre prooroci (Luca 7, 28), deoarece venirea lui a fost profetita de alti profeti (Mal. 3, 1; Isaia 40, 3). Pentru toate acestea, Sfintei Fecioare Maria i se cuvine o cinstire mai mare decat altor sfinti, o preacinstire, ea fiind imparateasa si cununa tuturor sfintilor. Iar cum ca si dupa nastere a ramas fecioara, citeste si vezi cele proorocite despre ea de Proorocul lezechiel (44, 1-3). Sectarul: Nu trebuie sa dam prea multa cinstire Fecioarei Maria, si nici nu poate fi preavenerata ca fecioara, pentru ca a mai avut si alti copii, care sunt numiti de Sfanta Scriptura "frati si surori" ai lui Iisus, iar Iisus este numit "intaiul nascut" (Matei 1, 25), de unde urmeaza ca Maria a mai avut ulterior si alti fii. Si intr-adevar Biblia ne vorbeste de niste "frati" ai Domnului si, de asemenea, despre "surorile" Lui, cand reda cuvintele iudeilor, nedumeriti de persoana minunata a Domnului: Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeste mama Lui Maria si fratii Lui: Iacov si Iosi si Simon si Iuda? Si surorile Lui au nu sunt toate la noi? (Matei 13, 55-56; Marcu 6, 3). Atunci de ce sa falsificam adevarul numind-o pe Maica Domnului "Pururea Fecioara" si venerand-o ca atare? Preotul: in citatul prim, expresia "intaiul nascut" nu inseamna numaidecat ca trebuie sa presupunem si existenta altora nascuti ulterior (al doilea, al treilea etc.). Acesta este un fel de a vorbi al Vechiului Testament, unde "intaiul nascut" se numeste cel ce deschide intai pantecele, indiferent daca va mai avea si alti frati sau nu (les. 13, 2) si unde adeseori numeralul cardinal (1, 2, 3 etc.) este inlocuit ori intrebuintat amestecat cu cel ordinal (intaiul, al doilea, al treilea). Ebraismul acesta a intrat si in felul de vorbire al Noului Testament. in cazul de fata "intaiul nascut" inseamna "unul nascut", in sens de "unicul nascut". Alt inteles este exclus, deoarece, daca intr-adevar Iisus ar mai fi avut si alti frati naturali (fii ai Mariei) n-ar fi lasat-o pe Maica Sa in grija unui apostol, ci in grija vreunui frate al Sau. In citatul al doilea, se spune de "frati" si de "surori" ai Domnului. "Frati" sunt chiar amintiti cu numele si sunt in numar de patru, iar "surorile" (la plural) trebuie sa fi fost cel putin doua. In Sfanta Scriptura sunt amintiti de mai multe ori (vezi Matei 12, 47-50, Marcu 3, 31; Luca 8, 19; Ioan 2, 12; 7, 3; Fapte 1, 14; I Cor. 9, 5; GaL 1, 19). Ei insa in nici un caz nu au putut fi frati naturali ai lui Iisus Hristos si fii ai Mariei, mama lui Iisus, pentru ca: 1. Dupa o veche si unanima traditie, Maria, mama lui Iisus, a ramas dupa nastere fecioara, asa cum a fost prefigurata in vedenia Proorocului lezechiel (44, 1-3). 2. Mama acestor asa-zisi frati ai Domnului este o alta persoana decat Fecioara Maria, caci este numita in Sfanta Scriptura Maria sau cealalta Marie (adica deosebita de Maria Maica Domnului, si de Maria Magdalena) sau sora mamei Lui Maria lui Cleopa, fiind amintita chiar alaturi de Maica Domnului si in apropierea ei. Iata textele biblice lamuritoare: Si erau acolo multe femei, privind de departe... intre care era Maria Magdalena si Maria, mama lui Iacov si a lui Iosi, si mama fiilor lui Zevedeu (Matei 27, 55-56). Iacov si Iosi sunt doi din cei patru "frati" ai Domnului (Matei 13, 55). Mama lor asadar este o alta persoana decat Maria, mama lui Iisus. Evanghelistul continua apoi: Dupa ce a trecut sambata..., au venit Maria Magdalena si cealalta Marie, ca sa vada mormantul (Matei 28, 1). Aici iarasi este vorba de "cealalta Marie", care nu poate fi alta decat mama "fratilor" Domnului si despre care a fost vorba si in textul precedent. in chip asemanator scriu si ceilalti evanghelisti: Si erau si femei care priveau de departe; intre ele: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel Mic si a lui losi si Salomeea (Marcu 15, 40). Iar Maria Magdalena si Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus (Marcu 15, 47). Acelasi evanghelist scrie apoi: Si dupa ce a trecut ziua sambetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, si Salomeea au cumparat miresme, ca sa vina sa-L unga (Marcu 16, 1). Apoi, in alt text: Iar ele erau: Maria Magdalena si Ioana si Maria lui Iacov si celelalte impreuna cu ele, care ziceau catre apostoli acestea (Luca 24, 10). Si, in sfarsit, altul: Si stateau langa crucea lui Iisus, mama Lui si sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, si Maria Magdalena (Ioan 19, 25). in toate textele de mai sus este vorba de aceleasi femei care au luat parte la evenimentele Patimilor si ale invierii Domnului. Toate sunt pomenite cu numele, numai Maria, mama lui Iacov si a lui Iosi (doi din "fratii" Domnului - Matei 13, 55) este numita in ambele locuri Maria, mama lui Iacov apoi alteori mama lui Iosi, sau cealalta Marie, iar in alte locuri, sora mamei Lui, Maria lui Cleopa. Dar dupa adevar este vorba de aceeasi persoana, caci totdeauna este numita "Maria". Deci "fratii Domnului", avand alta mama decat pe Maria, mama lui Iisus, nu pot fi fii ai Fecioarei Maria si frati naturali ai lui Iisus. 3. "Fratii Domnului" nici ei insisi nu se numesc "frati", ci "robi" si "slujitori ai lui Iisus", anume dupa toata probabilitatea - caci certitudine deplina nu exista - doi dintre ei, Iacov si Iuda, sunt autorii celor doua epistole sobornicesti, numite "a lui Iacov" si respectiv "a lui Iuda". Or, acolo ei se numesc fiecare "rob" (Iacov 1, 1) si "slujitor" (Iuda 1, 1) ai Domnului Iisus, iar nu "frati". 4. Daca ar fi fost frati naturali ai Sai, Hristos i-ar fi facut apostoli; ori ei n-au fost dintre cei doisprezece apostoli. Desi multi presupun ca acestia doi dintre "fratii Domnului", anume Iacov si Iuda, ar fi identici cu cei doi apostoli dintre cei doisprezece care poarta acest nume (Apostolul Iacov, connumit la fel cu "fratele Domnului" cel Mic, in toate listele apostolilor, iar Iuda "fratele Domnului" ar fi fost Apostolul Iuda Tadeul), totusi, aceasta este o simpla presupunere, neindestulator de intemeiata, mai ales ca ei insisi nu se numesc "apostoli", dupa cum nu se numesc nici "frati ai Domnului"; iar despre apostoli vorbesc la persoana a treia (Iuda 1, 17). Despre Iacov, "fratele Domnului", se stie numai ca a fost dintre cei saptezeci de apostoli si cel dintai episcop al Ierusalimului si ca se bucura de cea mai mare autoritate, atat in fata credinciosilor, cat si in fata apostolilor (Fapte 12, 17; 15, 13), in timp ce Apostolul Iacov al lui Zevedeu fusese ucis (Fapte 12, 2); iar despre celalalt Iacov nu mai putem sti nimic. 5. Hristos ar fi incredintat in grija lor pe Fecioara Maria, iar nu in grija Apostolului Ioan, care, oricum, era mai strain acesteia decat un fiu al ei. 6. "Fratii Domnului" nu pot fi nici macar frati vitregi ai lui Iisus sau fii ai lui Iosif dintr-o casatorie anterioara a acestuia, deoarece: a) Nicaieri nu se spune si nicaieri nu se poate presupune ca Iosif ar mai fi fost casatorit si inainte si ca ar fi devenit vaduv prin divort. Stim din Traditie doar atat, ca era "drept". b) Mama "fratilor Domnului", dupa cum s-a vazut mai sus, traia si era in apropierea intima a Maicii Domnului, ceea ce ar fi fost exclus - pentru motive lesne de inteles - daca ea ar fi fost candva sotia lui Iosif, acum divortata. 7. Tinand seama de faptul ca peste tot in Orient, dar in special la iudei, cuvantul "frate" se intrebuinta si in inteles mai larg, de "var" sau de alte rudenii mai apropiate sau mai indepartate, ca de exemplu la Facere (13, 8), unde Avraam il numeste pe Lot "frate", desi ii era numai nepot de frate (Fac. 11, 27), trebuie sa admitem ca si "fratii Domnului" au fost - probabil - veri ai lui Iisus, dar nu veri primari, pentru ca desi mama lor este numita "sora" a Maicii Domnului (Ioan 19, 25), ea nu putea sa fi fost sora buna a acesteia, deoarece purta acelasi nume cu Maria, si foarte rar se obisnuia in vechime ca doua surori sau doi frati sa poarte acelasi nume. Ci cuvantul "sora" trebuie sa aiba aici, de asemenea, intelesul de vara, probabil vara primara. in acest caz, fiii ei, numiti "fratii Domnului", ar putea fi cel mult veri secundari ai lui Iisus Hristos. Sectarul: Din cele aratate pana aici, s-ar putea crede ca Fecioara Maria, Maica lui Iisus Hristos, a ramas pururea fecioara si nu a mai avut alti copii in afara de Iisus, daca nu ar fi scris in Sfanta Scriptura ca Iosif n-a cunoscut-o pe ea, numai pana ce a nascut pe Cel intai Nascut, pe Iisus Hristos, lasand astfel a se intelege ca apoi ea ar fi putut avea si alti copii. Preotul: Sfanta Scriptura zice intr-adevar: Si n-a cunos- cut-o pe ea pana ce a nascut pe Fiul sau Cel Unul Nascut, Caruia I-a pus numele Iisus (Matei 1, 25); dar luati aminte si intelegeti ca, in Sfanta Scriptura, expresia pana cand inseamna vesnicie. Caci zice Domnul: lata, Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului (Matei 28, 20). Oare aceasta in- seanma ca se va desparti de noi dupa sfarsitul veacului acestuia? Oare nu zice dumnezeiescul Apostol Pavel: Si astfel (dupa obsteasca inviere) pururea vom fi cu Domnul (I Tes. 4, 17)? Iar in alt loc al Sfintei Scripturi este scris: Zis-a Domnul Domnului meu: sezi de-a dreapta Mea pana ce voi pune pe vrajmasii Tai astemut picioarelor Tale (Ps. 109, 1). Oare aceasta inseamna ca dupa aceea Mantuitorul nostru Iisus Hristos nu va sedea de-a dreapta Tatalui spre a imparati cu El peste toate veacurile, stiind bine ca imparatia Lui nu va avea sfarsit (Luca 1, 35)? Iar daca in alt loc al Sfintei Scripturi se zice ca Noe a dat drumul corbului din corabie spre a vedea daca a scazut apa, si zburand corbul nu s-a mai intors pana cand s-a uscat apa pe pamant (Fac. 8, 7), aceasta inseamna ca s-a mai intors la corabie vreodata? Iarasi se arata in dumnezeiasca Scriptura ca Micol, fata lui Saul (sotia lui David), nu a nascut fiu pana in ziua in care a murit (II Regi 6, 23). Oare inseamna ca a mai nascut fii dupa ce a murit, pentru ca se zice "pana cand"? Asadar deschide ochii mintii asupra acestor marturii, alese din multe altele ale Sfmtei Scripturi, si intelege ca cuvantul pana cand in Sfanta Scriptura inseamna vesnicie si, dupa cum Mantuitorul Hristos vesnic va fi cu apostolii Sai si cu toti cei ce implinesc poruncile Lui, dupa cum El vesnic va sta de-a dreapta Tatalui imparatind in imparatia Sa cea fara de sfarsit, dupa cum corbul in veci nu s-a mai intors pe corabia lui Noe si dupa cum in veci Micol, fiica lui Saul, nu a mai nascut fii dupa ziua in care a murit, tot astfel Iosif cel drept si temator de Dumnezeu, vesnic (in veac) nu a cunoscut-o pe aceea care a fost fecioara inainte de nastere, a fost fecioara in nastere si a ramas pururea fecioara, Preasfanta si Preacurata Fecioara Maria, Nascatoarea de Dumnezeu si Maica Luminii, imparateasa ingerilor si a oamenilor. La acestea sa mai adaugam si observatia ca expresia "pana cand" nu limiteaza nicidecum durata starii de feciorie a Mariei, ci, dimpotriva, este folosita tocmai sa accentueze faptul ca Iisus Hristos S-a nascut din fecioara fara de barbat. De aceea unele editii ale Noului Testament folosesc si traducerea: fara sa fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a nascut pe Fiul sau Cel Unul Nascut,.., ceea ce inseamna acelasi lucru, asa cum am aratat mai sus. Sectarul: in Sfanta Scriptura ni se spune, in mai multe locuri, ca noi crestinii nu avem decat un singur Mijlocitor al mantuirii, pe Iisus Hristos. Or voi, ortodocsii, va adresati Maicii Domnului, zicand: "N-avem alt ajutor afara de tine"; si ziceti: "Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi", ceea ce este o mare greseala, ca puneti pe Maica Domnu- lui ca si pe Mantuitorul, mijlocitoare a mantuirii voastre. Preotul: in aceasta privinta ti-am dat lamuriri pe larg, cand am vorbit despre cultul sfmtilor. Iar in ce priveste adresarea noastra catre Maica Domnului in acest chip: "Nu avem alt ajutor in afara de tine", prin aceasta noi nu tagaduim unicitatea lui Hristos ca Mijlocitor al mantuirii noastre obiective, dar nu neglijam nici folosul oricarui alt ajutor in legatura cu mantuirea noastra subiectiva . Întelesul acestei adresari este urmatorul: "Tu ne poti da cel mai mare ajutor la mantuirea noastra subiectiva; un alt ajutor mai mare nu gasim la nici un alt sfant". Sau: "Nu avem pe altcineva care sa ne poata ajuta atat de mult cat ne poti ajuta tu, ca Maica a Mantuitorului nostru". Iar cuvintele de rugaciune adresate ei: "Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi" inseamna: "indupleca pe Fiul Tau sa ne mantuiasca", sau "Izbaveste-ne pe noi". in limba greaca, limba in care au fost scrise toate cartile Noului Testament, ca si cartile de cult ortodox, verbul "a mantui" inseamna si a izbavi de rau, de necaz, de ispita, de stramtorare. Deci, "Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste- ne pe noi" inseamna: "ajuta-ne cu rugaciunile tale sa ne izbavim de rele, de necaz, de lucrarile diavolului, de patimi". Asadar, prin "mantuieste-ne pe noi" nu intelegem "iarta-ne pacatele", ci "roaga-te Fiului tau pentru mantuirea noastra". Cu neputinta este ca preacinstirea Maicii Domnului sa supere pe Fiul ei, Caruia prin aceasta nu-I scadem nimic din adorarea ce I se cuvine, ci, dimpotriva, toata preacinstirea Maicii Domnului trece de partea Fiului sau, Care a ales-o si a sfintit-o pe ea spre a-I fi Lui Maica. Deci ia aminte, omule incurcat la intelegere si ratacit de la adevar, cele ce am a-ti spune. in cele de pana aici ti-am aratat, cu marturii din Sfanta Scriptura, cinstea, slava si darurile date de Dumnezeu Preasfintei Sale Maici si ai auzit ca Dumnezeu, inca indata dupa caderea lui Adam si a Evei, a prevestit ca Maica Domnului va fi acea "femeie-fecioara" care va zdrobi capul sarpelui (Fac. 3, 15). Apoi, despre ea s-a proorocit ca va fi acea fecioara care va naste pe Emanuel- Dumnezeu (Isaia 7, 14); ea va fi mijlocitoare a intrarii in lume a Mantuitorului nostru Iisus Hristos (ler. 31, 21-23); ei i s-a inchinat arhanghelul Gavriil si a numit-o pe ea "plina de har" si "binecuvantata intre femei" (Luca 1, 28); ei i s-a inchinat Elisabeta, maica Sfantului Ioan Botezatoml, numind-o "cea binecuvantata intre femei" si "Maica Domnului meu" (Luca 1, 40-43); fericit este pantecele si sanul ei, ca a purtat si a alaptat pe Mantuitorul lumii, Hristos (Luca 11, 27-28); Mantuitorul, ca Fiu al ei, o asculta si-i era supus (Luca 2, 51); prima minune a facut-o Mantuitorul la nunta din Cana Galileii, la rugamintea ei (Ioan 2, 3-10); Mantuitorul S-a ingrijit de soarta ei, chiar si atunci cand El suferea infricosatele chinuri pe Cruce, incredintand-o spre purtare de grija celui mai iubit dintre toti apostolii Sai (Ioan 19, 26-27); ea insasi, prin Duhul Sfant, a proorocit ca toate neamurile o vor ferici si-i vor aduce cult pentru marirea cu care a invrednicit-o Dumnezeu pentru smerenia ei (Luca 1, 48-49); insusi numele ei inseamna "Doamna, Stapana" in limba ebraica. Aceasta Doamna si imparateasa-Fecioara va sta de-a dreapta tronului Fiului sau in ziua Judecatii de apoi (Ps. 44, 11); ea a zamislit si a nascut din Duhul Sfant pe Fiul lui Dumnezeu (Luca 1, 35), fiind umbrita de puterea Celui Preainalt (Luca 1, 35) si ramanand fecioara si dupa nastere (lez. 44, 1-3); ea este "mai cinstita decat heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat serafimii" (Axionul). Ea n-a mai avut si alti fii in afara de Iisus Hristos, Mantuitorul lumii (Ioan 20, 12-13; Fapte 1, 11), iar mama asa-zisilor "frati si surori ai Domnului" nu este Maica Domnului, ci Maria lui Cleopa (Matei 27, 55-56; Marcu 15, 40, 47; 16, 1; Ioan 19, 25 s.a.); "fratii Domnului sunt numai rudenii cu El, iar nu frati naturali ai Lui, caci in vechime la iudei, rudeniile de aproape se ziceau frati (Fac. 13, 8). Mama "fratilor Domnului", Maria lui Cleopa, se numeste sora cu Maica Domnului, tot in acest sens de rudenie apropiata (Ioan 19, 25 s.a.). Asadar, dupa ce ai vazut marturiile Sfintei Scripturi despre aceste adevaruri privitoare la Maica Domnului, daca ai avea mintea ta curatita de intunericul ereziei si de pacate, ai putea intelege prealuminat, pentru care pricina noi, crestinii ortodocsi din Biserica lui Hristos cea dreptmaritoare, aducem preacinstire Preasfintei Fecioare Maria. Rugandu-ne ei, o punem pe ea mijlocitoare catre Fiul sau si Dumnezeul nostru, spre a ne ajuta prin mijlocirea preaputernicelor sale rugaciuni, pe care le face pururea catre Dumnezeu pentru tot neamul omenesc si mai ales pentru toti cei binecredinciosi. Dar fiindca ochii mintii voastre, a sectarilor, de mult i-a inchis satana ca sa nu vada lumina adevarului si v-ati facut asemenea pasarilor si corbilor de noapte, care la intuneric vad, iar la lumina orbesc, asa si voi, avand intunecate mintile voastre de duhurile inselaciunii, intunericul il socotiti lumina, iar lumina intuneric. Iar ca adevarul acesta este, asculta ce-ti zic: De ce nu cinstiti voi, sectarilor, pe Maica Domnului, cand insasi dumnezeiasca Scriptura va arata ca si Arhanghelul Gavriil a cinstit-o pe ea cu inchinaciune (Luca 1, 29)? De ce n-o cinstiti voi, sectarilor, pe Maica Domnului, care este Biserica imparatului slavei, cea mai desfatata decat cerurile, caci ea pe Dumnezeu, a Carui slava nu o cuprinde nici cerul, nici pamantul, L-a purtat in pantece? (II Paral. 2, 6). Pentru care pricina voi, sectarilor, nu cinstiti pe Maica Domnului care, dupa marturia Sfintei Scripturi si a arhanghelului binevestitor, este "plina de har" (Luca 1, 28)? Pentru care pricina voi, ratacitilor cu mintea, socotiti pe Maica Domnului ca pe o femeie de rand, pe aceea care a aflat "har de la Dumnezeu" si care este "binecuvantata intre femei" (Luca 1, 28-30)? Pentru care pricina voi, sectarilor, sunteti atat de impietriti si orbi la intelegere si nu cinstiti pe Maica Domnului, pe care, prin Sfantul Duh, a marturisit-o Elisabeta ca este Maica Domnului si binecuvantata intre femei (Luca 1, 40-43)? Daca voi ziceti ca credeti cele scrise in Sfanta Scriptura, apoi de ce nu preacinstiti pe Maica Domnului, cand Scriptura va arata ca pe ea "o vor ferici toate neamurile", pentru marirea pe care a facut-o Dumnezeu ei (Luca 1, 48-49)? Pentru care pricina voi, sectarilor, si cei asemenea voua eretici, ati ajuns la atata intuneric de neintelegere, ca in loc de a cinsti si a venera pe Maica Dumnezeului Celui viu, voi o huliti, si in nebunia voastra o socotiti ca pe o femeie de rand? Sfantul Duh o arata pe ea in psalmi ca pe o imparateasa a ingerilor si a toata faptura, stand de-a dreapta scaunului Fiului ei in haina aurita si prea infrumusetata (Ps. 44, 10), iar voi, sectarilor, o numiti ca este o femeie oarecare de rand, ca toate femeile. Duhul Sfant arata in Sfanta Scriptura ca Maica Domnului va fi pomenita din neam in neam si popoarele o vor lauda pe ea in veacul veacului (Ps. 44, 20-21), iar voi, blestematilor sectari si prooroci mincinosi, pe care v-a orbit satana, nu voiti sa o laudati si sa o preacinstiti pe Maica Domnului. Duhul Sfant arata ca toata slava fiicei imparatului (a Maicii Domnului) este inlauntru, imbracata cu tesaturi de aur si prea infrumusetata (Ps. 44, 15). Prin slava dinlauntru arata ca ea este camara Duhului Sfant, Preacurata, iar voi, sectarilor nebuni, o huliti pe Maica Domnului si o necinstiti. Maica Domnului este acea fecioara care a nascut pe Emanuel-Dumnezeu (Isaia 7, 13) si voi, intunecatilor, ziceti ca este o femeie oarecare ca toate femeile. Duhul Sfant prin gura Proorocului lezechiel o arata pe Maica Domnului ca "usa incuiata", prin care nimeni nu va trece decat Dumnezeul lui Israel, si dupa trecere, incuiata va ramane (lez. 44, 1-3), adica Fecioara va fi inainte de nastere, Fecioara in nastere si dupa nastere pururea va ramane fecioara, iar voi, intunecatilor la minte si la intelegere, orbiti de satana, ziceti ca Maica Domnului a mai avut si alti fii in afara de Fiul lui Dumnezeu, pe Care L-a nascut. Mai bine ar fi ca voi, toti ereticii si sectarii, sa va legati cate o piatra de moara de grumaji si sa va aruncati in mare (Matei 18, 6-7; Marcu 9, 42; Luca 17, 1-2), decat sa se sminteasca sufletele bunilor crestini cu minciunile si hulele voastre cele dracesti si blestemate. Cum ar fi putut oare Iosif cel drept si temator de Dumnezeu (Matei 1, 19) sa indrazneasca a se atinge de Preasfanta Fecioara dupa nasterea lui Hristos, mai ales dupa ce el a primit descoperirea de la insusi Dumnezeu, prin ingerul Sau, ca Cel ce S-a zamislit in pantecele Fecioarei este de la Duhul Sfant (Matei 1, 19-21) si ca Cel zamislit din Duhul Sfant va fi Mantuitorul lumii, Hristos (Matei 1, 21)? Oare dreptul si tematorul de Dumnezeu Iosif - caruia i se descoperise de la Dumnezeu ca Fecioara Maria, logodnica sa, a zamislit de la Duhul Sfant si a inteles ca prin ea Dumnezeu va lucra la mantuirea neamului omenesc, la zdrobirea capului sarpelui (Fac. 3, 15) si ca ea este Fecioara cea proorocita de Duhul Sfant prin Sfantul Prooroc Isaia, care va naste pe Emanuel, Dumnezeul si Mantuitorul lumii (Isaia 7, 14) - mai putea el cugeta ceva din cele omenesti asupra ei? Tocmai de aceea Iosif cel drept si temator de Dumnezeu (Matei 1, 19) s-a aratat atat de osarduitor si ascultator si a slujit cu atata osteneala atat Pruncului Dumnezeu, de la nastere la fuga in Egipt si la intoarcerea de acolo (Luca 2, 1, 4-6; Matei 2, 13-23), precum si in ceilalti ani ai vietii sale, cat si Maicii Domnului, pentru ca isi dadea desavarsit seama de chemarea ce o avea el de a sluji Preasfintei Fecioare, prin care Dumnezeu a venit in lume cu trup, sa mantuiasca neamul omenesc. Deci, mute sa fie gurile tuturor ereticilor si ale sectarilor care aduc hule asupra imparatesei ingerilor si a Maicii lui Dumnezeu si asupra dreptului si tematorului de Dumnezeu Iosif, in cele ce rau si nebuneste socotesc ca a mai avut si alti fii Preasfanta si Preacurata Fecioara Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, cea "plina de har" (Luca 1, 28-29).  Călăuză în credinţa ortodoxă | ||
