Scrisoare deschisă poporului român 2

Scrisoare deschisă poporului român 2

Imi vine greu să cred că ai pierdut în istorie acei uriași, iar acum alegi conducători dintre cei care nici nu știu să vorbească bine românește. De fapt, nici nu mai ai de unde să alegi conducători. În politica actuală nu mai răzbate un om cu credință și cu caracter. Cred că și acesta este un mare păcat de-a-l tău, de-a-ți alege conducători fără credință. Iar un conducător fără credință este în stare să o vândă și pe mă-sa, darămite neamul lui și poporul lui. Dar nici nu mă mir că faci asemenea alegeri, când tu ai devenit complet fără credință. Pentru tine nu mai există de mult criteriu de elecțiune pentru caracterul omului: credința în Bunul Dumnezeu, fără de care omul rămâne descoperit uneltirilor diavolești, împotriva cărora este obligat să lupte. 

Nici tu nu mai lupți de multe decenii. Ți se pare acestă luptă o poveste tristă a Bisericii, iar tu continui să zidești pur și simplu castele de nisip. Pentru că tot ceea ce construiești fără credința în Dumnezeu, se va șterge precum șterge apa marii castelele de nisip construite pe plajă, de către copiii care nu au conceput perisabilitatea lor. S-au încrezut doar în nisipul umed, fără să gândească la forța de lovire al valurilor. Exact în această situație te afli tu în aceste vremuri, în care ai pus pe om mai presus de credința în Dumnezeu. Iar omul nu poate să învingă valul istoriei, dacă Dumnezeu nu îi ține puterea. Și culmea, tu continui să te pui împotriva puterii lui. Popor slăbit în credință care cauți doar plăcerile lumii. 

Adineauri vroiai spitale, nu catedrale. Acum nu îți ajung spitalele pentru bolnavi și pentru prefăcuți bolnavi, iar Biserica o crezi purtătoare de moarte. Habar nu ai că doar Biserica îți va găti locul de odihnă, pe care tu îl refuzi cu glume și batjocuri, iar când fiii tăi se apropie de ceasul morții, nici nu mai știu cu ce mână să-și mai facă cruce, căci rugăciunile ce nu le sunt în zadar, le-au lepădat la vârsta copilăriei. Ei cum au crescut, s-au crezut uriași fără puterea lui Dumnezeu, proști și amar de proști, neștiind că în această lume, doar Dumnezeu zidește sau doboară după voie uriași.

Avva Credo Gălățan