Comportamentul bazal al omului este determinat de nevoile sale naturale – acesta este numitorul comun, repetabil și previzibil, al oricărui om. Tocmai de aceea foamea, frica, privarea senzorială sau tortura fizică au fost mereu metode aproape infailibile de control și remodelare a omului.
Comunitatea de valori, apartenența la grup, cooperarea și altruismul, adică identitatea de grup, înseamnă primul rezervor de surplus comportamental (ceea ce se adaugă comportamentului de bază). Este ceea ce ne diferențiază ca membri ai unei comunități – familie, națiune, echipă, grup, confrerie, companie etc.
Asperitățile, diferențele și alegerile personale, individuale, adică identitatea individuală, se constituie într-un al doilea rezervor de surplus comportamental, cu mult mai vast și mai adânc decât primul. Datele cu caracter personal sunt indicatori de surplus comportamental, semnale infinitezimale ale comportamentului nostru individual, care ne diferențiază de ceilalți. Emoțiile, afecțiunile și opțiunile noastre, starea de sănătate, autoaprecierea, culoarea pielii, nuanța ochilor, vârsta, educația etc., sunt date cu caracter personal care sunt indisolubil legate de persoana noastră (și nu ar trebuie să fie în proprietatea nimănui, tocmai pentru că sunt identitatea noastră, adică noi înșine).
Poate părea de neînțeles sau de neimaginat, dar surplusul comportamental poate fi recoltat. Când ne manifestăm identitatea de grup, emitem semnale ale surplusului nostru comportamental. Când ne punem datele noastre cu caracter personal la dispoziția colectorilor, fie că o facem de bună voie sau forțat, fie că suntem conștienți sau nu de auto-exproprierea noastră, cu titlu gratuit, de aceste fracțiuni ale identității noastre, plămădim și dospim uriașul cozonac al surplusului comportamental pe care îl recoltează colectorii. Pe baza acestui surplus comportamental, analizat de algoritmii și inteligențele artificiale ale colectorilor atât în succesiunea ipostazelor noastre din ultimii 20 de ani (colectorii acestor date nu omit nici un detaliu al experiențelor noastre și nu uită nicio întâmplare sau eveniment din viața noastră, în timp ce noi avem memorie selectivă și afectivă, ierarhizată în privința valorilor și omisivă cu detaliile), cât și în comparație cu indivizii similari nouă, colectorii efectuează estimări și chiar predicții comportamentale. Având la dispoziție imense baze de date și capacități gigantice de procesare, colectorii surplusului comportamental pot estima, cu o precizie diabolică, ce alegeri și achiziții vom face, ce decizii vom lua mâine, peste 2 săptămâni sau până la Crăciun. Ceea ce fac colectorii de surplus comportamental nu este meteorologie – estimările lor sunt exacte pentru că au ajuns să ne cunoască mai bine decât ne cunoaștem noi înșine. Hazardul și incertitudinea, inerente lumii materiale, sunt țintele predicțiilor comportamentale, ținte care trebuie anihilate, pentru a se instala certitudinea în descrierea comportamentului așteptat de la noi. Ceea ce fac colectorii de surplus comportamental nu este profeție care se împlinește prin simplul fapt că este rostită – predicțiile lor sunt matematic exacte și descriu un viitor determinat, în care liberul arbitru este anihilat. Prin aceste predicții comportamentale, voința noastră este canalizată, consimțământul ne este fabricat, iar personalitatea noastră este remodelată. Produsul lor predictiv suntem noi, și nu serviciile pe care le vând. Noi suntem marfa. Construind și perfecționând permanent un avatar informatic, pe modelul surplusului nostru comportamental, colectorii transformă omul din persoană în cifră și îl reduc la cel mai mic numitor comun. Suntem cum ni se sugerează să fim, cum suntem înghiontiți să fim (nudge), cum ni se dictează să fim – corectitudinea politică, valorile comunității, politicile de sănătate publică, suspiciunea omniprezentă că am fi teroriști, spălători de bani, corupți, conspiraționiști, infectați deciși să îi infecteze și pe ceilalți, ratingul de cetățean etc. sunt andrelele cu care păpușa vodoo care ni se construiește informatic, golemul nostru tehnologic, sunt condiționate și canalizate comportamental. Evident, din această recoltă rezultă continente de bani – mai important este, însă, controlul pe care îl poate asigura. Colectorii surplusului comportamental sunt capitaliști de supraveghere, campionii „revoluției” digitale, care și-au impus modelul de „biznis” prin intermediul alianței fructuoase cu serviciile secrete, împreună cu care au generat un Big Brother planetar, atotprezent și atotputernic.
Deși nu au trecut nici 20 de ani de atunci, mulți nu își mai amintesc de vremurile legendare ale unicului corsar al oceanului virtual, cel plin de infinite resurse de surplus comportamental – mă refer la acel google originar, din anii 2001-2008, primul capitalist de supraveghere, contractant al statului sau al armatei, aliat cu serviciile secrete și cu deep state – ul american, creatorul primului mandat de președinte ale lui Barack Obama. După evenimentul din 11 septembrie 2001, când deep state – ul american era disperat să ofere o soluție la apariția acelei lebede negre (America era atacată la ea acasă, pentru prima dată de la intrarea sa în cel de-al doilea război mondial), iar google era în pragul falimentului (împreună cu tot sectorul dotcom, cum se numea atunci), a apărut ideea extracției și a procesării surplusului comportamental, ceea ce, așa cum am arăatat mai sus, oferă precizie diabolică în predicțiile comportamentale, cu condiția colectării unei baze de date gigantice. Statul profund american, inclusiv armata și serviciile secrete, au descoperit că nu mai este nevoie de bugete enorme pentru monitorizarea anti-tero, pentru că există google search și personal identity profile, după care au apărut google maps, google street, google play etc.
După ce google a pus pietrele de hotar, a aparut facebook - și oceanul s-a împățit în două, iar deep state – ul american a adoptat și facebook ca un asset (chiar mai bun în monotorizare și control decât google).
Apare amazon și oceanul se împarte în trei. Apple înțelege că nu poate sta departe de acest tip de economie de scală bazată pe predicțiile rezultate din colectarea permanentă a surplusului comportamental al clienților, și oceanul se împarte din nou, de data asta în patru.
Cele 4 mari întreprinderi tehnologice formează clubul gafa (google, apple, facebook, amazon) și fac trecerea la statutul a-național, care nu mai ține cont de legislația și fiscalitatea naționale, creându-și propriile legi si precepte morale (terms and conditions, comunity values), care nu mai sunt aplicate de instanțe sau de arbitri telurici, ci de instanțe hieratice, anonime, compuse de indivizi selectați de proprietari și din verificatori voluntari ai „adevărului” (fact checkers). Microsoft cumpără, în 2016, linkedin, adică cca 500 de milioane de utilizatori, și își creează cortana, care integrează toți utilizatorii softurilor și ai platformelor de e-mail din proprietatea Microsoft (peste 1,2 mld), astfel asigurându-și intrarea în clubul capitaliștilor de supraveghere. Verizon cumpără yahoo, adică 1,2 mld utilizatori, și intră în club.
Urmează, desigur, twitter, tik tok, rețelele chineze de socializare, emulii gafam din SUA și Europa, inclusiv Rusia, iar oceanul virtual al surplusului comportamental devine cam aglomerat la nivelul lui 2019.
Rezerva de date cu caracter personal, odinioară infinită, nu numai că era împărțită în zeci de fracțiuni, arhipelaguri și insulițe izolate, dar amenința cu limitarea. În plus, intervine redundanța și, deci, plafonarea economiei de scală.
Pentru că biznisul capitaliștilor de supraveghere nu poate supraviețui decât în condiții de abundență a resurselor de surplus comportamental, a fost nevoie să se inventeze ceva care să spargă acest plafon și să readucă pe „piață” resurse nelimitate de date cu caracter personal.
Măsurarea pașilor, a bătăilor inimii, a nivelului apei în organism, a caloriilor consumate/arse, a ritmului și volumului respirație etc., tratamentele, procedurile medicale, invazive sau non-invazive, interacțiunea cu ceilalți, inclusiv cea din familie și din intimitate, totul a fost pus la treabă pentru a reîmprospăta stocul de surplus comportamental.
Nici asta nu a fost suficient. A fost nevoie de o pandemie pentru a impune telemedicina, tele-munca, educația și justiția digitalizate, testele obligatorii, carantina sau izolarea, supunerea față de reguli, oricât de stupide, respectul față de autorități, oricât de populate cu proști, infractori și impostori, adeziunea la ideologiile sau „știința” oficială, vaccinarea și segregarea pe criterii de (ne)vaccinare.
Iar certificatul de vaccinare, pașaportul de libertate, adeverința verde – cum vreți să le spuneți – vor pune la dispoziția colectorilor surplusului comportamental date cu caracter personal care nu mai provin din surse exclusiv externe și/sau vizibile, ci direct din corpul și din măruntaiele noastre. Cândva, colectorii surplusului comportamental vor ști ce vrem să facem, înainte ca măcar să ne gândim să trecem la fapte. Aveți grijă, că va veni vremea pedepsirii crimăgânditului. Țidula “verde”, digitală, adoptată de UE, este drumul inexorabil către această distopie.
