Sfânta Biserica Ortodoxă

Se afișează postările cu eticheta Om. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Om. Afișați toate postările

luni, 19 mai 2025

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - A fi om pe axa vieții.

A fi om pe axa vieții!

"Ma explic" celora care "m-au uitat" dar ma vopsesc intens pe la colturi, sau celora care, brusc, dupa zeci de ani, și-au adus aminte ca exist. Toate închinate, desigur, votului. Nu port și nu voi purta ranchiuna nimănui, niciodata. Nu-mi incarc memoria si timpul cu asa ceva. Insă după aceasta postare e bine sa știți pe cine mai sunați când trebuie sa sunați sa va fie bine. 

Va îmbrățișez pe toți. Nu va mai consumați timpul și nervii cu nimicuri. Trăiți sa va bucurați ca aveți binecuvântarea sa fiți sănătoși sa aveți șansa să întindeți o mina de ajutor celor din jur, oricăruia, oricând o cere și mai ales oricând o simțiți ca ar cere-o dar nu are puterea sa o mai spună.

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui


vineri, 2 mai 2025

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Onoare muncii omului (II)

 

Onoare muncii omului

(II)
Tehno-entuziasmul în jurul apariției și dezvoltării inteligenței artificiale a cuprins și domeniul juridic.
Recent, o asociație a polițiștilor a cerut public guvernului să introducă rapid inteligența artificială în justiția administrativă, pe motiv că s-ar reduce sau elimina costurile, timpul alocat judecăților, corupția judecătorilor, lipsa de unitate a soluțiilor jurisprudențiale etc.
Propunerea face referință la unele țări care, mai mult sau mai puțin complet, au introdus inteligența artificială în justiție. De exemplu, Estonia, care ar fi utilizat IA pentru spețele de valori mici (notă: dat fiind eșecul pe linie al proiectului, Estonia l-a cam abandonat ...). De asemenea, China, care ar fi introdus inclusiv funcții predictive ale IA în procesele judiciare – mă întreb dacă suntem atât de lipsiți de înțelepciune încă să luăm un astfel de exemplu ... Dezvoltat și sofisticat, sistemul justițiar predictiv chinezesc, oricât ar părea de SF și de eficient (cine nu și-ar dori ca crimele și delictele să fie eliminate încă din faza actelor premergătoare, adică, înainte de a se fi comis faptele propriu-zise...) este un sever atribut al totalitarismului. Nu doar că o astfel de IA va ajunge să penalizeze gândul, imaginația, opinia, intenția ne-manifestă, dar va fi foarte ușor de pervertit în armă politică și anihilator al voinței și al libertății. Trecutul va fi șters, viitorul va fi interzis, prezentul va fi sumbru, dar cu zâmbetul de simulated happiness pe față, căci orice gând sau sentiment din lista mereu variabilă de chestii interzise sau nerecomandate va putea fi degradat la stadiul de infracțiune sau delict.
Este de spus și că, de regulă, astfel de inițiative sunt succese numai în state autoritare sau tiranice. De exemplu, Arabia Saudită va utiliza inteligența artificială ca să scrie legi. Evident, legile nu vor privi și establishmentul și, cu siguranță, nu vor atinge controlorii „legiuitorului” artificial ...
Să vedem, totuși, pe scurt, care sunt riscurile utilizării inteligenței artificiale în justiție:
(i) soluțiile judiciare sunt pronunțate conform legii și conștiinței judecătorului – inteligența artificială nu are conștiință de sine; soluția judiciară ține de „luminile și înțelepciunea” judecătorului – inteligența nu are spirit/suflet (adică lumini) și, cu siguranță, nu are înțelepciune;
(ii) judecătorul este (teoretic) independent și se supune numai legii (și asta este cam teoretic și incomplet spus) – inteligența artificială nu este deloc independentă, se supune programatorului, controlorului, proprietarului, statului; dar judecătorul este responsabil pentru faptele sale, atât juridic, cât și moral, în timp ce IA nu e;
(iii) judecătorul este coruptibil, în timp ce inteligența artificială nu e; acesta este un enuța evident fals (chit că este crezut de 99,9% dintre români); de fapt, IA este mai mult decât coruptibilă, fiind controlabilă printr-un simplu click de către stăpân, de către vătaful stăpânului sau de către serviciile secrete; în plus, IA este un potențial uriaș de hazard moral, mai ales în condiții de piratare a sistemelor informatice, pană de curent sau de internet ori de influență politică și ideologică a stăpânului său;
(iv) soluțiile judiciare sunt neunitare și schimbătoare; este real dar, deși stabilitatea, predictibilitatea și unitatea practicii judiciare sunt atribute ale unui act de justiție de calitate, totuși diferențele de opinii, divergențele chiar, revirimentul jurisprudențial sau doctrinar, sunt elemente de progres și de adecvare a actului de justiție la lumea contemporană; oricum, este fals că IA ar putea neutraliza acest neajuns, căci modul în care „judecă” inteligența artificială este periculos pentru dreptate și chiar pentru statul de drept, democratic și social – este vorba, în mare, de o scanare a legii, jurisprudenței și doctrinei de la un moment, de unde rezultă o soluție statistică, soluția cea mai uzitată, cea mai vizibilă; or, această soluție ar putea fi o eroare judiciară „cimentată” în timp doar pentru că cel îndreptățit nu a avut bani, răbdare sau interes să conteste soluția eronată; inteligența artificială nu judecă, ea analizează statistic; IA nu aplică legea decât în litera sa, iar nu și în spiritul său (ceea ce echivalează cu un talibanism juridic); IA nu are resorturile emoționale, înțelepciunea și raționalitatea necesară actului de justiție, care este un act de dreptate; dacă, în parabola biblică a celor două femei care își disputau un copil, nu Solomon ar fi fost judecătorul, ci o inteligență artificială, atunci soluția ar fi fost ca fiecare dintre cele două femei să primească jumătate din copil ...
(v) decât o soluție corectă din punct de vedere statistic, mai bine o soluție dreaptă, umană; decât un mecanism care „judecă” în alb și negru, mai bine un om supus greșelii, dar capabil de empatie și solidaritate în suferință cu victimele nedreptăților.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea – Onoare muncii omului (I)

 

Onoare muncii omului

(I)
Dacă așa-zisa inteligență artificială este sau nu o reală inteligență, adică, este o entitate de sine-stătătoare, un subiect cu o gândire proprie, independent, care ia decizii în nume propriu, este cu totul improbabil. Cu atât mai puțin probabil este că așa-zisa inteligență artificială are o răspundere juridică proprie pentru ceea ce face sau ce nu face (chit că pe rolul Parlamentului European este acum o propunere de directivă privitoare la răspunderea „non-contractuală” a inteligenței artificiale) ... Este mult mai probabil că vorbim de un obiect, de un produs, de o sculă - e adevărat, e o sculă sofisticată și extrem de energofagă, dar tot o sculă, utilizabilă de inteligențe (sau prostii) naturale. Este cert că, subiect sau obiect, inteligența artificială nu are emoționalitate proprie și, deci, tot ceea ce ține de acest atribut exclusiv uman îi este străin.
Mai este cert ceva – existența și expansiunea irațională a tehno-entuziasmului, mișcarea fie progresist – naivă slăvire a tehnologiei și de punere a umanității la cheremul inteligenței artificiale, fie cinică și rău-intenționată. Foarte mulți bani sunt cheltuiți și alocați inteligenței artificiale, o sculă (sau o entitate docilă) utilizabilă mai ales în domeniul militar și în domeniul supravegherii totalitare a umanității. Foarte multă lume se înghesuie să contribuie sau să lucreze la crearea de cât mai multe inteligențe artificiale care au aceste întrebuințări întunecate. Bazele de date gigantice necesare germinării și, ulterior, dezvoltării inteligenței artificiale consumă enorm de multă energie, probabil mai mult de 25% din tot ceea ce se produce anual pe glob. Nu m-ar mira ca pana de curent din Portugalia, Spania și Franța, din data de 29 aprilie 2025, să fi fost cauzată de „necesitatea” de a testa un IA european. Nu uitați că, în decurs de 5 secunde, mai mult de 15 Gigawați de energie au dispărut, pur și simplu, în neant.
Nimic din riscurile inteligenței artificiale nu a fost cu adevărat dezbătut, cu toate că indivizi tehno-entuziaști, ca Elon Musk, au cerut o înghețare pe termen mediu a proiectelor de inteligență artificială.
Or, se pun probleme, în primul rând, filosofice: cine vom mai fi fost noi în prezența unui concurent global, planetar, cu o inteligență (în sens de putere de calcul, iar nu de raționalitate sau înțelepciune) de mii de ori mai performantă decât cea a unui om și cu viteze de reacție comparabile cu viteza luminii?
Se pun, de asemenea, probleme constituționale și de drepturile omului: ce drepturi și libertăți mai putem avea în raport de inteligența artificială?
Dacă este un subiect, iar nu un obiect, este și inteligența artificială îndreptățită să pretindă drepturi și libertăți, merge sau nu la război (și de partea cui), are sau nu obligații de a plăti impozite, taxe și contribuții, are sau nu libertatea de opinie și de convingere religioasă, ideologică sau politică proprie, are sau nu dreptul la viață (iar noi obligația de a nu-i da shut down...), dreptul la sănătate (adică, dreptul de a nu fi virusată) și dreptul la viață intimă și familială?
Și mai grav, se pun probleme sociologice: dacă inteligența artificială este atât de utilă și de eficientă în mai toate domeniile în care oamenii activează, găsindu-și surse de venit și sens al existenței în muncă, afaceri, profesii independente, artă, credință etc., la ce vor mai fi buni oamenii deveniți „socialmente inutili” după înlocuirea lor de către inteligența artificială?
Avertizez că astfel de avertismente au venit de la cei mai detestabili tehno-entuziaști, cei din sau din jurul Forumului Economic Mondial de la Davos. Chit că au vorbit cu cinism, ca și când fix asta este ceea ce ei ne pregătesc nouă, Schwab & co au pus problema exact în acești termeni ...

joi, 18 ianuarie 2024

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Comportamentul bazal al omului este determinat de nevoile sale naturale – acesta este numitorul comun, repetabil și previzibil, al oricărui om.


Comportamentul bazal al omului este determinat de nevoile sale naturale – acesta este numitorul comun, repetabil și previzibil, al oricărui om. Tocmai de aceea foamea, frica, privarea senzorială sau tortura fizică au fost mereu metode aproape infailibile de control și remodelare a omului.

Comunitatea de valori, apartenența la grup, cooperarea și altruismul, adică identitatea de grup, înseamnă primul rezervor de surplus comportamental (ceea ce se adaugă comportamentului de bază). Este ceea ce ne diferențiază ca membri ai unei comunități – familie, națiune, echipă, grup, confrerie, companie etc.
Asperitățile, diferențele și alegerile personale, individuale, adică identitatea individuală, se constituie într-un al doilea rezervor de surplus comportamental, cu mult mai vast și mai adânc decât primul. Datele cu caracter personal sunt indicatori de surplus comportamental, semnale infinitezimale ale comportamentului nostru individual, care ne diferențiază de ceilalți. Emoțiile, afecțiunile și opțiunile noastre, starea de sănătate, autoaprecierea, culoarea pielii, nuanța ochilor, vârsta, educația etc., sunt date cu caracter personal care sunt indisolubil legate de persoana noastră (și nu ar trebuie să fie în proprietatea nimănui, tocmai pentru că sunt identitatea noastră, adică noi înșine).
Poate părea de neînțeles sau de neimaginat, dar surplusul comportamental poate fi recoltat. Când ne manifestăm identitatea de grup, emitem semnale ale surplusului nostru comportamental. Când ne punem datele noastre cu caracter personal la dispoziția colectorilor, fie că o facem de bună voie sau forțat, fie că suntem conștienți sau nu de auto-exproprierea noastră, cu titlu gratuit, de aceste fracțiuni ale identității noastre, plămădim și dospim uriașul cozonac al surplusului comportamental pe care îl recoltează colectorii. Pe baza acestui surplus comportamental, analizat de algoritmii și inteligențele artificiale ale colectorilor atât în succesiunea ipostazelor noastre din ultimii 20 de ani (colectorii acestor date nu omit nici un detaliu al experiențelor noastre și nu uită nicio întâmplare sau eveniment din viața noastră, în timp ce noi avem memorie selectivă și afectivă, ierarhizată în privința valorilor și omisivă cu detaliile), cât și în comparație cu indivizii similari nouă, colectorii efectuează estimări și chiar predicții comportamentale. Având la dispoziție imense baze de date și capacități gigantice de procesare, colectorii surplusului comportamental pot estima, cu o precizie diabolică, ce alegeri și achiziții vom face, ce decizii vom lua mâine, peste 2 săptămâni sau până la Crăciun. Ceea ce fac colectorii de surplus comportamental nu este meteorologie – estimările lor sunt exacte pentru că au ajuns să ne cunoască mai bine decât ne cunoaștem noi înșine. Hazardul și incertitudinea, inerente lumii materiale, sunt țintele predicțiilor comportamentale, ținte care trebuie anihilate, pentru a se instala certitudinea în descrierea comportamentului așteptat de la noi. Ceea ce fac colectorii de surplus comportamental nu este profeție care se împlinește prin simplul fapt că este rostită – predicțiile lor sunt matematic exacte și descriu un viitor determinat, în care liberul arbitru este anihilat. Prin aceste predicții comportamentale, voința noastră este canalizată, consimțământul ne este fabricat, iar personalitatea noastră este remodelată. Produsul lor predictiv suntem noi, și nu serviciile pe care le vând. Noi suntem marfa. Construind și perfecționând permanent un avatar informatic, pe modelul surplusului nostru comportamental, colectorii transformă omul din persoană în cifră și îl reduc la cel mai mic numitor comun. Suntem cum ni se sugerează să fim, cum suntem înghiontiți să fim (nudge), cum ni se dictează să fim – corectitudinea politică, valorile comunității, politicile de sănătate publică, suspiciunea omniprezentă că am fi teroriști, spălători de bani, corupți, conspiraționiști, infectați deciși să îi infecteze și pe ceilalți, ratingul de cetățean etc. sunt andrelele cu care păpușa vodoo care ni se construiește informatic, golemul nostru tehnologic, sunt condiționate și canalizate comportamental.
Evident, din această recoltă rezultă continente de bani – mai important este, însă, controlul pe care îl poate asigura. Colectorii surplusului comportamental sunt capitaliști de supraveghere, campionii „revoluției” digitale, care și-au impus modelul de „biznis” prin intermediul alianței fructuoase cu serviciile secrete, împreună cu care au generat un Big Brother planetar, atotprezent și atotputernic.
Deși nu au trecut nici 20 de ani de atunci, mulți nu își mai amintesc de vremurile legendare ale unicului corsar al oceanului virtual, cel plin de infinite resurse de surplus comportamental – mă refer la acel google originar, din anii 2001-2008, primul capitalist de supraveghere, contractant al statului sau al armatei, aliat cu serviciile secrete și cu deep state – ul american, creatorul primului mandat de președinte ale lui Barack Obama. După evenimentul din 11 septembrie 2001, când deep state – ul american era disperat să ofere o soluție la apariția acelei lebede negre (America era atacată la ea acasă, pentru prima dată de la intrarea sa în cel de-al doilea război mondial), iar google era în pragul falimentului (împreună cu tot sectorul dotcom, cum se numea atunci), a apărut ideea extracției și a procesării surplusului comportamental, ceea ce, așa cum am arăatat mai sus, oferă precizie diabolică în predicțiile comportamentale, cu condiția colectării unei baze de date gigantice. Statul profund american, inclusiv armata și serviciile secrete, au descoperit că nu mai este nevoie de bugete enorme pentru monitorizarea anti-tero, pentru că există google search și personal identity profile, după care au apărut google maps, google street, google play etc.
După ce google a pus pietrele de hotar, a aparut facebook - și oceanul s-a împățit în două, iar deep state – ul american a adoptat și facebook ca un asset (chiar mai bun în monotorizare și control decât google).
Apare amazon și oceanul se împarte în trei. Apple înțelege că nu poate sta departe de acest tip de economie de scală bazată pe predicțiile rezultate din colectarea permanentă a surplusului comportamental al clienților, și oceanul se împarte din nou, de data asta în patru.
Cele 4 mari întreprinderi tehnologice formează clubul gafa (google, apple, facebook, amazon) și fac trecerea la statutul a-național, care nu mai ține cont de legislația și fiscalitatea naționale, creându-și propriile legi si precepte morale (terms and conditions, comunity values), care nu mai sunt aplicate de instanțe sau de arbitri telurici, ci de instanțe hieratice, anonime, compuse de indivizi selectați de proprietari și din verificatori voluntari ai „adevărului” (fact checkers).
Microsoft cumpără, în 2016, linkedin, adică cca 500 de milioane de utilizatori, și își creează cortana, care integrează toți utilizatorii softurilor și ai platformelor de e-mail din proprietatea Microsoft (peste 1,2 mld), astfel asigurându-și intrarea în clubul capitaliștilor de supraveghere. Verizon cumpără yahoo, adică 1,2 mld utilizatori, și intră în club.
Urmează, desigur, twitter, tik tok, rețelele chineze de socializare, emulii gafam din SUA și Europa, inclusiv Rusia, iar oceanul virtual al surplusului comportamental devine cam aglomerat la nivelul lui 2019.
Rezerva de date cu caracter personal, odinioară infinită, nu numai că era împărțită în zeci de fracțiuni, arhipelaguri și insulițe izolate, dar amenința cu limitarea. În plus, intervine redundanța și, deci, plafonarea economiei de scală.
Pentru că biznisul capitaliștilor de supraveghere nu poate supraviețui decât în condiții de abundență a resurselor de surplus comportamental, a fost nevoie să se inventeze ceva care să spargă acest plafon și să readucă pe „piață” resurse nelimitate de date cu caracter personal.
Măsurarea pașilor, a bătăilor inimii, a nivelului apei în organism, a caloriilor consumate/arse, a ritmului și volumului respirație etc., tratamentele, procedurile medicale, invazive sau non-invazive, interacțiunea cu ceilalți, inclusiv cea din familie și din intimitate, totul a fost pus la treabă pentru a reîmprospăta stocul de surplus comportamental.
Nici asta nu a fost suficient. A fost nevoie de o pandemie pentru a impune telemedicina, tele-munca, educația și justiția digitalizate, testele obligatorii, carantina sau izolarea, supunerea față de reguli, oricât de stupide, respectul față de autorități, oricât de populate cu proști, infractori și impostori, adeziunea la ideologiile sau „știința” oficială, vaccinarea și segregarea pe criterii de (ne)vaccinare.
Iar certificatul de vaccinare, pașaportul de libertate, adeverința verde – cum vreți să le spuneți – vor pune la dispoziția colectorilor surplusului comportamental date cu caracter personal care nu mai provin din surse exclusiv externe și/sau vizibile, ci direct din corpul și din măruntaiele noastre.
Cândva, colectorii surplusului comportamental vor ști ce vrem să facem, înainte ca măcar să ne gândim să trecem la fapte. Aveți grijă, că va veni vremea pedepsirii crimăgânditului. Țidula “verde”, digitală, adoptată de UE, este drumul inexorabil către această distopie.

duminică, 12 februarie 2023

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Un om normal nu mai poate depăși cantitatea de CO2 E de 141,626 kg/pers când călătorește cu avionul.


👉Un om normal nu mai poate depăși cantitatea de CO2 E de 141,626 kg/pers când călătorește cu avionul.👈

Bilgheiț călătorește de peste 100 de ori pe an cu cele 4 (patru) avioane private ale sale. Cu tot cu echipajul, acele avioane nu transportă mai mult de 10 persoane/cursă.
Dacă acea cantitate de emanații de CO2 este în relație cu motorul avionului și cu gazele emise de cele 10 persoane de la bord, înseamnă că bilgheiț este responsabil pentru cantități de sute de ori mai mari de emanații de CO2 decât un om normal.
Înmulțiți cu zece mii aceste cantități (cifră estimativă a miliardarilor și a corporațiilor ultra-bogate și influente cu private jet - uri) și vedeți vedea cam câte emanații de CO2 produc zilnic cei care ne spun să mâncăm insecte, carne de plastic și iarbă și cât CO2 să expirăm pentru a salva planeta. Doar ca să se întâlnească în forumuri mondiale unde să preseteze modul în care o să rămânem fără bani, proprietăți, aer, apă și hrană, dar fericiți că salvăm planeta. Ei urmând să continue, desigur, să facă ceea ce știu mai bine, adică să consume criminal și poluant resursele planetei, stând la masă cu oligarhii ruși și miliardarii chinezi și indieni.
E foarte norocoasă planeta cu asemenea salvatori. Deloc ipocriți tovarășii…
Sunt curios cum va marca feisbuc această postare, despre ce pericol major vă va avertiza… Sau cât o să mă suspende pentru că am scris cele de mai sus… Căci, evident, feisbuc și restul 👉clubberilor👈 👉GAFAM👈, sunt ipocriții planetei. Ei consumă energie electrică, într-un an, cât consumă Italia, stat industrializat și caracterizat prin la dolce vita… Energie care, în proporție de 90%, este obținută din combustibil fosil sau nuclear… Ipocritul Bill Gates. Merge cu un avion privat, în timp ce este „activist” contra „schimbărilor climatice”