Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Germania a emis recent o lege care sancționează penal persoanele fizice care dau apreciere, propagă sau comentează publicații sau posturi de radio și televiziune interzise în Europa.

 

Germania a emis recent o lege care sancționează penal persoanele fizice care dau apreciere, propagă sau comentează publicații sau posturi de radio și televiziune interzise în Europa. De exemplu, Russia Today. Poate fi vorba, curând, și de Agenția China Nouă, de X sau de publicațiile conservatoare americane (pro-MAGA, pro-Trump). Nu are importanță valoarea de adevăr sau falsul (dez-informarea și discursul urii sunt, oricum, sancționate deja de DSA), nu are importanță nici opinia sau conținutul (de exemplu, o recenzie a unei noi ecranizări după Ana Karenina). Important este suportul știrii sau al opiniei. Pur și simplu nu ai voie să propagi știrea care provine de la interzis. 

Pe vremea lui Ceaușescu, dacă erai prins că asculți Radio Europa Liberă sau Vocea Americii făceai pușcărie. În 1989 visam la acea libertate care să ne permită și să ascultăm asemenea posturi interzise, și să comentăm sau să propagăm știrea sau opinia. Visam atunci la acea libertate care să ne permită să ne uităm sau să citim și (la) altceva decât la telejurnal, respectiv, omagiu conducătorului iubit. E, iată că tocmai când să ne bucurăm și noi ca de o normalitate de asemenea libertate, vin legiuitorii „civilizați” din UE și ne repun în situația anterioară. 

În cartea lui Ray Bradbury despre totalitarism, Farenheit 451, se ard cărți care nu sunt pe placul oficialităților. Oamenii, ca să nu se piardă chiar toate acele cărți în scrum, le memorează, pentru a le transmite mai departe generațiilor viitoare. Nu e ca și când am fi toți atât de limitați intelectual încât să urmăm orbește ideologia putinistă și propaganda de la Kremlin, dar parcă nu e bine să înlocuiești un totalitarism cu altul, totuși. Nu de alta, dar în comparație cu asemenea legi ale „occidentului colectiv”, lumea s-ar putea să ajungă să creadă că Putin, Xi sau Kim Jong Un sunt doar niște alți lideri autoritari și atât – cu nimic mai buni sau mai răi decât liderii și birocrații de rang înalt ai UE. 

Apropo ... 

Legea germană a ajuns pe rolul CJUE. 

Într-o decizie recentă absolut jenantă ca motivare și ca rost într-o lume care, cică, se mândrește cu libertatea de opinie, CJUE a statuat că legea germană e ok din punct de vedere constituțional, deoarece trebuie să se asigure efectivitatea interdicției. Cică, dacă s-ar putea da like, share și comment la postări ale interzisului (sau la postări ale terților referitoare la interzis) nu ar mai fi eficiente interdicțiile aplicate interzisului. Nu are nicio importanță că e vorba de Russia Today. Repet, poate fi vorba și de Al Jazeera sau Fox News, dacă vreodată Uniunea Sovietică Europeană va fi decis să le interzică în Europa. Și să știți că nu e nicio exagerare – Macron are intenția reală de a interzice X pe teritoriul Franței (așa cum China și Rusia, de exemplu, au interzis Facebook pe teritoriul lor), iar Starmer, deși a demisionat din funcția de premier al Marii Britanii, a decis să oblige youtube să pună în ordine prioritară conținutul legacy media (onestul BBC, de exemplu), în caz contrar youtube urmând a fi interzis în Marea Britanie. 

Și ghiciți ce... Fiind vorba de o decizie a CJUE, foarte curând vom avea astfel de legi de pușcărie și în România. 

Hai Liberare ...

Oare?

👉Turnurile Babel pe care le construim mereu, constant, irațional, împinși de Zeitgeist-ul malefic al unor epoci blestemate și degenerate

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Turnurile Babel pe care le construim mereu, constant, irațional, împinși de Zeitgeist-ul malefic al unor epoci blestemate și degenerate

 

Turnul Babel (în ebraică מגדל בבל Migdal Bavel, în arabă برج بابل Buj Babil)

Turnurile Babel pe care le construim mereu, constant, irațional, împinși de Zeitgeist-ul malefic al unor epoci blestemate și degenerate, pretind că sunt: 

(a) omnisciente : informează-te doar din surse oficiale, încrede-te doar știința stabilită, zic milițienii adevărului, plătiți fiind să ucidă sau să țină sub obroc adevărul de la nivelul ierbii, opțiunea alternativă, opinia, credința, 

se manifestă că fiind: 

(b) omnipotente: dacă nu știi, te învățam, dacă nu poți, te ajutăm; dacă nu vrei, te obligăm; cine nu e cu noi, e împotriva noastră și va fi exterminat, și tind să se extindă peste tot, să fie ubicue, 

(c) omniprezente.

Omnisciența, omnipotența, și omniprezența sunt atribute care se potrivesc numai lui Dumnezeu. 

Când sunt însușite de făcături mundane, cum ar fi o oligarhie plutocrată, cleptocrată* sau patocrată, susținută de armate de birocrați obtuzi și elite auto-mandatate, devin caracteristici ale totalitarismului.

Dacă nu identificați patocrații, vă dau eu un indiciu: micul Goe de la Cotroceni tocmai ce s-a auto-identificat drept șef al sistemului. A devenit împăratul muștelor. 

Dacă nu identificați cleptocrații* și prostocrații, vă dau eu un indiciu: politicienii “pro-europeni”, ăia care au dus România și poporul român pe marginea prăpastiei economice, se întâlnesc de zor la Vila Lac, unde se ceartă ca chiorii pe sinecuri și viitoare șpăgi și contracte pe bani publici ca să găsească cea mai bună metodă da România și poporul român să facă un pas înainte… 

Sistemul pe care micul Goe de la Cotroceni s-a înscăunat șef pretinde, desigur, cele trei atribute ale totalitarismului, cele care se potrivesc doar lui Dumnezeu. 

Ca și birocrația UEropeană, sistemul condus acum în România de împăratul muștelor l-a negat pe Dumnezeu. 

Orice turn Babel care l-a evacuat pe Dumnezeu s-a prăbușit. Orice imperiu care a pretins totul, inclusiv eternitatea, a pierit în cenușă.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Vestea cea mai proastă a anului vine de la politico

Ursula von der Leyen

Vestea cea mai proastă a anului vine de la politico. 

Ziarul de casă al birocrației UEropene ridică zvonul că Ursula von der Leyen s-ar pregăti pentru un al treilea mandat de președinte al Comisiei Europene. 

Adevărul este că, în art. 17, Tratatul privind Uniunea Europeană stabilește că mandatul de președinte al Comisiei Europene este de 5 ani și este reînnoibil. Nu există nicio limită de număr de mandate. Poate fi vorba de două, trei, patru și oricâte mandate și-ar dori cineva, mai ales dacă are la dispoziție un scut „democratic” european și vreo 10 miliarde de euro pe mandat/cincinal, din taxele și impozitele plătite de noi, pe care să îi verse în conturile mass media legacy și ale ONG - urilor de casă, în buzunarele influencerilor și în seifurile unor „amici ai Europei”, ca Zelensky sau Netanyahu. 

Am verificat și există chiar și un precedent. Francezul Jacques Delors a fost președinte al Comisiei Europene timp de 15 ani, trei mandate consecutive, până în 1995. 

Și mai interesant - politicienii nu trebuie să fie trimiși la pensie pentru limită de vârstă. Ursula von der Leyen va împlini 71 de ani în 2029, putând foarte bine să rămână președinte al CE și până la 76 de ani și, ulterior, până la 81 de ani. Iar dacă se pune la punct până atunci tehnologia transumanistă care o să le permită „sfinților” birocratici și corporatiști să devină amortali, frau Ursula va putea trăi 2-300 de ani, timp în care va sta în bunkerul de la Bruxelles și va decide ce și cum ... 

Dar oare va ține pasul UE cu personaje atât de bune, eficiente, iubite de public și sfinte ca Ursula? Va mai trăi UE cât să îi asigure Ursulei 5-6 mandate?

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Tomac și-a depus mandatul pe loc, fără să se consulte cu partidele.

Tomac și-a depus mandatul. Pe loc, fără să se consulte cu partidele, Dan a pasat mandatul de premier desemnat unui anume Veștea, semi-notoriu la nivel național, dar cu o poziție importantă în PNL - cică e primvicepreședinte. 

Mișcarea a stârnit deja furia în PNL și USR. 

Cu cei de la puterea din ultimii ani din România, ordinea și principiile se inversează: nu mai e regula “omul sfințește locul”, ci inversul - locul sfințește omul (adevărul e că lucrurile pe invers sunt la modă acum). Deci, timp de câteva zile cât va avea gloria de premier desemnat, dl. Veștea va fi supus operațiunii de sfințire de moment.

De unde temerea ex-sfântului Bolojan că nu va re-deveni ce a fost și mai mult decât atât… 

Un lucru e limpede: PSD fuge de guvernare ca dracu’ de tămâie. Semn că treaba nu e doar oablă: e dezastruoasă. 

Nu de alta, dar e bine să luăm aminte la chestia spusă la nervi ieri de Dan: țara se duce rapid pe o pantă dezastruoasă, fatală chiar…

Intuiție: ar putea fi un substrat al desemnării lui Veștea. 

Omul e din Ardeal, e din gruparea majoritară din PNL, încă fidelă lui Bolojan. Dacă PNL - Bolojan joacă în continuare cartea opoziției la Dan, va vota contra lui Veștea. Dacă Veștea reușește să rupă 20 de voturi de la PNL (ceea ce ar fi trebuit să facă Predoiu, dar a fost scos pe tușa la timp), atunci PNL se scindează, oferindu-i lui Dan, pe tavă, mult - doritul partid prezidențial. 

Ceea ce a și fost trocul cu PSD - Grindeanu, de altfel.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Prejudiciu direct din dobânda variabilă umflată prin manipularea ROBOR

Din 2019 încoace, Statul român s-a împrumutat masiv în lei, atât direct de la bănci, cât și prin titluri de stat (Tezaur, Fidelis, obligațiuni de stat etc.), unele dintre aceste titluri fiind chiar listate la bursă*.

O fracțiune importantă din aceste împrumuturi bancare și titluri de stat au dobândă variabilă, compusă din ROBOR + marjă. 

Conform datelor Ministerului Finanțelor și strategiei de administrare a datoriei, ponderea datoriei de stat cu dobândă variabilă este de obicei între 10–18% din total.

Așadar, manipularea ROBOR**, sancționată deja de Consiliul Concurenței cu amendă de 710 milioane de euro, a cauzat și Statului român, iar nu numai consumatorilor, un prejudiciu ce se cere reparat. 

Acest prejudiciu reiese direct din dobânda variabilă umflată prin manipularea ROBOR, dar există și un prejudiciu indirect, rezultat din influența ROBOR asupra pieței și a ratingului de țară.  

1. Prejudiciul direct

Estimare cantitativă, bazată pe date publice:

• Datorie publică guvernamentală medie în perioada 2018–2026: ≈ 700–850 miliarde lei; a se observa că această datorie a crescut de la ~350–400 mld lei în 2018, la peste 1.130 mld lei în 2026); 

• Pondere medie a împrumuturilor și titlurilor de stat cu dobândă variabilă, în totalul datoriei publice: ≈ 15%.

• Sold mediu variabil estimat: ≈ 105–130 miliarde lei; suma de 120 miliarde lei poate fi luată în calcul ca medie conservatoare; 

• Perioadă: 8,5 ani (ianuarie 2018 – iunie 2026).

În 2026, suma de 228 miliarde lei era captivă în contracte și titluri de stat cu dobândă variabilă, stabilită pe bază de Robor.

Prejudiciu estimat pentru Stat (doar partea variabilă direct legată de ROBOR):

a) dacă manipularea ROBOR a însemnat umflarea cu 1 punct procentual, prejudiciul este de ≈ 1,2 miliarde lei/an, deci de ≈ 10 – 10,5 miliarde lei pe toată perioada manipulării; 

b) dacă manipularea a însemnat umflarea ROBOR cu 2 puncte procentuale, prejudiciul este ≈ 2,4 miliarde lei/an, deci de ≈ 20 – 21 miliarde lei în total. 

2. Prejudiciul indirect 

Pe partea de împrumut și titluri de stat cu dobândă fixă prejudiciul poate fi dibuit în mecanismele pieței financiare pe care circulă aceste instrumente. Randamentele (câștigul creditorilor) și, deci, datoria publică, au fost mai mari din cauza ROBOR-ului umflat, de unde au rezultat, evident, costuri mai mari pe termen lung la refinanțări.

Acest efect este mai greu de cuantificat exact, dar probabil adaugă câteva miliarde de lei în plus la total.

Estimarea este conservatoare (folosește sold mediu și doar partea variabilă directă): dacă luăm în calcul și efectul pe noile emisiuni fixe, prejudiciul total pentru stat ar putea urca spre 12–15 miliarde lei la +1 pp și 24–30 miliarde lei la +2 pp. 

Așadar, de la pct.1-2 rezultă că: 

- pentru o manipulare de doar un punct procentual, statul a pierdut 10-15 miliarde de lei; 

- pentru două puncte, a pierdut 20-30 de miliarde de lei.

Acum priviți, cruciți-vă, întrebați-vă ce s-ar fi putut face cu aceste mormane de bani și fiți siguri că actuală putere nu va cere acești bani nici într-un milion de ani de la bănci. 

Despre agitația din presă privitoare la manipularea de către bănci a ROBOR

Prejudiciile minimale estimate, cauzate de manipularea Robor sunt

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Prejudiciile minimale estimate, cauzate de manipularea Robor sunt

Nu mi-e clar dacă Facebook are probleme tehnice sau m-a (shadow)bannat din nou, așa că încerc un test. 

Prejudiciile minimale estimate, cauzate de manipularea Robor sunt: 

a) dacă manipularea a umflat Robor cu doar un punct procentual: 

- 1,5 miliarde lei consumatorilor; 

- 1,25 miliarde lei firmelor și primăriilor ori altor instituții publice; 

- 10 miliarde de lei statului. 

b) dacă manipularea a umflat Robor cu 2 ppt, sumele de mai sus se dublează.

Până mâine, când vă dau amănunte (dacă mă lasă Facebook), gândiți-vă ce ar fi făcut Statul român cu 20 de miliarde lei (posibil șutite de manipulatorii Robor).  Poate autostrăzi, căi ferate de mare viteză, școli, spitale, plăți ale indexării pensiilor. Sau donații pentru Ucraina…

Despre agitația din presă privitoare la manipularea de către bănci a ROBOR

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Despre Clubul Lombard și bănci delincvente și recalcitrante

Despre Clubul Lombard și bănci delincvente și recalcitrante

În 2002, Comisia Europeană a sancționat un grup de bănci austriece care, ani de zile, au avut întâlniri regulate și au stabilit împreună dobânzile la credite și la depozite și prețurile și tarifele altor produse bancare. 

Nu e vorba de un jaf cu cagule și pistoale, ci de unul în costume scumpe, în săli de ședință elegante și aristocratice, în care concurenții își împărțeau informații, eliminau concurența și se îmbogățeau și mai mult, pe seama clienților, inclusiv a celor faliți. 

Interesant este că, în principal, băncile nu au negat existența întâlnirilor, schimburilor de informații sensibile și a mecanismelor de coordonare dintre ele, fiind conștiente că discuțiile purtate nu erau simple schimburi nevinovate de opinii între concurenți. Au invocat mai degrabă argumente juridice și procedurale: că drepturile la apărare ar fi fost încălcate, că efectele asupra comerțului dintre statele membre nu ar fi fost demonstrate suficient, că anumite comportamente nu puteau fi imputate unor societăți după preluări și reorganizări sau că nivelul amenzilor era disproporționat. De asemenea, au invocat complexitatea domeniului financiar și particularitățile pieței bancare*.  

Erste invoca încălcarea dreptului la apărare și lipsa de efecte semnificative asupra comerțului dintre statele membre. De asemenea, Erste s-a plâns că i s-a pus în cârcă o amendă pe care CE ar fi trebuit să o aplice filialei sale (GiroCredit, cumpărată după săvârșirea faptelor). Raiffeisen s-a plâns că i s-a aplicat amenda ca procent din cifra de afaceri a întregului grup, iar nu doar a filialei. Bank Austria Creditanstalt a susținut că a fost o eroare a CE să constate că reuniunile frecvente ale băncilor, în cadrul asociațiilor lor profesionale, ar fi produs efecte economice (era, probabil, un bal mascat de sânziene ...). În plus, s-a plâns că nu a primit niciun premiu, cât de mic, pentru că a cooperat (practic, și-a turnat co-autorii faptei ilicite, ca să primească un pic de clemență, iar răutatea de ins de la Comisie nu a acordat - o). 

În 2009, CJUE a respins acțiunile băncilor și a confirmat în esență analiza Comisiei: timp de ani de zile, instituții care ar fi trebuit să concureze una împotriva celeilalte au creat un cadru organizat de contact, coordonându-și cartelar elemente esențiale ale activității lor comerciale. 

În esență, acuzația din dosarul manipulării ROBOR merge pe aceeași idee. 

ROBOR (Romanian Interbank Offer Rate) este rata medie a dobânzii la care băncile participante declară că sunt dispuse să împrumute lei altor bănci pe piața interbancară. Deci, este vorba de o cotație, iar nu de tranzacții efective. În cadrul mecanismului de fixing al ROBOR, derulat pe baza unui proceduri stabilite și administrate de BNR, băncile nu se împrumută între ele, ci se joacă un fel de leapșă (tag) financiară fără efect de preț sau risc de daună. 

Ani buni de zile, băncile ne-au repetat aceeași poveste: piața este eficientă, concurența funcționează, dobânzile sunt rezultatul unui mecanism obiectiv, rece, matematic, deh, garantat de BNR. 

Acum însă, cea mai mare amendă din istoria Consiliului Concurenței din România, aproximativ 710 milioane de euro, aplicată pentru coordonarea anti-concurențială a cotațiilor ROBOR, ridică o întrebare simplă: cât de liberă și corectă era, de fapt, această piață?

Băncile nu sunt sancționate pentru că există ROBOR și nici pentru că dobânzile au crescut într-o anumită perioadă. 

Sunt sancționate pentru că, potrivit autorității de concurență, ar fi făcut ceea ce rivalii nu au voie să facă într-o economie liberă de piață: să vorbească între ei despre prețul banilor și să își coordoneze comportamentul înainte de a cota.

Sistemul bancar cere de la clienți disciplină drastică. Dacă întârzii cu o rată, primești penalități, ești raportat ca rău-platnic, devii paria pentru alți actori din sistem sau, mai rău, nevoia te împinge la forme mult mai rele de împrumut. Dacă nu respecți contractul, banca îți execută bunurile, poți ajunge pe străzi. 

Dacă însă băncile sunt acuzate că au încălcat regulile fundamentale ale concurenței, discursul se schimbă brusc: este complicat, este tehnic, piața monetară funcționează altfel, ROBOR se stabilește în mod transparent conform regulilor BNR, este un atac asupra sistemului bancar, orice acțiune împotriva băncilor crește costul viitor al creditelor; de aceea noi, cei cu băncile în suflet, suntem deciși să demonizăm pe oricine ridică vocea și cere dreptate pentru debitori.

Participanții la determinarea ROBOR-ului nu au voie să se înțeleagă între ei. Fiecare participant trebuie să își stabilească independent strategia, prețurile și comportamentul. 

De vreme ce Consiliul Concurenței, după ani de investigații, aplică cea mai mare amendă din istoria sa, înseamnă că a apreciat că sunt suficiente elemente pentru a susține în fața instanței o astfel de acuzație. Dacă această apreciere este corectă sau nu este un verdict care va fi decis, în final, de către judecătorii care vor controla legalitatea și temeinicia sancțiunii.

Băncile, vă asigur, nu au nevoie de voi ca avocați din oficiu și gratuiți. 

Băncile au lobby, au avocați hiper-influenți și plătiți regește, au consultanți, influenceri (unii dintre ei sunt politicieni sau membri ai executivului), ONG – uri pe care le sponsorizează și care sar ca roiurile de lăcuste în apărarea lor când e nevoie. Vă asigur că au toate mijloacele din lume pentru a-și cumpăra dreptatea. 

Și nu vă temeți că efectele negative ale faptelor lor penale sau contravenționale vor trece asupra voastră. 

Într-un stat de drept, cel ce plătește o amendă și o despăgubire nu are voie să o treacă pe seama clienților, a statului sau a economiei. 

Cei ce susțin că asta ar trebui, de fapt, să se întâmple comit două erori de logică: 

(i) dacă băncile ar continua să împrăștie costurile lor cu amenzile și despăgubirile în dobânzi, comisioane și speze stoarse de la clienți, asta ar fi o dovadă clară că băncile că nu sunt deloc oneste și un motiv pentru alte sancțiuni, chiar mai drastice, cum ar fi suspendarea activității; 

(ii) capitalismul nu înseamnă hoție, ci onestitate și responsabilitate.  

Istoria recentă ne arată că lumea bancară nu este străină de astfel de derapaje. De la Lombard Club, la scandalurile internaționale LIBOR și EURIBOR, autoritățile de concurență și de supraveghere au descoperit în repetate rânduri că, în spatele unui limbaj tehnic sofisticat pentru marea majoritate a celor asupra cărora se răsfrâng efectele fixing-ului, benchmark-ului, cotațiilor interbancare, se poate ascunde uneori un vechi păcat economic: înțelegerea între competitori în detrimentul celor care plătesc nota de plată. 

Și da, faptele trebuie sancționate, băncile trebuie să plătească amenzile și să dea înapoi foloasele necuvenite.

👉Austria 1997 - 13 măsuri menite să îmbunătățească profiturile băncilor, pe care era scris de mână „Lombard 8,5”

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Austria 1997 - 13 măsuri menite să îmbunătățească profiturile băncilor, „Lombard 8,5”

În aprilie 1997, un membru al consiliului de administrație al unei bănci austriece s-a sinucis. Acesta a lăsat o scrisoare pe care a trimis-o, împreună cu o serie de anexe, Parchetului și partidelor de opoziție. Printre anexe se afla o listă cu 13 măsuri menite să îmbunătățească profiturile băncilor, pe care era scris de mână „Lombard 8,5”.

La 6 mai 1997, Comisia a luat cunoștință de existența acestui document, care era în mod evident ordinea de zi sau procesul-verbal al unei reuniuni desfășurate la 8 mai 1996, și a pregătit terenul pentru o investigație privind presupuse acorduri de restrângere a concurenței și/sau practici concertate. La 30 iunie 1997, Partidul Libertății a depus o plângere, invocând articolul 3 din Regulamentul nr. 17, împotriva a opt instituții de credit austriece pentru suspiciuni de acorduri de restrângere a concurenței.

Reacția întreprinderilor ...

După primirea cererilor de informații, cele mai mari bănci vizate au solicitat o întâlnire cu directorul general al Direcției Generale Concurență a Comisiei Europene și și-au oferit, în cadrul acestei întâlniri, „cooperarea” în stabilirea faptelor. Această „cooperare” consta în faptul că băncile, în loc să răspundă la cererile de informații, urmau să prezinte faptele „în mod voluntar” și să renunțe la dreptul lor la o audiere. În schimb, Direcția Generală Concurență nu ar fi insistat ca cererile de informații să primească un răspuns și ar fi aplicat doar o amendă „moderată”. Directorul general a salutat, în principiu, disponibilitatea băncilor de a coopera, dar a respins ideea unui acord între bănci și Comisie, subliniind că procedura își va urma cursul ca oricare alta.

[...] Rețeaua Lombard a rămas astfel în vigoare și a servit, într-o măsură nelimitată, ca vehicul pentru numeroasele aranjamente și acorduri dintre băncile participante. Acestea din urmă au considerat că acordurile de cartel „au făcut întotdeauna parte” din activitatea bancară și, prin urmare, nu intenționau deloc să schimbe acest lucru acum doar din cauza aplicabilității legislației europene în materie de concurență.

[...]

Conștientizarea problemei antitrust generate de acordurile lor a determinat în cele din urmă instituțiile implicate să ia măsuri preventive concrete.

În cadrul discuțiilor din noiembrie 1997, un participant a sugerat ca, din precauție, în viitor „să nu se mai țină procese-verbale ale acestor reuniuni”. Departamentul juridic al uneia dintre instituții a fost consultat în această privință. Recomandarea pragmatică a avocaților consultați nu putea fi mai clară: „Distrugerea tuturor înregistrărilor existente”.

[...]

Băncile erau, de asemenea, preocupate să evite concurența din partea concurenților din alte sectoare strâns legate de acesta. Pentru a nu vedea acordurile încheiate între bănci cu privire la ratele creditelor ipotecare „zădărnicite de oferte mai ieftine din partea companiilor de asigurări”, s-a convenit că „ar trebui purtate discuții pe această temă cu companiile de asigurări”.

[...]

Băncile reacționau la o scădere, de exemplu, a ratelor dobânzilor de referință prin reducerea imediată a ratelor dobânzilor la depozite fără a reduce în același timp ratele dobânzilor la credite, susținând că „în contextul modificării ratelor dobânzilor” puteau „obține profit numai prin ajustări asimetrice ale ratelor dobânzilor”. [...] Amânarea coordonată a reducerilor ratelor dobânzilor la credit a fost, prin urmare, „obiectivul declarat al tuturor reuniunilor comitetului pe această temă”.

[...]

Instituțiile care, din când în când, modificau ratele dobânzilor fără o coordonare prealabilă, provocau „agitație” în cadrul comitetului relevant și erau supuse unor critici aspre din partea concurenților. Astfel de măsuri „complet surprinzătoare”, deoarece erau „în mod evident ținute secrete”, erau „considerate ca fiind puțin adecvate de către toate celelalte bănci”, în măsura în care „contraziceau obiectivul declarat al tuturor reuniunilor comitetului relevant”. Prin urmare, dacă o instituție considera necesar să efectueze „modificări surprinzătoare ale ratei dobânzii”, atunci cel puțin „trebuia să se furnizeze informații imediate tuturor membrilor Comitetului pentru ratele dobânzilor la credite”. În astfel de cazuri, tot ce puteau face celelalte instituții era să convină asupra unei reacții comune la astfel de măsuri, descrise ca o „rupere a rândurilor”. Mânia față de această „ieșire din rânduri” ocazională a BAWAG a fost atât de mare într-un caz, încât banca a fost chiar amenințată cu excluderea din cartel”.

[...]

Acordurile și măsurile concertate aveau ca scop, în detrimentul consumatorilor, îmbunătățirea profiturilor băncilor. O abatere de la acordurile de cartel, care, în viziunea băncilor, asigurau o „concurență rezonabilă”, ar fi condus, pe de altă parte, la o „eroziune a marjelor”.

[...]

În opinia Comisiei, numeroasele înregistrări ale reuniunilor obținute arată în mod clar că singurul scop al discuțiilor era de a restricționa concurența, considerată distructivă și dăunătoare, în beneficiul financiar comun al băncilor. Declarațiile documentate ale reprezentanților băncilor în acest context sunt numeroase și nu vor fi repetate aici. Există, de asemenea, numeroase exemple de instrucțiuni interne de respectare a deciziilor cartelului. În plus, Comisia nu consideră credibil faptul că băncile au petrecut ani de zile trimițând numeroși membri ai personalului la câteva sute de reuniuni ale cartelului doar pentru a spori prestigiul social al persoanelor respective.

[...] băncile susțin că au un rol special de jucat. Spre deosebire de comportamentul întreprinderilor din toate celelalte ramuri ale economiei, acțiunile lor „nu pot fi evaluate în funcție de criteriile «normale» ale economiei de piață”.

[...]

Prin schimbul continuu, regulat, instituționalizat și cuprinzător de informații, de obicei confidențiale, băncile participante au stabilit un grad foarte ridicat de înțelegere reciprocă, reciprocitate și, cel puțin parțial și condiționat, un acord cu privire la comportamentul lor actual și viitor pe piață, eliminând astfel în mod sistematic sau cel puțin reducând foarte considerabil orice incertitudine cu privire la comportamentul concurențial al celorlalte bănci. Creșterile și scăderile ratelor dobânzilor erau de fapt negociate între bănci. Acest lucru s-a aplicat nu numai ratelor dobânzilor, ci și comisioanelor de orice fel, bazelor comune de calcul sau publicității pe baza ratelor dobânzilor. „Acțiunile individuale” ale băncilor individuale au constituit o excepție în acest context și au atras critici imediate, uneori virulente, din partea celorlalte bănci.

Toate aceste reuniuni și contacte au avut un singur și același scop, și anume denaturarea concurenței.

[...] întreprinderile în cauză nu numai că erau conștiente de faptul că comportamentul lor avea un obiect restrictiv, ci știau, de asemenea, că acesta era incompatibil cu dreptul comunitar al concurenței.

[...]

Comisia împărtășește opinia participanților la masa rotundă a OCDE pe această temă (1998), și anume că este de dorit ca băncile neprofitabile să iasă de pe piață.

(extras din Decizia Comisiei Europene 2004/138/CE, prin care a fost sancționată practica de tip cartelar a celor 8 bănci austriece mari, speța fiind ulterior denumită Clubul Lombard, după nota de mână de pe acel bilet de sinucidere)

Nota 1: dacă ați vrut să știți cum arată un cartel de mafioți bancari, iată că vechea Comisie Europeană (nu cea condusă acum de Ursula von der Leyen) v-a pictat foarte bine tabloul lor.  

Nota 2: exact acest lucru s-a întâmplat și în speța manipulării Robor, sancționată de Consiliul Concurenței cu amendă de 710 milioane de euro.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Despre desemnarea unui premier care nu are susținere parlamentară…

 

Despre desemnarea unui premier care nu are susținere parlamentară… 

Constituția, la art. 103, permite președintelui să desemneze teoretic orice persoană pentru a fi premier, cu condiția să „consulte” partidele parlamentare. 

Curtea Constituțională, prin decizii din 2014 și, respectiv, 2020, a statuat că acest drept nu este deloc discreționar. Desemnarea trebuie să se facă, în virtutea principiului loialității constituționale, cu intenția de a se obține o majoritate parlamentară, care să ducă la investirea unui guvern.

Dacă intenția este alta, de exemplu, aceea de a se obține un „guvern al meu”, atunci Constituția este încălcată în spiritul său. Din păcate, am avut astfel de situații și pe vremea lui Iohannis (care i-a pus premieri, fără a ține cont de partide, pe Cioloș, respectiv, Orban), și pe vremea lui Băsescu* (premierul lui Băsescu s-a numit Boc). 

Acum, să vedem cum stau lucrurile din perspectiva a ceea ce au spus (sau n-au spus) partidele: 

-AUR a declarat explicit și ferm că a cerut să i se acorde mandat pentru constituirea unui guvern și a și publicat un program de guvernare în 10 puncte; 

-PNL a spus că nu susține un guvern tehnocrat (mă rog, dl. Tomac nu e un tehnocrat, ci „un independent de partidele parlamentare”, în expresia dlui Dan); mai mult chiar, PNL îl vrea în continuare premier pe dl. Bolojan; 

-USR este singurul partid care ar vrea să facă parte dintr-un guvern tehnocrat (ceea ce este, pur și simplu, un oximoron, căci nu există guvern tehnocrat cu politicieni în el); 

-UDMR a spus că nu vrea un guvern tehnocrat. 

Singura (mare) necunoscută este PSD. 

Dacă PSD a făcut propunere de premier și a spus că are posibilitatea constituirii unei majorități apte să voteze investirea, atunci dl. Dan a încălcat Constituția și trebuie de urgență supus procedurii suspendării în vederea demiterii prin referendum. 

Mai degrabă cred în varianta doi: PSD, prin vocea și talentul dlui Grindeanu, a continuat tangoul penibil pe care îl practică de vreo 7-8 luni, de când s-a pus într-o aparentă opoziție cu Bolojan și Nicușor. Nu a cerut clar să i se încredințeze mandatul de premier, dar i-a lăsat de înțeles lui Dan că ar susține guvernul Tomac. 

Dacă a făcut asta, PSD va deconta electoral. Nu deplâng destinul PSD - merită scăderea la sub 10%, mai ales că PSD a fost parte din nemernicia anulării alegerilor și, de altfel, pentru că PSD este sistemul, PSD este la putere chiar și când este în opoziție. 

Oricum, doar cu voturile PSD, dl. Tomac nu va obține investitura, de unde concluzia că va urma o a doua nominalizare - iar asta ar fi lovitura de șah mat la PSD, căci va fi în (fum) alb sau negru: votați cu Bolojan II (sau cu Cioloș sau cu Dragu) sau mergeți la alegeri anticipate. Iar aici veți lua sub 10%. La fel cum sub 10% va lua și PNL. 

Notă de final: dacă trece guvernul Tomac, România va intra în cartea recordurilor ca unica țară din lume care va fi avut toate partidele parlamentare în opoziție. Asta ar fi de râs. De plâns a fi faptul că, retroactiv, România ar ajunge în postura de țară cu două tipuri de alegeri anulate - cele prezidențiale, de CCR și UE, și cele parlamentare, de Dan și PSD, complicele său. Cu ocazia acestor alegeri anulate, românii au achitat peste 700 de milioane de euro cu titlu de subvenții pentru partide și costuri ale organizării alegerilor. Mesajul pentru cetățeni ar fi catastrofal: nu mai mergeți la alegeri, că votul vostru este complet inutil. “Politica o facem noi, (pseudo)elitele” - ziseră statul paralel și complexul industrial al cenzurii compus din ONG - urile finanțate cu zeci de miliarde de euro de birocrația UEropeană. 

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Consecințe comerciale ale exploziei dronei ucrainene în Portul Constanța

 

Consecințe comerciale ale exploziei dronei ucrainene în Portul Constanța: 

(i) asigurările navelor comerciale și ale încărcăturii se vor tripla; 

(ii) ipotecile maritime vor deveni instant mai scumpe; 

(iii) docurile, utilajele, terminalele, antrepozitele, vor deveni mult mai scump de asigurat și operat;

(iv) lucrătorii, în special docherii, vor cere sporuri, asigurări și suplimentarea pazei și protecției la locul de muncă. 

Aceste costuri majorate se vor regăsi în prețul produselor și serviciilor, adică într-un nou “puseu” de inflație. 

Turismul pe litoral va mai pâlpâi un pic, dar mocni până la starea de faliment cvasi-generalizat. 

Dar, nu vă temeți: suntem SAFE.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Despre agitația din presă privitoare la manipularea de către bănci a ROBOR

Despre agitația din presă privitoare la manipularea de către bănci a ROBOR 

Tocmai ce am terminat de scris răspunsuri la niște întrebări puse mie de hotnews pe oațap. 

Ca să mă asigur că hotnews scrie ce am spus și nu denaturează ceea ce am scris, iată răspunsurile mele. 

“Păgubiții sunt toți cei care au avut contracte cu dobânzi variabile stabilite prin ROBOR, din 2022 încoace (ba chiar 2018, că ancheta se duce până în acel an). 

E vorba de : consumatori, comercianți, stat, primării. 

Vorbim, probabil, de peste un milion de consumatori, mai ales cei din Prima casă (350 de mii, minim). 

Probabil, sunt păgubite 50 de mii de firme (inclusiv cele din IMM invest) și câteva sute de UAT și instituții publice (de exemplu, universități de stat…). Dacă contractele nu se corectează din propria inițiativă a băncilor și nu se efectuează urgent și voluntar plata pagubelor, vor fi zeci de mii de procese de modificare a contractelor în derulare și alte zeci de mii de procese de daune”. 

“Amenzile sunt destul de mici față de întinderea mare de manipulare a ROBOR (8 ani). Ar fi trebuit să fie 6%, respectiv, 5% din cifra de afaceri cumulată pe 2022 -2026, iar nu doar pe cea din 2025. 

Oricum, la cunoștința mea e cea mai mare sancțiune aplicată vreodată de CC”. 

“Amenda este, însă, nimica toată față de prejudiciul de imagine, care este catastrofic. Iar vinovatele sunt băncile. Nu CC pentru că și-a făcut datoria. Nu eu, că am atras atenția de peste 10 ani asupra abuzurilor de putere economică a băncilor și asupra uzanțelor lor comerciale necinstite”.

“Într-o democrație, într-un stat de drept, cel vinovat plătește. Altfel, lumea nu va mai avea încredere în democrație, stat de drept și capitalism”

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - 19 05.2026, o majoritate de 308 euro-deputați a salvat-o de la urmărirea penală pe Angelika Niebler

Ieri 19 05.2026, o majoritate de 308 euro-deputați a salvat-o de la urmărirea penală pe una dintre fosilele parlamentarismului european, Angelika Niebler, posesoarea a nu mai puțin de 5 mandate de euro-deputat și actuala șefă a delegației germane din PPE. După von der Leyen și Weber, este a treia cea mai puternică voce a birocrației UEropene. 

Cu 19 activități secundare, ea obține (pe lângă salariul de deputat) venituri anuale de 169.000 de euro. Este membră în consiliile de supraveghere ale multor companii și este consultant pentru firma de lobby și avocatură Gibson, Dunn & Crutcher. Spre deosebire de legile din România, regulamentele Parlamentului European îi permit să stea în comisia de industrie, în timp ce lucrează simultan pentru o asemenea firmă de lobby și avocatură, înregistrată ca atare în Registrul de transparență al UE ca lobbyistă.

Parchetul European (EPPO) o suspectează că a folosit „asistenți locali” plătiți de Parlamentul European, pe bază de minijob, ani la rând, pentru sarcini care nu aveau legătură directă cu activitatea sa parlamentară.

Pentru o infracțiune similară legată de angajarea și activitatea asistenților parlamentari („deturnare de fonduri UE”), Marine Le Pen a fost condamnată în martie anul trecut la o pedeapsă totală de patru ani de închisoare, o amendă de 100.000 de euro și o interdicție de cinci ani în exercitarea funcțiilor. Imunitatea ei fusese (pe atunci) ridicată, fără ca cineva din aparatul UE să încerce să o protejeze de anchetele parchetului.

De asemenea, o anchetă similară a fost declanșată de curând contra lui Jordan Bardella, favorit la câștigarea funcției de președinte al Franței la anul. Dacă îl mai lasă Kovesi să candideze… 

Niebler, însă, a fost tratată altfel. Comisia JURI (în care sunt … coleg cu Niebler) a respins cererea de ridicare a imunității lui Niebler, după care ieri majoritatea parlamentară a făcut la fel. 

Ancheta se poate relua în 2029, dacă Niebler nu obține un al șaselea mandat și fapta nu se prescrie. 

Euroscepticismul vine, printre altele, și din acest deranjant dublu standard.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Gheorghe Piperea: România riscă să dea înapoi miliarde din PNRR din cauza proiectelor blocate

 

Extras dintr-o conferință de presă de la Parlamentul European, de ieri – precizez că au fost mai multe televiziuni, radio și publicații scrise prezente, dar legacy media (cea care papă sute de milioane anual din bani publici) nu a spus, scris sau redat nimic, exceptând un comunicat expeditiv pe agerpres. 

Voila: 

Piperea avertizează că România ar putea fi obligată să returneze sume uriașe dacă proiectele finanțate prin PNRR nu sunt finalizate integral.

„Dacă n-ai finalizat un proiect, chiar și 5% nefinalizat fiind, trebuie să dai banii înapoi. Trebuie să dai banii înapoi cu penalități”, a afirmat eurodeputatul AUR.

Acesta spune că estimările privind sumele pe care România le-ar putea pierde au crescut dramatic.

„Când am realizat acest lucru, eu personal am făcut o estimare de șapte miliarde de euro. Ce să vedeți? Domnul Pîslaru a venit și a spus că pentru fix această motivație s-ar prea putea să dăm înapoi 15 miliarde de euro”, a declarat Piperea.

Europarlamentarul AUR a acuzat și deturnarea fondurilor europene pentru acoperirea deficitului bugetar.

„În loc să faci autostrăzi și trenuri de mare viteză cu hidrogen, cum scrie în PNRR, te-ai apucat să finanțezi deficitul bugetar”, a spus Gheorghe Piperea.

Acesta a făcut referire și la scandalurile din Spania privind utilizarea fondurilor PNRR.

„Există un uriaș scandal în Spania, unde, conform unor rapoarte recente ale Curții de Conturi, au fost utilizate 10 miliarde de euro din PNRR pentru a plăti pensii sau promisiuni electorale”, a afirmat europarlamentarul.

Gheorghe Piperea a criticat și guvernarea condusă de Ilie Bolojan, despre care spune că a înregistrat „numai eșecuri” în gestionarea PNRR.

„Nouă luni de zile au fost numai eșecuri din punctul de vedere al gestionării acestui PNRR de către domnul Bolojan și guvernul său”, a declarat acesta.

„PNRR este un insucces pentru că a fost prost conceput încă de acum cinci ani, pentru că a fost prost și infracțional gestionat și pentru că a fost împins înainte cu incompetență”, a adăugat Piperea.

Eurodeputatul AUR a comentat și declarațiile vicepreședintelui Parlamentului European, Victor Negrescu, privind „liniile roșii” și izolarea partidelor suveraniste.

„AUR este un partid membru în grupul Conservator și Reformist European. Atât PPE, cât și S&D au cam renunțat la această idee antidemocratică de cordon sanitar”, a declarat Piperea.

Acesta a susținut că ascensiunea curentului conservator și suveranist schimbă deja raportul de forțe la nivel european.

„Curentul suveranist și conservator în Europa este atât de important încât inclusiv PPE spune acum că ideea renunțării la unanimitate în Consiliul UE este greșită”.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Deplângem pierderea azimutului și a valorilor. Măcar unii dintre noi…

 

Deplângem pierderea azimutului și a valorilor. Măcar unii dintre noi… 

În Tratatul Uniunii Europene, familia, credința, independența națiunilor și libertatea sunt valori fundamentale europene. A te baza pe ele înseamnă a fi pro-european. 

A le promova practic, a le face vizibile în actul de cultură (de exemplu, într-un film cu șanse la Palme d’Or, la Cannes) a devenit, într-un mod cu totul contorsionist, anti-european, anti-progresist, ca și când progresul presupune abandonarea ideii de familie, credință și libertate. 

Până mai ieri, gândirea critică era nu numai condiția progresului științific, ci și una dintre caracteristicile fundamentale ale stilului de viață european, vestic. 

Nu mai este. 

Cumva, în educație și știință (de exemplu, la o conferință pe teme juridice europene), gândirea critică a devenit anti-europeană. 

A critica un executiv și niște birocrați obtuzi și abuzivi înseamnă “a-ți face țara de râs”. 

Pe sute de milioane de euro pe an, complexul industrial al cenzurii a vândut acest narativ: că familia, credința, libertatea și gândirea critică sunt anti-europene. Sunt tare ale unei pături sociale numită cu înțelepciune “pleava societății”. O minoritate marginală, dar vocală, a reușit să se convingă singură de “adevărul” narativului, pe care acum îl impune birocratic și judiciar peste tot. Omul normal a ajuns să fie intimidat sau îngrozit de acești copii râzgâiați care țipă în numele acestui narativ, și a băgat capul la cutie. Aș zice că e ca în comunism (eu am trăit și atunci și mi-amintesc…), dar mă tem că e mai rău. E ca în Împăratul muștelor - niște impuberi au pus mâna pe putere și sunt deciși să îi extermine pe toți cei care nu sunt de acord cu ei. E ca în dictonul leninist: cine nu e cu noi, e contra noastră și, deci, va fi anihilat.

Principalele cauze: adevărul dintr-o singură sursă, “de încredere”, gândirea critică, anihilată, în numele “științei stabilite”, cordonul sanitar, supușenia voluntară, în spatele scutului “democratic” european. 

Am putea spune că, dacă muzica va continua să cânte, noi vom continua să dansăm - nu în hora celorlalți, dar vom fi pe-acolo… Poate nu a venit timpul ultimului bal… Nu încă…

Am putea spune, dar nu o mai facem.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Discriminare în Bavaria

Discriminare în Bavaria 

Ca întotdeauna, statele membre ale UE cu economii și civilizații consolidate, statele – surori mai mari ale României, practică un dublu standard extrem de deranjant față de cetățenii români care lucrează ori s-au stabilit pe teritoriul acelor state membre. Ca întotdeauna, ignorăm aceste realități sau, dacă le percepem, decidem să le trecem sub tăcere, ca să nu deranjăm, ca să „nu ne facem țara și poporul de râs”. 

Lucrătorii români sunt tratați ca europeni de rang doi: muncesc în Germania, contribuie în Germania la sistemele de asigurări sociale, dar pentru copiii lor statul bavarez a prevăzut cel mai mic nivel de sprijin din toată lista de cetățeni UE.

De unde aflăm asta? 

Pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene de la Luxemburg se află o foarte, foarte interesantă speță, cu numărul C-642/24, în care Comisia Europeană a dat în judecată Germania pe motiv că legislația landului Bavaria discriminează cetățenii UE care nu sunt originari din Bavaria. 

Comisia solicită Curții să declare că, prin introducerea și menținerea unui sistem de prestații familiale în Statul Liber Bavaria, în cadrul căruia lucrătorii ai căror copii au reședința permanentă într-unul dintre statele membre enumerate în dispozițiile de punere în aplicare relevante ale Statului Liber Bavaria primesc sume mai mici, Germania nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul Regulamentului (CE) nr. 883/2004, al  Regulamentului (UE) nr. 492/2011 și al art. 45 din TFUE. 

Așadar, Comisia Europeană consideră că Germania încalcă tratatele și regulmentele UE și o face prin discriminare pe temei de origine națională. 

Comisia Europeană susține că Germania a încălcat articolele 7 și 67 din Regulamentul nr. 883/2004. Alocația familială, astfel cum este acordată de Statul Liber Bavaria, este o prestație familială în sensul acestui regulament. Dar regulamentul interzice ca acordarea sau cuantumul prestațiilor familiale să depindă de originea națională sau etnică a membrilor familiei lucrătorului care are reședința în statul membru care furnizează prestațiile. Cu toate acestea, Statul Liber Bavaria prevede o reducere a cuantumului alocației familiale pentru copii, dacă aceștia au reședința în 15 state membre enumerate exhaustiv, în afara Germaniei. Prin urmare, Statul Liber Bavaria tratează prestațiile familiale pentru copii exact în funcție de statul membru în care acești copii au reședința și nu ca și cum ar avea reședința în Germania.

În al doilea rând, Comisia Europeană susține că Germania nu a respectat principiul egalității de tratament, astfel cum este prevăzut la art. 4 din Regulamentul nr. 833/2004 și la art. 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 492/2011. Prin reducerea alocației familiale pentru copiii care locuiesc în cele 15 state membre enumerate exhaustiv, Statul Liber Bavaria tratează persoanele în mod diferit în funcție de locul în care locuiesc copiii lor și, în special, mai rău, dacă acești copii locuiesc într-unul dintre cele 15 state membre enumerate exhaustiv. În cele din urmă, acest lucru dă naștere unei discriminări indirecte în detrimentul lucrătorilor migranți din aceste state membre, fără a fi justificată de niciun obiectiv legitim.

Principala categorie de astfel de cetățeni discriminați este cea a românilor. 

Conform statisticilor oficiale din Bavaria*, la 31.12.2024 locuiau în Bavaria 174.371 de cetățeni români, dintre care 142.347 adulți. Numărul efectiv al beneficiarilor afectați de măsura discriminatorie este, probabil, mai mic, deoarece schema de asistență socială privește doar copiii de în vărstă de până la 36 de luni aflați în situație transfrontalieră. Asistenții mei de la Parlamentul UE nu au găsit cifre care să ofere posibilitatea de a calcula numărul copiilor cu părinți români stabiliți sau muncind în Bavaria. 

Ca și comparație, doar comunitatea turcă în Bavaria era peste cea românească (aprox. 183.000), pe locul trei fiind Ucraina (aprox. 157.000). Niciuna dintre aceste comunități nu privine din țări membre UE. 

Comunitatea de bulgari, cu care suntem tratați egal, este puțin sub 54.000.

Precizez că, din calendarul CJUE, rezultă că pronunțarea hotărârii este programată pentru data de 16 aprilie 2026. 

Până una – alta, să reținem că, în (de)favoarea copiilor de migranți români, landul Bavaria alocă suma de 125 euro, sumă care este, efectiv, cea mai mică din lista de 15 state (suntem egali, la această discriminare, cu cetățenii născuți în Bulgaria). 

Puteți cerceta singuri aceste cifre, căci sunt oficiale**.  

În 2018, când a fost implementată prevederea atacată, mai figurau cu alocații de 125 de euro per copil și Croația, Polonia și Ungaria. Între timp, acestea au urcat la 187,5 euro, similar cu restul statelor membre afectate***. Sumele sunt aferente unui copil; la doi copii, sumele cresc la 150, respectiv 225 euro (în cazul statelor mai „răsărite”).

Germania susține legea din Bavaria și este destul de probabil să câștige – dar dacă asta se va fi întâmplat, atunci democrația și încrederea în UE nu vor avea de câștigat, ci de pierdut. 

PS Lucrez la un raport privind efectele instituționale și constituționale ale implementării inteligenței artificiale în administrație, legislativ, jurisprudență, educație și relații de muncă. Imaginați-vă cum va arăta lumea condusă cu (de) inteligența artificială, dacă lumea de azi, UEropeană, arată atât de rău, ca în exemplul de mai sus ...

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Germania a pus în dezbatere un proiect de lege care va permite comunelor, pe baza unei simple suspiciuni de „obiective anti-constituționale”, să blocheze achiziția de imobile.

Germania a pus în dezbatere un proiect de lege care va permite comunelor, pe baza unei simple suspiciuni de „obiective anti-constituționale”, să blocheze achiziția de imobile.   

Comunele vor putea exercita un drept de pre-empțiune, achiziționând imobile în locul unui potențial cumpărător pe care îl bănuiesc a avea intenții contrare „ordinii democratice liberale”. 

Bănuiala este suficientă. Nu sunt necesare condamnări penale sau decizii judiciare de interzicere a achiziției. Comunele își vor „achiziționa” bănuielile de la serviciile secrete (Verfassungsschutz) și de la poliția federală (BKA). 

Nu este încă lege. 

Nu e o glumă, deși proiectul a fost lansat chiar pe 1 aprilie 2026, find elaborat de Ministerul Federal pentru Locuințe, Dezvoltare Urbană și Construcții. 

Proiectul va modifica Baugesetzbuch (Codul urbanismului) pentru introduce acest nou drept de preempțiune (Vorkaufsrecht) pentru comune și orașe. Acestea pot interveni în achiziția unui imobil, urmând a se substitui cumpărătorului și a cumpăra ele însele însele imobilul dacă achiziția „amenință structura social stabilă a populației” sau dacă nu este potrivită nevoilor sociale și culturale ale locuitorilor zonei.

Legile privind statutul poliției federale și statutul serviciilor secrete se modifică pentru a le permite primarilor să exercite acest drept de pre-empțiune. 

Deși aceste sintagme pot avea tot felul de semnificații rele (inclusiv unele de care nemții nu ar trebui să fie prea mândri, căci s-au mai dat astfel de legi pe la ei prin țară în urmă cu vreo 90 de ani și nu a ieșit bine ...), principalul scop al proiectului de lege este oprirea așa-numitelor „eforturi anticonstituționale” sau a „eforturilor împotriva ordinii democratice libere” pe care, cică, le-ar face grupurile politice de extremă-dreapta, de extremă-stânga, religioase sau de criminalitate organizată pentru a destabiliza… 

Așadar, a căuta alternative la sistemul social și politic actual, plin de merite, de altfel, mai ales în (re)distribuirea înjustă a băgăției și resurselor, este în sine amenințător. 

Dizidența e ilegală. 

Revoluția e interzisă (quelle surprise…). 

Șocul maxim este dat de afirmația din proiect că trebuie să fie vorba de eforturi care „depășesc simpla opinie politică”, adică de eforturi care urmăresc un scop politic concret, anti-constituțional, non-liberal, iar aceste eforturi pot fi evidențiate prin presupuneri, prin bănuieli din care ar putea rezulta intenția cumpărătorului de sprijini activ realizarea acelui scop politic. 

Banii, libertatea economică și dreptul cumpărătorului de a achiziționa proprietăți în Germania se degradează până la irelevanță, dacă zisul cumpărător nu gândește cum trebuie… 

Practic, orice afiliere sau simpatie politică anti-sistem care ar „justifica” bănuielile unui primar că un cumpărator are intenții nasoale pentru sistem îl descalifică pe zisul cumpărător. E ceva similar ratingului chinezesc de cetățean, dar fără patină totalitară căci, nu-i așa, vorbim de Germania… 

Este, efectiv, un control al convingerilor. 

Am cercetat contextul acestui proiect și pare a fi un fel de răspuns totalitar la un pretins pericol extremist. 

Cică în Germania ar fi început să apară așa-numitele „zonele naționale libere”, constituite prin achiziția sistematică a unor imobile degradate, pe care „extremiștii” le repară, le re-urbanizează, le populează și le transformă în comunități segregate de societatea „normală”, pentru a se distanța de servituțile și taxele tot mai mari ale societății „libere”, „democratice”, „civilizate” în care trăim azi. 

Din această perspectivă, comunitățile de tip Amish din SUA sau cartierele private din UE sunt periculoase pentru sistem. La fel ar putea fi ștampilate și comunitățile, breslele sau cluburile private care, de exemplu, utilizează monede locale ca instrument de schimb, sau crypto-monede. Tot așa – comunitățile care practică trocul, plățile în numerar, economia naturală etc. 

Notă : știrea a explodat pe 9-10 aprilie 2026 în presa germană (NiUS, BILD, kommunal.de, t-online etc.) și a fost preluată rapid în Franța, dar a rămas necunoscută la noi. 

Este un pas controversat al guvernului german, un grav atentat la libertatea economică, dreptul de proprietate și libertatea de opinie. 

Nu e încă un gulag, dar nu e timpul pierdut – se va ajunge și acolo, mai ales în condițiile marșului în ritm de panzer către o Uniune Sovietică Europeană la care asistăm neputincioși. 

Ironic, deși fenomenul este mult mai violent în Spania, în Germania se întâmplă de zeci de ani ca unele case (care par să fie) abandonate să fie ocupate ilegal de persoane care nu sunt nici proprietari, nici chiriași. 

Denumiți squatters (ocupas, în spaniolă, Hausbesetzungen, în germană), cei care ocupă ilegal casele altora sunt asociați, de regulă, cu grupurile de extremă-stânga, cum ar fi Antifa. Ei ocupă de facto clădiri goale sau abandonate, fără drept și fără să plătească, adesea sub lozinca „locuință pentru toți”. Guverne progresiste, cum ar fi cel al lui Pedro Sanchez, au legalizat frecvent această practică. 

Așadar, casa ta nu mai e casa ta, la fel cum banii tăi nu mai sunt banii tăi. 

Culmea sarcasmului – chiar dacă ai bani, nu mai poți cumpăra nimic de valoare, imediat ce încetezi să fii conform cu standardele comunității. 

Vi se pare cunoscut? 

Puteau românii să se mute în București fără aprobarea stăpânirii? Puteau ei să cumpere Dacia, chiar dacă se întâmpla să aibă bani? De altfel, puteau românii să aibă bani și averi fără să fie prezumați a le fi dobândit ilicit? 

(Notă: nu mă refer la nomenklatura și oligarhia comunistă – acei comuniști feudali aveau de toate și aveau toate privilegiile, dar ei erau cca 30 de mii, iar noi era 23 de milioane ...) 

Fenomenul squatters, real și enervant, mai ales când proprietarii așteaptă ani de zile evacuări, este folosit ca pretext menit a justifica acest control al exercițiului dreptului de proprietate. Primarii deciși de sistem să exercite această “demnitare” vor spune: iată, avem la ce să folosim aceste imobile ...

Culmea este că lucrul ăsta ce ține de minunata lume nouă se va face pe banii din taxe și impozite colectați forțat, de la populație, care va putea fi lăsată fără casă, pentru neplata ... taxelor și impozitelor ...

În fine, să reținem asta: odată ce accepți că „suspiciune + servicii secrete = blocare proprietate”, linia roșie s-a trecut. Azi e contra „extremiștilor”, mâine poate fi extins contra oricăruia dintre noi care critică guvernul și nu își ține gura. E mai mult decât un control al convingerilor și o poliție a gândirii – e un instrument de inginerie socială prin control economic.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Vom fi privați de lumina sfântă de la Ierusalim, dar vom aprinde lumina în suflet.

 

Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, cunoscută și ca Biserica Învierii, a fost construită inițial sub împăratul roman Constantin cel Mare.

Construcția a început în jurul anului 326 d.Hr., după ce mama lui Constantin, Sfânta Elena, a identificat locul crucificării și mormântului lui Iisus, iar biserica a fost sfințită pe 13 septembrie 335 d.Hr.

Structura inițială includea o bazilică mare și o rotondă (Anastasis) peste mormânt.

De-a lungul istoriei, biserica a fost distrusă și reconstruită de mai multe ori.

Forma actuală datează din secolul al XII-lea (perioada cruciaților), fiind consacrată în 1148, dar rezultă și din restaurările de după incendiul din 1808 (finalizate în 1810).

Principalele evenimente care au afectat-o, de-a lungul timpului:

- Distrusă de perși în 614 d.Hr. și reconstruită în 630.

- Distrusă complet în 1009 de califul fatimid Al-Hakim; reconstruită parțial între 1027–1048.

- Modificări majore efectuate de cruciați în sec. XII.

- Incendiu devastator în 1808; restaurată în 1810.

A fost de multe ori închisă, dar niciodată definitiv.

- După distrugerile majore (ex. 614 sau mai ales 1009–1048) – accesul a fost imposibil timp de ani întregi.

- După cucerirea lui Saladin din 1187 – accesul creștinilor a fost restricționat sau condiționat.

- În anul 2018 liderii bisericilor (ortodox, catolic, armean) au închis-o temporar în semn de protest împotriva politicilor fiscale și a discriminării din partea autorităților israeliene.

- În anul 2020 a fost închisă publicului din 25 martie până pe 24 mai din cauza pandemiei de covid (ceva similar se întâmplase în 1349, pe vremea Ciumei Negre; atunci, clerul a continuat rugăciunile în interior).

- În prezent, este închisă, din 28 februarie 2026, din motive de securitate, în contextul escaladării conflictului din Orientul Mijlociu (atacuri cu rachete și tensiuni regionale). Accesul public și liturghiile au fost suspendate o perioadă prelungită (fără precedent recent ca durată continuă), deși clerul a continuat slujbe limitate.

Se întâmplă, însă, în preajma Paștelui catolic și ortodox.

Există riscul să rămână închisă de Paște.

Vom fi privați de lumina sfântă de la Ierusalim, dar vom aprinde lumina în suflet.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea