Avocat Mihaela Lupu - independența judecătorului și necesitatea ca actul de justiție să fie înfăptuit exclusiv în baza legii și a probelor administrate în dosar.

Am citit cu mare atenție scrisoarea deschisă adresată CSM de colega noastră, avocat Elena Radu, și consider că aceasta aduce în discuție una dintre cele mai importante probleme ale unui stat de drept: independența judecătorului și necesitatea ca actul de justiție să fie înfăptuit exclusiv în baza legii și a probelor administrate în dosar.

Ca avocat, am convingerea că independența justiției nu înseamnă doar independența procurorilor sau a judecătorilor priviți separat, ci funcționarea echilibrată a întregului sistem judiciar, cu respectarea deplină a drepturilor și garanțiilor procesuale ale fiecărei persoane. Justiția nu poate fi înfăptuită în studiourile de televiziune, pe rețelele de socializare sau prin campanii de presă, ci exclusiv în sala de judecată.

Este firesc ca opinia publică să fie informată cu privire la activitatea organelor judiciare, însă această informare trebuie să fie echilibrată, obiectivă și să respecte prezumția de nevinovăție. Într-un stat democratic, nimeni nu ar trebui să fie perceput ca vinovat înainte ca o instanță independentă și imparțială să se pronunțe definitiv asupra acuzațiilor formulate împotriva sa.

Judecătorul are obligația de a aplica legea, chiar și atunci când soluția pronunțată poate fi nepopulară. Rolul său nu este să confirme așteptările create în spațiul public, ci să analizeze probele administrate în cauză și să pronunțe o hotărâre motivată, întemeiată exclusiv pe lege. Tocmai aceasta reprezintă esența independenței puterii judecătorești.

Din păcate, în ultimii ani am asistat, în numeroase cauze intens mediatizate, la situații în care dezbaterea publică a precedat analiza judiciară propriu-zisă. În astfel de cazuri, există riscul ca percepția publică să fie influențată înainte ca instanța să aibă posibilitatea de a examina în mod obiectiv întregul material probator. Acest fenomen merită analizat cu seriozitate, deoarece încrederea în justiție se construiește prin respectarea regulilor procesului echitabil.

Cred că este în interesul tuturor — magistrați, avocați și cetățeni — ca independența judecătorului să fie protejată efectiv, indiferent de persoana cercetată, de funcția acesteia, de notorietatea sa sau de reacțiile pe care cazul le poate genera în spațiul public. Principiile statului de drept nu pot fi aplicate selectiv; ele trebuie să îi protejeze în egală măsură pe toți.

Tocmai de aceea consider că aspectele semnalate în această scrisoare merită analizate cu maximă atenție de către Consiliul Superior al Magistraturii. Protejarea independenței judecătorului înseamnă, în realitate, protejarea dreptului fiecărui cetățean la un proces echitabil și la o instanță imparțială.

O justiție puternică nu este aceea care răspunde presiunilor momentului, ci aceea care are curajul să aplice legea cu aceeași imparțialitate în fiecare cauză, indiferent de contextul mediatic sau de presiunea opiniei publice. Numai astfel poate fi consolidată încrederea cetățenilor în sistemul judiciar și în valorile autentice ale statului de drept.

Av.Mihaela Lupu

Avocat Elena Radu - Văd că mai începu azi un dosar de justiție ”televizată” - ”azilele grozei” la Bihor, acuzat Viorel Pasca.

Văd că mai începu azi un dosar de justiție ”televizată” - ”azilele grozei” la Bihor, acuzat Viorel Pasca. 

NU îl cunosc pe dl Viorel Pasca. 

Însă, de la o vreme începuse să îmi apară în feed , pe Facebeook, postări de-ale dânsului. 

Am citit vreo două și am văzut că dânsul se agita să îi ajute pe cei care sunt cazuri sociale, n au familie, au murit prin spital și nu are cine să îi îngroape, participa la înmormântări făcute de primării ale persoanelor decedate pe care nu le ridicase nimeni de pe la morgă. 

Asta îmi aduc eu aminte că citisem din postările dânsului. 

Nu părea deloc un om are ”omoară”, ”nenorocește oameni”, ci din contră, un om căruia îi pasă și încearcă să ajute. 

Azi, din câte văzui în dungă, este prezentat prin presă ca ”marele criminal”. 

Îmi adusei aminte de că parcă am citit niste postări și îi căutai contul de Facebook. 

https://www.facebook.com/viorelpasca82

Mă uitai puțin pe el. Omul încearcă să arate realitatea și din perspectiva lui, cum arătau în realitate acele clădiri. 

Sunt nenumărate postări de susținere de azi pe contul său de Facebook. 

NU știu e este în dosar. Însă, înainte de  a împroșca cu noroi, intrați și citiți și ce prezintă el. 

Duceți-vă în urmă și pe postările mai vechi de 2 zile și vedeți ce posta. 

Nu citiți numai articolele de presă și săriți repede să împroșcați cu noroi. 

Observ, mai ales în ultimele zile, că ce se prezintă în presă este al naiba de denaturat și scris cu un scop: după părerea mea, de a ajuta apărarea să prezinte situația de fapt după cum vrea ea mai puțin după cum a fost în realitate. 

Când se face cercetare penală ”televizată” pe un caz, aia nu mai e cercetare penală. 

Sunt mii de oameni omorâți anual, sunt mii de dosare penale pornite, le-ați văzut pe toate televizate?

De ce află presa imediat de unele și totul se transformă în circ și manipulare cu privire la unele dosare?

PS: Din câte văd, în articolele de presă totul se duce spre Bolojan. 

Pare dosar ”televizat” cu bătaie lungă, Bolojan. 

Viorel Pasca poate fi numai o victimă colaterală într-un război politic. 

N-ar fi prima dată când viața unor oameni este distrusă, fiind victime colaterale într-o luptă a grupurilor de interese din politică. 

Și ajungi la un moment dat să te gândești că munca, sănătatea, anii pierduți, facerea de bine ajunge belire de mamă pentru simplul fapt că ai avut ghinionul să fii într-o anumită zonă geografică sau într-un context în care era unul vizat de care nu aveai habar și te îngroapă pe tine ca să poată să îl agațe pe ăla.

PPS: Pun și alte versiuni ale realitatii care imi apar în feed. Postari ale diverselor persoane. 

Sa echilibrăm balanta. Să vadă lumea și alte păreri, nu doar ce prezinta presa.

Dati si voi o cautare pe Facebook dupa Vorel Pasca si cititi ce scriu persoanele care au fost volntare acolo zile intregi si comparati cu ce zice DIICOT.

Avocat Elena Radu

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Onoare muncii omului (II)

 

Onoare muncii omului

(II)

Tehno-entuziasmul în jurul apariției și dezvoltării inteligenței artificiale a cuprins și domeniul juridic.

Recent, o asociație a polițiștilor a cerut public guvernului să introducă rapid inteligența artificială în justiția administrativă, pe motiv că s-ar reduce sau elimina costurile, timpul alocat judecăților, corupția judecătorilor, lipsa de unitate a soluțiilor jurisprudențiale etc.

Propunerea face referință la unele țări care, mai mult sau mai puțin complet, au introdus inteligența artificială în justiție. De exemplu, Estonia, care ar fi utilizat IA pentru spețele de valori mici (notă: dat fiind eșecul pe linie al proiectului, Estonia l-a cam abandonat ...). De asemenea, China, care ar fi introdus inclusiv funcții predictive ale IA în procesele judiciare – mă întreb dacă suntem atât de lipsiți de înțelepciune încă să luăm un astfel de exemplu ... Dezvoltat și sofisticat, sistemul justițiar predictiv chinezesc, oricât ar părea de SF și de eficient (cine nu și-ar dori ca crimele și delictele să fie eliminate încă din faza actelor premergătoare, adică, înainte de a se fi comis faptele propriu-zise...) este un sever atribut al totalitarismului. Nu doar că o astfel de IA va ajunge să penalizeze gândul, imaginația, opinia, intenția ne-manifestă, dar va fi foarte ușor de pervertit în armă politică și anihilator al voinței și al libertății. Trecutul va fi șters, viitorul va fi interzis, prezentul va fi sumbru, dar cu zâmbetul de simulated happiness pe față, căci orice gând sau sentiment din lista mereu variabilă de chestii interzise sau nerecomandate va putea fi degradat la stadiul de infracțiune sau delict.

Este de spus și că, de regulă, astfel de inițiative sunt succese numai în state autoritare sau tiranice. De exemplu, Arabia Saudită va utiliza inteligența artificială ca să scrie legi. Evident, legile nu vor privi și establishmentul și, cu siguranță, nu vor atinge controlorii „legiuitorului” artificial ...

Să vedem, totuși, pe scurt, care sunt riscurile utilizării inteligenței artificiale în justiție:

(i) soluțiile judiciare sunt pronunțate conform legii și conștiinței judecătorului – inteligența artificială nu are conștiință de sine; soluția judiciară ține de „luminile și înțelepciunea” judecătorului – inteligența nu are spirit/suflet (adică lumini) și, cu siguranță, nu are înțelepciune;

(ii) judecătorul este (teoretic) independent și se supune numai legii (și asta este cam teoretic și incomplet spus) – inteligența artificială nu este deloc independentă, se supune programatorului, controlorului, proprietarului, statului; dar judecătorul este responsabil pentru faptele sale, atât juridic, cât și moral, în timp ce IA nu e;

(iii) judecătorul este coruptibil, în timp ce inteligența artificială nu e; acesta este un enuța evident fals (chit că este crezut de 99,9% dintre români); de fapt, IA este mai mult decât coruptibilă, fiind controlabilă printr-un simplu click de către stăpân, de către vătaful stăpânului sau de către serviciile secrete; în plus, IA este un potențial uriaș de hazard moral, mai ales în condiții de piratare a sistemelor informatice, pană de curent sau de internet ori de influență politică și ideologică a stăpânului său;

(iv) soluțiile judiciare sunt neunitare și schimbătoare; este real dar, deși stabilitatea, predictibilitatea și unitatea practicii judiciare sunt atribute ale unui act de justiție de calitate, totuși diferențele de opinii, divergențele chiar, revirimentul jurisprudențial sau doctrinar, sunt elemente de progres și de adecvare a actului de justiție la lumea contemporană; oricum, este fals că IA ar putea neutraliza acest neajuns, căci modul în care „judecă” inteligența artificială este periculos pentru dreptate și chiar pentru statul de drept, democratic și social – este vorba, în mare, de o scanare a legii, jurisprudenței și doctrinei de la un moment, de unde rezultă o soluție statistică, soluția cea mai uzitată, cea mai vizibilă; or, această soluție ar putea fi o eroare judiciară „cimentată” în timp doar pentru că cel îndreptățit nu a avut bani, răbdare sau interes să conteste soluția eronată; inteligența artificială nu judecă, ea analizează statistic; IA nu aplică legea decât în litera sa, iar nu și în spiritul său (ceea ce echivalează cu un talibanism juridic); IA nu are resorturile emoționale, înțelepciunea și raționalitatea necesară actului de justiție, care este un act de dreptate; dacă, în parabola biblică a celor două femei care își disputau un copil, nu Solomon ar fi fost judecătorul, ci o inteligență artificială, atunci soluția ar fi fost ca fiecare dintre cele două femei să primească jumătate din copil ...

(v) decât o soluție corectă din punct de vedere statistic, mai bine o soluție dreaptă, umană; decât un mecanism care „judecă” în alb și negru, mai bine un om supus greșelii, dar capabil de empatie și solidaritate în suferință cu victimele nedreptăților.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea