Când e vorba de Harghita și Covasna, președintele Nicușor Dan e acolo. Când e vorba de românii din Suceava și Neamț – județe care nu l-au votat – președintele își aduce aminte brusc că are alte priorități. A mers la Praid imediat, pentru a poza în salvator după dezastrul de acolo. Acum? Spune senin că „va merge dacă va fi nevoie”. Adică doar dacă dă bine la imagine.
Este un dispreț major, poate chiar calculat, față de românii care nu-i fac parte din „bula” electorală. Nu e doar vorba de absență fizică. E vorba de absența unei viziuni naționale în fața pericolelor naturale majore. România are zone întregi supuse riscului de inundații, zone defrisate, cu alunecări de teren, cutremure, poluare masivă sau secetă extremă, lipsa apei potabile sau pentru uz agricol. Și totuși, nu există un plan real de prevenție sau intervenție eficientă.
Mai grav: în alte situații, statul a preferat să aducă experți străini, cum au fost la Praid, în loc să formeze și să sprijine propriile echipe de cercetători, ingineri și specialiști. S-a mers pe soluții de imagine, fără să se construiască o infrastructură de cunoaștere și intervenție pe termen lung.
Managementul dezastrelor este improvizat, fragmentar și reactiv. Ministerele implicate – Mediul, Cercetarea, Internele – nu cooperează real și nu au viziune integrată. România nu are, nici azi, un plan strategic național de prevenire și limitare a dezastrelor naturale, bazat pe știință și tehnologie.
Este timpul ca această abordare toxică – bazată pe indiferență, imagine și import de soluții – să fie înlocuită cu o viziune românească, bazată pe competență, cunoaștere, responsabilitate și respect pentru viața oamenilor. Și de lideri care nu fug de realitate când nu le aduce voturi.
