Avocat Elena Radu - Acordul de împrumut SAFE cu UE este o combinație de PNRR cu contract privind achiziție de vaccinuri.

Acordul de împrumut SAFE cu UE este o combinație de PNRR cu contract privind achiziție de vaccinuri. 

Noi plătim 85 milioane euro, imprumutul primit de forma. Ne alegem cu datoria publica pentru contractele încheiate si cred eu ca prin intermediul lui finantam mascat războiul cu Ucraina. 

Coincidenta a facut ca in guvernarile USR sa încheiem contracte de împrumut, precum PNRR si altele. 

La fel ca la PNRR, USR - istii fac planuri de actiune, planuri in care baga JALOANE, jaloane care nu au nicio treaba cu interesul national. 

Si in contractul de imprumut SAFE, se face referire la progrese si la respectarea jaloanelor de catre Romania. 

La fel ca la PNRR cand nici dracu nu stia care sunt jaloanele alea, si in contractul SAFE se vorbeste de jaloane. 

Jaloanele nu au fost enumerate in contractul in imprumut, asa ca Parlamentul habar nu are ce a votat. 

Jaloanele au fost indicate in planul de investiții pe care nici dracu nu l-a prezentat parlamentarilor, ca sa stie ce  voteaza. 

Tot in contract se face referire la acordurile operaționale. Ce  conțin alea, iar nu au habar parlamentarii, ca nu le-a spus nici dracu. 

Nicio problema, ca vor afla pe parcurs, dupa ce Romania creează datoria, incheind contractele de achiziție, iar atunci vom da din colt in colț si se va impune adoptarea unor alte legi idioate care pun țara in cap si pe noi odata cu ea, cand vor incepe, la fel ca si cu PNRR ul, ca trebuie neapărat sa fie votate de parlament legi de cacao, pe motiv de transe din imprumut SAFE conditionate de îndeplinirea jaloanelor. 

(Se face referire la ele la art. 7 din Contractul de imprumut). 

UE ne va da transele din imprumut, DACA ARE BANI.  Daca nu are, vedem cioaca, sa ne imprumutam de unde vom putea, daca mai putem, ca sa plătim datoria generata. 

In plus, in contractul de imprumut scrie ca tot contractul trebuie interpretat ca se interzice asumarea oricăror angajamente juridice cu trusturile de interes public. Trimiterea pe care o fac la o Decizie a Consiliului lămurește cu nimic ce inseamna "trusturi de interes public". 

Insa, probabil inseamna exact societati la care statul roman are vreo participație. Asa intelegeti si de ce banii ajung numai formal in Romania, ca se duc la furnizori straini. La nivel intern va ramane ciuciu bani, ne vedem ceafa, finantare a societatilor romanesti pauza, suntem doar buni sa plătim imprumutul. 

Planul de îndatorare a Romaniei ca sa isi vadă ceafa, ca in schimb va primi probabil nimic sau cand deja sunt uzate moral prostiile contractate, este facut demult. 

In bugetul MApN pe anul 2026 sunt prevazute atat contractarea imprumutului, cat si achizițiile. 

(Legea bugetului de stat pe anul 2026, MApN are buget de 111 miliarde lei, cu toate astea in el). 

S-a lăudat Miruta in plenul Camerei Deputatilor cu asta. Cu alte cuvinte le-a zis: ma doare in cot daca votati imprumutul,  ca achizițiile oricum le am bugetate, asa ca Romania este buna de plata si sa plătească de unde o avea, ca putin imi pasa. V-am tapit deja fraierilor!

In ceea ce priveste relația cu modalitatea de achizitie a vaccinurilor: 

In anexele la contract cu modele de diverse sunt niste chestii interesante, ca de exemplu: daca sunt subcontractori angajați in ACHIZITIA COMUNA. 

Pai, exact asa s-au achizitionat vaccinurile, prin achizitie comună. Ursula a negociat ce au vrut mușchii ei si a stabilit ce preturi a vrut, iar fraierii de la conducerea Romaniei s-au conformat si ne-au supraindatorat. Încă plătim pentru vaccinuri. 

De ce zic ca finantam mascat războiul cu Ucraina? 

Pentru ca tot in anexele la contractul de imprumut mai sunt niste mențiuni interesante, ca de ex: daca costul produselor contine mai putin de 35% din costul componentelor achiziționate din afara UE sau UCRAINA, iar de asta depinde eligibilitatea produselor achiziționate cu bani din contractul de imprumut SAFE.  

Asa ca luați cu pâine!

Ne imprumuta ca sa facem jocurile Ursulei si sa finantam mascat razboiul. 

Parlamentul a dat un cec in alb si se vor da mirați parlamentarii după aia cu ce balarii trebuie îndeplinite. Acum putin le-a păsat. 

Vă mirati de ce jocul de-a pitulusul: uite Guvernul Bolojan, nu e guvernul Bolojan? 

Nu va mai mirați, ca e un joc pentru a ii tine pe astia in functie ca sa mai puna o cărămidă la ingroparea Romaniei! 

Avocat Elena Radu

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Ne întrebăm mereu cum de am ajuns dintr-o țară agrar – industrială, una care este nevoită să își asigure din import nevoile alimentare, în proporție de peste 80%.

Valentin Tănase

Ne întrebăm mereu cum de am ajuns dintr-o țară agrar – industrială, una care este nevoită să își asigure din import nevoile alimentare, în proporție de peste 80%.

De ce importăm mâncare și, mai ales, inputuri (semințe, fertilizatori și erbicide) și soiuri de plante și animale, cu costuri extrem de ridicate (întrucât conțin drepturi de proprietate inustrială foarte scumpe)?

Păi, s-a început prin 1997, cu unele împrumuturi de tipul grăunțelor aruncate curcanilor fericiți și inconștienți că stăpânul ogrăzii îi va sacrifica la un moment dat.

De exemplu, în anul 1997, România a luat de la Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare un împrumut de 280 de milioane de dolari și de 117,5 milioane de mărci germane. Împrumutul a fost aprobat prin Ordonanța de Guvern nr. 13/1997, iar destinația sa aparentă era „ajustarea sectorului agricol”.

Acordul de împrumut a fost semnat la Washington de nimeni altul decât Mircea Geoană, cel care azi se visează din nou președinte al României.

Ceea ce conține acest acord de împrumut (mai ales Anexa 3 la acord) este pur și simplu de groază.

Pentru acele grăunțe de la stăpân, România condusă minunat de curcanii - șefi a fost determinată să înceapă procesul de efectivă distrugere a agriculturii și a industriei alimentare proprii.

Din perspectiva a aceea ce se întâmplă azi relativ la securitatea alimentară și a viitoarei foamete antrenată de politicile demente de pus în practică în programul Green Deal, acordul este un adevărat atentat la siguranța națională.

Mai întâi, acordul de împrumut, în sine, arată că sumele care depășesc 200 de milioane de dolari vor râmăne neutilizate, cu excepția cazului în care România ar fi probat că are un cadru macroeconomic concordant cu programul agreat cu banca, că au fost înregistrate progrese în executarea programului și că s-au luat măsurile prevăzute în anexa 3. În caz contrar, banca avea dreptul să anuleze restul liniei de credit și, în plus, să ceară rambursarea celor 200 de milioane de dolari deja cheltuiți.

Ce stabilea anexa 3?

România, în calitate de împrumutat, trebuia să ia următorul set de măsuri :

- eliminarea tuturor subvenţiilor pentru îngrăşăminte, reducerea, în 1998, cu cel puţin 25% în termeni nominali, a subvenţiilor pentru seminţe, comparativ cu suma alocată similar din bugetul pe anul 1997;

- privatizarea sau lichidarea a două societăţi de seminţe, Unisem şi Semrom;

- plafonarea tarifelor din import de produse agricole și porcine la maxim 22%, respectiv, 45% (așadar, trebuia distrusă producția internă pentru a se favoriza importul);

- privatizarea sau lichidarea unui număr minim de întreprinderi publice din domeniul agricol – dintre acestea, cel puțin 48 de societăți Comcereal și cel puțin 1500 de societăți din domeniul prestărilor de servicii agricole (mecanizarea, irigațiile, fertilizarea …);

- limitarea rezervei naționale de grâu la 350 mii de tone metrice din 1997 încolo (notă: această rezervă nu a depășit niciodată de atunci cantitatea impusă de bancă …);

- fărămițarea, privatizarea sau lichidarea a minim 100 de ferme de stat mari, dintre care cel puțin 50 cu suprafețe de cultură mai mari de 250 de mii de hectare;

- privatizarea sau lichidarea tuturor fermelor de porci și de păsări.

De precizat că România a fost obligată să achite un „comision de angajament” de 0,75% pe an. Ca ordin de mărime, vom reține că este vorba de 3,5 - 7 milioane de dolari pe an.

Dobânda era bașca: LIBOR + marjă de 0,5%, adică, undeva la 5,7 + 0,5, deci 6,2% pe an.

De precizat, de asemenea, că acest acord, plus ordonanța care l-a aprobat, sunt încă publice, fiind ușor de găsit pe bazele de date legislative.

În fine, de precizat că aceleași forțe politice care acum s-au comasat pentru a obține stabilitatea la putere pe încă 10 - 20 de ani au fost promotoarele și semnatarele acestui acord, pe care l-au respectat cu sfințenie.

Nu ar fi rău să sesizați la ce este bună „stabilitatea” – acest acord a fost aplicat la virgulă timp de 20 de ani, ultimele tranșe din împrumut fiind rambursate în 2017.

Este evident că, de frica rezilierii contractului și a restituirii înzecite a „grăunțelor” de 200 de milioane de dolari luate în 1997, nimeni nu a avut curajul să NU facă cele promise băncii în 1997 de Geoană & co.

Iar opera de distrugere a agriculturii și a industriei alimentare românești a fost sublimă. A fost atât de minunat de eficientă încât România nu numai că acum importă 80% din mâncare, dar nu mai are sisteme de irigații, silozuri, soiuri proprii de plante, fructe și animale și nici reziliența necesară unei pandemii, unui război sau unei perioade de foamete (indusă de birocrații pseudo-științifico-fantastici care au inventat plandemii, politici eco, sanțiuni economice auto-destructive și cultura anulării). Nici măcar de la zero nu o mai putem lua. Startul e la 4 ture de stadion în urma celorlalți competitori.

De aceea, a vota CONTRA acestor asasini economici este de o extremă urgență.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea