Cu 504 ani în urmă domnitorul Neagoe Basarab invita toţi stareţii Sfântului Munte în Muntenia, cu ocazia sfinţirii Mănăstirii Curtea de Argeş. Aceştia au răspuns spectaculos în 15 august 1517, însoţindu-l la această sărbătoare pe Patriarhul Constantinopolului Teolipt.
Valahia rămăsese o redută a creștinismului ortodox pentru lumea bizantină, după căderea cetății Constantinopole cu 60 de ani în urmă. De aceea voievodul român a fost numit de cronicarii din acele vremuri „ctitor a toată Sfetagora/ Sfântul Munte”. Altfel spus, prin bogatele sale donaţii, în vremea lui Neagoe Basarab au fost consolidate toate mănăstirile Sfântului Munte, au fost ajutate mănăstirile din Balcani, Patriarhia Ecumenică, lăcașurilor de cult din Ierusalim și de la Muntele Sinai.
Voievodul a iubit liniștea, familia sa, un om de rugăciune care a văzut în domnia sa nu dobandirea puterii sau amplificarea ei, ci exercitarea învățăturii evanghelice ca scop al guvernării.
„Drept aceea, ia aminte cu înțelegere și cu socoteală și vezi că de vei călca legea, și poruncile lui Dumnezeu nu le vei umplea, măcar de-ai birui toată lumea și de ți s-ar pleca toți împărații lumii acesteia ție, și de s-ar scula cu toată puterea lor să-ți fie ție într-ajutor, – nici de un folos nu-ți va fi.”
Cuvântul de mai sus este un fragment din testamentul spiritual lăsat fiului său Teodosie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu