Nicolae Steinhardt, înaintea convocării sale la Securitate:
"Când sunt gata, îmi iau ramas bun de la părintele meu. Sunt cătrănit rău. Tata însă – în pijama, mititel, grăsun, voios – e numai zâmbete şi-mi dă sfaturi ultime, ca antrenorul înainte de meci; repede, ca însoţitorul la gară, pe nerăsuflate, după ce a tăcut în faţa vagonului până-n clipa finală:
— Ţi-au spus să nu mă lași să mor ca un câine? Ei bine, dacă-i vorba aşa, n-am să mor deloc. Te aştept. Şi vezi să nu mă faci de râs, zice. Să nu fii jidan fricos şi să nu te caci în pantaloni. Mă sărută apăsat, mă duce până la uşă, ia poziţia de drepţi şi mă salută milităreşte.
— Du-te, îmi spune. Cobor treptele în pas normal, fără a privi înapoi".
Nicolae Steinhardt , (Trecutul în culori)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu