Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - Când lovești cercetarea, lovești viitorul României!!!!

 

Când lovești cercetarea, lovești viitorul României!!!! Recent, domnul Claudiu Nasui, deputat USR, ar fi propus, ca „soluție de economie bugetară”, tăierea Programelor Nucleu și a proiectelor de cercetare publice si sa-si gaseasca venituri din servicii prestate!!! Aceste afirmații nu sunt doar inadecvate – ele pun în pericol însăși existența cercetării românești.

Programele Nucleu nu sunt „risipă”. Sunt minimul de supraviețuire al institutelor de cercetare și al laboratoarelor care, în lipsa lor, nu pot plăti nici măcar întreținerea echipamentelor, salariile de subzistență sau utilitățile. România nu mai are, de ani de zile, o strategie coerentă de finanțare predictibilă și decentă pentru cercetare.

A cere cercetării fundamentale „să se autofinanțeze” este un nonsens. E ca și cum ai cere unui reactor nuclear să funcționeze doar cu ce produce el. Cercetarea fundamentală NU este o piață. Ea produce cunoaștere, formează oameni, fundamentează politicile publice, deschide drumuri tehnologice și susține chiar apărarea națională.

Cum tratează alte state cercetarea?

Franța alocă anual peste 20 miliarde € pentru cercetare publică, prin Centre Nationale de la Recherche Scientifique (CNRS), universități, institute aplicative. Finanțarea este garantată prin lege și privită ca un pilon de suveranitate științifică și industrială. Fiecare guvern care a încercat reducerea fondurilor a fost confruntat cu proteste masive ale comunității academice și economice.

Germania investește anual peste 110 miliarde € în cercetare și dezvoltare (publică + privată), din care o mare parte direct din bugetul federal. Institutele Max Planck și Fraunhofer au finanțări multianuale garantate, iar ministerele susțin inclusiv cercetarea fără aplicabilitate imediată.

Elveția asigură prin Swiss National Science Foundation (SNSF) finanțări stabile pe 4 ani pentru cercetare fundamentală și aplicativă. Fiecare franc investit este considerat investiție în competitivitate, stabilitate și prestigiu.

Statele Unite ale Americii investesc anual peste 200 miliarde $ în cercetare, prin agenții federale: NSF, NIH, DARPA, DOE ș.a. Cercetarea este un instrument-cheie în securitatea națională, inovație și leadership global.

Marea Britanie finanțează consistent cercetarea universitară și strategică prin UKRI (UK Research and Innovation), iar universitățile primesc fonduri de bază garantate, pe lângă proiectele competitive.

România, în schimb, rămâne în coada Europei, cu sub 0,2% din PIB alocat cercetării publice, iar institutele trăiesc din amânări, promisiuni și improvizații. Orice tentativă de tăiere suplimentară a Programelor Nucleu înseamnă:

Blocarea cercetării fundamentale; Închiderea laboratoarelor naționale; Abandonarea tinerilor doctoranzi și masteranzi; Distrugerea capitalului uman format cu greu; Colapsul colaborărilor internaționale; Ruptura ireparabilă între educație și cercetare.

Ca deputat, nu pot accepta tăierea finanțării pentru Programul Nucleu. Dimpotrivă.

România are nevoie de:

✅ O lege-cadru pentru cercetare cu finanțare predictibilă și independență instituțională;

✅ Un sistem integrat de evaluare transparentă și sprijin multianual, după model elvețian sau francez;

✅  O Zonă Roșie Tehnologică care să conecteze cercetarea cu industriile strategice;

✅ Recunoașterea cercetătorului ca profesie strategică pentru viitorul țării.

Cercetarea nu e o cheltuială. Este sistemul nervos al unei națiuni care vrea să conteze în secolul XXI.

Viitorul României nu se salvează prin austeritate în laboratoare, ci prin viziune, respect și investiție în inteligență.

Ma voi opune in mod clar oricăror masuri care vor aduce atingere calitatii si care ar putea reduce finanțarea cercetării naționale. Astfel de politici sunt total gresite si aduc grave prejudicii României.

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - Un semnal de alarmă de o gravitate extremă

Asa cum am promis. Iata declaratia sustinuta in Parlamentul Romaniei ca reactie la versiunile vehiculate in public privind taierea finantarii cercetarii din Romania. A ajuns cercetarea o unealta de "prestari servicii"! Cercetarea fundamentala dar si cea aplicativa reprezinta ceva aparte. As sta mult sa explic dar as imbatrini devreme sa fiu inteles. Se pare ca decidentii nu pricep nimic din acest Univers. Pentru ei cercetarea e precum legumele din piata. Iar serviciile, precum cele de facut menaj.

----

Stimați colegi,

Vin astăzi în fața dumneavoastră pentru a trage un semnal de alarmă de o gravitate extremă: în spațiul public și chiar în interiorul acestui Parlament sunt vehiculate idei potrivit cărora tăierea finanțării pentru Programul Nucleu și pentru cercetarea națională ar reprezenta o „măsură de economie bugetară”. Această abordare, dacă se concretizează, ar însemna o decizie de autodistrugere strategică a României.

Programul Nucleu nu este un lux. Este plasa de siguranță a cercetării românești, deja aflate într-o stare critică. Laboratoare care nu mai pot plăti curentul, institute care funcționează prin împrumuturi, cercetători care lucrează pe salarii umilitoare. În lipsa finanțării de bază, România riscă să piardă capacitatea minimă de a produce cunoaștere proprie. Iar această cunoaștere este esențială pentru securitatea și viitorul nostru.

Cercetarea fundamentală și aplicată nu este un moft, nu este o piață liberă în care se vând produse la raft. Ea stă la baza sistemului medical, a infrastructurilor reziliente, a managementului dezastrelor și cutremurelor, a apărării naționale, a educației de calitate, a protecției mediului. Tăierea acestor fonduri înseamnă vulnerabilitate națională. Înseamnă să devenim complet dependenți de cunoașterea și tehnologia altora. Înseamnă capitulare științifică și tehnologică.

Și vă întreb: cum putem pretinde că dorim dezvoltare, dacă distrugem tocmai pilonul pe care se sprijină orice societate avansată?

În marile democrații ale lumii, cercetarea este componentă esențială a securității naționale:

- Franța alocă peste 20 miliarde de euro anual pentru cercetare, prin CNRS și universități. Finanțarea este garantată prin lege.

- Germania investește peste 110 miliarde de euro, susținând institutele Max Planck și Fraunhofer cu bugete multianuale.

- Statele Unite alocă peste 200 miliarde de dolari prin NSF, NIH, DARPA și alte agenții strategice.

- Elveția, Marea Britanie, Țările Nordice – toate înțeleg că fără cercetare națională nu există independență, nu există competitivitate, nu există viitor.

În schimb, România alocă sub 0,2% din PIB cercetării. Suntem în coada Europei. Iar în loc să corectăm această rușinoasă realitate, se propune să o înrăutățim? Se propune tăierea singurului mecanism de supraviețuire a cercetării publice?

Este o măsură halucinantă, periculoasă și profund iresponsabilă. Tăierea Programului Nucleu va însemna închiderea laboratoarelor, colapsul institutelor strategice, fuga definitivă a cercetătorilor și prăbușirea prestigiului academic românesc.

Ca parlamentar, mă opun categoric acestei direcții. Soluția nu este amputarea cercetării, ci reconstrucția sa pe baze moderne, predictibile și integrate într-o strategie națională clară. România are nevoie de o lege-cadru pentru cercetare, de stabilitate instituțională, de recunoașterea cercetării ca element de interes public vital.

Stimați colegi,

A cere cercetătorilor să se autofinanțeze din vânzarea „produselor” înseamnă să negăm însăși misiunea cercetării fundamentale. Înseamnă să pierdem zeci de ani de efort, formare, colaborări internaționale și speranțe. Și, mai grav, înseamnă să condamnăm viitorul României.

Haideți să nu fim Parlamentul care a asistat pasiv la falimentarea cunoașterii. Să fim Parlamentul care a înțeles că investiția în inteligență este singura care garantează suveranitate, siguranță și progres.

Silviu-Octavian Gurlui, Deputat AUR de Iași

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - COMUNICAT DE PRESĂ Tăierea cercetării înseamnă tăierea viitorului. România nu poate supravieţui fără ştiinţă. Stop distrugerii Programului NUCLEU! Respect pentru inteligenţa României!

"COMUNICAT DE PRESĂ

primit de la domnul deputat Silviu-Octavian Gurlui (Grupul parlamentar AUR). Tăierea cercetării înseamnă tăierea viitorului. România nu poate supravieţui fără ştiinţă. Deputat AUR Silviu-Octavian Gurlui: Stop distrugerii Programului NUCLEU! Respect pentru inteligenţa României!

Deputatul Silviu-Octavian Gurlui reacţionează ferm faţă de o propunere atribuită deputatului USR Claudiu Năsui, care vizează tăierea finanţării Programelor NUCLEU şi a proiectelor de cercetare publică din România, însoţită de ideea ca institutele de cercetare să „se autofinanţeze din servicii prestate”.

„Când loveşti cercetarea, loveşti viitorul. Nu există nicio ţară care să fi progresat distrugându-şi ştiinţa.” – afirmă deputatul Gurlui, cercetător şi profesor universitar.

Programele NUCLEU nu sunt risipă bugetară – sunt firul de oxigen care ţine în viaţă laboratoarele, institutele şi mii de oameni de ştiinţă care încă mai luptă în România, deşi sunt printre cel mai prost plătiţi din Europa. Fără aceste programe, nu mai există nici cercetare fundamentală, nici generaţii noi de doctoranzi, nici infrastructură ştiinţifică funcţională.

Deputatul Gurlui atrage atenţia şi asupra demersului recent al Ministerului Educaţiei şi Cercetării de a evalua şi ierarhiza cercetarea românească, într-un context de subfinanţare cronică. Este un demers necesar, dar făcut într-un moment complet neproductiv şi profund nedrept. Majoritatea instituţiilor de cercetare din România au fost lăsate să supravieţuiască pe bugete de avarie, prin împrumuturi private, improvizaţie şi autofinanţare. În aceste condiţii, nu poţi vorbi de calitate reală şi competitivitate, pentru că nu ai avut niciodată condiţii normale. Să clasifici institutele după ani de austeritate înseamnă să pedepseşti victimele sistemului.

O evaluare naţională onestă poate fi realizată abia după ce România alocă cel puţin 1% din PIB pentru cercetare, asigură mentenanţa infrastructurii, salarii decente, formare continuă şi colaborare internaţională. Numai într-un climat de stabilitate pot fi măsurate performanţele reale.

De asemenea, trebuie subliniat că multe dintre infrastructurile de cercetare din România sunt acum la nivelul celor existente în state europene avansate, iar în unele cazuri chiar le depăşesc. În ultimii ani s-au făcut investiţii majore în echipamente, clădiri şi platforme tehnologice. Din păcate, în contrast cu aceste realizări materiale, investiţia în resursa umană şi în mentenanţa acestor echipamente a rămas precară. Nu există fonduri suficiente pentru operare, întreţinere sau formare continuă, iar lipsa unei finanţări predictibile face imposibilă dezvoltarea sustenabilă.

Tinerii cercetători sunt cei mai afectaţi: nu există programe reale de sprijin, accesul la proiecte naţionale este greoi şi incert, iar apelurile pentru finanţare apar haotic, fără termene clare, fără coerenţă de la un an la altul. Această lipsă de predictibilitate alungă generaţia tânără din cercetare, exact în momentul în care România are cea mai mare nevoie de ea.

În prezent, nu există niciun fel de motivaţie reală pentru tinerii cercetători, pentru asistenţi, pentru cei care aspiră la performanţă în România să rămână în această ţară. Sunt sufocaţi de un sistem birocratic, umiliţi în propria lor profesie, lipsiţi de predictibilitate şi de minimul sprijin instituţional. Nu există fonduri dedicate pentru dezvoltarea laboratoarelor, pentru mentenanţa echipamentelor, pentru participarea la conferinţe internaţionale, pentru publicarea rezultatelor sau pentru construirea unor infrastructuri de cercetare durabile. De la un an la altul, fiecare guvern vine cu propriile schimbări, dar bugetul cercetării rămâne plafonat. Această instabilitate face imposibilă orice strategie serioasă şi condamnă la stagnare întreaga cercetare românească.

De asemenea, parteneriatele internaţionale şi strategia României în aceste colaborări sunt profund afectate. Incertitudinea bugetară şi lipsa unui angajament real faţă de cercetare pun în pericol implicarea ţării noastre în marile proiecte ştiinţifice globale. România riscă să-şi piardă şi bruma de prestigiu şi credibilitate câştigată cu greu în cadrul reţelelor internaţionale de cercetare. Promisiunile făcute de guvernele succesive nu sunt onorate, iar imaginea cercetării româneşti este afectată ireparabil în ochii partenerilor externi.

Cum poate Ministerul Educaţiei şi Cercetării să pretindă cercetare de profunzime şi calitate în învăţământul superior sau în institutele de cercetare, când în învăţământul preuniversitar românesc noţiunea de laborator a fost aproape complet desfiinţată? În cele mai multe şcoli din România, laboratoarele de fizică, chimie, biologie sau ştiinţe aplicate au fost abandonate, sunt subdotate sau transformate în săli de clasă. Experimentele reale, observarea directă, manipularea, formarea gândirii critice şi a curiozităţii ştiinţifice – au fost eliminate din educaţia de bază. În locul lor, s-a introdus digitalizarea, informatica, codarea – domenii esenţiale, dar insuficiente dacă nu sunt completate de contactul direct cu realitatea fizică, cu fenomenele naturale, cu instrumentele ştiinţifice.

Fără laboratoare, nu ai cercetători. Fără experienţă practică în şcoală, nu poţi pretinde excelenţă în universitate. România nu va avea cercetare de vârf cât timp elevii cresc fără acces la infrastructura elementară a ştiinţei: bancuri de laborator, instrumente de măsură, materiale experimentale, ghidaj aplicat. Nu putem cere rezultate de top în cercetare, dacă sistemul nu investeşte în cultura experimentului încă de la clasele primare şi gimnaziale. Este nevoie de o revoluţie tăcută a educaţiei aplicate – o reinvestire serioasă în laboratoarele din şcoli, licee şi colegii. Este nevoie de politici clare, buget susţinut şi de respect real pentru profesori şi elevi.

Cu toţii suntem de acord că România are nevoie de rigoare, de cercetare de profunzime, de cercetare fundamentală şi aplicativă, de rezultate si de poziţii onorante in topuri valorice. Dar toate acestea nu pot exista fără implicarea directă a guvernelor, fără implicarea întregii societăţi în investiţia în oameni, în infrastructură, în proiecte de anvergură care pot ridica România pe harta ştiinţifică a lumii.

Este limpede că avem nevoie de un cadru legislativ adecvat, de o bugetare reală şi predictibilă, pentru că cercetătorii de vârf ai României aduc cinste acestei ţări şi sunt extrem de bine cotaţi în orice laborator internaţional. Asta înseamnă că nu oamenii din sistem sunt problema, ci modul în care statul îi tratează şi îi finanţează. Investind în cercetători, investim în demnitatea noastră naţională şi în viitorul nostru.

România are în prezent cel mai mic număr de cercetători la 100.000 de locuitori din Uniunea Europeană – o problemă gravă şi profundă, care nu poate fi ignorată. Dacă nu sunt luate măsuri urgente, clare şi consistente pentru a-i susţine, pentru a-i motiva să rămână, pentru a-i sprijini real, România îşi va pierde inteligenţa colectivă şi capacitatea de dezvoltare durabilă.

În marile democraţii, cercetarea este considerată un pilon strategic, protejat legislativ şi bugetat cu responsabilitate.

Franţa alocă anual peste 20 de miliarde de euro pentru cercetarea publică, prin CNRS, universităţi şi institute aplicative, cu finanţare garantată prin lege şi recunoscută ca fundament al suveranităţii naţionale. Fiecare tentativă de tăiere bugetară a fost întâmpinată cu proteste masive din partea mediului academic şi economic.

Germania investeşte peste 110 miliarde de euro anual în cercetare şi dezvoltare, cu finanţări multianuale acordate institutelor Max Planck, Fraunhofer şi universităţilor, inclusiv pentru proiecte fără aplicabilitate imediată.

Elveţia, prin Swiss National Science Foundation, oferă stabilitate pe cicluri de patru ani, considerând fiecare franc investit o garanţie de competitivitate şi prestigiu.

Statele Unite investesc anual peste 200 miliarde de dolari în cercetare prin agenţii federale precum NSF, NIH sau DARPA, tratând ştiinţa drept componentă esenţială a securităţii şi liderului global.

Marea Britanie, prin UKRI, asigură finanţări de bază consistente universităţilor şi institutelor strategice, dincolo de competiţiile de proiecte.

România, în schimb, alocă sub 0,2% din PIB cercetării publice şi menţine institutele într-un regim de improvizaţie şi incertitudine. O eventuală tăiere a Programelor NUCLEU ar însemna nu doar blocarea cercetării fundamentale, ci şi închiderea laboratoarelor, abandonarea tinerilor doctoranzi, pierderea capitalului uman şi colapsul colaborărilor internaţionale.

România nu îşi poate permite această ruptură. Cercetarea nu este un moft – este o formă de supravieţuire naţională."

COMUNICAT DE PRESĂ primit de la domnul deputat Silviu-Octavian Gurlui (Grupul parlamentar AUR) Tăierea cercetării înseamnă tăierea viitorului. România nu poate supravieţui fără ştiinţă. Deputat AUR Silviu-Octavian Gurlui: Stop distrugerii Programului NUCLEU! Respect pentru inteligenţa României!

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - Ariane 6 – Rachetă europeană, succes strategic -succesul uriaș al României de ieri pentru că azi România e în moarte clinică!

Ariane 6 – Rachetă europeană, succes strategic -s uccesul uriaș al României de ieri pentru că azi România e în moarte clinică!

Ariane 6 este noua rachetă europeană de lansare, destinată plasării pe orbită a sateliților civili, științifici și militari, asigurând accesul autonom al Europei la spațiu. Succesul lansării confirmă forța tehnologică europeană, iar România este parte din acest program prin contribuții industriale și de cercetare realizate în anii de vârf ai acestui domeniu. Astăzi însă, sectorul spațial românesc se află în moarte clinică, trăind din realizările trecutului, între nostalgie și inerție instituțională.

1. Ariane 6: negociere strategică, contribuție tehnică, sabotaj politic

Participarea României la programul Ariane 6 a fost negociată la nivel guvernamental cu miniștrii responsabili de domeniul spațial din Franța și Germania, principalii actori europeni în realizarea rachetelor lansatoare. România a intrat în aceste negocieri cu un istoric solid, construit încă din anii ’90, de realizare a componentelor metalice pentru Ariane 5 prin companii aerospațiale românești – un capital tehnologic real, câștigat prin muncă, nu prin retorică politică.

În anii 2010, în România a fost realizată o mașină unică, absolut esențială pentru producția Ariane 5: un strung vertical de mare viteză, cu diametrul de 6 metri și precizie extrem de ridicată. Această mașină a fost transportată în Franța cu 12 camioane, instalată la Les Mureaux – fabrica de rachete Ariane – și inaugurată oficial în 2014. Faptul că acest eveniment nu a fost comunicat public nu ține de lipsa de importanță, ci de realități strategice: aceeași fabrică integrează, cu aceleași echipamente, racheta balistică franceză M51 cu încărcătură nucleară, singura de acest tip din Europa continentală.

România putea fi mai mult decât un contributor marginal. Procentul actual de 0,3% rezultă dintr-un program de lansatoare pentru care România fusese admisă la o participare de 1,1%, proporțională cu indicatorii ESA și OECD privind venitul național net. Diferența nu este tehnologică, ci exclusiv politică. Deși această contribuție putea fi crescută printr-o decizie guvernamentală simplă, actuala clasă politică a ales deliberat să blocheze domeniul, prin refuzul de a subscrie și chiar de a plăti programele ESA. Reducerea contribuției României la ESA cu aproximativ 35% nu este o economie bugetară, ci un act de amputare strategică a cercetării românești.

2. Cum a fost abandonată cercetarea: standarde imposibile fără finanțare

Realizarea de componente pentru lansatoare și zbor spațial presupune respectarea unor standarde extrem de exigente, care implică costuri mari și cicluri de testare îndelungate. Niciun actor industrial nu poate îndeplini aceste standarde fără un sprijin național consistent, anterior participării la competițiile ESA. Aici intervine rolul statului – rol pe care clasa politică românească l-a abandonat complet.

În aproape toate statele membre ESA există programe naționale dedicate exact acestui scop. România a avut un astfel de program – programul STAR – care a funcționat la începutul integrării în ESA. În 2018, acest program a fost întrerupt brutal, fără explicații valide, de către factorii politici responsabili de cercetare și tehnologie. Această decizie a transmis un semnal devastator: cercetarea nu mai este o prioritate națională.

Mai grav, Ministerul Cercetării a refuzat să trimită spre ratificare extensia pe trei ani a acordului de suport ESA pentru România, deși documentul fusese semnat cu puteri depline de ESA și de statul român, prin Ministerul Afacerilor Externe și Președinție. Consecința directă a acestei decizii politice: pierderea a 15 milioane de euro, fonduri alocate explicit României. Vorbim despre programul științific ESA – cel mai prestigios din Europa – cu un coeficient de multiplicare financiară estimat între 10 și 14.

Deși Corpul de Control al Guvernului României a constatat oficial gravitatea acestei situații, actuala clasă politică nu a oferit nici până astăzi explicații publice, nu a asumat responsabilitatea și nu a corectat nimic. Mediul industrial, universitar și partenerii internaționali au primit un singur mesaj: România nu are o strategie coerentă de cercetare, ci doar improvizație și abandon.

3. Ariane 6, MTCR și securitatea națională – o șansă ratată politic

Participarea României la construcția de rachete lansatoare cu sarcină utilă de peste 500 kg la 300 km ar permite accesul politic la MTCR (Missile Technology Control Regime), un acord internațional strategic care reglementează exportul de tehnologii sensibile în domeniul rachetelor și sistemelor aeriene fără pilot, limitând proliferarea armelor de distrugere în masă.

MTCR reunește astăzi 35 de state. Au fost admise țări precum Cehia, Polonia, Ungaria sau Bulgaria – unele chiar cu sprijin geopolitic discutabil. România, deși dispunea de capacități industriale reale și infrastructură de testare, a fost lăsată pe dinafară nu din motive tehnice, ci din lipsă de voință și competență politică.

Participarea la Ariane 6, Vega-E și Space Rider oferă României un argument solid, credibil și greu de respins pentru reluarea candidaturii MTCR. Cu toate acestea, haosul instituțional din domeniul spațial românesc – între o Agenție Spațială slăbită și un Minister al Cercetării incapabil – face imposibilă o astfel de inițiativă strategică.

În contextul conflictului de la granițele României și al Strategiei Naționale de Securitate și Apărare, este o inconștiență politică să ignori domeniul spațial și cercetarea avansată. Demersul din 2022 de a aduce coordonarea spațiului direct în subordinea Guvernului a fost blocat de Ministerul Cercetării, iar consecința a fost eliminarea profesioniștilor din sistem – nu întărirea lui.

România nu a eșuat în spațiu. România a fost trasă în jos de propria clasă politică. Inginerii, cercetătorii și industria au livrat. Politicienii au tăiat, au amânat, au abandonat. Reducerea cu 35% a contribuției la ESA, blocarea programelor naționale și distrugerea continuității instituționale nu sunt simple greșeli administrative. Sunt decizii politice care condamnă România la irelevanță tehnologică.

Aici găsiti companiile românești, contribuțua, o istorie prezentată de ESA.👉Ariane 6 – made in Romania👈

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui

ÎNGRĂDIREA DE EREZIE, NU DE BISERICĂ! ÎNGRĂDIREA INTERZISĂ ȘI CEA PERMISĂ!

ÎNGRĂDIREA DE EREZIE, NU DE BISERICĂ!
ÎNGRĂDIREA INTERZISĂ ȘI CEA PERMISĂ! 

Este impresionant faptul că persoane care au în general cuget ortodox, și chiar episcopi erudiți, preoți și profesori, percep îngrădirea în mod eronat ca separare de Biserică, și nu de erezie și de pseudoepiscopi. Susțin, scriu și predică că ei rămân în Biserică, nu se îngrădesc, își duc lupta în sânul Bisericii. Se fac astfel buni împreună lucrători și ajutători ai pseudoepiscopilor eretici, fiindcă nu lasă să se ridice zidul întreruperii comuniunii și al pomenirii, rezultatul fiind că erezia ecumenismului înaintează de decenii nestăvilită, pune stăpânire pe persoane și instituții, sinoade, ierarhii, episcopi, facultăți de teologie.

În ultima vreme se vobește adesea de „îngrădire“ și de credincioși „îngrădiți“, folosirea acestor cuvinte fiind însoțită de multe ori și de interpretarea greșită și mai degrabă deliberată a conținutului lor conceptual. Substantivul „îngrădire“ (gr. ἀποτείχισις) este derivat al verbului a îngrădi (gr. ἀποτειχίζω), care, potrivit dicționarului înseamnă: a fortifica, a despărți printr-un zid, a ridica un perete despărțitor. Prin urmare, cuvântul „îngrădire“ înseamnă: despărțire prin intermediul unui zid, întărire; iar zidul pe care îl ridică cineva pentru a se apăra se numește îngrădire.

Este clar că utilizarea cuvântului îngrădire presupune existența unui pericol, a unui dușman, în fața căruia, pentru a te apăra, ridici un zid. În limbajul bisericesc termenul de îngrădire a fost introdus prin canonul 15 al Sinodului I-II, desfășurat în timpul Sfântului Fotie cel Mare (861), în care este evident și limpede ca lumina zilei care este pericolul care impune îngrădirea: erezia și episcopii eretici.

Mai exact, prin cele două canoane anterioare, pentru a preîntâmpina apariția  schismelor, prin canonul 13, Sinodul îi pedepsește prin aspra pedeapsă a caterisirii pe preotul sau pe diaconul care întrerupe comuniunea cu episcopul său și nu îi mai pomenește numele la diversele rugăciuni din timpul Sfintei Liturghii, înainte ca episcopul să fi fost condamnat de un sinod – „înainte de cercetarea sinodală” (πρὸσυνοδικῆςδιαγνώσεως), invocând unele presupuse greșeli, „delicte” (ἐγκλήματα), ale episcopului, adică nu probleme de credință, ci neorânduieli de natură administrativă, financiară ș.a. Canonul14 reiterează aceste lucruri, impunând pedeapsa caterisirii de data aceasta episcopului care întrerupe comuniunea cu mitropolitul său pentru aceleași motive. Canonul 15 prezintă o particularitate: în prima parte spune același lucru ca și canoanele 13 și 14, cu referire la mitropolitul care întrerupe comuniunea cu patriarhul sub a cărui jurisdicție canonică se află. În a doua jumătate însă, unde este introdus și conceptul de îngrădire, canonul face o excepție, pe baza căreia clericii din orice treaptă și funcție pot întrerupe comuniunea cu superiorul lor bisericesc și să nu îl pomenească; aceasta se întâmplă atunci când episcopul, mitropolitul sau patriarhul predică și învață „cu capul descoperit” (γυμνῇτῇκεφαλῇ), adică în mod deschis, fățiș, o anumită erezie, care a fost osândită de Sinoade și de Sfinţi Părinți (παρὰτῶνἉγίωνΣυνόδωνἢΠατέρωνκατεγνωσμένην). Această întrerupere a comuniunii și a pomenirii episcopului, mitropolitului sau patriarhulului se face chiar înainte ca acea problemă să fi făcut obiectul discuțiilor unui sinod, adică „înainte de cercetarea sinodală”.

Ceea ce are o deosebită importanță este faptul că cei care se îngrădesc pe sine de astfel de așa-ziși episcopi, care propovăduiesc erezia, nu doar că nu se supun sancțiunilor pe care le impun canoanele anterioare, și anume pedepsei caterisirii, ci mai mult, se învrednicesc şi de cinstea cuvenită din partea ortodocşilor fiindcă s-au  îngrădit, adică s-au separat prin zidul adevărului nu de episcopi, ci de pseudoepiscopi și fiindcă nu numai  că nu provoacă schisme și dezbinări, ci se silesc să izbăvească Biserica de schismele și de dezbinările pe care le provoacă  pseudoepiscopii. În continuare vom reda textul exact al canonului, pe care din nefericire mulți nu îl iau în seamă și vorbesc nepregătiți și superficial și apoi vom comenta anumite puncte ale acestuia, pentru a clarifica noțiunea de îngrădire, și în special cine este persoana sau care sunt persoanele de care se îngrădește cineva, care este pericolul, dușmanul pentru respingerea căruia se ridică zidul, pentru a se împiedica înaintarea și răspândirea acestuia. Ce rezultă din textul canonului? Se îngrădește cineva de Biserică sau de erezie, de episcopi adevărați sau de pseudoepiscopi? Să recitim cu atenție textul canonului 15, pe care-l redăm imediat:

„Cele ce sunt rânduite pentru presbiteri, episcopi şi mitropoliţi, cu mult mai vârtos se potrivesc pentru patriarhi. Drept aceea, dacă vreun presbiter, sau episcop, sau mitropolit ar îndrăzni să se depărteze de comuniunea cu propriul său patriarh şi nu ar pomeni numele acestuia, precum este hotărât şi rânduit în dumnezeiasca slujbă tainică, ci mai înainte de înfăţişarea în faţa sinodului şi de osândirea definitivă a acestuia ar face schismă, Sfântul Sinod a hotărât ca acela să fie cu totul străin de toată preoţia, dacă numai se va vădi că a făcut această nelegiuire. Şi acestea s-au hotărât şi s-au pecetluit pentru cei ce sub pretextul oarecăror vinovăţii se depărtează de întâii lor stătători şi fac schismă şi rup unitatea Bisericii. Căci cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare eres osândit de sfintele sinoade sau de Părinţi, fireşte adică, de comuniunea cu acela care propovăduieşte eresul în public şi cu capul descoperit îl învaţă în Biserică, unii ca aceştia nu numai că nu se vor supune certării canoniceşti, desfăcându-se pe sine de comuniunea cu cel ce se numeşte episcop chiar înainte de cercetarea sinodicească, ci se vor învrednici şi de cinstea cuvenită celor ortodocşi. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudoepiscopi şi pe pseudoînvăţători şi nu au rupt cu schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme şi de dezbinări”.

Protopresbiter Theodoros Zisis, Îngrădirea nu este schismă – Lămuriri datorate, Tesalonic, 2017.

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - Fizica din Romania, incotro???

 

Am cerut Ministrului Educatiei si Cercetarii revizuirea reconsiderarii fizicii ca disciplina pivot pentru invatamintul romanesc, pentru cercetarea fundamentala si aplicativa, pentru industria de virf. Numarul orelor de fizica din planul de invatamint trebuie sa urmeze rigoarea si cerintele de exigenta raportate la tari precum UK, Franta, Elvetia, Germania, etc. Nu sa ne indepartam de ele! Reducerea orelor de fizica este o uriasa eroare care trebuie indreptata de urgenta. In 3 minute nu a fost timp sa trec o istorie a fizicii cu rezultate, cu virfuri, cu importanta, cu obiective. Insa, am predat aceste lucruri insumate, in scris, Ministerului. Apoi, asteptam si audierea ministrului in comisie.

Stimate Domnule ministru,

Fizica este una dintre științele fundamentale care explică fenomenele naturale și contribuie la progresul tehnologic al omenirii. Aceasta stă la baza dezvoltării energiei nucleare, a electronicii și a telecomunicațiilor, a sănătății, a mediului înconjurător, a înțelegerii fenomenelor atmosferice și astronomice, influențând profund viața de zi cu zi. Tradițional, fizica a fost esențială în înțelegerea legilor naturii, de la mișcarea planetelor până la structura atomului. Fizica are un impact major asupra industriei, contribuind la dezvoltarea noilor tehnologii în medicină, transport și energie. De-a lungul istoriei, România a avut o tradiție solidă în educația fizicii, formând generații de specialiști recunoscuți internațional. Astfel, fizica rămâne un domeniu esențial pentru progresul umanității și pentru viitorul științei românești.

În România, cercetătorii au avut contribuții remarcabile în domeniul fizicii, atât teoretice, cât și experimentale. Un exemplu notabil este contribuția lui Ștefan Procopiu, Fizician din Iași, de renume mondial, cunoscut pentru descoperirea momentului magnetic al electronului. Aceasta a fost o descoperire importantă în domeniul fizicii atomice și a contribuit la înțelegerea mai profundă a structurii atomice. Contribuțiile sale au avut un impact major asupra dezvoltării teoriei electromagnetismului. Putem enumera doar câteva alte exemple de fizicieni români care au ridicat prestigiul țării peste hotare fiind promotori ai colaborării internaționale în cercetarea științifică: Horia Hulubei - Unul dintre cei mai mari fizicieni români, cunoscut pentru cercetările sale în domeniul fizicii nucleare și spectroscopiei, având contribuții majore în domeniul razelor X și al tehnologiilor legate de acestea. Nicolae Vasilescu-Karpen - Un pionier în studiul electricității și al termodinamicii, el a descoperit efectul care poartă numele, a fost unul dintre cei care au consolidat reputația României în cercetările științifice aplicate. Ion Agârbiceanu a realizat laserul cu gaz (heliu-neon) cu radiație în lumină roșie, România devenind astfel in anii 60 a patra țară din lume care deținea această tehnologie, la numai doi ani de la raportarea mondială.

De asemenea, România găzduiește unul dintre cele mai avansate centre de cercetare în fizica laserilor, Extreme Light Infrastructure – Nuclear Physics (ELI-NP), cu unul dintre cele mai puternice lasere din lume. România a avut o contribuție semnificativă la cercetările de la CERN (Organizația Europeană pentru Cercetare Nucleară). Contribuțiile românilor au fost esențiale în proiectul LHC (Large Hadron Collider), cel mai mare accelerator de particule din lume. Multe cercetări din domeniul fizicii particulelor au fost influențate de fizicienii români, care au avut un rol important în dezvoltarea și operarea experimentelor de la CERN.

Fizica este motorul multor infrastructuri mondiale de securitate si pentru industria de vârf, aerospațială. Dar, tehnologiile noi, infrastructura și resursa umană sunt recunoscute chiar și prin numărul orelor alocate încă din scoală, mai ales în ultimii doi ani ai ciclurilor de pregătire de specialitate. Câteva exemple notabile, in acest sens, în țările europene unde se oferă opțiuni flexibile pentru elevi, dar în majoritatea cazurilor, fizica este o disciplină importantă în specializările științifice sau tehnice. Iată o comparație generală între câteva țări:

1. Marea Britanie (UK)

În Marea Britanie, elevii care aleg fizica ca materie de specialitate pentru A-levels (echivalentul bacalaureatului) studiază fizica ca disciplină separată.

Număr de ore: Aproximativ 4-5 ore pe săptămână.

Fizica este predată intens, având un accent pe teoria științifică și experimente. A-levels se întinde pe două ani (Year 12 și Year 13).

2. Elveția

În Elveția, sistemul educațional variază între regiunile de limbă germană, franceză și italiană, dar, în general, elevii pot alege fizica în cadrul specializării științifice sau tehnice în liceu.

Număr de ore: Aproximativ 4-6 ore pe săptămână.

Elevii pot alege cursuri suplimentare în funcție de interesul lor, iar fizica este adesea combinată cu matematica și chimia pentru un profil științific.

3. Austria

În Austria, elevii care aleg profilul științific sau tehnic în liceu (Gymnasium) studiază fizica ca disciplină separată.

Număr de ore: Aproximativ 4-6 ore pe săptămână.

Fizica este studiată în profunzime, cu un accent puternic pe laboratoare și aplicații practice.

4. Spania

În Spania, elevii pot alege fizica în cadrul profilului științific sau tehnologic în ultimii ani de liceu (Bachillerato).

Număr de ore: Aproximativ 4-5 ore pe săptămână.

Este combinată cu chimia, matematica și alte discipline științifice. În anumite cazuri, fizica este predată ca materie separată în funcție de opțiunile alese de elevi.

5. Franța

În Franța, fizica este adesea combinată cu chimia sub denumirea "Fizică-Chimie" (Physique-Chimie).

Număr de ore: Aproape 4-6 ore pe săptămână, în funcție de specializare.

În specializările științifice, elevii au ore separate pentru fizică și chimie, iar numărul total de ore variază în funcție de specializarea aleasă (matematică, științe ale vieții și pământului etc.).

6. Germania

Așa cum am discutat anterior, în Germania, elevii care aleg fizica au 4-6 ore pe săptămână în cadrul specializărilor științifice sau tehnice.

Fizica este învățată separat de chimie și alte științe, iar programele se concentrează pe teoria fizică și aplicarea acesteia.

Așadar, in toate aceste țări care au un sistem de învățământ de calitate excepțională și, ulterior, de o pregătire universitară și de cercetare superioare, fizica este cotata ca o materie importantă în specializările științifice și tehnice, având un număr de ore între 4 și 6 pe săptămână.

În ciuda faptului ca Romania are o tradiție așa importantă cu rezultate istorice notabile la nivel mondial, Fizica a devenit din ce in ce mai mult un domeniu marginalizat, mai ales prin prisma importantei sale in curriculum școlar, prin numărul orelor cuprinse în planul de învățămint prin numărul laboratoarelor experimentale si mai ales prin dotarea laboratoarelor experimentale de fizică.

Deși situația a fost și așa foarte grea până acum, modificările actuale din planurile-cadru propuse pentru învățământul liceal cu frecvență zi vor aduce un prejudiciu încă și mai mare afectând grav nivelul de cunoștințe în domeniul științelor naturii, în particular al fizicii.

Iată, la specializarea matematică-informatică, se propune o reducere a numărului de ore la clasele a XI-a și a XII-a la doar 2 ore pe săptămână în curriculumul de specialitate (CS) fix. Adică planul presupune că am avea mai puțin de jumătate din numărul orelor de fizica prevăzute în țările enumerate mai sus ! În acele țări se arată clar că fizicii, prin cele 4-6 ore săptămânal (și nu 2 ore, cum este propus în România) i se acordă o prioritate în sistemul de învățământ ! De asemenea, se constată și lipsa prezenței disciplinei fizică din curriculumul de specialitate (CS) la clasele a IX-a și a X-a, la filiera tehnologică, toate specializările/calificările profesionale, lucru care nu poate fi acceptat și trebuie urgent rectificat.

Ținând seama de provocările științifice actuale, din medicină, din microelectronică, de clima, industria aerospațială, software și computere de mare putere de calcul, etc Fizica va avea un rol, mereu, de pivot iar cercetarea fundamentală va juca un rol de prim rang în securitatea țării. Pregătirea elevilor este esențială pentru a asigura aceste deziderate, și, din acest motiv, propun o revizuire a acestui cadru cu următoarele pachete și amendamente la planurile-cadru pentru învățământul liceal cu frecvență zi:

- pentru filiera teoretică, profilul real, specializarea matematică-informatică: asigurarea unui număr de minim 4 ore pe săptămână în curriculumul de specialitate fix la clasele a XI-a și a XII-a (după modelul planurilor similare din Franța, Germania, UK, Elveția, etc)

- pentru filiera tehnologică, profilul tehnic, toate specializările/calificările profesionale: asigurarea unui număr de minim 4 pe săptămână la clasele a IX-a și a X-a cu o distribuție de 1 oră în trunchiul comun și 3 ore în curriculumul de specialitate și respectiv 3 ore în curriculumul de specialitate în clasele a XI-a și a XII-a

- pentru filiera tehnologică, profilul resurse naturale și protecția mediului toate specializările/calificările profesionale: asigurarea unui număr de minim 4 pe săptămână la clasele a IX-a și a X-a cu o distribuție de 2 ore în trunchiul comun și 2 ore în curriculum de specialitate și respectiv 2 ore în curriculum de specialitate la clasele a XI-a și a XII-a.

Domnule Ministru,

Va rog sa răspundeți la următoarele întrebări :

1. Care este motivul reducerii numărului de ore de fizică din actualul plan cadru și nu s-a ținut seama de importanța domeniului, de performanța la nivel mondial, de rezultatele istorice și de evoluția capacității țării noastre cu repercusiuni pentru toate științele naturii, pentru securitatea acestei țări în acord cu planurile si numărul orelor alocate in celelalte țări europene ?

2. Cum veți crește numărul orelor de laborator, experimentale, de excelență, pentru fizica în școli si licee. Cum veți creste calitatea infrastructurii, a dotării acestor laboratoare ? Fizica si fizicienii din aceasta țară au adus mereu un prestigiu incontestabil prin medaliile olimpice, prin brevete, prin infrastructuri de cercetare originale, prin lucrări științifice și studii de prim rang. Calitatea acestora a depins ombilical de calitatea sistemului de învățământ și, implicit, de laboratoare, de profesori, de numărul de ore alocat studiilor încă din școală, de la cele mai fragede vârste. Din acest motiv revenirea la un plan-cadru pentru fizica pentru rigoare și calitate în sensul creșterii numărului de ore la minim 4 pe săptămână, devine nu mai mult decât o normalitate. Ne recâștigam prestigiul și ne aliniem nivelului de studiu si de pregătire european !

Domnule Ministru,

Am luat act de multiplele observații si luări de poziție critice la modificarea acestui plan cadru, manifestându-și îngrijorarea și temerea pentru problemele generate. Ca de exemplu, Societatea Română de Fizică, organizația profesională reprezentativă a fizicienilor din România, membră a EPS (European Physical Society), Consorțiul Facultăților de Fizică din România (reprezentând facultățile de fizică sau departamentele de fizică de la Universitatea București, Universitatea „Babeș Bolyai” din Cluj Napoca, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Universitatea de Vest din Timișoara și Universitatea din Craiova) și Secția de Științe Fizice a Academiei Române.

Solicit răspuns în scris.

Vă mulțumesc,

Silviu-Octavian GURLUI, deputat în circumscripția electorală nr.24 Iași

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui

Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - Clima, incotro?

 
Profesor.Univ.Dr.Silviu Gurlui - Clima, incotro?

De pe 6 noiembrie a inceput Summit-ul COP27 dedicat CLIMEI. Si tara noastra a avut o delegatie. Am prezentat la #AlephNews punctul meu de vedere. Nu coincide cu a multora care decid masurile ce se vor lua. Masuri care nu iau in considerare un cadru mai larg. Majoritatea se limiteaza la CO2 si eventual CH4. Eu consider ca trebuie o abordare diferita.

Apoi, aceasta abordare si mai ales masurile trebuie sustinute de cercetare fundamentala. Pentru ca, la aceasta ora, nu se intelege prea bine ce se intimpla. Cercetarea este neglijata drastic in zona de fundament. In schimb se ridica, foarte accelerat, la nivel inalt, digitalizarea care nu are nici o legatura cu cercetarea fundamentala pentru rezolvarea unor probleme vitale, de fundament, pt clima. La nivel european dar si la nivel national se fac erori mari.

Se finanteaza call-uri pentru mediu care nu vor rezolva nimic. Sub umbrela unor masuri salvatoare, pompoase, cu iz digital, vom merge pe o traiectorie eronata.

Noi trebuie, inainte de toate sa intelegem problemele si fenomenele complexe din atmosfera dar mai ales de la sol ca sa implementam solutii adecvate.

Acum, vad ca se vine cu varii solutii la ceva care nu s-a studiat cu destula profunzime. Si ne asteptam sa avem rezultate?

In plus, se neglijeaza tot mai mult poluarea tot mai severa din astfel de programe eco digitalizate!

Profesor.Univ.Dr.Silviu Gurlui

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - Legea PROTECTIS este despre responsabilitate, știință și acțiune. Este o lege pentru viață, pentru viitor, pentru România

 

Am depus în Parlament spre evaluare si analiza, o inițiativa legislativă noua - Legea PROTECTIS – privind siguranța vieții, protecția populației și răspunsul național la riscurile seismice. România este unul dintre cele mai expuse state europene la riscul de cutremure majore, cu epicentrul în zona Vrancea, dar cu afectare națională. Realitatea dureroasă este că mii de clădiri publice – școli, spitale, instituții – nu ar rezista unui seism puternic. 

De ce este necesară Legea PROTECTIS?

Pentru că astăzi, România nu are un cadru legislativ coerent și unitar care să gestioneze prevenția, intervenția și reconstrucția în cazul unui cutremur. Avem reglementări dispersate, bugete incerte și lipsă de responsabilitate clară. Legea PROTECTIS vine să repare această lacună critică, punând viața oamenilor pe primul plan.

Ce aduce nou această lege?

✅ Un Registru Național al Clădirilor cu Risc Seismic, cu actualizare anuală

✅ Evaluări seismice obligatorii pentru toate instituțiile publice

✅ Fond de urgență pentru consolidări, alocat cu prioritate zonelor de risc ridicat

✅ Planuri locale de evacuare și intervenție, cu exerciții obligatorii anuale în școli

✅ Integrarea educației pentru siguranță seismică în programa școlară („Ora Naturii” – fizică aplicată și prevenție)

✅ Sprijin financiar direct pentru familiile evacuate sau afectate de cutremure

✅ Obligația autorităților locale de a aloca bugete anuale pentru consolidări și prevenție

✅ Parteneriat strategic cu institutele de cercetare, universități și centre de inginerie structurală

Cercetarea – cheia protecției reale!

Această lege stimulează investițiile în cercetarea seismică aplicată: monitorizarea în timp real a solului, detecția microfaliilor active, modelarea computerizată a vibrațiilor în solurile urbane, proiectarea de clădiri inteligente cu autoreglare în caz de cutremur.

Vor trebui finanțate consorții științifice între universități, INFP, instituții sau fundatii stiintifice si de cercetare internaționale (ex: EMSC, ORFEUS), pentru a transforma România într-un centru de excelență regională în inginerie antiseismică.

Investiții strategice în infrastructură

Legea PROTECTIS prevede:

🔸 Consolidarea prioritară a infrastructurii educaționale și medicale (grădinițe, școli, spitale)

🔸 Construcția de centre regionale de adăpost și intervenție rapidă, dotate cu resurse medicale și logistice

🔸 Finanțare nerambursabilă pentru autoritățile care inițiază lucrări de consolidare cu tehnologii moderne

🔸 Monitorizare automată a vibrațiilor seismice și alerte rapide pentru populație, conectate la aplicații mobile și sisteme locale de difuzare

Surse de finanțare:

➡️ Fonduri europene dedicate rezilienței

➡️ Programe BERD și BEI pentru siguranță seismică

➡️ Parteneriate public-private în infrastructura rezilienței

➡️ Fond național de prevenție, garantat prin buget multianual

Costul prevenirii este incomparabil mai mic decât costul dezastrului. Reconstrucția după un cutremur major ar costa România foarte mult, fără a putea repara viețile pierdute. Ne reamintim, cutremurul din 1977 a provocat 1.578 de decese și 11.300 de răniți, cu pagube materiale majore. Conform estimărilor Băncii Mondiale și ale altor instituții internaționale, un cutremur de peste 7.0 Mw ar putea cauza pierderi economice de peste 10 miliarde EUR în București și peste 2 miliarde EUR în Iași

Acționăm acum, nu după!

Legea PROTECTIS este despre responsabilitate, știință și acțiune. Este o lege pentru viață, pentru viitor, pentru România.

Susțin această lege în fața colegilor parlamentari și fac apel la toate partidele să o trateze cu responsabilitatea pe care o cere orice secundă pierdută în fața unui risc real.

Ca si in cazul celorlalte proiecte, inclusiv METRIS, etc - va urma o evaluare si o ajustare/corectare a formei "manuscris" conform cerintelor de rigoare legislativa, economica, etc. Sper sa avem succes!

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui 

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - Guvernul Bolojan lovește în viitorul României.

Guvernul Bolojan lovește în viitorul României

Se taie bursele elevilor, inclusiv ale olimpicilor. Se reduc posturi în educație, profesorii vor preda mai mult, pe același salariu înghețat.

Pentru copiii din familii modeste, bursele erau singurul sprijin real. Pentru profesorii deja epuizați, această „reformă” e o palmă în plus.

În paralel, cercetarea – coloana vertebrală a oricărei economii și garanție de securitate națională – este ignorată și împinsă în margine. Fără educație și fără cercetare, România nu poate avea nici viitor, nici apărare reală în fața crizelor care vin.

În timp ce miniștrii își dublează consilierii, școala pierde tot: oameni, resurse, speranță.

Educația și cercetarea nu sunt costuri. Sunt investiții strategice în siguranța și demnitatea României. Iar viitorul nu se taie

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui