Lecționar - Săptămâna XV după Rusalii: Marți:Ga 2, 21; 3, 1 - 7; Mc 6,1-7.

Lecționar - Săptămâna XV după Rusalii: Marți:Ga 2, 21; 3, 1 - 7; 

Noul Testament

Epistola către Galateni

Cap. 2 Pavel acceptat de ceilalţi apostoli. Ca şi păgânii, Evreii se mântuiesc prin credinţă.

21 Nu lepăd k harul lui Dumnezeu; căci dacă dreptatea vine prin lege, atunci Hristos a murit în zadar l.

Ga 5:2

Noul Testament

Epistola către Galateni

Cap. 3 Lege sau credinţă? Legea şi făgăduinţa. Robi şi fii.

1 O, Galateni fără minte, cine v'a vrăjit să nu daţi crezare adevărului, voi, cei ce sub ochii voştri L-aţi avut ca'ntr'o icoană pe Hristos răstignit a?

Lc 24:25

2 Doar aceasta vreau să aflu de la voi: Prin faptele legii primit-aţi voi Duhul, sau prin ascultarea credinţei?

3 Atât de fără minte sunteţi? După ce aţi început în Duh, isprăviţi acum în trup?

4 În zadar aţi pătimit voi atâtea? – şi de-ar fi doar în zadar! b

5 Aşadar, Cel ce vă dă vouă Duhul şi face minuni la voi, oare pentru faptele legii le face, sau pentru că voi aţi ascultat de chemarea credinţei?;

6 aşa cum Avraam a crezut în Dumnezeu şi i s'a socotit lui aceasta ca dreptate,

Fc 15:6 Sir 44:20 1Mac 2:52 Rm 4:3 Rm 9:22 Iac 2:23

7 să ştiţi, prin urmare, că ei, cei născuţi din credinţă, aceia sunt fii ai lui Avraam.

In 8:39 Rm 4:16

Lecționar - Săptămâna XV după Rusalii: Marți: Mc 6,1-7.

Noul Testament

Evanghelia după Marcu

Cap. 6 Profetul dispreţuit în patria sa. Trimiterea celor doisprezece. Decapitarea lui Ioan Botezătorul. Minunea săturării celor cinci mii. Iisus umblă pe mare.

1 Şi a ieşit de acolo şi a venit în patria Sa, iar ucenicii au mers după El.

Mt 13:53-58 Lc 4:16 Lc 4:22

2 Şi fiind sâmbătă, a început să înveţe în sinagogă. Şi mulţi, auzindu-L, se mirau şi ziceau: „De unde are el acestea? Şi ce este înţelepciunea care i s'a dat, ca şi minuni să se facă prin mâinile lui?

Mt 7:28 Mt 13:53-58 Mc 1:21 Mc 1:27 Lc 4:16 Lc 4:22 In 7:15

3 Oare nu este acesta teslarul, fiul Mariei, şi fratele lui Iacob şi al lui Iosif şi al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt oare surorile lui aici la noi?“ Şi se poticneau întru El a.

Mt 12:46 Mt 13:53-58 Mc 3:31 Lc 3:23 Lc 4:22 In 6:42 In 7:27 Ga 1:19

4 Şi Iisus le zicea: „Un profet nu este dispreţuit decât în patria sa şi între rudele sale şi în casa lui“.

Ir 12:6 Mt 13:53-58 Lc 4:24 In 4:44

5 Şi n'a putut să facă acolo nici o minune, decât că Şi-a pus mâinile pe câţiva bolnavi şi i-a vindecat.

Fc 19:22 Mt 9:18 Mt 13:53-58 Mt 14:14 Mc 5:23 Mc 6:13 Mc 7:32 Mc 8:23 Mc 8:25 Lc 4:40 Lc 13:13 FA 9:12 FA 9:17 FA 9:17 FA 28:8 :

6 Şi Se mira de necredinţa lor. Şi străbătea satele dimprejur, învăţând.

Is 29:13 Mt 9:35 Mt 13:53-58 Lc 13:22

7 Şi i-a chemat la Sine pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi şi le-a dat putere asupra duhurilor necurate.

Mt 10:1 Mt 10:5 Mc 3:14-15 Mc 5:23 Lc 6:13 Lc 9:1 Lc 10:1 FA 8:7

Biblia Ortodoxă

Lecționar - Săptămâna XV după Rusalii: Luni:Ga2, 11-16; Mc 5, 24-34.

Lecționar - Săptămâna XV după Rusalii: Luni:Ga2, 11-16;

Noul Testament

Epistola către Galateni

Cap. 2 Pavel acceptat de ceilalţi apostoli. Ca şi păgânii, Evreii se mântuiesc prin credinţă.

11 Dar când Chefa a venit în Antiohia, eu pe faţă i-am stat împotrivă, căci vrednic era de înfruntare.

12 Fiindcă înainte de a fi venit unii de la Iacob, el mânca împreună cu păgânii; dar când au venit aceia, el se ferea şi se ţinea deoparte, temându-se de cei din tăierea'mprejur.

Lc 15:2 FA 11:3

13 Şi'mpreună cu el s'au făţărnicit h şi ceilalţi iudei, încât până şi Barnaba a fost atras în făţărnicia lor.

14 Dar când eu am văzut că ei nu calcă drept, după adevărul Evangheliei, i-am zis lui Chefa, în faţa tuturor: Dacă tu, care eşti iudeu, trăieşti ca păgânii şi nu ca Iudeii, de ce-i sileşti pe păgâni să trăiască precum Iudeii?

1Tim 5:20

15 Noi suntem din fire iudei, iar nu păcătoşi dintre păgâni;

16 ştiind însă că omul nu se îndreptăţeşte i din faptele legii j, ci numai prin credinţa în Iisus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Iisus, pentru ca din credinţa în Hristos să ne îndreptăţim, iar nu din faptele legii; căci din faptele legii nimeni nu se va îndreptăţi.

Ps 142:2 FA 15:10-11 Rm 3:20-28 Rm 4:5 Rm 11:6 Ef 2:8 Ga 3:11

Lecționar - Săptămâna XV după Rusalii: Luni: Mc 5, 24-34.

Noul Testament

Evanghelia după Marcu

Cap. 5 Vindecarea demonizatului din Gadara. Vindecarea femeii sângerânde; învierea fiicei lui Iair.

24 Şi a mers cu el. Şi mulţime multă Îl urma şi-L îmbulzea.

Mt 9:18-25 Lc 8:40-56 In 6:2

25 Şi era o femeie care de doisprezece ani avea scurgere de sânge.

Mt 9:18-25 Lc 8:40-56

26 Şi multe îndurase de la mulţi doctori, cheltuindu-şi toate ale sale, dar nefolosind nimic, ci mai mult mergând înspre rău.

Mt 9:18-25 Lc 8:40-56

27 Auzind ea de Iisus şi venind în mulţime şi fiindu-I în spate, s'a atins de haina Lui;

Mt 9:18-25 Mt 9:21 Mt 14:36 Mc 6:56 Lc 8:40-56

28 că-şi zicea: „De mă voi atinge măcar de haina Lui, mă voi vindeca“ c.

Mt 9:18-25 Mt 9:21 Mt 14:36 Mc 6:56 Lc 8:40-56

29 Şi îndată izvorul sângelui ei a încetat şi ea a simţit în trup că s'a vindecat de boală.

Mt 9:18-25 Lc 8:40-56

30 Şi îndată cunoscând Iisus în Sine puterea ieşită din El şi întorcându-Se către mulţime, a întrebat: „Cine s'a atins de hainele Mele?“

Mt 9:18-25 Lc 6:19 Lc 8:40-56

31 Şi I-au zis ucenicii: „Tu vezi mulţimea îmbulzindu-Te, şi zici: cine s'a atins de Mine?...“.

Mt 9:18-25 Lc 8:40-56

32 Şi El se uita împrejur s'o vadă pe aceea care făcuse aceasta.

Mt 9:18-25 Mt 9:22 Lc 8:40-56

33 Iar femeia, înfricoşându-se şi tremurând, ştiind ce i se făcuse, a venit şi a căzut înaintea Lui şi I-a spus tot adevărul.

Mt 9:18-25 Lc 8:40-56

34 Iar El i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace şi fii sănătoasă de boala ta!“

1Rg 1:17 1Rg 20:42 2Rg 15:9 4Rg 5:19 Mt 9:18-25 Mt 9:22 Mc 10:52 Lc 7:50 Lc 8:40-56 Lc 17:19 FA 16:36 Iac 2:16 :

Biblia Ortodoxă

Avocat Elena Radu - Este in consultare publica pana pe 12.09.2020 Proiectul de Hotărâre a Guvernului pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 1172/2022 pentru aprobarea Strategiei naționale privind economia circulară

 

Este in consultare publica pana pe 12.09.2020 Proiectul de Hotărâre a Guvernului pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 1172/2022 pentru aprobarea Strategiei naționale privind economia circulară

Vizeaza domeniile:

💥agricultură și silvicultură;

💥auto;

💥construcții;

💥alimente și băuturi;

💥ambalaje (sticla, hârtia, materialele plastice, lemn și materiale metalice);

💥textile;

echipamente electrice și electronice (EEE) și baterii.

Strategia are 189 pagini. Nu am timp sa o citesc si nici nu stiu legislatia in domeniu.

Am vazut in Nota de fumnamentare, printre altele: ”Parlamentul European, în 2021, a adoptat o rezoluție prin care se cer măsuri suplimentare pentru a se ajunge până în 2050 la o economie complet circulară, neutră din punct de vedere al emisiilor de carbon, durabilă și fără substanțe toxice. Se solicită, de asemenea, reguli mai stricte de reciclare și obiective obligatorii pentru consumul de materii prime până în 2030, iar risipa alimentară, până în 2030, să fie redusă la jumătate în cadrul Strategiei „De la fermă la consumator”.

Si ma gandesc ca ar fi cazul sa o citeasca mai multi.

Anunţuri In temeiul art.7, alin.(1) din Legea nr.52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica, republicata, Secretariatul General al Guvernului aduce la cunostinta publicului textul urmatoarelor proiecte: PROIECTE DE ACTE NORMATIVE 2023 Anunț referitor la Proiectul de Hotărâre a Guvernului pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 1172/2022 pentru aprobarea Strategiei naționale privind economia circulară’’(.pdf) (.docx)

Avocat Elena Radu

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Episodul VI Elitele simulante ale mediul universitar și academic românesc

Willy Petry

 Episodul VI

Elitele simulante ale mediul universitar și academic românesc

Publicațiile listate ISI (International Scientific Indexing), cerute birocratic cu titlu de condiție prealabilă obligatorie a obținerii unui titlu didactic, științific sau academic, reprezintă principalele „etichete de status” ale elitei universitare cu semn minus. Fără substanță, fără operă fundamentală, doar pe bază de publicații ISI de fațadă, se poate obține titlul de profesor, rector și chiar academician, fără a scrie măcar o lucrare fundamentală într-un domeniu științific. Cu numărul minim de articole publicate unde trebuie, se obține vizibilitate internațională și imagine publică de “personalitate științifică”. Deși elitele universitare pozitive publică astfel de opere, indexabile internațional (slavă Domnului, rezervorul de resurse intelectuale românești nu a secat niciodată), aceste etichete de status sunt, deseori, făcute cadou. Gradele universitare au devenit recompense pentru accesarea de fonduri, pentru poziții politice înalte și pentru apartenența la rețelele de sens. Aceste recompense nu au nicio legătură cu meritul didactic sau academic.

Rectorul actual de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj se prezintă drept „cel mai citat psiholog din lume”, deși nu a scris decât o carte căznită despre psihologia poporului roman*. Universitatea din Cluj, sub conducerea sa, a cooptat treptat, ca „profesori”, foști lucrători fățiși sau acoperiți ai serviciilor secrete, de la care, desigur, tânăra generație are enorm de multe de învățat …

Și mai „interesant” este că Universitatea din București are încă din 2018 un protocol (valabil până în 2025) pentru școlirea unor studenți SRI în facultățile universității.

Potrivit unei publicații**, Serviciul Român de Informaţii (SRI) recrutează viitori studenți în vederea școlirii în facultățile „civile”. Candidații selectați de SRI au locuri rezervate (inclusiv cazare și hrană gratuite, finanțate de la buget). Absolvenții trebuie să lucreze în sau pentru SRI cel puțin 10 ani.

Un protocol de colaborare între Universitatea din București și „Academia” de informații a SRI, vizând aceste locuri rezervate (studenții SRI nu concurează cu nimeni pe aceste posturi) la Facultatea de Informatică, există și funcționează încă din 2018, fiind modificat în iulie 2021, pentru a asigura o perioadă de funcționare extinsă pe încă 4 ani… Protocolul prevede chiar și un schimb de studenți și de profesori între facultatea „civilă” și „academie”… În lipsă de precizare a protocolului, e foarte probabil ca schimbul să vizeze și „acoperiții”.

Așadar, avem în solda SRI*** studenți în universitățile „civile”, fiind pregătiți pentru circulația elitelor și apartenența la statul profund, paralel cu dinamica socială și cu democrația reprezentativă.

Mediul academic și universitar este un domeniu al acțiunii sociale extrem de important pentru societate. Era odinioară serios, dar azi este confiscat de statul paralel, constituit ca urmare a circulației elitelor cu semn minus, adică, a „etichetelor de status”. Aceasta este, pe scurt, explicația impactului zero al activității universităților de la noi în aria științifică internațională, efectul pe termen lung al „penetrării tactice informative” și al transformării universităților în rezervoare pentru cadrele politice și fals-tehnocratice, tot mai prospere și mai înfloritoare, dar tot mai prost pregătite și mai avide de „combinații”, în dauna valorilor etice și religioase. Orice primenire a domeniului cu persoane înzestrate născute și crescute de mase, orice curățire prin acțiunea elitelor lei, trebuie să înceapă cu demolarea acestui sistem al epoleților și caschetelor milităroase.

*Caracteristicile emoționale ale unui popor sunt de domeniul filosofiei, al politicului sau al mitului, iar nu de domeniul psihologiei.

**Schimbarea la față a SRI. De ce ajung studenții serviciului secret în universitățile „civile”, ediția din 21 martie 2022.

***Cam ce informații despre noi or fi puși să culeagă acești studenți speciali? despre noi, ceilalți, ne-specialii...

(va urma)

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Episodul V Elita negativă, circulația etichetelor simulante și falsificarea meritelor

Willy Petry - "Scientists" began to play God!

Episodul V

Elita negativă, circulația etichetelor simulante și falsificarea meritelor

În sensul sociologiei paretiene, elita îi cuprinde pe cei înzestrați și apți să organizeze optim societatea. Elita este o „clasă pozitivă”, căci grupează cele mai înalte capacități mentale și organizatorice menite a conduce. Titlurile („etichetele”) reflectă realitatea aptitudinilor, a pregătirii teoretice și a disponibilității pentru efortul socialmente util pe care le indică. Academicianul, doctorul, profesorul, inginerul, diplomatul, antreprenorul care dețin titlurile respective chiar le merită, iar asta îi caracterizează ca elite propriu-zise, pozitive.

Pareto a admis că această elită pozitivă, meritorie, este un concept pur teoretic. Intuitiv și empiric, pricepem toți că este un etalon, un „optim” paretian, nicăieri și nicicând atins în practică.

În schimb, „elita negativă” sau „elita cu semnul minus”, care grupează indivizii cu aptitudini și capacități mentale cu mult sub nivelul indicat de titlul afișat, este endemică, este ca o vegetație spontanee. Indivizii respectivi sunt doar purtătorii nelegitimi ai acelor titluri, simulanții capacităților fals prezumate de titlurile afișate. Aceste titluri care nu reflectă realitatea sunt simple „etichete de status”, care indică în mod fals competența, valoarea socială și meritul*.

.

Elitele unei societăți pot ajunge să fie compuse din purtători de etichete de status, adică din simulanți ai competenței și calității – desigur, niciodată integral, dar oricum majoritar sau semnificativ. De aceea, conducerea unei astfel de societăți nu este o meritocrație, ci o prostocrație.

România suferă (a suferit dintotdeauna, așa cum ne-a demonstrat chiar Eminescu) de falsificarea meritelor. În România de azi nu circulă decât rar elitele pozitive. În schimb, circulă „elitele cu semn minus”, adică etichetele de status. Din nefericire, în România de azi circulă studiile simulate, trecutul academic falsificat, impostura și conflictele de interese. Din această perspectivă, România este o prostocrație, adică un stat condus de proști fuduli, de impostori și de simulanți ai competenței și meritelor.

Primenirea elitelor, prin mecanismul ascensorului social descris de Pareto, este aproape imposibilă într-o lume încarcerată în colivia digitală, unde o minoritate vocală și stipendiată de elitele cu semn minus (care, desigur, vor să își mențină statutul și privilegiile) și de elitele vulpi (care nu pot rămâne la putere decât prin corupție, intrigă și viclenie) simulează majoritatea și pretind că reprezintă vocea poporului. Această minoritate este compusă fie din idioții utili ai elitelor negative (în sensul leninist al sintagmei), care le asigură agenda fără mari eforturi de propagandă, fie din tatuații mental, care își ștanțează pe neocortex semne de inteligență și de afiliere la „știință și progres”, pentru a (se auto)convinge că fac parte din elite sau măcar din categoria eroicilor lor slujitori și soldați. Plandemia ne-a pus în față crunta realitate a tatuajelor mentale – această minoritate vocală și militantă nu doar că și-a semnalizat în fel și chip virtutea digitală (port mască pentru a mă simți protejat; și eu m-am „imunizat”; slava Ucraina; save Planet Earth), dar au pretins tuturor să facă la fel, sub sancțiunea raportării la ministerul adevărului și a excomunicării pe motiv de erezie, negaționism și conspiraționism.

Sub forma circulației etichetelor de status, în România de ieri sau de azi nu circulă elite pozitive, ci nulități. Establishmentul și tehnocrația acumulează aproape exclusiv nulități și sinecuri politice. Începând cu mediul universitar și continuând cu instituțiile publice (unele cu atribuții extrem de specializate și cu importanță enormă în siguranța populației) și cu întreprinderile publice, decizia este partajată sau transmisă între „etichetele de status”, fie ereditar, în familie, fie ca premiu pentru fidelitate politică, fie ca plată pentru aventuri amoroase extraconjugale. O funcție sau o demnitate publică se exercită grație titlului politic, adică, etichetei politice de status, iar nu pentru merit și trecut profesional sau academic ireproșabil. De aici conceptul eminescian de „selecție socială negativă”.

La această contra-selecție contribuie refuzul popular al curiozității, al dubiului sau al contradicției științifice, sigilarea „adevărurilor” științei stabilite prin consens și strașnic păzite de gardienii certitudinilor obținute prin validarea reciprocă a bănuielilor, a ghicelilor norocoase și a probabilităților potrivite cu așteptările finanțatorilor „cercetărilor” și, evident, excomunicarea negaționiștilor și a ereticilor, după regula medievală a autorității – crede și nu cerceta.

De asemenea, o cauză importantă a acestei contra-selecții este comercializarea funcției birocratice și a autorității științifice. Sponsorizarea controlorului, a omului de știință, a doctorului și a verificatorului faptelor, de către controlat, adică de către potențialul delincvent, a devenit o practică „naturală”, care nu mai miră pe nimeni, pentru că, nefiind sancționată, ajunge să fie acceptată chiar și de către persoanele în general principiale. Cine se mai preocupă de valorile religioase și etice, când elitele vulpi și elitele „etichetelor de status” se ocupă de combinații (în sensul paretian al cuvântului), adică de propășirea individuală și de îmbuibarea hedonistă?

O scenă teribilă din serialul Pain Killers (ucigași ai durerii) de pe Netflix explică această șocantă impunitate a marilor infractori, care afectează mase mari ale populației prin faptele lor nocive. Miliardarul – patron al companiei pharma americane Purdue reamintește, cu cinism, că medicamentul care a ucis și a cauzat suferințe și dependențe teribile americanilor, fusese autorizat de Food and Drug Administration (FDA) înainte de punerea pe piață și, în plus, fusese mereu prescris de medici, cu sau fără stimulentul sponsorizărilor, deci era sigur și eficient; dacă au aparut efecte adverse și accidente fatale, vina aparține consumatorului, pentru că a abuzat de consum, reglementatorului, pentru că a autorizat, și medicului, pentru că a prescris; niciodată vina nu incumbă producătorului sau comerciantului medicamentului. Nu mai contează că, prin reclamă mincinoasă și agresivă, consumatorul a fost determinat să consume excesiv medicamente, că FDA a fost coruptă/indusă în eroare să emită autorizația, iar doctorii, au fost plătiți ori sponsorizați pentru a vinde cât mai multe medicamente. Nu mai contează nici că medicamentul chiar era nociv și chiar ucidea ... Iată cum, prin aruncarea răspunderii asupra întregii societăți, adevăratul vinovat scapă de răspundere proprie.

Este unul dintre efectele circulației elitelor cu semn minus și ale prostocrației.

Este un efect pe care îl vedem (chit că idioții utili și tatuații mental refuză să îl vadă) și în cazul serului experimental de „imunizare” vândut cu imense profituri în plandemie, un efect care se va vedea curând și în cazul politicilor ecologice minunat concepute de tehnocrații cu pedigree corporatist.

*Sarcastic, utilizatorii rețelelor sociale se identifică mai ales prin aceste etichete de status …

(va urma)

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Episodul IV Meritocrația

 

Episodul IV

Meritocrația

În mod idealizat și romanțat, meritocrația este un sistem de conducere a societății prin persoane talentate, cu IQ înalt și cu disponibilitatea la efort și sacrificiu pentru popor. Meritocrația este pusă în opoziție atât cu autocrația, cât și cu democrația. În mod paradoxal, însă, meritocrația nu indică drept răul suprem tirania, ci democrația reprezentativă, pe care o consideră o tiranie a majorității contra minorității deștepte, elitiste, diversificat – curcubeice...

Confucius spunea că nobilimea de sânge poate sau chiar trebuie să fie înlocuită cu nobilimea virtuții. Prin merit și efort susținut, devii nobil.

Friedrich Hayek a indicat meritocrația ca fiind soluția optimă a creșterii economice și a dezvoltării sociale, de unde neo-liberalii și libertarienii au putut extrage concluzia că meritocrația ar fi sistemul de organizare socială cel mai dezirabil. Democrația reprezentativă sau directă, după zeci de ani de eșecuri postbelice ale filosofiei pe care se întemeiază, a căzut în dizgrație pentru toate aceste elite auto-etichetate ca atare.

Problema este că, pe de o parte, nu există metode exacte de clasificare a meritului – un individ cu un IQ mare poate fi un dezastru din punctul de vedere al gestiunii emoționale și logice a relațiilor cu ceilalți. Pe de altă parte, efortul poate fi simulat, iar sacrificiul, teatralizat. În plus, meritocratul este om, iar nu robot. Poate greși, poate fi șantajat, poate fi rău-intenționat.

Mult mai grav este că, în timp, meritocratul devine arogant, auto-suficient și rupt de realitatea socială concretă, de unde nemulțumirea poporului, care nu va ezita să se revolte și să înlocuiască meritocrația prin violență, punând la conducere elitele lei.

Meritocrația poate face ca ascensorul social să nu mai funcționeze. Meritocrații se aglutinează „natural” în caste închise, unde nu mai pătrunde nimeni din afară. Rezultă, pe termen mediu sau lung, o enormă problemă de lipsă de mandat și de legitimitate în luarea deciziilor care privesc poporul concret și umanitatea. De asemenea, clasa meritocraților, care nu mai sunt aleși și nu mai răspund în fața cetățenilor, devine imună la sancțiunile legale sau etice ale societății. Așa sunt regimul iliberal al lui Putin, dictatura chineză și tehnocrația Occidentului Colectiv de azi.

De altfel, meritrocrația determină și apariția și consolidarea legalismului, care este un talibanism juridic (contează litera, iar nu spiritul legii), și a dublului standard în aplicarea legilor și a preceptelor morale – un set de reguli și sancțiuni pentru vulg, și un alt set de reguli (sau nicio regulă) pentru meritocrați.

Acest tip de exercițiu al puterii eșuează facil în darwinism social. Inechitățile sociale sunt justificate prin meritocrație: elitele sunt evoluate, deci merită, poporul este troglodit, medieval, deci nu merită. Nazismul și eugenia bat rapid la ușa meritocrației*.

Peste tot ne lovim de acest clișeu: nu ești expert în domeniul X, deci nu ai voie să interferezi, nu ai voie să „îți dai cu presupusul”. Trebuie să lăsăm specialiștii să se ocupe de specialități de nișă, nu? Dar multe nenorociri se trag din acest mod simplist și prescurtat de a gândi. Este o sursă interminabilă de oligo-rațiuni și biasuri cognitive.

Pe de o parte, lumea nu este nici secționată, nici segregată pe domenii de nișă, strict „sertarizate” (Iohannis dixit) și „îndosariate” (în limbaj birocratic spus). Cele mai multe domenii ale experților ne privesc pe toți. Ne afectează pe toți. Așa sunt dreptul, medicina, educația, clima, economia, cultura, sociologia, psihologia sau antropologia. Democrația, de asemenea, ne privește pe toți. Este inadmisibil ca astfel de chestiuni să fie etichetate și date spre păstrare parohului ori starostelui (jupânului) fiecărei corporații potrivite. Ar fi un bizar regres către epoca medievală, în condițiile în care avem convingerea că trăim în cea mai informată și evoluată dintre lumile posibile.

Pe de altă parte, intuițiile și deducțiile unor non-experți sunt mult mai precise decât pseudo-știința, oficial și ideologic andosată. Explicația este că oamenii normali nu au fost încă părăsiți de bunul simț comun, iar „pilotul automat” al subconștientului (sistemul doi, adică cel rapid, de care vorbește Daniel Kahneman în Thinking: fast and slow) nu li s-a tocit încă. În plus, experții, specialiștii și oamenii de știință nu sunt mereu credibili și meritorii, întrucât sunt în conflicte de interese, sunt coruptibili și șantajabili și sunt captivi ai sistemului academic birocratic și ai rețelelor de sens tehnocratice (care devin frecvent mafiotice). Bunul simț comun este evacuat din comportamentul establishmentului academic, pentru a lăsa loc corectitudinii politice, ideologiei aflate la putere și chiar nebuniei și insanității.

*una dintre cele mai interesante cărți care critică meritocrația din perspectiva acestor riscuri și chiar o ironizează este The Rise of Meritocracy, de Michael Dunlop Young publicată în 1958.

(va urma)

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Polarizarea socială, circulația elitelor și statul paralel Episodul III

 

 Polarizarea socială, circulația elitelor și statul paralel Episodul III

Dacă se desfășoară doar în cerc închis, de la o funcție birocratică la alta și de la un post de vătaf sau altul, circulația elitelor nu este nimic altceva decât dovada și explicația statului profund, paralel dinamicii sociale și politice.

Circulația de tip revolving door a elitelor este proba separării societății într-o clasă foarte restrânsă de privilegiați și rentieri, pe de o parte, și restul populației, pe de altă parte, egală în sărăcie și în lipsa de șanse și permanent supusă controlului și supravegherii elitelor.

Orice orânduire socială respectă acest model – de la sclavagism, la feudalism, la fascism/nazism și la comunism, până la actuala „ordine mondială liberală bazată pe reguli”.

Populația non-elitistă este peste tot și mereu egală în dreptul de a căuta o viață întreagă plăcerea ieftină și de a evita cu insucces durerea și suferința, ipotecându-și forța de muncă, destinul și, mai nou, părți din corp sau ani de tinerețe – ambele „libertăți” fiind cu cinism exploatate de elitele ne-mandatate ale sistemului în propriul profit.

Globalismul ca ideologie și tip de organizare socială este, pur și simplu, rezultatul unei asemenea contra-selecții a elitelor.

Plecând de la mitul fals al intențiilor benevolente și al rezervorului de competențe înalte de care ar dispune, se consideră că organizațiile globale sunt cele mai potrivite pentru a se ocupa de marile probleme globale ale omenirii. În afară de răspunsul mereu inadecvat la problemele concrete ale unei comunități sau națiuni, organizațiile globale au și marele defect că nu sunt mereu compuse din înzestrați și merituoși, ci și din mulți impostori, din purtători ai unor etichete de false competențe și mincinoase specializări, din politicieni fără har și onestitate, din persoane aflate în conflicte de interese și din exponenți ai neomedievalilor care dețin puterea economică și controlul resurselor, care ghidonează, direct sau indirect (prin ONG – uri militante, de exemplu) organizațiile globale. În plus, multe crize globale sunt inventate, pentru a crea dușmani globali și, deci, nevoia de salvatori globali, iar cele mai grave crize sunt cauzate de prostia liderilor sau a influencerilor globali.

În timp ce lumea se afundă în tiranie, război „sustenabil”, foamete și penurie de apă, giga-companiile de tehnologia informației au făcut din vânătoarea de „știri false” și din „diversitatea sexuală” principalele „valori ale comunității”. Google are lichidități de 120 de miliarde de dolari cu care nu știe ce să facă, pe moment – exceptând, probabil, lucrul intens la betonarea identității digitale pentru to(n)ți și la inteligența artificială (ironic, nimeni nu se preocupă de reducerea sau neutralizarea prostiei naturale ori de ruperea sforilor cu care lumea este păpușată de elite false). Facebook a aruncat pe fereastra digitală 100 de miliarde de dolari pentru a construi lumea simulată intitulată metavers - un eșec de business monstruos. Bill Gates vrea să rezolve problema sănătății celor 8 miliarde de pământeni obligându-i la injectare periodică și multiplă cu seruri „imunizatoare”, în disprețul imunității naturale. În concepția sa de expert, problema foametei globale s-ar rezolva prin carnea artificială și consumul de insecte, iar problema schimbărilor climatice s-ar rezolva cu împrăștierea de praf de cretă în atmosferă. În acest timp, Elon Musk face glume proaste și programări false ale unor lupte în cușcă împotriva lui Zuckerberg.

Cam așa arată elita globală contemporană. Cam de aici vin banii și, implicit, programele de remodelare a lumii, cu care sunt alimentate organizațiile globale. Cam de aici vin vătafii cu care sunt garnisite organizațiile globale, pe posturi de experți și elite specializate în salvarea omenirii de la crizele globale, fabricate sau cauzate din prostie de tipi ca cei de mai sus.

Lumea, în mod paradoxal, a ajuns să vadă refugii sau modele de urmat în regimul autoritar al lui Putin și în dictatura chinezească a lui Xi Jinping. Noul bloc economic și militar, opus Occidentului Colectiv, care este cunoscut sub acronimul BRICS, un conglomerat de state în curs de dezvoltare bazate economic pe China și militar pe Rusia, la care se adaugă resursele energetice ale Iranului și ale Arabiei Saudite (toate niște luminoase democrații, desigur ...) devine pe zi ce trece o atracție irezistibilă. Acest bloc conține deja mai mult de jumătate din statele și populația lumii. Orbiți de acest miraj, oamenii nu observă că primul stat din lume care a introdus obligativitatea „imunizării” cu serurile experimentale ale plademiei a fost Rusia și că tot Rusia a introdus pentru prima dată în lume moneda digitală a băncii centrale, care va elimina proprietatea și libertatea individului concret. Și lumea uită cine este și ce planuri totalitare de viitor are China...

Nu înțelegeți greșit: important e să realizăm că nu se poate înlocui un sistem cu tendințe dictatoriale cu unul de evident totalitar.

(va urma)

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea