IPS Vasile Lăzărescu

IPS Vasile Lăzărescu

Vasile (Lăzărescu) al Banatului

Născut: 01-01-1894

Trecut la Domnul: 21-02-1969

Locul naşterii: Jadan (Cornești), Timiş

Ocupația la arestare: ierarh

"Biserica nu poate fi biruită de nicio putere lumească. Dimpotrivă, prin învăţătura ei, ea a schimbat mentalitatea unei lumi întregi, iar toți cei încercați de necazuri şi-au găsit alinare la sânul ei. Atacurile îndreptate astăzi împotriva Bisericii sunt ca nişte pietre aruncate spre cer, care cad în capul celui ce le aruncă."

LECȚIA DE ISTORIE -27 februarie: Incendierea Reichstag-ului german.

LECȚIA DE ISTORIE -27 februarie: Incendierea Reichstag-ului german.

În seara zilei de 27 februarie 1933, clădirea Parlamentului german (Reichstag) din Berlin a fost cuprinsă de flăcări, incendiul care a urmat fiind pus pe seama comuniștilor. Acest incendiu a fost considerat de către naziști ca o rebeliune împotriva guvernului, iar această acuzație a dat susținătorilor lui Hitler posibilitatea instaurării dictaturii liderului nazist, care a obținut astfel puteri absolute în stat prin intermediul Parlamentului. La ora când s-a dat alarma şi pompierii din Berlin au sosit pentru a se lupta cu focul, Hitler şi Goebels se aflau într-un local din apropierea Reichstag-ului așteptând parcă acest incendiu. După ce poliția a căutat urme printre ruine, într-o parte a clădirii a fost găsit Marinus van der Lubbe, un șomer recent sosit în Germania, care a fost imediat arestat. Hitler venit la fata locului ar fi exclamat: „Este semnalul unei lovituri de stat a comuniștilor, comuniștii sunt de vină!”. În aceste circumstanțe, când liderii naziști s-au pronunțat fără să aștepte rezultatul anchetei, s-a declanșat o campanie de presă uriașă, în care „Internaționala Comunistă” era acuzată de complot împotriva instituțiilor de stat germane. Desigur această acuzație nu era decât o stratagema cu care Hitler dorea să câștige puterea, știindu-se că înainte de incendiu, partidul nazist al lui Hitler avea în Parlament doar 32% din voturi, dar care nu erau suficiente pentru a trece Legea Abilitării, prin care Hitler putea lua orice măsuri, fără a mai avea nevoie de votul parlamentarilor. Şi chiar dacă președintele german Paul von Hindenburg nu era de acord cu acordarea de drepturi discreționare lui Hitler, incendiul care tocmai avusese loc a fost considerat baza unui complot împotriva statului german și i-a permis lui Hitler să facă arestări în masă printre membrii comuniști ai Parlamentului, adică tocmai aceia care îi stăteau în cale pentru a ajunge la putere. După arestarea comuniștilor din Parlament, partidul nazist a lui Hitler va ajunge la majoritatea de 52% din voturile parlamentare, necesare pentru ca Hitler să poată trece în Parlament Legea Abilitării, lege ce dădea puteri depline cancelarului, el însuși devenind cancelar la data de 27 martie 1933.

LECȚIA DE ISTORIE

Lecționar - Săptămâna a XXXVI - a după Rusalii Luni: 3 In, 1-15; Lc 19, 29-40; 22, 7-39

Lecționar - Săptămâna a XXXVI - a după Rusalii Luni: 3 In, 1-15;

[ NT ] Noul Testament

[ 3In ] Epistola Sobornicească a treia a Sfântului Apostol Ioan

[ Cap. 1 ] Salutare. Colaborare şi împotrivire.

1 Bătrânul a, către Gaiu cel iubit, pe care-l iubesc întru adevăr.

2In 1:1

2 Iubitule, mă rog ca'ntru toate să sporeşti şi să ai tot atâta sănătate precum îţi este sufletul de spornic.

3 Mult m'am bucurat când au venit fraţii şi au mărturisit despre adevărul tău, despre felul cum trăieşti tu întru adevăr.

2In 1:4

4 Mai mare bucurie decât aceasta nu am: să aud că fiii mei umblă întru adevăr.

5 Iubitule, ceea ce faci tu faţă de fraţi o faci cu credincioşie c, şi aceasta pentru străini ,

6 care'n faţa Bisericii au dat mărturie despre iubirea ta. Bine vei face să-i ajuţi în călătoria lor într'un chip vrednic de Dumnezeu;

Tit 3:13

7 că pentru numele Său au plecat ei la drum, fără să primească nimic de la păgâni.

1Co 9:12 1Co 9:15

8 Noi, deci, datori suntem să-i sprijinim pe unii ca aceştia, ca să le fim împreună-lucrători pentru adevăr.

9 Eu am scris ceva Bisericii; dar Diotref, care ţine să fie primul între ei, nu ne primeşte.

10 Pentru aceea, dacă voi veni, îi voi aminti de faptele pe care le face, defăimându-ne cu vorbe urâte; şi nemulţumit fiind el cu acestea, nici că el îi primeşte pe fraţi, nici că-i lasă pe cei ce vor să-i primească, şi-i dă afară din Biserică.

11 Iubitule, nu urma f răul, ci binele. Cel ce face binele, din Dumnezeu este; cel ce face răul, nu L-a văzut pe Dumnezeu.

1In 2:29 1In 3:6 1In 3:9-10

12 Lui Dimitrie g i s'a dat mărturie din partea tuturor şi din partea adevărului însuşi; mărturie îi dăm şi noi, şi tu ştii că mărturia noastră este adevărată.

In 19:35 In 21:24

13 Aveam multe să-ţi scriu, dar nu vreau să ţi le scriu cu cerneală şi condei.

2In 1:12

14 Nădăjduiesc însă ca'n curând să te văd, şi vom vorbi gură către gură.

Nm 12:8 2In 1:12

15 Pace ţie! Prietenii te îmbrăţişează. Îmbrăţişaţi pe prieteni, pe fiecare după numele lui.

Lecționar - Săptămâna a XXXVI - a după Rusalii Luni: Lc 19, 29-40;

[ NT ] Noul Testament

[ Lc ] Evanghelia după Luca

[ Cap. 19 ] Zaheu vameşul. Parabola minelor. Intrarea în Ierusalim. Iisus deplânge Ierusalimul şi-i alungă pe vânzătorii din templu.

29 Şi a fost că pe când Se apropia de Betfaghe şi de Betania, spre muntele numit al Măslinilor, i-a trimis pe doi din ucenici,

Mt 21:1-3 Mc 11:1-3

30 zicând: „Mergeţi în satul din faţa voastră şi, intrând în el, veţi găsi un mânz legat, pe care nimeni dintre oameni n'a şezut vreodată; dezlegaţi-l şi aduceţi-l.

31 Şi dacă vă va'ntreba cineva: De ce-l dezlegaţi?, veţi spune aşa: Domnul are trebuinţă de el“.

32 Şi, plecând, cei trimişi au găsit aşa cum le spusese El.

Mt 21:6 Mc 11:4-6 Lc 22:13

33 Şi în timp ce dezlegau mânzul, stăpânii lui le-au zis: „De ce dezlegaţi mânzul?“

Mt 21:6 Mc 11:4-6

34 Iar ei le-au spus: „Domnul are trebuinţă de el“.

Mt 21:6 Mc 11:4-6

35 Şi l-au adus la Iisus; şi aruncându-şi hainele lor pe mânz, L-au urcat pe Iisus.

Mt 21:7-10 Mc 11:7-11 In 12:14

36 Iar în timp ce El mergea, îşi aşterneau hainele'n cale.

4Rg 9:13 Mt 21:7-10 Mc 11:7-11

37 Şi, apropiindu-Se El de panta Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, bucurându-se, cu glas mare au început să-L laude pe Dumnezeu pentru toate minunile pe care le văzuseră,

Mt 21:7-10 Mc 11:7-11

38 zicând: „Binecuvântat este Împăratul Cel ce vine întru numele Domnului! Pace în cer şi slavă întru cei de sus!“

Ps 117:26 Mt 21:7-10 Mt 23:39 Lc 2:14 Lc 13:35 Mc 11:7-11 In 12:13

39 Şi unii farisei din mulţime I-au zis: „Învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii...“.

40 Şi El, răspunzând, a zis: „V'o spun Eu vouă: Dacă ei vor tăcea, pietrele vor striga“.

Avc 2:11

[ Lc ] Evanghelia după Luca

[ Cap. 22 ] Trădarea lui Iuda. Cina cea de Taină. Despre întâietate. Avertizarea lui Petru. Rugăciunea din Muntele Măslinilor. Arestarea lui Iisus. Lepădarea lui Petru. Iisus în faţa sinedriului.

7 Şi a sosit ziua Azimelor, în care trebuia să se jertfească Paştile.

Ies 12:6 Ies 12:14-15 Dt 16:1 Mt 26:17 Mt 26:17-19 Mc 14:12-16

8 Şi i-a trimis pe Petru şi pe Ioan, zicând: „Mergeţi şi ne pregătiţi Paştile, ca să mâncăm“.

Ies 12:8-11 Mt 26:17-19 Mc 14:12-16

9 Iar ei au zis: „Unde vrei să pregătim?“

Mt 26:17-19 Mc 14:12-16

10 Şi El le-a zis: „Iată, când veţi intra în cetate vă va întâmpina un om ducând un urcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra

Mt 26:17-19 Mc 14:12-16

11 şi spuneţi-i stăpânului casei: Învăţătorul îţi zice: Unde este odaia în care să mănânc Paştile cu ucenicii Mei?

Mt 26:17-19 Mc 14:12-16

12 Iar el vă va arăta un foişor mare, aşternut; acolo să pregătiţi“.

Mt 26:17-19 Mc 14:12-16

13 Iar ei, ducându-se, au aflat aşa cum le spusese El şi au pregătit Paştile.

Mt 26:17-19 Mc 14:12-16 Lc 19:32

14 Şi când a sosit ceasul, S'a aşezat la masă, şi apostolii cu El.

15 Şi le-a zis: „Cu dor am dorit să mănânc aceste Paşti cu voi mai înainte ca Eu să pătimesc.

16 Că vă spun Eu vouă că de-acum nu le voi mai mânca până când se vor plini întru împărăţia lui Dumnezeu“.

Lc 13:29

17 Şi luând paharul, mulţumind, le-a zis: „Luaţi-l şi împărţiţi-l între voi;

18 că vă spun: De acum nu voi mai bea rodul viţei până ce nu va veni împărăţia lui Dumnezeu“.

Mt 26:29

19 Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat, zicând: „Acesta este Trupul Meu, cel ce se dă pentru voi; aceasta să faceţi întru pomenirea Mea!“

Mt 26:26-28 Mc 14:22 Lc 24:30 In 6:53 FA 27:35 1Co 10:16 1Co 11:23-25

20 Asemenea şi paharul, după ce au cinat, zicând: „Acest pahar este Legea cea Nouă, întru Sângele Meu, cel ce se varsă pentru voi.

Ies 24:8 Ir 31:31 Ir 32:40 Za 9:11 Mt 26:26-28 Mc 14:23-24 In 6:53 1Co 10:16 1Co 11:23-25

21 Dar iată, mâna celui ce Mă vinde este cu Mine la masă.

Ps 40:9 Mt 26:21 Mt 26:23 Mc 14:18 In 13:18 In 13:21 In 13:26

22 Că Fiul Omului merge precum a fost rânduit, dar vai acelui om prin care este vândut!“

Mt 26:24 Mc 14:21 FA 4:28

23 Iar ei au început să se întrebe unul pe altul, care dintre ei ar fi acela care avea să facă aceasta.

In 13:22

24 Şi s'a făcut între ei şi o neînţelegere: Cine dintre ei s'ar părea a fi mai mare?

Mt 18:1 Mc 9:34 Lc 9:46

25 Iar El le-a zis: „Împăraţii neamurilor domnesc peste ele şi cei ce le stăpânesc se cheamă binefăcători.

Mt 20:25-27 Mc 10:42-44

26 Dar între voi să nu fie aşa; ci cel mai mare dintre voi să fie asemenea celui mai mic; şi căpetenia, asemenea celui ce slujeşte.

Mt 18:4 Mt 20:25-27 Mt 23:11 Mc 9:35 Mc 10:42-44

27 Căci cine este mai mare: cel ce stă la masă, sau cel ce slujeşte? Oare nu cel ce stă la masă? Dar Eu, în mijlocul vostru, sunt asemenea celui ce slujeşte;

Mt 20:28 In 13:4-16

28 iar voi sunteţi cei ce-aţi rămas cu Mine în încercările Mele;

Mt 19:28 Lc 18:28

29 şi Eu vă rânduiesc vouă împărăţie, aşa cum Tatăl Meu Mi-a rânduit-o Mie,

Iz 16:13 Mt 19:28 Lc 12:32

30 ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea întru împărăţia Mea şi să şedeţi pe tronuri, judecând pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.

Mt 19:28 Mt 20:21 Mt 25:34 Mc 10:37-38 1Co 6:2 Ap 3:21 Ap 20:4

31 Simone, Simone, iată că Satana v'a cerut să vă cearnă ca pe grâu;

2Co 2:11 1Ptr 5:8

32 dar Eu M'am rugat pentru tine ca să nu-ţi piară credinţa; iar tu, oarecând revenindu-ţi, întăreşte-i pe fraţii tăi“.

In 17:15

33 Iar el I-a zis: „Doamne, cu Tine sunt gata să merg şi'n temniţă şi la moarte...“.

Mt 26:33-35 Mc 14:30-31 Mc 14:31 Lc 22:54 In 13:37-38

34 Iar Iisus i-a zis: „Ţi-o spun Eu ţie, Petre: astăzi nu va cânta cocoşul până ce tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine, cum că nu Mă cunoşti“.

Mt 26:33-35 Mt 26:75 Mc 14:30-31 Mc 14:30 Mc 14:72 Lc 22:61 In 13:37-38 In 18:27

35 Şi le-a zis: „Când v'am trimis fără pungă şi fără traistă şi fără încălţăminte, avut-aţi lipsă de ceva?“ Iar ei au zis: „De nimic“.

Ps 83:11 Mt 10:9-10 Mc 6:8-9 Lc 9:3 Lc 10:4

36 Şi El le-a zis: „Acum însă cel care are pungă, să şi-o ia; tot aşa şi traista; şi cel care nu are sabie, să-şi vândă haina şi să-şi cumpere.

Lc 22:49 In 18:10

37 Că vă spun că'ntru Mine trebuie să se plinească ceea ce este scris: Şi cu cei fără de lege a fost socotit; căci cele despre Mine au ajuns la sfârşit“.

Is 53:12 Mc 15:28 Lc 12:50 Lc 22:52

38 Şi ei au zis: „Doamne, iată aici două săbii“. Iar El le-a zis: „Sunt de-ajuns!“ 

In 18:10

39 Şi a ieşit şi S'a dus ca de obicei la Muntele Măslinilor; şi după El s'au dus şi ucenicii Săi.

Mt 26:30 Mt 26:36 Mt 26:38-39 Mc 12:46 Lc 21:37 In 6:3 In 18:2 Evr 5:7

Biblia Ortodoxă

Lecționar - Săptămâna a XXXV - a după Rusalii Sâmbătă: 1Co 10, 23-38; Lc 21, 8-9, 25-27, 33-36.

Lecționar - Săptămâna a XXXV - a după Rusalii Sâmbătă: 1Co 10, 23-38;

[ 1Co ] Epistola Întâi către Corinteni

[ Cap. 10 ] Feriţi-vă de idolatrie! Pe toate săle faceţi spre slava lui Dumnezeu.

23 Toate-mi sunt îngăduite, dar nu toate folosesc. Toate-mi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc.

Sir 37:28 1Co 6:12

24 Nimeni să nu caute pe ale sale, ci fiecare pe ale celuilalt.

Rm 15:2 Flp 2:4

25 Mâncaţi tot ce se vinde în măcelărie, fără să puneţi întrebări pe temei de conştiinţă,

Rm 14:2

26 căci al Domnului e pământul şi plinirea lui.

Dt 10:14 Ps 23:1 Ps 49:12 Ps 88:11

27 Dacă cineva dintre necredincioşi vă cheamă la masă şi vreţi să vă duceţi, mâncaţi orice vă este pus înainte, fără să puneţi nici o întrebare pe temei de conştiinţă.

Lc 10:8

28 Dar dacă cineva vă va spune: Aceasta este din jertfa idolilor!, să nu mâncaţi, din pricina celui ce v'a spus şi pe temei de conştiinţă –

1Co 8:7

29 dar conştiinţa, zic eu, nu a ta, ci a celuilalt; căci de ce să fie libertatea mea judecată de o altă conştiinţă l?

30 Dacă eu sunt părtaş întru a da mulţumire m, de ce să fiu defăimat pentru ceea ce mulţumesc?

1Tim 4:3-4

31 Aşa că: ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi.

Ecc 8:15 Rm 14:6 Col 3:17 1Tim 4:3

32 Nu le fiţi poticnire nici Iudeilor, nici Elinilor, nici Bisericii lui Dumnezeu,

Rm 14:13

33 aşa cum şi eu tuturor le plac întru toate, necăutând folosul meu, ci pe al celor mulţi, pentru ca ei să se mântuiască.

Rm 15:2 1Co 9:19-22 Flp 2:4

Lecționar - Săptămâna a XXXV - a după Rusalii Sâmbătă: Lc 21, 8-9, 25-27, 33-36.

[ Lc ] Evanghelia după Luca

[ Cap. 21 ] Banul văduvei. Profeţia despre dărâmarea Ierusalimului. Sfârşitul lumii şi venirea Fiului Omului. Îndemn la priveghere.

8 Iar El a zis: „Luaţi aminte să nu fiţi amăgiţi; că mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt!, şi: Vremea s'a apropiat!... Nu mergeţi după ei!

Ir 14:14 Ir 23:21 Dn 7:23 Mt 24:3-14 Mc 13:3-13 Mc 13:21 Lc 17:23 Ef 5:6 Flp 4:5 2Tes 2:3 1In 2:18 1In 4:1

9 Iar când veţi auzi de războaie şi de răzmeriţe, să nu vă'nspăimântaţi; că mai întâi acestea trebuie să fie, dar sfârşitul nu va fi curând“.

Mt 24:3-14 Mc 13:3-13 Dn 2:28 Is 19:2

25 Şi vor fi semne în soare, în lună şi'n stele, iar pe pământ spaimă'ntru neamuri şi nedumerire din pricina vuietului mării şi-al valurilor.

Ps 45:2-3 Ps 64:7 Is 13:10 Is 24:19 Iz 32:7 Am 5:20 Am 8:9 Ioil 2:10 Ioil 3:3-4 Ioil 4:15 Sof 1:15 Sol 5:22 Mt 24:29-31 Mc 13:24-27 2Ptr 3:10 Ap 1:75 Ap 6:12-13 Ap 8:12 :

26 Şi oamenii-şi vor da duhul de frică şi de aşteptarea celor ce vor să vină peste lume; că puterile cerurilor se vor clătina.

Iz 38:19 Ag 2:6 Ag 2:21 Mt 24:29-31 Mc 13:24-27

27 Şi atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nor cu putere multă şi cu slavă.

Dt 7:13-14 Dn 7:10 Dn 7:13-14 Mt 10:23 Mt 16:27 Mt 24:29-31 Mc 13:24-27 Mc 14:62 FA 1:11 Ap 1:7 Ap 14:14 :

33 Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

Ps 101:25-26 Ps 118:89 Ps 118:152 Is 40:8 Is 51:6 Mt 5:18 Mt 24:32-35 Mc 13:28-31 Lc 16:17

34 Luaţi aminte la voi înşivă, să nu vi se îngreuieze inimile de'mbuibare şi de beţie şi de grijile vieţii, şi ziua aceea să vină peste voi fără veste,

Mt 24:48-50 Mt 25:13 Mc 13:33 Lc 12:40 Lc 17:27 Rm 13:13 Ef 5:18 1Tes 5:3 1Ptr 4:7

35 căci ca o mreajă va veni peste toţi cei ce locuiesc pe faţa'ntregului pământ.

Ecc 9:12 Is 24:17 1Tes 5:3 1Tes 5:6 2Ptr 3:10 Ap 3:3

36 Aşadar, privegheaţi în toată vremea rugându-vă, ca să vă'ntăriţi să scăpaţi de toate acestea care vor să vină şi să staţi înaintea Fiului Omului“.

Sol 5:1 Mt 24:42 Mt 25:13 Mc 13:33 Lc 12:40 Lc 18:1 In 8:1 Ap 6:17

Biblia Ortodoxă

Lecționar - Săptămâna a XXXV - a după Rusalii Vineri: 2 In 1, 13; Mc 15, 22, 33-41.

Lecționar - Săptămâna a XXXV - a după Rusalii Vineri: 2 In 1, 13;

[ NT ] Noul Testament

[ 2In ] Epistola Sobornicească a doua a Sfântului Apostol Ioan

[ Cap. 1 ] Salutare. Adevăr şi iubire.

1 Bătrânul a, către aleasa Doamnă b şi către fiii ei, pe care eu îi iubesc întru adevăr – şi nu numai eu, ci şi toţi cei ce-au cunoscut adevărul –

3In 1:1

2 în virtutea adevărului care rămâne întru noi şi'n veac va fi cu noi:

In 14:17

3 Har, milă, pace fie cu voi de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Iisus Hristos, Fiul Tatălui, întru adevăr şi iubire!

4 Foarte m'am bucurat că pe unii din fiii tăi i-am aflat trăind c întru adevăr, aşa cum am primit noi poruncă de la Tatăl.

3In 1:3

5 Şi acum te rog, Doamnă – nu ca şi cum ţi-aş scrie o poruncă nouă, ci pe aceea pe care noi o avem încă de la'nceput –: să ne iubim unii pe alţii.

In 13:34 In 15:12 In 15:17 1In 2:7 1In 2:24 1In 3:11

6 Şi aceasta este iubirea: să trăim după poruncile Lui; şi aceasta este porunca, aşa cum aţi auzit-o de la'nceput: să trăiţi întru iubire.

In 14:15 In 14:21 In 14:23-24 1In 2:7 1In 5:3

7 Pentru că mulţi amăgitori au ieşit în lume d, care nu mărturisesc că Iisus Hristos a venit în trup; unul ca acesta e amăgitorul şi antihristul.

Mt 7:15 1In 2:18 1In 2:22 1In 4:1 1In 4:3

8 Luaţi aminte la voi înşivă, ca să nu pierdeţi ceea ce aţi lucrat, ci să primiţi plată deplină.

9 Tot cel ce o apucă'nainte e şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, nu-L are pe Dumnezeu; cel ce rămâne în învăţătura Lui Îi are, acela, şi pe Tatăl, şi pe Fiul.

1In 2:23 1In 4:15

10 Dacă vine cineva la voi şi nu aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: Bun venit!;

Rm 16:17 1Co 5:11 2Tes 3:6 Tit 3:10

11 fiindcă cel ce-i zice: Bun venit! se face părtaş la faptele lui cele rele.

12 Deşi am multe să vă scriu, n'am vrut s'o fac pe hârtie şi cu cerneală; dar nădăjduiesc să vin la voi şi să vă vorbesc gură către gură, pentru ca bucuria noastră să fie deplină.

Nm 12:8 1In 1:4 3In 1:13-14

13 Te îmbrăţişează copiii surorii tale celei alese f.

Lecționar - Săptămâna a XXXV - a după Rusalii Vineri: Mc 15, 22, 33-41.

[ NT ] Noul Testament

[ Mc ] Evanghelia după Marcu

[ Cap. 15 ] Iisus în faţa lui Pilat. Judecata şi osânda. Încununarea cu spini. Răstignirea şi îngroparea.

22 Şi L-au dus la locul Golgota, care se tâlcuieşte Locul Căpăţânii.

Mt 27:32-44 Lc 23:33 In 19:17

33 Iar când a fost ceasul al şaselea, întuneric s'a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea.

Am 8:9 Mt 27:45-51 Lc 23:44

34 Şi la al nouălea ceas a strigat Iisus cu glas mare: „Eloi, Eloi c, lama sabahtani?“, care se tălmăceşte: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M'ai părăsit?“

Ps 21:1

35 Şi auzind unii din cei ce stăteau acolo, ziceau: „Vezi, îl strigă pe Ilie...“.

36 Şi alergând unul, a umplut cu oţet un burete şi l-a pus într'o trestie şi I-a dat să bea, zicând: „Lăsaţi să vedem dacă vine Ilie să-l coboare...“.

Ps 68:21 Mt 27:48 Lc 23:36 In 19:29

37 Iar Iisus, strigând cu glas mare, Şi-a dat duhul.

Mt 27:29 Lc 23:46 In 19:30

38 Şi catapeteasma templului s'a sfâşiat în două, de sus până jos.

Evr 10:19-20

39 Iar sutaşul care stătea în faţa Lui, văzând că El cu un astfel de strigăt Şi-a dat duhul, a zis: „Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu a fost Omul Acesta!“

Mt 14:33 Mt 27:54-56 Lc 23:47 In 1:34

40 Şi erau şi femei care priveau de departe, între care şi Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob cel Mic şi a lui Iosif, şi Salomeea,

Mt 27:54-56 Mt 27:61 Mt 28:1

41 care Îl urmau şi-I slujeau pe când El era în Galileea, şi altele multe care se suiseră cu El în Ierusalim.

Mt 27:54-56 Lc 8:2-3 Lc 23:48-49 In 11:25

Biblia Ortodoxă

Lecționar - Săptămâna a XXXV - a după Rusalii Joi: 1In 4, 20-21; 5, 1-21; Mc 15, 1-15.

Lecționar - Săptămâna a XXXV - a după Rusalii Joi: 1In 4, 20-21;

[ NT ] Noul Testament

[ 1In ] Epistola Sobornicească întâia a Sfântului Apostol Ioan

[ Cap. 4 ] Duhul lui Dumnezeu şi duhul lui Antihirist. Dumnezeu este iubire.

20 Dacă cineva zice: Îl iubesc pe Dumnezeu!, dar pe fratele său îl urăşte, mincinos este. Pentru că cel ce nu-şi iubeşte fratele pe care-l vede, nu-L poate iubi pe Dumnezeu pe Care nu-L vede.

In 13:35 1In 2:4 1In 3:17

21 Şi această poruncă o avem de la El: Cel care-L iubeşte pe Dumnezeu, să-l iubească şi pe fratele său.

Mt 5:44-45 Mt 22:37-39 Mc 12:29-31 In 13:34 In 15:12 1In 3:11

[ NT ] Noul Testament

[ 1In ] Epistola Sobornicească întâia a Sfântului Apostol Ioan

[ Cap. 5 ] Credinţa e biruinţă asupra lumii. Întreita mărturie despre Fiul. Cunoaşterea vieţii veşnice.

1 Tot cel ce crede că Iisus este Hristos, este născut din Dumnezeu; şi tot cel ce iubeşte pe Cel care a născut, Îl iubeşte şi pe Cel care S'a născut din Acesta.

In 8:42 1Ptr 1:22-23 1In 2:23 1In 4:15

2 Întru aceasta cunoaştem că-i iubim pe fiii lui Dumnezeu: dacă-L iubim pe Dumnezeu şi-I împlinim poruncile.

3 Căci iubirea de Dumnezeu aceasta este: Să-I păzim poruncile. Şi poruncile Lui nu sunt grele,

Dt 30:11 Mt 11:30 In 5:10 In 14:15 In 14:21 In 14:23-24 1In 2:5 2In 1:6

4 pentru că tot cel ce e născut din Dumnezeu biruieşte lumea; şi aceasta-i biruinţa care-a biruit lumea: credinţa noastră.

In 1:13 In 16:33

5 Cine-i dar biruitorul lumii, dacă nu cel ce crede că Iisus este Fiul lui Dumnezeu?

Lc 9:20 Rm 8:37 1In 4:4 1In 4:15

6 Acesta este Cel care a venit prin apă şi prin sânge; Iisus Hristos; nu numai prin apă; ci prin apă şi prin sânge a; şi Duhul Cel ce mărturiseşte, pentru că Duhul este adevărul.

In 19:34 In 5:32

7 Fiindcă Trei sunt Cei ce mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh; şi Aceştia Trei Una sunt.

In 5:32 Mt 3:16-17 Mt 28:19 In 15:26

8 Şi trei sunt cei ce mărturisesc pe pământ: Duhul şi apa şi sângele; şi aceştia trei întru una sunt b.

In 5:32 In 19:34

9 Dacă noi primim mărturia oamenilor, mărturia lui Dumnezeu este mai mare, fiindcă aceàsta este mărturia lui Dumnezeu: El a mărturisit despre Fiul Său.

Mt 3:17 In 5:32 In 5:32-34 In 5:36 In 5:37 In 8:18

10 Cel ce crede în Fiul lui Dumnezeu are mărturia în el; cel ce nu-L crede pe Dumnezeu, L-a făcut mincinos, pentru că n'a crezut în mărturia pe care Dumnezeu a mărturisit-o despre Fiul Său.

Avc 2:4 In 3:33 Rm 8:16 Ga 4:6

11 Şi mărturia este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţă veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său.

Avc 2:4 In 1:4

12 Cel care-L are pe Fiul, are viaţa; cel care nu-L are pe Fiul lui Dumnezeu, nu are viaţa.

In 1:4 In 3:36

13 Pe acestea vi le-am scris vouă, cei ce credeţi întru numele Fiului lui Dumnezeu, pentru ca voi să ştiţi că aveţi viaţă veşnică.

In 3:16 In 3:36 In 20:31

14 Şi aceasta este încrederea pe care o avem către El: Dacă cerem ceva după voinţa Lui, El ne ascultă.

Ir 29:13 Mt 7:7 Mt 18:19 Lc 11:9 In 14:13 In 15:7 In 15:16 In 16:23 1In 3:22

15 Şi dacă ştim c că El ne ascultă în tot ceea ce-I cerem, atunci ştim că avem cererile d pe care le-am cerut de la El.

Mt 7:7 Mt 18:19 Mc 7:7 Mc 11:24 Lc 11:9 In 16:23

16 Dacă cineva îl vede pe fratele său păcătuind - păcat nu de moarte –, să se roage, şi [Dumnezeu] îi va da viaţă – celor ce nu păcătuiesc de moarte. Există şi păcat de moarte; nu pentru un astfel de păcat zic eu să se roage.

1Rg 2:25 Ir 7:16 Mt 12:31 Mc 3:29 Ev 6:4-6

17 Orice nedreptate este păcat, dar este şi păcat care nu e de moarte.

1In 3:4

18 Noi ştim: tot cel ce e născut din Dumnezeu nu păcătuieşte; dimpotrivă, Cel-Născut-din-Dumnezeu îl păzeşte, şi Cel-Rău nu-l atinge.

Ps 118:3 In 1:13 In 17:15 1In 3:9

19 Ştim că noi e suntem din Dumnezeu şi că lumea întreagă zace sub puterea Celui-Rău.

Ps 118:3 Ga 1:4

20 Dar ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat nouă pricepere, ca să-L cunoaştem pe Dumnezeul-Cel-Adevărat; şi noi suntem în Cel-Adevărat, în Fiul Său Iisus Hristos. Acesta este Dumnezeul-Cel-Adevărat şi viaţa veşnică.

In 17:3

21 Fiilor, păziţi-vă de idoli ! Amin.

1Co 10:14

Lecționar - Săptămâna a XXXV - a după Rusalii Joi: Mc 15, 1-15.

[ NT ] Noul Testament

[ Mc ] Evanghelia după Marcu

[ Cap. 15 ] Iisus în faţa lui Pilat. Judecata şi osânda. Încununarea cu spini. Răstignirea şi îngroparea.

1 Şi, dimineaţa, arhiereii au ţinut de'ndată sfat cu bătrânii, cu cărturarii şi cu tot sinedriul; şi după ce L-au legat pe Iisus, L-au dus şi i L-au predat lui Pilat.

Ps 2:1-2 Mt 16:21 Mt 27:1-2 Mt 27:41 Mc 8:31 Mc 11:27 Mc 14:43 Mc 14:53 Lc 9:22 Lc 20:1 Lc 22:66 Lc 23:1 In 18:28 FA 3:13 :

2 Şi Pilat L-a întrebat: „Tu eşti împăratul Iudeilor?“ Iar El, răspunzându-i, a rostit: „Tu o spui“.

Mt 27:11-14 Lc 23:3 In 18:33 In 18:37 1Tim 6:13

3 Şi arhiereii Îl învinuiau de multe.

Mt 27:11-14

4 Şi Pilat L-a întrebat, zicând: „Nu răspunzi nimic? Vezi câte spun ei împotriva ta“.

Is 53:7 Mt 27:11-14 Mc 14:60-61 Lc 23:39 In 19:9

5 Dar Iisus n'a mai răspuns nimic, aşa încât Pilat se mira.

Mt 27:11-14

6 Iar de sărbătoarea Paştilor el le elibera un întemniţat pe care-l cereau ei.

Mt 27:15-18 Lc 23:17 In 18:39

7 Şi era unul cu numele Baraba, închis împreună cu nişte răsculaţi care în răscoală săvârşiseră omor.

Mt 27:15-18 Lc 23:18-19 FA 3:14

8 Şi mulţimea, strigând, a început să-i ceară lui Pilat să facă aşa cum întotdeauna făcea pentru ei.

Mt 27:15-18

9 Iar Pilat le-a răspuns, zicând: „Vreţi să vă eliberez pe împăratul Iudeilor?“

Mt 27:11 Mt 27:15-18 Mt 27:29 Mt 27:37

10 Fiindcă ştia că din invidie i-L dăduseră arhiereii în mână.

Mt 27:15-18

11 Dar arhiereii au aţâţat mulţimea, ca mai degrabă să le elibereze pe Baraba.

Mt 27:20-22 Lc 23:18 In 18:40 FA 3:14

12 Iar Pilat, răspunzând iarăşi, le-a zis: „Ce vreţi să fac cu cel despre care ziceţi că e împăratul Iudeilor?“

Mt 27:11 Mt 27:20-22 Mt 27:29 Mt 27:37 Lc 23:20-25 In 18:39 FA 3:13 FA 3:14

13 Ei iarăşi au strigat: „Răstigneşte-l!“

Mt 27:20-22 Lc 23:20-25 FA 3:13 FA 13:28

14 Iar Pilat le-a zis: „Dar ce rău a făcut?“ Iar ei mai tare strigau: „Răstigneşte-l!“

Mt 27:20-22 Lc 23:14 Lc 23:20-25 In 19:6 FA 3:13 FA 13:28

15 Şi Pilat, vrând să facă pe voia mulţimii, le-a eliberat pe Baraba; iar pe Iisus, după ce L-a biciuit, L-a dat să fie răstignit.

Mt 26:2 Mt 27:26 Lc 23:20-25 In 19:1 In 19:16

Biblia Ortodoxă

[ VT ] Vechiul Testament [ 4Rg ] Cartea a Patra a Regilor [ Cap. 6 ] CAPITOLUL 6 Toporul în apă. Asediul Samariei; foametea din cetate, al cărei sfârşit e anunţat de către Elisei.

[ VT ] Vechiul Testament

[ 4Rg ] Cartea a Patra a Regilor

[ Cap. 6 ] CAPITOLUL 6

Toporul în apă. Asediul Samariei; foametea din cetate, al cărei sfârşit e anunţat de către Elisei.

1 Şi au zis fiii profeţilor către Elisei: „Iată, locul unde locuim aici la tine e prea strâmt pentru noi.

2 Să mergem la Iordan şi să luăm fiecare câte o bârnă şi să ne facem acolo locuinţe“. Iar el a zis: „Duceţi-vă“.

3 Dar unul dintre ei i-a zis cu blândeţe: „Vino şi tu cu robii tăi!“ Iar el a zis: „Voi veni“.

4 Şi a mers cu ei, au venit la Iordan şi au început să taie lemne.

5 Şi, iată, în timp ce unul reteza o bârnă, toporul i-a scăpat din coadă şi a căzut în apă. Şi el a strigat: „Vai, stăpâne, numa' ce-l împrumutasem... !“

6 Iar omul lui Dumnezeu a zis: „Unde-a căzut?“ Acela i-a arătat locul, iar el a rupt o bucată de lemn şi a aruncat-o acolo şi a ieşit toporul deasupra.

7 Şi i-a zis: „Ia-ţi-l!“ Iar acela şi-a întins mâna şi l-a luat.

8 La o vreme, regele Siriei s'a pornit cu război asupra lui Israel. Şi s'a sfătuit cu servii săi, zicând: „Îmi voi aşeza tabăra în cutare loc“ a.

9 Atunci Elisei a trimis la regele Israelului, zicând: „Fereşte-te să treci prin locul acela, căci Sirienii sunt ascunşi acolo“.

10 Iar regele Israelului a trimis la locul pe care i-l spusese Elisei şi s'a ferit pe sine, nu o dată şi nu de două ori.

11 Faptul acesta a tulburat sufletul regelui Siriei. El i-a chemat pe servii săi şi le-a zis: „Oare nu-mi veţi spune cine mă vinde regelui lui Israel?“

12 Dar unul din servii săi a zis: „Nu, o, rege, domnul meu!; ci profetul Elisei, care se află în Israel, el îi spune regelui lui Israel toate cuvintele pe care tu le grăieşti în cămara ta de taină“.

13 Acela a zis: „Mergeţi şi vedeţi unde se află, iar eu voi trimite şi-l voi prinde“. Iar ei i-au spus: „Iată, în Dotan b“.

14 Atunci el a trimis acolo călăreţi şi care de luptă şi o oaste puternică; şi au venit noaptea şi au împresurat cetatea.

15 Iar servul lui Elisei s'a sculat dimineaţa devreme şi a ieşit afară; şi, iată, cetatea era înconjurată de oaste şi de cai şi de care de luptă... Şi i-a zis: „O, stăpâne, ce vom face?“

16 Iar Elisei i-a zis: „Nu te teme, fiindcă cei ce sunt cu noi îs mai mulţi decât cei ce sunt cu ei“.

17 Şi s'a rugat Elisei şi a zis: „Doamne, deschide-i robului Tău ochii să vadă!“ Şi Domnul i-a deschis ochii, iar el a văzut; şi, iată, muntele plin: cai şi care de foc erau împrejurul lui Elisei c.

18 Şi cum ei [Sirienii] se coborau spre el, el I s'a rugat Domnului şi a zis: „Loveşte-i pe oamenii aceştia cu orbire!“ Şi [Domnul] i-a lovit cu orbire, după cuvântul lui Elisei.

19 Atunci Elisei le-a zis: „Nu aceasta este cetatea şi nu aceasta e calea; veniţi după mine, iar eu vă voi duce la omul pe care îl căutaţi“. Şi i-a dus în Samaria.

20 Şi a fost că după ce au intrat în Samaria, Elisei a zis: „Doamne, deschide-le ochii să vadă!“ Şi Domnul le-a deschis ochii, ei au văzut, şi, iată, erau în mijlocul Samariei...

21 Când i-a văzut, regele lui Israel a zis către Elisei: „Nu cumva trebuie să-i ucid, părinte?“

22 Dar el a zis: „Nu-i ucide, decât doar dacă i-ai prins cu sabia ta şi cu arcul tău ca să-i omori; dimpotrivă, pune-le dinainte pâine şi apă, să mănânce şi să bea şi să se ducă la stăpânul lor“.

23 Şi le-a pus dinainte un prânz mare, ei au mâncat şi au băut, el le-a dat drumul, iar ei s'au întors la stăpânul lor. Şi n'au mai venit pâlcurile de jaf din Siria în ţara lui Israel d.

24 Şi a fost că, după aceasta, fiul lui Benhadad, regele Siriei, şi-a strâns întreaga oştire şi s'a suit şi a împresurat Samaria.