Avocat Elena Radu - Cat de "corecte" sunt voturile pentru adoptarea unei legi în Senat? Sunt fraudate voturile?

Cat de "corecte" sunt voturile pentru adoptarea unei legi în Senat?

Sunt fraudate voturile?

Prin Hotărârea Biroului Permanent a Senatului nr 17/ 14.06.2021 s-a aprobat procedura de votare în plenul Senatului de la distanta, prin mijloace electronice, cu posibilitatea exprimării votului electronic hibrid.

Conform acestei proceduri, votul hibrid inseamna:

- votarea prin introducerea cardului în consola de vot (daca sunt în sala)

- votarea prin intermediul aplicației "vot electronic" pe tabletele puse la dispoziție de STS.

La pct 11 se menționează ca

La solicitarea liderului de grup parlamentar, senatorii care se afla în IMPOSIBILITATEA de a exercita votul prin intermediul cardului de vot sau al terminalelor informatice de tip tableta, DIN MOTIVE TEHNICE, își exprima opțiunea de vot prin apel nominal telefonic.

Ce s-a întâmplat insa, în Plenul Senatului, în ședința de votare a proiectului de votare a proiectului privind introducerea obligatorie a certificatului verde pentru a merge la munca?

Votul hibrid normal cu card și pe tableta a afișat ca rezultat

- 48 pentru

- 46 impotriva.

După, au început telefoanele.

S-au apelat telefonic în ordine alfabetica senatorii care nu fuseseră prezenți în sala.

Insa, NU S-A INVOCAT CA NU LE - AR FI MERS TABLETA. (dovada modalitatea de desfășurare a votului telefonic).

Senatorii au fost apelați în ordine alfabetica de vreo 5 ori.

S-a tot reluat reapelarea telefonica a listei celor care nu răspundeau.

Se tot auzea: senatorul x nu răspunde.

După multe reapelari, rezultatul votului a fost:

- 67 pentru

- 60 contra.

Daca nu ar fi existat votul telefonic, rezultatul era 48-46.

Asa ca ma întreb:

Dacă era numai vot cu cardul în sala, dacă nu exista nr de voturi suficient sa treacă un proiect de lege, alergau după senatori prin clădire sa ii aducă în sala după ce vota plenul, ca nu le ieșea nr voturi? Sau erau absenți și gata?

Daca un senator a participat la ședința plenului online și era sunat sa își exprime votul, nu trebuia el sa răspundă la primul apel, iar dacă nu răspundea era absent de la ședința?

De ce sunați și rasunati de 5 ori?

Constatam, astfel, ca avem o procedura de vot in Senatul României prin care se fraudează procedura de vot, deoarece se suna senatorii de câte ori este necesar pana când răspund, doar, doar or vota pentru proiectul de lege.

Asa ca asta este o bătaie de joc a senatorilor României fata de popor.

Nu mai putem vorbi de o ședință a plenului Senatului în care votul se exprima în mod corect, ci de o manipulare a procedurii de votare pentru a obține voturile de care au nevoie, sub pretextul pandemiei.

Unii senatori nu calca prin Parlament și nici măcar la ședințe online nu asista. Se suna după ei pana când răspund, ca să voteze cum le spune grupul si sa treacă o lege.

PS : înregistrarea ședinței (a fost poz 4 pe ordinea de zi. Vedeți de pe la 5:00:00 încolo procedura de vot. Dar trebuie sa vizionați pana la final) :👉 Ședința Senatului României din data de 27 Octombrie 2021👈

Avocat Elena Radu

Avocat Gheorghe Piperea - Ce e vinețiu, ipotecat și concesionat pe termen lung? Viitorul ...(II)

 

Ce e vinețiu, ipotecat și concesionat pe termen lung? Viitorul ...

(II)

O cantitate însemnată de lichidități și fonduri publice a fost orientată către diversele scheme de ajutor de stat, menite, aparent, să mențină în viață o economie muribundă. Însă, singurele scheme de „ajutor” pentru IMM-urile românești au fost anemicele împrumuturi cu garanții de stat, de genul IMM Invest. Foarte puține IMM-uri s-au calificat, întrucât nu erau „bancabile” (adică, nu erau viabile și cu scoring bun, înainte de pandemie).

În mod cinic, un program guvernamental de ajutor de stat nerambursabil a fost, pur și simplu, abandonat în iunie 2021, prin decizie birocratică, pe motiv că ministrul economiei de atunci ar fi descoperit … corupție, chiar la el în ogradă. Guvernul a anulat o măsură de sprijin ce presupunea granturi nerambursabile în valoare de până la 200.000 de euro pentru companiile locale.

În schimb, Statul roman a lansat, cam în același timp, o nouă schemă de ajutoare de stat, pentru investiţii mari, în valoare de minim 500 mil. lei (100 mil. euro) fiecare. Schema intenționează să ajute, pe termen de 5 ani, un număr minim de 15 astfel de proiecte de mari dimensiuni, bugetul maxim alocat fiind de 3,75 mld. lei (750 de milioane de euro), din care anual se vor deconta 750 mil. lei (150 mil. euro). Este evident că asemenea proiecte nu se adresează capitalului românesc (capital care este sublim, dar lipsește cu desăvârșire).

Iată o opțiune „strategică” a României de azi – preferăm să dăm 100 de milioane de euro cadou unei multinaţionale, care crează cca 1.500 de locuri de muncă, în loc să ajutăm cu câte 100.000 de euro un număr de 1.000 de IMM-uri românești, care pot menține sau crea suplimentar zeci de mii de locuri de muncă. Preferința are motive de anti-corupție, evident. Românii sunt, precum se știe, suspecți de corupție din naștere. Este „logic” că un proiect public, cu adresabilitate enormă, este mai riscant din punctul de vedere al corupției decât un singur proiect, cu un câștigător dinainte cunoscut, cu condiții contractuale confidențiale și cu „ușa rotativă” la îndemână (adică, intri funcționar care aprobă „schema” de ajutor de stat și ieși executiv la multinaționala ajutată de stat, mai precis, la filiala locală…).

Interesant este că, odată ce a intrat în această schema, multinaționala capătă un fel de drept de pre-empțiune față de asemenea proiecte de finanțare cu bani publici, angajând pe termen lung Statul român la astfel de cadouri „datorate” prin cutume (opinion iuris sive necessitates…) multinaționalei. Pur și simplu, resursele publice sunt concesionate beneficiarului ajutorului de stat. O schemă de ajutor de stat determină apariția alteia, care finanțează partea de contribuție proprie a multinaționalei și, tot așa, în suveică, până câmd multinaționala pleacă din România, cu tolba de mult plină.

Sunt multiple exemple de astfel de suveici, care implică multionaționale respectabile, care nu ar avea niciun motiv să utilizeze banii unui stat sărăcit ca România (care se împrumută scump, care n-are bani de sănătate și proiecte sociale, care nu știe cum să gestioneze calamitățile etc.), întrucât stau pe munți de lichidități – de exemplu, Airbus, Bosch, Siemens, Ness, Nokia etc., companii care, oricum, își relochează întreprinderile implantate aici imediat ce apar proiecte politice noi sau revendicări salariale.

Și mai grav este că Statul roman, „ajutat” de funcționari neonești, ajunge să finanțeze operațiuni de distrugere economică a concurenților sau a partenerilor de afaceri români. Cu sau fără știință, Statul roman ajunge să sprijine comportamente de concurență neloială ale „investitorilor” străini, ajutați cu bani publici pentru a se dezvolta în detrimentul companiilor și al comunităților locale*.

*Un astfel de exemplu este povestea de la Curtea de Argeș a colaborării dintre compania Electro Argeș și grupul de companii germane Karcher. A se vedea în comentarii detaliile cazului.

Avocat Gheorghe Piperea

Avocat Gheorghe Piperea - Ce e vinețiu, ipotecat și concesionat pe termen lung? Viitorul ...(I)

 

Ce e vinețiu, ipotecat și concesionat pe termen lung? Viitorul ...

(I)

În data de 25 octombrie 2011, la vârsta de 90 de ani,👉 Regele Mihai I de Romania declara👈:

”Nu consider România o mostenire lăsată de părinții noștri, ci o țară luată cu împrumut de la copiii noștri”.

Diametral opus acestui imperativ moral și legal, puterea politică actuală a făcut împrumuturi pe termen lung care au ipotecat viitorul copiilor și al nepoților noștri. Fără să știm în ce găuri negre s-au scurs, peste 60 de miliarde de euro au încărcat această notă de plată, în mai puțin de doi ani. Alte zeci de miliarde de euro au fost aruncate pe fereastră, sub cuvânt că se susține „lupta” contra plandemiei. De exemplu, fondurile de asigurări de sănătate, pe care le alimentează fiecare plătitor de contribuții de asigurări sociale de sănătate (CASS), sunt de cca 15 miliarde de euro, în fiecare an. În doi ani de plandemie, numai aceste fonduri înseamnă 30 de miliarde de euro.

Nu se știe cum, dar în ciuda acestui munte de bani colectați de la noi sau împrumutați de aiurea, cu dobânzi imense (și cu comisioane pe măsură, pentru aranjori), sistemul românesc de sănătate este mereu sub-finanțat, mereu în contra-timp, mereu în plină penurie de medici, de personal sanitar, de locuri în spitale, de paturi de terapie intensivă, de medicamente și de proceduri medicale.

Pentru cei care încă mai au încredere în rațiune și logica, este de neînțeles cum de a fost capabil sistemul sanitar românesc să înghită acest Amazon de bani, de vreme ce, în ultimii doi ani, a funcționat la doar 20-30% din capacitate. Poate că a trecut neobservat acest „amănunt”, dar corifeii „luptei” cu pandemia au decis concentrarea întregului sistem spitalicesc pe tratamentul anti-c…, milioane de oameni fiind ținuți la porțile spitalelor, pe motiv că nu sunt cazuri urgente.

O explicație bună ar putea fi afacerile veroase făcute pe „temeiul” pandemiei, cu produsele/serviciile-vedetă ale vremii (măști, combinezoane, vakseenuri, teste) sau cu comisioanele consistente plătite în sistem, mai ales în condiții de conflicte de interese. Mă refer, de exemplu, la medicii sponsorizați de producători și la medicii care sunt, în același timp, și patroni de laboratoare, dar mă refer și la influencerii și la presa plătită de guvern pentru a menține panica și pentru a da vina pe conspiraționiști pentru incendiile de la ATI și pentru dezastrul umanitar recurent, reaprins cu fiecare val pandemic.

O altă explicație bună ar putea fi majorările excesive și nejustificate de salarii ale personalului sanitar, cu aparenta misiune de a duce mai departe (practic, la infinit), narațiunea bolii incurabile și nesfârșite. Cu toate că multe spitale au lucrat chiar și la 20% din capacitate mai toată perioada plandemiei, decontările (plățile) de la fondurile de asigurare de sănătate au fost integrale, ca și când lucrul ar fi fost la 100% din capacitate.

Chiar și așa, banii acumulați din munca noastră și cei împrumutați amanentând viitorul copiilor și nepoților noștri au fost mult prea mulți pentru a putea fi tâlhăriți doar în „incinte” domestice. Marea majoritate a acestor vagoane de bani au fost basculate în străinătate, prin diverse scheme de externalizare a profiturilor. Este suficient să observați ceea se întâmplă în industria și distribuția de medicamente. Produsele care se pot realiza în România nu sunt autorizate. Pur și simplu, sunt blocate. Medicamentele care pot avea efect terapeutic și care se găsesc în farmacii nu sunt permise în tratament (unii medici riscându-și cariera pentru că le folosesc, din rațiuni de necesitate a salvării de vieți), întrucât nu sunt trecute pe protocoalele sanitare. În schimb, medicamentele scumpe, ba chiar medicamentele contra-indicate de OMS, sunt impuse de protocol, în ciuda ineficienței. Totul birocratic. Totul pe foarte mulți bani din sponsorizări. Totul pe tăcerea vinovată a oamenilor din sistem și pe fondul aplauzelor prelungite, călduroase, ale influencerilor bine garnisiți cu sponsorizări.

Avocat Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Realitatea bate filmul și, mai ales, scenariile plandemice

 

Realitatea bate filmul și, mai ales, scenariile plandemice

Am nenumărate întrebări și cereri de sfaturi juridice în mesaje private. Nu pot răspunde tuturor, sunt zeci de mesaje pe oră. Încă nu am fost înlocuit de un algoritm sau de vreo aplicație... Nu pot da sfaturi juridice pe feisbuc. Nu pot da sfaturi medicale pe feibuc - evident, nu am astfel de competențe.

Astfel că o să încerc câteva răspunsuri telegrafice la întrebări repetitive (faptul că e vorba de repetitivitate înseamnă că întrebările reflectă un fenomen).

1. Ce să fac dacă mi se refuză accesul la serviciile de pașapoarte ori de evidența populației sau la alte ghișee de instituții publice unde trebuie să fiu prezent personal pentru a-mi ridica pașaportul, cartea de identitate, cardul de sănătate, actele de proprietate, codurile fiscale etc., pe motiv că nu am zertifikat/nazipass?

R: faceți plângere penală pentru abuz în serviciu și furt; faceți cerere de ordonanță președințială de obligare a instituției publice la eliberarea de urgență a documentului; nu numai că e vorba de proprietatea dvs. asupra acestuia, dar este o condiție obligatorie de a călători în străinătate, de a intra în instituții publice, de a semna acte juridice, de a vă identifica, de a semna contracte, de a deschide conturi bancare, pe scurt, de a exista în societate, deci nimeni nu vă poate refuza așa-ceva.

2. Dacă nu mai pot beneficia de asistență medicală (nici la medicul de familie, nici în clinici, nici în spitale) sau de medicamente compensate/gratuite și nu mai pot fi alături de apropiații internați în spitale pentru că nu am nazipass (sau pentru că Arafat a suspendat accesul la sistemul sanitar al celor care nu sunt „urgențe”), pot stopa plata CASS?

R: dacă suportați această contribuție prin reținere la sursă (angajatorul o reține din salariul brut și o virează - sau nu - la fondul CNAS), puteți da în judecată patronul și CNAS pentru a cere, pe de o parte, înghețarea plăților (prin ceea ce juriști numesc exceptio non adimpleti contractus - excepția de neexecutare a contractului de către CNAS) și, pe de altă parte, restituirea tuturor plăților făcute cu acest titlu în ultimele 20 de luni, în care ați fost ținuți la distanță de sistemul sanitar sau la porțile spitalului, pentru că așa a diktat Arafat, prin protocoale și „recomandări”. Dacă plătiți direct această contribuție, pentru că sunteți persoană care realizează venituri din activități independente, notificați CNAS despre înghețarea plăților și așteptați să vă dea în judecată. Apărați-vă cu argumentele de mai sus.

3. Ce să fac dacă băncile sau fiscul nu îmi permite prezența fizică pentru a achita rate sau datorii la stat, pentru că nu dețin nazipass?

R: aveți dreptul să notificați banca/fiscul de înghețarea pe termen nelimitat a plăților, pentru cauză străină de voința voastră; în plus, retrageți de urgență banii din bănci și plasați-i în alte instrumente financiare sau, pur și simplu, țineți-i la saltea.

4. Ce să fac dacă nu mi se mai permite accesul fără nazipass la Dedeman, Hornbach și celelalte super-marketuri de bricolaj?

R: Boicotați-i. Nu are sens să îi dați în judecată, conform celor de mai sus.

Notă importantă: cele de mai sus sunt considerații teoretice; nu sunt sfaturi juridice; nu e sigur că vor fi eficiente; dar, șansele sunt zero doar în cazul în care nu faceți nimic (sau, după caz, vă buluciți cu sutele de mii pe zi la centrele de vaccinare, ridicând și mai sus riscul de creștere a indicelui de infectare).

Avocat Gheorghe Piperea

Avocat Elena Radu - Fiți atenti!!

 

Fiți atenti

Aceasta hotărâre cum motivează ce este cu drepturile și cu libertățile, de la pag 58 încolo spune cu alte cuvinte ca certificatul verde incalca orice tratat privind drepturile și libertățile fundamentale.

Motivarea in sine este un contraargument pentru votarea oricărei legi pentru introducerea certificatului verde.

Presa care a vorbit pana acum este plina de amenzi, dacă nu știați.

Le-a dat CNA ul ca nu au fost copiii cuminți.

Asa ca luați frumos link-ul, pozele și distribuiți pe tot netul și pe toate rețelele de socializare.

Atata timp cât mai putem, nu vom renunța.

Iar, pumnul în gura la presa nu înseamnă că noi nu putem sa mediatizam normalitatea.

Sentinta Curtii de Apel Bucuresti care a anulat 3 HG uri

De la pagina 39 este motivarea.

O hotarare suberb motivata. Cititi, nu o sa regretati.

Un judecator care nu a uitat ca este judecator si care ii este rolul in societate.

Totodata, nu a uitat nici care sunt tratatele privind drepturile fundamentale si ce este cu ele.

Cititi de la pag 58

Avocat Elena Radu

Avocat Profesor Universitar Doctor Gheorghe Piperea - Dreptul Comercial și Arbitrajul Internațional

În dreptul comercial și în arbitrajul internațional considerăm des că o sursă complementară de reglementare, de îmbogățire a dreptului pozitiv (=dreptul aflat în vigoare la un moment dat, pe un anumit teritoriu geografic) este cutuma, compusă din obiceiul locului și din uzanțele comerciale/profesionale. Ilustrativ spus, considerăm că tot ceea ce contravine uzanțelor comerciale cinstite înseamnă concurență ilicită și încălcarea drepturilor și intereselor consumatorilor. Interesant este că dreptul cutumiar este o parte importantă a dreptului internațional public. De exemplu, o consistentă „felie” de reglementare a statutului și competențelor Curții Penale Internaționale de la Haga este compusă din drept cutumiar*. Înainte să vă pierd în amănunte tehnice, vreau să vă mai spun că, timp de sute de ani, dreptul românesc medieval a fost un drept cutumiar (istoricii dreptului îl numesc, sugestiv și emoționant, „dreptul pământului”). Disputele civile erau tranșate de înțelepți satului („oamenii buni și bătrâni”) în baza acestei colecții de tradiții, după proceduri care ne apar azi ca fiind foarte, foarte interesante în lumea neo-medievală de azi – jurământul cu brazda în cap, marturia cu fierul încins în mâini (ordalii) și ierarhizarea credibilității martorilor sau meșterilor**.

Tehnic, acest tip de drept cutumiar este definit prin dictonul latin „opinio juris sive necessitatis” - opinia legală este echivalentă cu necesitatea, adică, este egală cu legea scrisă.

În doctrina anglo-saxonă recentă am întâlnit, însă, un înțeles cu mult diferit de cele de mai sus. Aș spune chiar cu mult mai interesant decât plicticoasele noastre dezbateri despre aptitudinea cutumelor de a crea drept***.

Opinio iuris sive necessitatis este definită drept CREDINȚA că o acțiune a fost realizată ca o executare a unei obligații legale (fără ca o astfel de obligație să fie, totuși, prezentă în lege).

Nu este vorba (numai) de o credință de tip religios. Este vorba de credință în sens de părere, de opinie, de oligo-rațiune.

„Mi se pare că e bine, mi se pare că e necesar, deci acționez”.

Dacă vede pe cineva în stația de metro lungit pe jos, și nimeni nu dă semne că i-ar păsa, subiectul trece oarecum jenat peste moment, cu justificarea că, cel mai probabil, respectivul e vreun bețiv (de vreme ce nimeni nu îl consideră altceva). Subiectul acționează ca atare considerând că e just să îl lase pe acel om să moară de AVC, fără a suna la 112. Dacă va avea mustrări de conștiință ulterior, va spune - am crezut că ceea ce fac este necesar și just; mai mult chiar, am crezut că fac ceea ce trebuie, pentru că oricine, în locul meu, ar fi făcut la fel.

Aceasta acțiune este în contrast, în răspăr cu acțiunea rațională, cognitiv justificată, și în disonanță față de comportamentul normal, obișnuit. Și, atenție, nu are nevoie de lege și nici de judecători. Subiectul nostru știe el mai bine ce e just și necesar.

Imaginați-vă, acum, ce poate face un subiect care nu doar că se lasă dus pe valul credinței/opiniei care este echivalentă cu necesitatea, ci este chiar inițiatorul și purtătorul respectivei opinii.

Credința mută munții, la propriu. Dărâmă cartiere. Pune sau smulge etichete. Transformă în fapt profeții prin simplul fapt că purtătorul opiniei echivalente cu necesitatea le rostește.

Credința creează dreptul. Credința înlocuiește dreptul.

Credința unora, minoritari, „elitiști”, se impune ca drept pozitiv (drept în vigoare) și sancționatoriu la adresa celorlalți (majoritari).

Captivi, obișnuiți cu supunerea față de autoritate (orice autoritate, chiar și cea impostoare sau nelegitimă), lipsiți de informația relevantă, oamenii nu chestionează această opinio iuris sive necessitatis, ignoră umplerea vidului legislativ cu credința echivalentă cu necesitatea, ascultă de profeți și salvatori auto-proclamați și concură la împlinirea acestor prorociri fast food. Ba unii chiar ajung să creadă la unison în fantasmele salvatorilor, să îi combată cu violență și dispreț pe „proștii” care nu cred, care se îndoiesc, care apelează la justiție pentru ca justiția să spună dreptul (jurisdictio) și să îl impună (imperio) și să le justifice ca niște glossatori medievali zicerile împleticite și scrierile iliterate, prolixe sau agramate.

Poate că această conotație anglo-saxonă a credinței echivalente cu necesitatea explică, oarecum, aberația și anomia în care ne afundăm tragic.

Avem de-a face cu hotărâri de guvern privind starea de alertă, anulate și declarate ilegale de instanțe. Prima hotărâre de instituire a stării de alertă a fost aprobată printr-o hotărâre a Parlamentului care a fost declarată neconstituțională de CCR, lăsând un pod interminabil de stări de alertă înnodate ca țigările lui Humphrey Bogart fără piciorul originar. Ultimele acte normative de „luptă” contra plamdemiei sunt emise de un guvern demis, fără atribuții în domeniul restrângerii drepturilor și libertăților. Avem zeci de hotărâri CNSU despre care justiția a spus că sunt, pur și simplu, inexistente, nefiind publicate în M. Of.

Și, cu toate acestea, majoritatea opiniei publice este dominată de această opinio juris sive necessitatis – credința că acțiunea smurdificatorului este justă, necesară, imună la condiționalitățile legale și la hotărîrile judecătorești. Credința că actele normative și împrumuturile nebunești ale bețivului care încă se visează premier și pozează în superman sunt pentru siguranța noastră. În fața crizelor (inventate, naturale, consecutive unor greșeli catastrofale de gestiune a politicilor publice), judecătorul nu mai are atribuția de a spune dreptul (jurisditio) și nici pe cea de a impune dreptul (imperio).

„Nu mă opresc eu din cauza Constituției”.

Aceasta nu este doar o scăpare publică a porumbelului, generată de tensiunea momentului și de insistența iritantă a reporterilor.

Acesta este un fel cinic de a filosofa cu ciocanul, o știință voioasă care se impune cu forța sentimentului de teroare pe care îl generează zgomotul și vizualul ambulanței.

Ce se întâmplă în mass-media (este, nu este obligatoriu, este, nu este în vigoare) sau pe paginile de socializare (bule, news feed, zgomotul cartierului) este opinia care mută munții. Greșit, nelegitim, nociv pentru condiția umană, dar îi mută. Fuhrerii digitali nu numai că spun legea, ei sunt legea. Azi, propaganda este despre plandemie, mâine va fi despre hiper-inflație, poimâine, despre încălzirea climatică, peste un cincinal, despre transhumanism. Legea, statul de drept, drepturile și libertățile sunt obsolete. Cei care cred acum că și-au recăpătat libertatea printr-un cod QR și cei care speră că au câștigat niște drepturie eterne printr-o ideologie ipocrită a treziților (woke) vor experimenta pe propria piele opinio iuris sive necessitatis.

*o colecție de principii ale dreptului și ale eticii care constituie un fel de „ADN comun” al tuturor sistemelor legislative ale lumii civilizate, chiar dacă, în mod ipocrit, această formulă acoperă, de fapt, un imperialism juridic vestic, mai ales american; mai direct spus, e principial doar ce spun americanii că e principial

**gândiți-vă cum combat azi marile corporații acuzațiile bazate pe mărturii și expertize științifice – cu fact checkers și cu rapoarte științifice canonice, oficial de necombătut

***invit la reflecție asupra așa-numitelor „cutume judiciare”, care înseamnă preluarea și repetarea la infinit a unor motivări – sursă, corecte sau nu, comportamente ce își au sorgintea nu neapărat într-o preocupare respectabilă a magistraților pentru unitatea jurisprudenței, ci în comoditate; ca și marea noastră majoritate, și marea majoritate a magistraților gândesc stereotipic și emit judecăți prescurtate (euristice)...

Avocat Gheorghe Piperea - România Nesupusă

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea -- Așa cum am spus de multe ori până acum, lumea s-a întors cu fundul în sus!

 

Așa cum am spus de multe ori până acum, lumea s-a întors cu fundul în sus

Suntem în plin Wonderland, unde regina de cupă* aplică invariabil „soluția” decapitării ritualice tuturor celor care nu i se supun necondiționat, care nu ascultă de stăpân**.

Reperele morale, cândva sigure și stabile, generatoare de încredere, au pășit hotârât în tărâmul clarobscurului moral, pe câmpul nesfârșit de dincolo de bine și de rău.

Unii, ca Noam Chomsky, de exemplu, au devenit nu numai inversul lor. Au devenit oximoronul lor.

Să fii evreu de stânga, să fii reper de gândire politică de peste 50 de ani, să fii printre puținii oameni cu notorietate care să se fi opus ideologiei războiului, ideologie care se ocupă, în principal, cu fabricarea consimțământului (remember👉 Manufactured Consent, Chomsky, 1981) și

- să susții izolarea în lagăre a celor care aleg să nu își injecteze un ser experimental de efectele căruia nici producătorii nu sunt siguri (de vreme ce comercializează deja ideea celei de-a patra doze, cu titlu de double-booster), ba chiar

- să susții neutralizarea lor prin înfometare, este dincolo de orice logică, este un lamentabil amurg al zeilor.

Ceea ce nu înțelege regina de cupă* este faptul că neutralizarea reperelor morale determină distrugerea încrederii, liantul social fundamental și peren al societății. Distrugere încrederii înseamnă destrămarea societății, aneantizarea civilizație. După căderea imperiului roman, întreaga Europă a fost aruncată în haos și întuneric pentru cel puțin 8 sute de ani. Pentru cei care nu au înțeles încă asta, să înțeleagă acum – banii, brandurile, națiunea, statul de drept, corporația, motivația războiului, totul are ca fundament încredere. Nimic nu rămâne în viață în lipsa încrederii. Templul în care acum sunt venerați ultra-oamenii care și-au construit rachete în formă de falus pentru a fugi în cosmos va fi distrus, nu va mai rămâne piatră pe piatră. Nenorocirea este că vom pierde și vom suferi noi, în primul rând, noi, oamenii normali și obișnuiți.

*aka, fuhrerii digitali ai gafam, partenerii lor de cartel din big pharma și big finance, precum și cei care îi controlează pe toți, ca pe niște păpuși informatice

**mă întreb ce poziție au luat membrii legendarei trupe rock Metallica față de acest apartheid sanitar global și față de această societate a supunerii necondiționate față de niște nebuni și impostori; una dintre piesele lor cele mai teri este Master of puppets (Stăpânul marionetelor); referenul este master, master, obey your master …

Notă - am vrut să atașez un text și un👉 video care conține declarațiile recente lui Chomsky. Feisbuc nu îmi permite să îl atașez, pentru că cică „încalcă standardele bla, bla”. Asta e, găsiți voi declarația, e destul de vizibilă pe net.

Avocat Gheorghe Piperea