Să vă mai spun o dată ceva despre una dintre cele mai grave consecințe ale colectării datelor cu carter personal: identitatea digitală.
La nivelul UE se lucrează intens, dar insidios, la proiectul „portofelului digital”, care va conține aproape tot ceea ce se poate spune despre o persoană: proprietăți, venituri, conturi bancare, comportament sanitar sau ecologic, (ne)supunere față de autoritate, suspiciuni de boală/zădărnicirea combaterii bolilor/spălare de bani, relații (extra)conjugale, opinii (in)corecte politic, (ne)plata datoriilor către bănci, furnizori de utilități, fisc, situația la zi a vakseenurilor și a procedurilor medicale, inclusiv a celor preventive etc. Nu doar că aceste informații, adunate într-un singur loc, vor putea fi accesate de orice entitate interesată să te evalueze conform ratingului/scoringului/creditului social, dar ele vor putea fi și traficate sau piratate, făcând ca viața ta, cel care accepți cu lejeritate să ți se creeze acest avatar digital, să fie (re)modelată după gustul stăpânului și după interesul politicianului/tehnocratului de incluziune/excluziune socială sau economică a ta. Pe de altă parte, fiind vorba de date culese și înmagazinate într-un sigur coș virtual, vor fi greșeli, erate, lacune, care vor putea face imposibilă identificarea persoanei „titulare” a portofoliului digital. Imaginați-vă o zi de sâmbătă, pe plaja din Tenerife, unde vreți să vă bucurați de liniște sau, au contraire, să vă faceți de cap. O singură virgulă greșită de Tanța de la „ghișeul de la etajul doi unde se depun formularele fiscale online” vă face imposibilă identificarea voastră. Până luni, când se întoarce Tanța din uichend, sunteți în afara lumii, cu totul: nu existați, pur și simplu. Sau imaginați-vă că sunteți cu 3 kile mai gras decât limita maxima admisă de legea privind amprenta de carbon (care se discută acum în Parlamentul UE, btw) ori că i-ați dat din senin 2 mii de lei mamei voastre pensionare ori că s-a descoperit, la 5 ani distanță, că nu ați plătit o rovinietă (ați plătit-o, dar nu a operat-o corect în sistem Tanța) – totul se blochează, pentru că deveniți automat suspect. Dar dacă toate aceste date ajung pe mâna hackerilor ruși, care vor vedea că ați făcut donații pentru înarmarea Ucrainei, ce credeți că veți putea păți?
Pricepeți acum de ce este necesar ca, ori de câte ori puteți, să evitați să dați autorităților (inclusiv la recensământ ori la injectarea cu seruri experimentale) sau multinaționalelor datele voastre cu caracter personal? Da, e adevărat, aproape tot ce le trebuia s-a luat deja de la voi/noi, din comoditate, din obligație, prin furt etc., dar nu merită, totuși, să conștientizați pericolul, pentru a putea să îl minimizați în viitorul apropiat?
