De mai mult de 10 luni, Guvernul României se străduiește să modifice legea sistemului public de pensii. Și fostul, și actualul ministru pededist al muncii și protecției sociale, au amețit total opinia publică, dar mai ales pensionarii, cu miriadele de variante ale acestui proiect, cu promisiunile lor de lapte și miere și cu asigurările de bune intenții, pe care nu le mai crede nimeni.
În tot acest timp, establishmentul penelist-pesedist pare a fi făcut uitate dispozițiile unei legi din 2019, pentru care s-a făcut mare tam-tam la vremea edictării sale și care a fost promulgată cu laude de sine de președintele (greșit) ales al țării: Legea nr.127/2019 privind sistemul public de pensii.
Legea prevede o majorare a punctului de pensie de la 1442 la 1775 lei, ceea ce corespunde unei majorări nominale a pensiei cu cca 21%.
În mod normal, această majorare ar fi trebuit să fie acordată încă de la data de 1 septembrie 2020.
Numai că, pe motiv de pandemie și de lipsă de bani*, această majorare a fost succesiv amânată, prin două ordonanțe de urgență.
În mod normal, după mai multe evenimente legislative și jurisdicționale care denotă eșecul guvernului în gestionarea banului public, dar și cinica opoziție a politicienilor de la putere la punerea în practică a acestei legi, intrarea în vigoare a Legii nr.127/2019 privind sistemul public de pensii este preconizată a se întâmpla în data de 1 septembrie 2023, adică peste fix o lună și o zi.
Evident, cu condiția ca guvernul Ciolacu să nu emită din nou vreo ordonanță de urgență de amânare ...
Parcursul legislativ-birocratic al acestei operațiuni de neutralizare a unei legi este o adevărată odisee pe invers (adică, fără nimic glorios și civilizator, căci a fost ghidată doar de obsesia de a nu lăsa această lege să intre vreodată în vigoare).
Este ceva de-a dreptul halucinant.
Priviți:
1. Legea nr.127/2019 ar fi trebuit să intre în vigoare în data de 1 septembrie 2021, cu excepția art. 86 alin.(2) lit.b), care TREBUIA să intre în vigoare în data de 1 septembrie 2020, adică fix cu un an înainte. Textul respectiv este cel „vinovat” de majorarea punctului de pensie de la 1442 la 1775 lei.
2. Pe data de 18 august 2020, cu două săptămâni înainte de intrarea în vigoare a acestei majorări cu cca 21% a pensiilor românilor, Orban „cel bun” emite o ordonanță de urgență, cu nr. 135/2020, prin care textul legal mai sus evocat este modificat, în sensul că punctul de pensie ESTE, de la data de 1 septembrie 2020, în valoare de 1442 lei. Deci, majorarea la 1775 lei este eliminată. Printr-o simplă ordonanță de urgență, niciodată aprobată de Parlament, Guvernul a răpit pensionarilor sume reprezentând cca 21% din pensia anterioară anului 2020, procent care ar fi putut acoperi măcar în parte rata enormă a inflației la produsele de bază din și de după pandemie. Și acest furt durează deja ce 3 ani.
3. Cîțu bagă și el capul în poză și, printr-o a doua ordonanță de urgență, cu nr. 8/2021, intrarea în vigoare a Legii nr.127/2019 este amânată pentru data de 1 septembrie 2023.
4. Un proiect de lege de aprobare a OUG nr.135/2020 abroga art. 42 din această OUG, mai precis, textul care elimina majorarea punctului de pensie de la 1442, la 1775 lei. Se revenea, deci, la forma inițială a art. 86 alin.(2) lit.b) din Legea nr.127/2019. Părea a se se fi făcut un dram de dreptate pensionarilor. Numai că:
5. Această lege A FOST ATACATĂ DE GUVERN la Curtea Constituțională. Așadar, guvernul acestei țări, care „luptă” cu pandemia, cu sărăcia, cu inechitățile sociale, care desființează pensiile speciale în 30 de zile (+ 30 ani... ) și care se ocupă atât de eficient de aziluri de bătrâni și de persoane cu dizabilități fizice sau mentale încât le închide pentru a nu se mai vedea fluviul de crime și hoții din sistem, se opune majorării cu 21% a pensiilor amărăștenilor; în același timp, reușește cumva să dea bani cu nemiluita pe seruri „imunizatoare”, armament, refugiați, ajutoare de stat pentru corporații, salarii exagerate în raport de merit în sistemul public, și sute de mii de posturi și zeci de agenții/autorități complet inutile.
6. Curtea Constituțională ADMITE sesizarea guvernului și declară neconstituțional acel proiect de lege care, timid, readucea în patrimoniul pensionarilor acea majorare de cca 21% a punctului de pensie. Este chiar prima decizie pronunțată în anul 2021, după o complicată perioadă de sărbători în care banii de pensie & salariu (30 de mii de amărâți de euro...) nu fuseseră suficienți pentru smeritele vacanțe în Bali. Decizia CCR nr.1/2021 👉se găsește în linkul👈 . Cu un argument de tip sofistic, CCR a spus că trecerea înapoi la punctul de pensie de 1775 lei s-ar fi putut întâmpla doar dacă OUG nr.135/2020 ar fi fost în întregime respinsă; or, proiectul legii de aprobare a abrogat un text al respectivei OUG – „abrogarea modificării nu repune în vigoare norma juridică supusă modificării în redactarea sa anterioară acesteia” (știu, vi se pune mintea pe bigudiuri cu asemenea expresii, dar așa „vorbește” onorata curte).
7. Din ianuarie 2021 și până azi, acest proiect de lege este prin sertarele Parlamentului. Nu s-a obosit nimeni să repună legea de respingere a OUG nr.135/2020 în discuție, în ciuda dispoziției CCR.
Riscul major pentru securitatea circuitului juridic este acum ca Legea nr.127/2019 să intre în vigoare în data de 1 septembrie 2023, dar FĂRĂ modificarea punctului de pensie, pentru a ajunge, în sfârșit, la valoarea de 1775 lei.
DOAR DE AICI ÎNCOLO se poate vorbi de o majorare justă a pensiei, pentru a fi pusă în acord cu inflația.
Faptul că din ianuarie 2023 punctul de pensie este de 1785 lei nu înseamnă decât că s-a camuflat un furt.
Așa cum se poate observa, statul român și prostrocrații cinici care l-au ocupat se „luptă” de nu mai pot pentru pensiile românilor, numai că, deocamdată, au reușit doar să producă vorbe, hârtii și subiecte de „tocșou” la tv.
Ce pot face românii vizați de aceste majorări de pensii promise de legi inaplicabile?
Să dea în judecată statul, în procese colective.
Ordonanța de urgență nr.135/2020, cea care anulează majorarea pensiei, poate fi anulată în contencios administrativ, întrucât este anti-constituțională și încalcă și CEDO, conform căreia o „lege nu este lege în sensul Convenției dacă nu este clară”.
Odată cu atacarea acestei OUG la Curtea de apel, se pot cere despăgubiri, constând în suma samavolnic refuzată la plată în toată această perioadă de tergiversări (36 de luni), până la plata efectivă (probabil, încă 36 de luni).
Nu uitați să cereți, în condițiile art. 16 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, TOATE aceste despăgubiri și de la conducătorii guvernului, de la miniștri responsabili și de la șefii parlamentului din toată această perioadă.
În final, precizez că am pe rol o astfel de acțiune, în numele a cca 80 de pensionari. Procesul durează de peste doi ani ...
*lipsa de bani la buget nu este un motiv de amânare la plată (sau de anulare a obligației statului față de cetățeni), ci o probă a proastei administrări a banului public; pe de altă parte, pensiile sunt creanțe ale pensionarilor asupra sistemului public de pensii, pe care l-au alimentat în perioada de activitate (cu CAS), motiv pentru care nu se poate refuza plata unor părți din aceste creanțe pe motiv de lipsă de bani; dacă ar fi așa, înseamnă că și datoriile pe care le avem noi la bănci, la companiile de utilități, la fisc etc. ar putea fi refuzate/amânate la plată pe motiv de lipsă de bani ...
