Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - Situația irigațiilor la nivel național – grad de acoperire, strategii naționale comparative cu alte țări europene

Am trimis o interpelare oficială Ministrului Agriculturii privind situația sistemului de irigații din România.

Turbulențele atmosferice din ultimele decenii afectează grav agricultura românească, iar lipsa unei rețele moderne de irigații pune în pericol securitatea alimentară a țării.

L-am întrebat pe ministrul Florin-Ionuț Barbu care este stadiul real al infrastructurii de irigații, ce investiții s-au făcut în ultimii ani și cum se compară România cu țări precum Franța, Germania sau Spania.

România nu-și mai permite întârzieri și promisiuni goale. Fermierii au nevoie de soluții concrete și de sprijin real!

Voi urmări răspunsul cu maximă atenție. Este timpul ca agricultura românească să devină prioritate națională.

#Interpelare #Irigatii #Agricultură #AUR #SilviuGurlui

------

Întrebare

Către Domnul, Florin - Ionuț Barbu, Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

De către: Domnul Silviu-Octavian GURLUI, deputat AUR în circumscripția electorală nr.24 Iași

Subiect: Situația irigațiilor la nivel național – grad de acoperire, strategii naționale comparative cu alte țări europene

Stimate Domnule Ministru,

Având în vedere impactul agravant al schimbărilor meteorologice mai severe asupra agriculturii românești și rolul esențial al sistemelor de irigații în menținerea productivității și securității alimentare, vă adresez această interpelare pentru a solicita o prezentare detaliată a stadiului actual al infrastructurii de irigații din România, precum și a direcțiilor strategice viitoare asumate de minister.

I. Situația sistemului de irigații în România

1. Care este suprafața agricolă totală irigabilă în România și ce procent din aceasta este în prezent funcțional?

2. Ce procent din capacitatea sistemului de irigații existent înainte de 1989 este operațional astăzi?

3. Care sunt regiunile geografice cele mai afectate de secetă și cât la sută din necesarul de apă pentru agricultură este acoperit în aceste zone?

4. Ce investiții s-au realizat în ultimii 10 ani pentru reabilitarea infrastructurii de irigații și cu ce surse de finanțare?

5. Ce obiective sunt prevăzute în Planul Național de Irigații și în Planul Național Strategic 2023–2027 cu privire la extinderea și modernizarea sistemului de irigații?

II. Resurse de apă și soluții pentru zonele deficitare

6. Care este necesarul anual estimat de apă pentru irigații în România, pe regiuni istorice (Moldova, Dobrogea, Muntenia, Oltenia, Banat, Transilvania)?

7. Ce surse de apă sunt disponibile la nivel național pentru susținerea sistemelor de irigații?

8. Ce strategii sunt avute în vedere pentru zonele unde resursele de apă sunt insuficiente – reutilizarea apelor, desalinizare, acumulări artificiale etc.?

III. Exemplu de bune practici europene – Franța, Germania și Spania

Pentru a sublinia urgența reformei sistemului național de irigații, este relevantă comparația cu alte state europene care au făcut pași importanți în această direcție.

- În Franța, aproximativ 6% din suprafața agricolă este irigată, beneficiind de strategii clare privind eficientizarea consumului de apă și subvenții directe pentru fermieri. Franța a investit masiv în rețele moderne, în digitalizare și în parteneriate public-private.

- În Germania, irigațiile acoperă un procent mai redus (2%), însă statul sprijină extinderea rețelelor prin politici verzi și sprijin financiar adaptat zonelor sensibile.

- Spania, aflată în condiții climatice similare cu regiunile sudice ale României, a dezvoltat un sistem extins de irigații, acoperind peste 20% din terenul agricol. Sunt utilizate intens acumulările, desalinizarea și tehnologii moderne de picurare, cu susținere financiară consistentă din fonduri UE și buget național.

Aceste exemple arată că este posibil, cu o strategie clară și cu voință politică, să construim un sistem eficient, adaptat condițiilor meteo-atmosferice secolului XXI.

IV. Contrastul cu România – Analiză critică

9. Care sunt diferențele majore dintre România și aceste state în ceea ce privește:

- gradul de acoperire cu irigații,

- investițiile publice în infrastructura agricolă,

- politicile de sprijin pentru fermieri,

- utilizarea fondurilor europene?

10. Care sunt cauzele principale pentru care România nu a reușit, în ultimele trei decenii, să refacă și să extindă sistemul de irigații?

Vă solicit respectuos un răspuns complet, însoțit de date oficiale, hărți, statistici și documente de strategie, care să permită o analiză comparativă clară între situația actuală a României și modelele europene funcționale, cu scopul de a îmbunătăți politicile și investițiile în acest domeniu vital.

Vă mulțumesc,

Silviu-Octavian GURLUI, deputat AUR, în circumscripția electorală nr.24 Iași

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - Cutremur de magnitudine 7,1 în zona Insulelor Tonga – un nou semnal tectonic în Cercul de Foc al Pacificului

 

Unda seismica a cutremurului de astazi resimtita si la Iasi de senzori (la ora 15:39); după ~ 20 de minute, ~ 16400 km. Cutremur de magnitudine 7,1 în zona Insulelor Tonga – un nou semnal tectonic în Cercul de Foc al Pacificului

Un seism puternic, cu magnitudinea 7,1, a avut loc astăzi în zona Insulelor Tonga, în Oceanul Pacific. Cutremurul s-a produs la o adâncime de aproximativ 10 km, într-o regiune cunoscută pentru activitate seismică intensă – așa-numitul Cerc de Foc al Pacificului.

Inițial a fost emisă o alertă de tsunami pe o rază de 300 km în jurul epicentrului, însă aceasta a fost ulterior ridicată. Din fericire, nu au fost raportate victime sau pagube materiale majore.

Evenimentul ne reamintește cât de activă rămâne placa tectonică din Pacific și cât de importantă este monitorizarea științifică riguroasă a acestor fenomene. În spatele fiecărui astfel de eveniment natural se află un lanț de procese geodinamice complexe, care trebuie înțelese și comunicate cu responsabilitate.

Cunoașterea salvează vieți. Vigilența, educația seismică și colaborarea internațională sunt esențiale.

#Earthquake recorded on the #RaspberryShake #CitizenScience seismic network. See what's shaking near you with the @raspishake #ShakeNet mobile app

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - Alt cutremur mare

 

Cutremurul din Myanmar este un strigăt de avertisment pentru România.

Pe 28 martie, pământul s-a cutremurat cu o forță uriașă – 7.7 pe scara Richter, în Myanmar. Falia activă Sagaing a eliberat o energie devastatoare, la doar 10 km sub suprafață. Mii de oameni au trăit coșmarul: clădiri prăbușite, străzi crăpate, vieți sfâșiate în câteva secunde. Semnele vibrațiilor propagate s-au resimțit la Iasi după aproximativ 10 minute.

Dar asta nu e doar povestea lor.

România, și mai ales Moldova, nu este pregătită. Regiunea Iașiului, unde falia transcarpatică intersectează vulnerabilități sociale și infrastructurale, este expusă. Cei mai fragili – copiii, bătrânii, satele fără acces la intervenție rapidă – ar fi primii loviți.

Ca deputat de Iași, voi iniția o reformă a sistemului de cercetare și inovare, care include inclusiv conceptul de Zonă Roșie Tehnologică (ZRT). Nu e doar un proiect – este o misiune de siguranță națională. Trebuie să investim în știință, infrastructură, simulări, rețele de alertare timpurie și educație practică pentru populație.

Ceasul ticăie. Myanmar ne-a arătat cum arată „prea târziu”. Să nu așteptăm propria tragedie ca să deschidem ochii.

#Cutremur #Myanmar #RomâniaPregătită #Iași #ZRT #SiguranțăSeismică #CercetareRomânească #TimpulEAcum #Solidaritate

#Earthquake recorded on the #RaspberryShake #CitizenScience seismic network. See what's shaking near you with the @raspishake #ShakeNet mobile app

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui

Claudiu Tănăselia - Nu toți astronauții s-au simțit bine în spațiu. Pentru primul astronaut japonez, misiunea a fost un calvar.

Nu toți astronauții s-au simțit bine în spațiu. Pentru primul astronaut japonez, misiunea a fost un calvar.

Primul astronaut japonez care trebuia să ajungă pe orbită urma să o facă la bordul navetei spațiale americane, însă explozia navetei Challenger a întârziat mult aceste planuri (un astronaut antrenat de agenția spațială japoneză avea să ajungă în spațiu abia în 1992).

Postul de televiziune nipon Tokyo Broadcasting (TBS) a decis să folosească o scurtătură, ocazie cu care spera să-și crească și audiența, așa că a plătit (cel puțin) $12 milioane companiei Space Adventures pentru a-l trimite, în 1990, pe Toyohiro Akiyama, un jurnalist, pe stația spațială sovietică Mir[1]. Nu avea să fie cea mai bună idee.

Toyohiro Akiyama nu s-a adaptat deloc la bordul Mir: se spune că unul din cosmonauții aflați la bordul Mir ar fi declarat că nu a văzut niciodată pe cineva care să vomite atât de mult[2]. În rapoartele zilnice pe care le făcea pentru TBS era evident că nu-i făcea deloc plăcere să se afle în spațiu[1]: abia aștepta să se întoarcă pe Pământ pentru a fuma și a recunoscut că nu și-a împachetat suficientă lenjerie intimă. După care, și-a cerut scuze pentru impolitețea din rapoartele zilnice. A mai avut de efectuat și unele experimente cu niște broscuțe, pentru elevii niponi, care îi urmăreau cu interes misiunea. A început să se simtă mai bine pe măsură ce se apropia întoarcerea pe Pământ.

În 10 decembrie 1990, după o săptămână petrecută la bordul stației spațiale Mir, Toyohiro Akiyama a revenit acasă, la bordul capsulei Soiuz TM-10, alături de cosmonauții Gennadi Manakov și Gennadi Strekalov.

Peste 5 ani, în 1995, Toyohiro Akiyama a renunțat la postul TBS, a divorțat și s-a retras în munți, la o fermă din prefectura Fukushima—pentru a cultiva orez și ciuperci organice. Din păcate, dezastrul de la centrala nucleară Daiichi din 2011 l-a obligat să renunțe și la această activitate[3].

Claudiu Tănăselia

Claudiu Tănăselia - Activitățile Extravehiculare în Spațiul Cosmic!

 

Nici activitățile extravehiculare nu se mai fac astăzi așa cum se făceau pe vremuri, dom'le...

Westar-6 este un satelit al companiei Western Union, lansat în 03 februarie 1984 de naveta spațială Challenger (misiunea STS-41-B), împreună cu satelitul indonezian Palapa-B2. Din păcate, propulsorul care trebuia să ducă sateliții pe orbită geostaționară, după ce aceștia au părăsit cala navetai spațiale, nu a funcționat, iar cei doi sateliți au rămas blocați pe orbita terestră joasă. În 16 noiembrie 1984, NASA lansează naveta Discovery în misiunea STS-51-A, care are printre obiective și capturarea celor doi sateliți blocați pe orbită și aducerea lor înapoi pe Pământ pentru reparații.

În imaginea de mai jos îl vedeți pe Dale Gardner, membru al echipajului STS-51-A, în momentul în care se pregătește să captureze, pe orbită, satelitul Westar-6, folosind un dispozitiv denumit Apogee Capture Device (ACD), sau, colocvial, "Stinger". Operațiunea este mai grea decât pare, pentru că satelitul are și o rotație în jurul axei de simetrie, deci astronautul care încearcă să-l captureze trebuie să anuleze mișcarea de rotație. După capturare, cei doi sateliți au fost plasați (manual) în cala navetei spațiale, care i-a adus în siguranță pe Pământ.

Observați că astronautul nu era conectat de vehicul cu un cablu de protecție, așa cum se întâmplă astăzi în activitățile extravehiculare. Asta pentru că Dale Gardner a folosit un dispozitiv denumit Manned Maneuvering Unit (MMU), montat costumului de astronaut, care îi permitea să facă astfel de manevre, departe de vehiculul care l-a dus pe orbită. Dispozitivul a fost folosit doar în 3 misiuni, după care a fost retras (din motive de siguranță). În prezent, costumele de astronauți sunt dotate cu astfel de elemente de propulsie, de dimensiuni mai mici, însă nu sunt folosite în mod curent, sunt acolo doar pentru cazuri de urgență.

Ce s-a întâmplat cu cei doi sateliți? Westar-6 a fost reparat și ulterior vândut companiei AsiaSat din Hong Kong, redenumit AsiaSat-1 (Western Union avea dificultăți financiare) și lansat din nou pe orbită în 07 aprilie 1990, de o rachetă chineză Changzheng-3. Palapa-B2 a fost și el redenumit Palapa-B2R și lansat din nou în 13 aprilie 1990, de o rachetă Delta II (6925-8). Ambii sateliți se află și astăzi pe orbită geostaționară, însă nu mai sunt operaționali.

Din păcate, astfel de misiuni de recuperare a sateliților cu probleme au fost excepția și nu regula pentru navetele spațiale, așa cum se dorea/aștepta, din cauza costurilor din ce în ce mai mari ale exploatării acestora.

Claudiu Tănăselia