În mod neașteptat, în ultimele 3 săptămâni am fost contactat de câteva ori de persoane care fie și-au pierdut apropiații în urma infectării cu agentul patogen, în ciuda faptului că se „imunizaseră” cu doza completă, fie sunt nemulțumiți sau îngrijorați că trebuie să aboneze la doze trimestriale de ser experimental/condiționat autorizat, pentru a-și păstra „libertățile” cumpărate în schimbul acceptului de a se înțepa. În plus, sunt dezamăgiți că s-au încrezut în autorități, în influenceri și în producătorii serului experimental/condiționat autorizat, care au dat ca sigure protecția personală și a persoanelor appropriate contra agentului patogen și extincția pandemiei, lucruri care nu s-au întâmplat de fel.
Toți m-au întrebat ce pot face într-o asemenea situație, mai ales că au semnat acea declarație tipizată prin care își asumă toate riscurile și răspunderile pentru această procedură medical invazivă și indirect obligatorie.
Precizez, mai întâi, că acea declarație preformulată, inevitabilă, nu are nicio valoare sau relevanță juridică, întrucât actele juridice ale particularilor nu pot încălca normele de ordine publică (din care fac parte atât legislația protecției consumatorilor, cât și Legea drepturilor pacientului nr.46/2003). Clauzele de nerăspundere din contractele comercianților cu consumatorii sunt interzise de lege, fiind considerate nescrise. Oricum, nu se poate accepta nici măcar la nivel etic, principial, ca un viol sanitar să fie acoperit de o declarație de acceptare data de o victimă căruia nu i se dă de ales. În ce privește problema ridicată, vă invit să faceți o analogie, printr-un exercițiu mental.
Dacă ați achiziționa un dispozitiv smartphone care nu funcționează decât ca un biet telefon sau un smart tv care nu poate fi utilizat decât ca un support pentru mileurile din sufragerie, ați pretinde înlocuirea și, în plus, despăgubiri. Și ați fi, desigur, furioși pe vânzător, făcându-l de ocară pe net, insta, feisbuc, oațap etc.
Dacă ați cumpăra niște țoale sau straie „de firmă”, care se rup sau se decolorează la prima purtare, ați face la fel.
Dacă ați plăti utilități și ați primi curent electric „cu cocoloașe” sau apă călâie sau semnal tv sau net slab/intermitent, ați face la fel.
Dacă ați cumpăra din alimentară sau chiar din supermarket cârnați expirați sau carne tocată pe care vânzătorul scrie că a prelungit durata de valabilitate peste termenul normal, prescris de producător, ați face plângeri la ANPC, la ANSVSM și chiar la parchet, pentru înșelăciune sau pentru punerea în pericol a familiei voastre. Oare nu ați face la fel și cu medicamentele, dispozitivele medicale și serviciile medicale?
De ce nu ar fi aplicabilă aceeași soluție în cazul serurilor experimentale/condiționat autorizate, care nu vă protejează, nu îi protejează pe ceilalți, nu vă asigură forme ușoare de boală sau tratament în afara spitalului, nu vă feresc de deces, nu duc la finalul pandemiei, ci la prelungirea acesteia, sunt vândute peste termenul de expirare (valabilitatea fiind prelungită administrativ, de birocrați, iar nu de producător) și sunt vândute pentru variante/mutații/tulpini curente, chit că sunt create pentru varianta originară, cea de acum un an?
Chiar dacă risc să fac această postare greu de parcurs, vă invit să analizați câteva dispoziții legale puse de mine într-o ordine care să respecte ideea de construcție a unui demers judiciar bazat pe responsabilitatea producătorului pentru deficiențele de calitate ale produsului său.
Art. 16. ȚÎn cazul produselor identificate sau identificabile cu defecte, producătorii şi/sau distribuitorii au obligaţia de a le retrage de pe piaţă, de a le înlocui sau de a le repara”. Notă - în caz de imposibilitate, consumatorul trebuie să fie compensat în mod corespunzător.
Art. 17 – 18: ”În cazul lipsei conformităţii […] constatate de consumator, acesta are dreptul de a solicita vânzătorului, ca măsură reparatorie, repararea sau înlocuirea produselor, în fiecare caz fără plată […]. Orice reparare sau înlocuire a produselor va fi făcută în cadrul unei perioade rezonabile de timp […] şi fără niciun inconvenient semnificativ pentru consumator, luând în considerare natura produselor şi scopul pentru care acesta a solicitat produsele.
Art. 23 lit.d): producătorul este obligat să oprească livrările, respectiv să retragă de pe piaţă sau de la consumatori produsele la care organele abilitate sau specialiştii proprii au constatat neîndeplinirea caracteristicilor prescrise, declarate sau care ar putea afecta viaţa, sănătatea ori securitatea consumatorilor, dacă această măsură constituie singurul mijloc prin care se pot elimina neconformităţile respective.
Art. 9: operatorii economici sunt obligaţi să pună pe piaţă numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate şi să se comporte în mod corect în relaţiile cu consumatorii.
Art. 2 pct. 21: este viciu ascuns - deficienţa calitativă a unui produs livrat sau a unui serviciu prestat care nu a fost cunoscută şi nici nu putea fi cunoscută de către consumator prin mijloacele obişnuite de verificare.
Nota 1 – într-un sens similar, aproape identic, este art. 1707 din Codul civil. Astfel, sunt considerate vicii ascunse acele deficiențe ale produsului care nu puteau fi descoperite de cumpărător, la data predării, fără asistență de specialitate. Sunt considerate vicii grave acele deficiențe ale produsului care îl fac impropriu utilizării conform destinației sale sau care, după caz, îi micșorează utilitatea ori valorea într-o asemenea măsură încât cumpărătorul, dacă le-ar fi cunoscut, nu ar mai fi fost de acord cu achiziția sa. Nota 2- așadar, în domeniul raporturilor juridice dintre comercianți și consumatori și, mai ales, în domeniul comerțului cu produse medicamentoase, nu este aplicabil vechiul dicton din dreptul roman, caveat emptor (cumpărătorul să ia aminte, să deschidă ochii), ci inversul acestuia – producătorul, importatorul, distribuitorul, prestatorul de servicii să deschidă punga pentru vicii ascunse și vicii de calitate.
Art. 3 lit.d): unul dintre principalele drepturi ale consumatorilor este cel de a fi despăgubiţi pentru pagubele generate de calitatea necorespunzătoare a produselor şi serviciilor.
Art. 12 alin.1-2 - consumatorii au dreptul de a pretinde […] remedierea ori înlocuirea gratuită a produselor şi serviciilor obţinute, precum şi despăgubiri pentru pierderile suferite ca urmare a deficienţelor constatate în cadrul termenului de garanţie sau de valabilitate; după expirarea acestui termen, consumatorii pot pretinde remedierea sau înlocuirea produselor/serviciilor care nu pot fi folosite potrivit scopului pentru care au fost realizate, ca urmare a unor vicii ascunse apărute pe durata medie de utilizare a acestora.
Art. 14 În cazul […] produselor nealimentare pentru care producătorul stabileşte termen de valabilitate/data de minimă durabilitate, care pot afecta viaţa sau sănătatea consumatorilor ori care prezintă abateri de la caracteristicile prescrise sau declarate, vânzătorul/prestatorul de servicii este obligat, la cererea consumatorului, să le înlocuiască de îndată, să le refacă sau să restituie contravaloarea acestora.
Art. 16 alin. 1 - consumatorul poate solicita plata unor despăgubiri, potrivit clauzelor contractuale sau dispoziţiilor legale, în cazul remedierii ori al înlocuirii produselor sau serviciilor necorespunzătoare.
Art. 5 alin.2: se interzice modificarea termenului de valabilitate/datei de minimă durabilitate sau a datei-limită de consum/datei durabilităţii minimale înscrise pe produs, pe etichetă, pe ambalaj sau, după caz, în documentele însoţitoare.
III. Pentru efect de disuasiune (descurajare), se pot solicita și daune punitive, în condițiile OUG nr.39/2017 privind acoperirea prejudiciilor cauzate consumatorilor prin încălcarea Dreptului UE în materie de concurență. O bază de date cu efectele adverse și cu faptele și situațiile concrete din care rezultă că produsul medicamentos nu este conform cu specificațiile tehnice si cu așteptările rezonabile ale consumatorilor sau că este expirat și comercializat după prelungirea administrativă a valabilității este imperios necesară pentru a salva vieți și destine.
Procese contra producătorilor, individuale sau colective, se pot face oricând, începând chiar de luni, 3 ianuarie.
De asemenea, se pot face plângeri la ANPC și cereri de trecere a cazurilor de vicii ascunse ale serurilor în registrul de farmacovigilență de la Agenția Națională a Medicamemtului, precum și la Agenția Europeană a Medicamentului. Toate aceste demersuri administrative sau judiciare se pot face individual sau în alianțe procesuale. De fapt, aceste demersuri sunt chiar obligatorii – în lipsa lor, oameni nevinovați, dar creduli, vor avea de suferit sau vor pieri continuând să achiziționeze serul experimental/condiționat autorizat și „siguranța” atât de cinic comercializate de alianța fascistoiodă stat progresist – corporații farma.
