Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Acordul comercial convenit verbal de Ursula von der Leyen cu Donald Trump!

 

După o scurtă perioadă de surpriză totală, în care toată lumea a încercat să găsească partea bună a acordului comercial convenit verbal de Ursula von der Leyen cu Donald Trump, reacțiile ulterioare la rece au devenit general critice și, pe alocuri, furioase. Unii agită chiar spectrul unei noi moțiuni de cenzură contra Ursulei - de exemplu, un lider al stângii, Manon Aubry, îi presează pe socialiști să semneze pentru moțiune.

Trebuie spus că acordul nu este încă parafat și nu este cunoscut de publicul european decât în coordonatele foarte sumare date pe rețelele sociale de Trump. Ca de obicei, Ursula nu este prea transparentă când e vorba de angajamentele financiare ale UE. Nu a fost nici în cazul Pfizergate, nu e nici în cazul NextGenerationEU. Iar sumele vehiculate de Trump sunt amețitoare: 750 de miliarde de dolari pentru energie și 600 de miliarde de dolari pentru investiții directe în SUA, în doar trei ani. Plus “o foarte mare sumă” alocată armamentului de importat de UE din SUA. Va fi aplicat un tarif comercial de 15% pe bunurile europene exportate în SUA (minus medicamente, avioane și alte produse care au avut șansa unui lobby eficient în administrația Trump). Va fi, în schimb, zero taxă vamală pe toate produsele exportate de SUA în UE - asta în condițiile în care UE umblă la creșterea taxelor vamale și a taxei pe amprenta de carbon la produsele importate de UE din țări terțe.

Se va menține tariful de 50% la oțel și aluminiu, ceea pare a fi nu un acord negociat, ci un contract de genul acceptării necondiționate a unei oferte de nerefuzat…

Având în vedere aceste sume și taxe, care au nemulțumit pe toată lumea (minus Dan & Bolojan, care obișnuiesc să spună “da, să trăiți”, în astfel de situații), liderii statelor membre au declarat fie că acordul e nemulțumitor (Tusk, Polonia), fie că Ursula și-a depășit mandatul (Bayrou, Franța, Merz, Germania).

De altfel, ieri, chiar Ursula și-a retras acordul cu privire la investițiile directe, de 600 de miliarde de dolari în 3 ani, realizând că așa ceva e imposibil de atins.

Este clar că acest acord nu va trece ușor de statele membre, iar Parlamentul UE și Consiliul vor sancționa cumva depășirea mandatului de către Ursula.

Administrația Trump va trece, rapid, la negocieri bilaterale cu statele membre, ceea ce a și anunțat, de altfel, din februarie 2025. De ce? Americanii se vor fi convins că administrația von der Leyen nu este un partner de dialog și negociere, întrucât nu are un mandat clar sau cel pe care îl are e limitat.

De aici, din blocarea unui acord comercial comun al UE cu SUA, consecința unor tulburări masive în zona bugetară UE, precum și o adâncire a crizei economice, mai ales din cauza prețului exorbitant al energiei.

Dar cel mai important este că ideea transformării treptate, insidioase, a UE în federație, va fi respinsă clar de decidenții politici și, mai ales, de masele populare.

UE este și rămâne o uniune economică a unor națiuni suverane, iar nu o federație care să se consolideze agitând pericole sanitare, climatice și militare și condusă prin frici și obsesii.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Contra – revoluția bugetară a Ursulei von der Leyen

Contra – revoluția bugetară a Ursulei von der Leyen

După îndelungi amânări și cu un stil haotic și chiar rizibil pe alocuri, Comisia Europeană a lansat ieri, 16 iulie 2025, proiectul de buget multianual al UE, pe anii 2028 – 2034.

În mod intenționat, resursele oficiale de comunicare ale UE au concentrat discursul pe „revoluția” pe care ar aduce-o cu sine acest buget, în valoare de 2 mii de miliarde de euro.

Suma în sine, însă, a ridicat imediat obiecții – de la 1,2 trilioane, la 2 trilioane, este vorba de un surplus de 800 de miliarde de euro, care trebuie asigurat de statele membre, prin majorarea contribuției la UE. Germania a spus deja că această suplimentare a bugetului este inacceptabilă. Franța, confruntată cu propriul deficit bugetar excesiv, a respins implicit ideea. La fel au procedat statele net contributoare la buget – Olanda și țările nordice. O eventuală creștere a taxelor sau crearea de taxe noi, pe care să le colecteze direct UE*, ar putea stârni valuri de mânie în statele membre, în rândul întreprinderilor și, mai ales, la cetățeni. Presa europeană reflectă deja reacții dure, furioase chiar, ale Consiliului, ale Parlamentului European și ale statelor membre.

De altfel, acest surplus nu este nici măcar o evoluție. Este o stagnare sau chiar o involuție. Cu o inflație prognozată de 37% în 7 ani, suma de 800 de miliarde de euro nu înseamnă decât un maxim de 10% în plus, în termeni reali. Uniunea Europeană are de rambursat, începând cu 2028, cei 650 de miliarde de euro împrumutați pentru a finanța programul NewGenerationEU (mecanismul de redresare și reziliență, utilizat pentru acoperirea consecințelor negative ale pandemiei de covid). Deci, “surplusul” e, de fapt, deficit bugetar excesiv.

De fapt, acest buget este o contra-revoluție, este înscrierea UE pe un drum îngust, cu sens unic, care poate duce la faliment sau la totalitarism.

Iată de ce:

1. Socialiștii au condiționat votul lor contra moțiunii de cenzură de săptămâna trecută și, implicit, pentru menținea Ursulei la putere, de menținerea neatinsă a Fondului Social European. Proiectul de buget multi-anual l-a desființat. Banii alocați protecției sociale și luptei contra sărăciei vor fi plasați sub umbrela unui mega – fond, denumit National and Regional Partnership Plans (NRPP), care va conține și fondurile de coeziune regională, și fondurile pentru agricultură. Acest NRPP înseamnă 48% din buget, adică, 960 de miliarde de euro. Conform declarațiilor date ieri presei de doi comisari europeni (Christophe Hansen, agricultură, Rafaelle Fito, dezvoltare regională), minim 300 de miliarde de euro vor fi alocați plăților directe făcute fermierilor și minim 218 miliarde de euro vor fi alocați plății directe către regiuni, restul urmând a fi alocat agriculturii și dezvoltării regionale prin intermediul diverselor scheme de sprijin. Roxana Mânzatu, comisar european pentru protecție socială, a declarat că a obținut promisiuni de la Ursula că minim 14% din buget va merge în protecție socială. În teorie, ar urma ca minim 280 de miliarde de euro să fie alocate protecției sociale și luptei contra sărăciei. Socialiștii vor râmâne, însă, cu teoria și cu promisiunile: în realitate, dată fiind unificarea articială a celor trei domenii de acțiune și finanțare într-un singur „plan”, câștigătorii acestui joc al alocării vor fi fermierii și regiunile. Ca de obicei, o treime din banii europeni vor merge către agricultură și 20% vor merge către regiuni. Restul va râmâne de alocat protecției sociale și luptei contra sărăciei. Vorbim, deci, de cel mult 100 de miliarde de euro. Fondul Social European are azi valoarea de 147 de miliarde de euro...

În consecința, pentru a rămâne în funcție, Ursula le-a făcut o promisiune mincinoasă socialiștilor, pe care nu a onorat-o. Socialiștii au menținut-o în funcție degeaba. Urmează, deci, o nouă moțiune de cenzură, de data asta, de la socialiști.

2. În timp ce proiectul de buget tinde să văduvească agricultura și regiunile de aproape 200 de miliarde de euro, Ucrainei i se alocă un fond special, extrabilanțier, de 100 de miliarde de euro.

În timp ce protecția socială și lupta contra sărăciei sunt văduvite de aproape 50 de miliarde de euro, mai multe sute de miliarde de euro merg către înarmare.

3. Proiectul de buget conține și un Fond European al Competitivității, căruia i se va aloca un procent de 23% din buget, adică 460 de miliarde de euro.

Intersant este că, în cadrul acestui fond este ascuns bugetul pentru înarmare, unor state membre urmând a li se permite să utilizeze bani din acest fond cu titlu de cheltuieli militare. În plus, acestor state li se va permite să depășească deficitul bugetar maxim, de 3% din PIB, pentru a se putea încadra fără constrîngeri în trendul de creștere a cheltuielilor cu apartenența la NATO, de 5% din PIB. Precizez că România nu se află în rândul acestor stateme membre, ceea ce denotă incompetență și indolență ale decidenților politici actuali.

4. Problema enormă pe care o ridică acest proiect de budget este că, fără consultarea Parlamentului și fără acordul Consiliului, Ursula urmează a desființa sute de programe, unele dintre ele cu o anumită eficiență, altele cu o tradiție îndelungată și o experiență birocratică bogată (de exemplu, fondurile pentru agricultură).

Așadar, vorbim nu doar de concentrarea puterii, denumită și „comisionalizare” în presa europeană, ci și de evitarea mecanismelor democratice care implică Parlamentul și Consiliul în procesul decizional.

Aceasta este exact una dintre acuzațiile pe care le-am făcut cu ocazia moțiunii de cenzură de săptămâna trecută.

Presa oficială a aplaudat respingerea moțiunii, dar acum este plină de această acuză, care sună chiar mai rău decât formula din moțiunea de cenzură.

Majoritatea deputaților europeni care au luat atitudine în chestiunea proiectului de buget „s-au arătat deosebit de îngrijorați de propunerile care ar putea slăbi rolul autorităților regionale și locale în gestionarea fondurilor și care ar putea pune fermierii împotriva regiunilor sau regiunile împotriva guvernelor naționale” (apud euractiv**).

În lipsa unui control parlamentar și a participării la decizie a Consiliului și a autorităților naționale și regionale, suntem lăsați descoperiți față de trendul resimțit în ultimii 6 ani: un regres democratic foarte riscant și deranjant.

5. Proiectul de buget nu conține nimic liniștitor din perspectiva corupției, a deturnării de fonduri și a ineficienței cheltuirii banilor publici. Chiar și euractiv consideră că se fură***. Ceea ce zice și Curtea Europeană de Conturi. Ceea ce a zis și ex-ombudsman – ul european, Emilly O’Reilly, acum 2-3 ani.

Ceea ce ziceam și eu în moțiune.

6. Sumele alocate protecției sociale, agriculturii și coeziunii regionale vor fi partajate în 27 de pachete naționale, oarecum după principiul fondator al Mecanismului de redresare și Reziliență (PNRR). Precum se știe, accesul la acest gen de fonduri a fost condiționat de reforme și de respectarea statului de drept, unde “reforme” au însemnat tranziția climatică, net zero, digitalizarea și bancarizarea generalizate, prioritizarea drepturilor minorităților de gen și a migranților și alte nebunii ideologice, iar “statul de drept” a însemnat exact ceea ce a vrut Ursula să însemne. Ei bine, și aceste noi planuri de parteneriat național și regional (NRPP) vor fi gestionate după același tipar.

Nu știm care sunt valorile europene, dar știm sigur că un cerber al lor va putea decide oricând că un anume stat membru nu le respectă, și, deci, accesul la borcanul cu miere îi va fi fost interzis.

Nu mai știm exact nici ce anume înseamnă statul de drept, în accepțiunea Comisiei și a Ursulei. Nu de alta, dar Comisia și Ursula însăși au încălcat statul de drept, în varianta sa clasică, cea care presupune separația, echilibrul și distribuția puterii, drepturile individuale și libertățile cetățenești, libertatea de opinie și de consțiință, respectul tratatelor și al Constituției ...

Comisia Europeană este o instituție europeană care încalcă ea însăși statul de drept, ignorând cu grație rapoartele Curții de Conturi, disprețuind rolul Parlamentului și încălcând cu intenție decizii ale CJUE, așa cum am susținut în moțiunea de cenzură și cum probează documentele oficiale și faptele notorii.

Acești bani din noul buget european vor fi, precum se poate intui, la discreția Ursulei.

Nu ești suficient de incluziv cu minoritățile de gen și cu migranții, încalci. Ești prea incluziv cu săracii, antreprenorii, fermierii, încalci. Nu ești suficient de anti-climate change, încalci. Nu ești suficient de digitalizat și bancarizat, nu elimini suficient de rapid cash-ul, încalci. Nu te supui narativului oficial (minciuna bună, nobilă), încalci. Nu combați suficient de sever și prompt (în accepțiunea turnătorilor profesioniști și a ONG – urlor progresiste) conspiraționiștii, extremiștii și populiștii (termeni care înseamnă exact ceea ce Comisia Europeană vrea să însemne, iar nu ceea ce înseamnă etimologic și natural), încalci.

Notă: România este indexată ca statul membru UE cu cel mai mic nivel al democrației și al statului de drept din întreaga UE. Printre altele, calificativul a fost “meritat” din cauza anulării alegerilor, anulare fabricată de și de care au profit la maxim ... pro-europenii. Nu Ungaria și nici Slovacia vor fi oile negre ale fondurilor europene, ci România.

PS Ce vă spuneam despre Ursula? Că v-ați pus pe soclu un idol fals, cu ifose de țarină. Trebuie rapid forțată să coboare de acolo.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Pentru a maximiza șansele moțiunii de cenzură care se dezbate săptămâna viitoare, în plenara de la Strasbourg a Parlamentului European, scrieți-le euro-parlamentarilor pe care i-ați ales anul trecut, indiferent de culoarea politică, și cereți-le să voteze pentru moțiune și contra Ursulei von der Leyen.

 

Pentru a maximiza șansele moțiunii de cenzură care se dezbate săptămâna viitoare, în plenara de la Strasbourg a Parlamentului European, scrieți-le euro-parlamentarilor pe care i-ați ales anul trecut, indiferent de culoarea politică, și cereți-le să voteze pentru moțiune și contra Ursulei von der Leyen.

Moțiunea de cenzură contra Ursulei von der Leyen este o oportunitate, iar nu un scandal. Este un instrument democratic, constituțional, prin care executivul Uniunii poate fi tras la răspundere pentru greșeli, ilegalități și management discreționar al treburilor și al fondurilor publice. Face parte din principala misiune a (euro)parlamentarilor, adică, supravegherea, controlul și revocarea executivului în caz de incompetență sau fraudă.

Ultimii 6 ani, care acoperă și mandatul anterior al Ursulei von der Leyen, au fost plini de greșeli, eșecuri, politici publice prost orientate și chiar nocive ale Comisiei Europene. Au fost chiar fraude, precum și o decizie a Curții de la Justiție care a condamnat Comisia Europeană pentru lipsă de transparență decizională. De asemenea, în repetate rânduri, Curtea Europeană de Conturi a atras atenția că banii publici au fost greșit, ilegal sau chiar fraudulos cheltuiți, politicile publice fiind incerte ca finalitate. Comisia JURI a constatat recent că, împotriva tratatelor, Comisia Europeană a ocolit Parlamentul European atunci când a apelat la mecanismele de finanțare a programului de reînarmare a statelor membre ale UE. Cu toate acestea, un fel bizar de imunitate s-a așezat deasupra Comisiei Europene și a președintei von der Leyen, opinia publică având convingere că executivul UE este prea mare pentru a fi făcut responsabil din punct de vedere juridic, politic sau etic, de unde un periculos val de euroscepticism care străbate UE.

Cel mai periculos derapaj s-a întâmplat în plan constituțional. Comisia Europeană a acaparat treptat puteri și competențe pe care nu le are conform tratatelor uniunii. Le-a preluat atât de la statele membre ale UE, încălcând atribuțiile exclusive pe care tratele le acordă statelor membre și principiul subsidiarității în exercițiul atribuțiilor partajate, cât și de la Parlamentul European, încălcând principiul separației puterilor. Este un proces de centralizare și de concentrare a puterii care amenința construcția juridică a Uniunii Europene, pe care o poate transforma, prin acumulări treptate, într-o nouă uniune sovietică. Nu putem accepta „comisionalizarea” Uniunii Europene, căci riscăm alunecarea în alte experimente totalitare.

Dacă vi se pare mai eficient, alocați mesajul în funcție de grupul politic în care euro-parlamentarii se situează: PPE, S&D, Patriots, ECR, Renew, Greens, The Left, ESN, neafiliați.

Două exemple:

PPE (din acest grup fac parte și PNL și UDMR)

Programul Green Deal, irațional conceput, pe baze pseudo-științifice, și obsesiv pus în practică, a făcut ca în general economia UE și, în special, economiile mari ale UE, adică Germania, Franța, Italia, să stagneze sau chiar să regreseze. În ultimii 6 ani de domnie a Ursulei von der Leyen, Green Deal a dus către un faliment general, de la consumatori și întreprinzători, la statele membre.

Pactul privind migrația a adus în UE inclusiv imigranți ilegali și anomie socială (de fapt, haos frecvent în marile orașe ale UE).

Sancțiunile economice aplicate Rusiei au fost atât de prost concepute încât au avut se suferit, de fapt, economia UE și cetățenii, iar nu Rusia.

Acordul cu Mercosur (statele Americii de Sud, plus Mexic), impus de CE ca o compensație a pierderii resurselor din Rusia și Africa de Nord – Vest, va determina o situație și mai precară economic a fermierilor și a întreprinzătorilor europeni, în special, din România, Polonia, Franța, Italia și Spania.

S&D (din acest grup face parte PSD, Partidul Socialist din Spania fiind cel mai vocal)

Bugetul multi-anual pentru 2027-2034 prevede o reducere drastică a fondurilor alocate combaterii sărăciei și, de asemenea, realocarea unor porțiuni importante din fondurile de coeziune pentru cheltuieli de înarmare. Aceasta este nimic altceva decât abandonarea misiunii UE de a asigura un nivel de trai decent al cetățenilor și o apropriere treptată a regiunilor din punctul de vedere al dezvoltării. Plus o militarizare forțată, care contravine ideii fundamentale a tratatelor fondatoare, adică, bunăstarea prin pace și cooperare economică.

Ca să fie vizibil și pentru europeni, puneți traduceri în engleză, franceză, spaniolă, italiană sau germană ale acestui text pe paginile voastre.

Ca să poată avea efect, dați acest mesaj mai departe.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Affordable housing : cronica unui eșec birocratic anunțat al Comisiei Europene

 

Affordable housing : cronica unui eșec birocratic anunțat al Comisiei Europene

Astă vară, chiar în plenul de la Strasbourg al Parlamentului European, Ursula von der Leyen a prezentat un program de case la prețuri sau chirii rezonabile, pe care să și le permită orice cetățean european.

Adevărul este că situația locuirii în Uniunea Europeană este gravă. În orașele mari, prețurile și chiriile sunt prohibitive pentru oamenii din clasa medie, iar pentru cei 100 de milioane de europeni aflați la pragul sărăciei, sunt imposibile. Oamenii nu își mai întemeiază familii și nu mai fac copii mai ales pentru că nu au siguranța unui cămin, de unde riscul imens de îmbătrânire și reducere demografică.

Criza este agravată de două categorii de neo-feudali ai economiei de control și supraveghere în care s-a transformat așa-zisa piață unică europeană: marii proprietari de case și băncile ipotecare.

Există giga-fonduri, așa cum este, de exemplu, BlackRock, care dețin sute de mii de apartamente, pe care le cumpără la prețuri astronomice (cu consecința unei continue gonflări a bulei imobiliare) și le închiriază la chirii sufocante.

Grupul Signa, originar din Austria, este actualmente într-un faliment foarte fraudulos, generator al unui mare număr de falimente ale filialelor și afiliatelor sale – sunt peste 100 în Germania, cam 30 în Austria și nenumărate altele în Grecia sau chiar în România. De toate aceste companii sunt legați zeci de mii de oameni care încă așteaptă să își primească locuințele scumpe achiziționate pe credit de la Signa, cam ca în cazul românesc Nordis, dar la scară europeană.

Există, de asemenea, bănci și instituții financiare non-bancare deținătoare de mari portofolii de credite cu dobânzi mari și penalități ucigătoare, debitorii fiind captivi ai acestor credite și mereu în pragul ruinei.

Contribuie la supra-îndatorare și sărăcire și politica Băncii Centrale Europene de suplimentare permanentă a masei monetare, prin quantitative easing (relaxare cantitativă), cu consecința diluării puterii de cumpărare a omului de rând, ale cărui venituri nu țin pasul cu creșterile constante ale ratelor și ale chiriilor.

Evident, contribuie la pauperizare și politicile sanitare, climatice și războinice ale Comisiei Europene, precum și toleranța excesivă față de migrația ilegală.

Acestea fiind faptele, am zis atunci, în iulie, că programul Affordable Housing este bun, căci teoretic ar putea atenua gravitatea crizei de locuire (care este și una demografică). Așa că am așteptat să văd acest program explicat, detaliat concret și pus în practică. Am vrut să văd de unde se vor fi luat banii pentru finanțare, cum vor fi sprijiniți beneficiarii pentru a-și procura case la prețuri și chirii decente, cum vor fi susținute autoritățile locale și regionale, cu garanții și co-finanțări, pentru a construi sau achiziționa case pentru a le distribui beneficiarilor și, mai ales, care vor fi fiind criteriile de atribuire.

Numai că Affordable Housing nu va fi un program prea repede pus în practică. De fapt, treaba nici măcar nu a început. De-abia în ianuarie 2025, la nivelul Parlamentului European, s-a constituit o comisie specială, transpartinică, dedicată proiectului. Până să fie efectiv, programul trebuie să petreacă ani birocratici ... Deci vorbim, de fapt, de un fel de propagandă ieftină sau de un alt eșec al birocrației UE, deja anunțat*.

Oricum, nu toată lumea vede acest proiect cu aceeași ochi sau măcar cu bunăvoință.

Stânga, verzii și Renew vor case sociale, finanțate de UE și, desigur, construite și distribuite de UE, după regulile birocratice și oengiste afectate de bias – urile lor cognitive și ideologice. În concepția lor regresistă, prin eliminare, nu va fi vorba de case pentru studenți, tineri, familii tinere sau oameni normali, cu slujbe rezonabile (dar care nu își mai pot permite case pentru că prețurile au crescut constant în ultimii 15 ani, până la valori intangibile). Va fi vorba, mai degrabă, de case pentru imigranți și refugiați.

Acest tip de presiune ideologică va duce la acutizarea pericolului ghetoizării (deja vizibil în orașe mari, cum ar fi Bruxelles, Paris, Berlin, Madrid sau Barcelona). Enclavizarea și segregarea societății în cetăți medievale și periferii proletare, sărace și izolate, cu propriile culturi și ierarhii sociale, vor veni natural... Or, Uniunea Europeană ar trebui să fie un spațiu al libertății de stabilire și a bunăstării generale, și nu al zidurilor medievale.

De altfel, poziția acestor grupuri politice regresiste ignoră o clasă socială mereu opropsită, debitorii supra-îndatorați băncilor.

În concepția Grupului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni, din care fac parte, proiectul în sine ridică și pericolul încălcării (din nou) a principiului subsidiarității. Casele pe care să și le permită oricine, cartierele de case care să nu divizeze societatea și care să fie eficiente energetic și finanțarea trebuie să fie strict de competența statelor membre, iar nu a UE.

Din acest punct de vedere, se ridică și problema finanțării proiectului. De unde vor proveni banii?

Foarte probabil, din fondurile de coeziune.

Raffaele Fito, comisar european, a declarat marți, la reuniunea grupului de lucru din cadrul ECR referitor la acestor program, că până la finalul anului vom ști dacă aceste fonduri de coeziune pot fi utilizate de statele membre, de regiuni sau UAT – uri pentru case ieftine. Cu toate acestea, trebuie reamintit că tot Comisia Europeană a propus ca fondurile de coeziune, nu prea utilizate de state ca România, să fie reorientate către tranziția climatică, război și înarmare, lucru pre-aprobat de Parlament cu titlu de linii directoare bugetare pe 2027-2032.

Este foarte important de reamintit că există două firave soluții românești la problema locuirii și a supra-îndatorării. Mă refer la implicarea administrațiilor locale sau județene, la creditele ieftine și la închirierile cu drept de preemțiune practicate de Agenția Națională a Locuințelor, precum și la Legea dării în plată, al cărei autor sunt.

Interesant este că Planul Simion, care prevede case ieftine pentru românii lipsiți de resurse și garanții pentru credite, precum și dobânzi reduse la credite ipotecare și condiții umane pentru debitorii deja supra-îndatorați la bănci, a fost anunțat cu cel puțin o lună înainte de apariția acestui trend, vizibil și în Marea Britanie și în SUA. Ce au făcut românii „educați” și „pro-europeni”? Meme, glume proaste și hate la adresa populației de rând, ștampilată drept „pleava societății”.

Pentru că problema locuirii persistă, soluții de acest gen sunt necesare ca apa, mai ales că pot repune economia pe picioare și pot chiar asana activitatea bancară.

*Într-o primă fază (probabil, prin ianuarie 2026), va fi un depus un anteproiect de reglementare, intitulat INI report. Parlamentarii propun o schemă de reglementare, Comisia Europeană are la dispoziție un timp de reacție, după care poate propune (sau nu ...) un proiect propriu-zis de reglementare, după care urmează dezbaterea în comisiile Parlamentului, după care urmează dubla validare prin vot din partea Consiliului UE și a Parlamentului UE (care sunt co-legiuitori). Asta dacă nu intervin divergențe, ceea ce provoacă așa – numitul trialog, adică negocierea tripartită (Comisie, Consiliu, Parlament) a unui text comun. Toate aceste proceduri birocratice pot dura minim 2 ani de așteptare după data depunerii acelui INI report. Fiind vorba de un domeniu de competențe partajate UE – autorități naționale, trebuie respectat principiul subsidiarității, deci va fi vorba de o directivă. Va dura doi ani până când directiva va fi fost transpusă în legislațiile naționale. Deci, vorbim de minim 5 ani de parcurs ...

Hai Liberare!

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - În discursul său de convingere a Parlamentului European pentru un al doilea mandat de președinte al Comisiei Europene, Ursula von der Leyen a pronunțat un clișeu utilizat în filmele americane cu (hiper)eroi: “Nu lăsăm pe nimeni în urmă”

În discursul său de convingere a Parlamentului European pentru un al doilea mandat de președinte al Comisiei Europene, Ursula von der Leyen a pronunțat un clișeu utilizat în filmele americane cu (hiper)eroi: 

💥👉“Nu lăsăm pe nimeni în urmă”.👈💥

💥La un moment dat a zis și că cei ce nu vor prinde trenul nu vor fi așteptați,💥 dar asta nu s-a mai consemnat, că era în contradicție cu clișeul holiudian. 

Statistic, pe date Eurostat, în 2019, aproximativ 92,4 milioane de persoane din Uniunea Europeană (21,1% din populație) erau expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială. 

Notă: cele mai ridicate niveluri de risc de sărăcie și excluziune socială s-au înregistrat în Bulgaria (32,5%) și România (31,2%)…

Excluziune socială înseamnă nimic altceva decât abandon. Cel exclus social este cel lăsat în urmă. Este cel uitat pe peron… 

În primul său mandat, Ursula von der Leyen a lăsat în urmă aproape 100 de milioane de europeni. Ba mai mult, a reușit să adauge, la finalul anului 2023, încă 2,5 milioane de cetățeni abandonați pe peron. 

Dar datele oficiale ale Eurostat nu spun tot adevărul. 

Un recent sondaj la nivel european a relevat o situație mult mai gravă a sărăciei și sărăcirii. Sondajul a fost efectuat de Ipsos Franța, la solicitarea organizației Secour Populaire (ajutor popular). 

Aproape 3 din 10 europeni (29%) spun că se află în prezent într-o situație precară când vine vorba de toate cheltuielile lor.

Aproape 1 din 3 europeni (27%) declară că îi este foame, dar sar peste o masă

Munca nu mai este suficientă: 35% dintre europeni declară că veniturile din muncă nu le permit să-și achite toate cheltuielile.

Mai mult de 1 din 3 europeni (34%) au renunțat deja la tratamentul medical din cauza situației lor financiare.

Mai mult de 1 din 3 europeni (31%) spun că nu pot satisface nevoile de bază ale copiilor. 

Așadar, o treime dintre europeni sunt săraci : fac foamea, sudează datorii de la un salariu la altul, își trimit copiii la școală fără cele necesare, nu se mai tratează medical… 

O treime din cei 460 de milioane de europeni înseamnă cca 180 de milioane de oameni. 

Oare acești oameni s-or simți abandonați în gară, privind trenul cum pleacă în goană la 20 de secunde după ce ei au ajuns gâfâind pe peron, cu copii, cu seniori, cu căței și purcei după ei? 

Oare or fi atât de mulțumiți să vadă că trenul pleacă plin de migranți, vagoane de bani pentru războiul proxy al SUA cu Rusia în Ucraina, continente de bani pentru combaterea fenomenului natural și astronomic al schimbării climei sau pentru “lupta” cu pandemiile visate de Bill Gates? Oare or fi conștienți că au plătit cu falimentul personal și ruina proprie salvarea de la faliment a băncilor, a producătorilor de medicamente și pesticide, a constructorilor de mașini care mint cu softul privitor la emisiile de faz cancerigen NOx, a companiilor big tech care umplu cu zeci de milioane conturile comisarilor europeni? 

Oare or fi mulțumiți să vadă că establishmentul european se concentrează pe dreptul bărbaților de a avorta sau de a snopi în bătaie femei în ringul de box și pe invenția pronumelor potrivite pentru persoanele care nu sunt nici bărbați, nici femei, ci altceva? 

În legătură cu România, că tot vin frigul, facturile triple și medicamentele la prețuri duble și că tot a făcut guvernul Iohannis - Ciucă - Ciolacu treabă excelentă cu pensiile și salariile profesorilor… 

În 2019, România avea, conform INS, o rata a riscului de sărăcie sau excluziune socială de 31,2%, afectând 6 milioane de persoane. În 2023, rata a crescut la 38%, afectând 7,2 milioane de persoane.

Așadar, guvernele lui Iohannis, din 2019 încoace, nu numai că au lăsat pe peronul gării 6 milioane de persoane care așteptau trenul de ani de zile - au mai adăugat un surplus de 1,2 milioane de persoane, cu tot cu copii, seniori, căței și purcei… 

Ironie neagră - statistica din 2023 nu conține sutele de mii de oameni care au sărăcit în 2024, în condițiile în care am fost “salvați” de la plandemie de minunații Șică Orban, Vasilică Câțu, Ciucă “al nostru” (cel cu 4 milioane de euro aruncați pe o carte de poze) și Ciolacu, iar pensionarilor, cu puține excepții, tocmai ce li s-au înghețat sau redus pensiile, după ce au fost 4 ani mințiți că li se vor mări… 

Ce anume a crescut în acești ani? 

Numărul sinecurilor la stat: peste 300 de mii. 

Salariile sinecurilor, pensiile speciale. 

Ajutoarele de stat pentru corporații. 

Profiturile băncilor care au împrumutat statul, aceleași bănci care au fost salvate de stat de la faliment în anii 2009-2014, cu banii noștri. 

Miliardele aruncate de Arafat pe sistemul său de “situații de urgență”, miliarde ajunse în conturile amicilor săi. 

Miliardele aruncate pe vakseenuri. 

Zecile de miliarde aruncate pe armament și tehnică militară, unele învechite, unele rebuturi ale altora, altele donate slugarnic altora. 

Eh, dar câte s-ar mai putea spune…

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea 

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Stați, că nu e tot.(I)

 

Un proiect pe termen mediu și lung al birocrației UE, care s-a derulat pas cu pas, pe ascuns, printre picături și crize succesive ori suprapuse, este independența fiscală a UE față de statele membre. 

Odată cu noul mandat pe care și-l dorește Ursula von der Leyen și cu ocazia discutării bugetului UE pe anul 2025, acest scop nici nu mai este ascuns: se derulează la vedere, cu toată forța de panzer a majorității PPE (populari, așa zis de dreapta), S & D (socialiști - caviar) și Renew (neo-marxiști). 

Este de știut că bugetul de mii de miliarde de euro al UE este constituit din : 

(i) contribuția directă și explicită a statelor membre; o sumă reprezentând un procent din PIB – ul fiecărei țări membre merge anual la UE;  

(ii) fracțiuni din anumite taxe și impozite, pe care statele membre le colectează și apoi le virează, în anumite procente, la bugetul UE; așa este cazul : 

-taxelor vamale (trei sferturi din ele merg la UE), 

-al tva (un procent de 0,3% merge la UE), 

-al impozitului pe venit sau pe profit și, țineți-vă bine, 

-al noilor taxe și impozite generate de „lupta” UE cu schimbările climatice, respectiv, 

-taxa pe tranzacțiile cu certificatele de emisii de carbon, deja în vigoare de mai mult de 10 ani,

-taxa pe carbonul din emisiile instrumentelor cu care facem cald în casă, care va fi efectivă din 2025 (îi privește pe toți consumatori de utilități casnice) și

-taxa pe importurile de bunuri din state non-UE, fabricate cu tehnologii nepritenoase cu mediul), care va fi efectivă din 2026.   

Așadar, această sub-categorie de taxe înseamnă fix rezultatul invenției UE, care consideră că, plătind bani la împărăție, contribuim la răcirea globală sau, mai nou, la fixarea climei, ca să nu se mai schimbe. Cu ocazia acestei mărețe lupte, UE mai face și un piculuț de bani, dar noi nu ne supărăm, că UE ne protejează de viruși, cupole de foc, dictatori din est, conspiraționiși, dezinformatori și, mult mai nou, ne ferește de influența toxică a oamenilor sănătoși, cu logică naturală și cu bun simț firesc, adică de „medievali ne-evoluați”. 

Evident, aceste taxe și aceste costuri sunt suportate, la final, de contribuabilii și de consumatorii din statele membre. Aceiași cetățeni UE care, la nivelul lui 2019, erau într-o proporție de 20% săraci, iar azi sunt săraci în proporție de 30%. După pandemie, lupta cu schimbările climatice și implicarea în război, UE a generat un „supliment” de săraci de 45 de milioane de persoane. 

(va urma)

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Pe Euronews România se face știre din potențiala candidatură a lui Mario Draghi la președinția Comisiei Europene.

 Pe Euronews România se face știre din potențiala candidatură a lui Mario Draghi la președinția Comisiei Europene.

Mario Draghi poate fi un concurent serios pentru Ursula von der Leyen.

Pentru noi, europenii de rând, această posibilitate ar fi de groază. Ar fi ca și când am cădea din lac în puț.

Mario Draghi este un bancher-politician-șef de multinațională care a forfecat funcția de director executiv al Băncii Mondiale, jobul de vice-președinte al Goldman Sachs, demnitatea de guvernator al Băncii Centrale a Italiei, funcția președinte al Băncii Centrale Europene și demnitatea de premier al Italiei în timpul plandemiei.

Precum vedeți, sar în ochi “profesia” de șef de bănci centrale și ștampila de executiv în banca globală de investiții Goldman Sachs (vinovată de falimentul Greciei din anii 2009 și 2011 și hiper-beneficiară a ajutoarelor de stat de după falimentul Lehman Brothers).

Poate ați uitat, dar Mario Draghi este cel care a aruncat bani din elicopter în perioada 2014-2019, când a practicat cu sârg “relaxarea cantitativă”, adică scăderea puterii de cumpărare a euro pentru a salva (din nou) băncile de la faliment.

Din cauza lui Draghi (și, ulterior, a lui Macron, campionul împrumuturilor publice din plandemie), euro are azi o putere de cumpărare cu 60% mai mică decât cea din 2014.

Tot Mario Draghi este cel care a forțat procedura de “rezoluție” bancară, care înseamnă salvarea de la faliment a băncilor cu banii din depozitele bancare ale oamenilor, ale fondurilor de pensii și ale întreprinderilor - se numește bail in, dacă ați uitat. A fost pusă în practică în cazul Bank of Cyprus și al Bankia. Sute de mii de pensionari au rămas fără economiile de-o viață. Miliarde de euro li s-au confiscat pentru a salva niște bănci - zombies.

Tot Mario Draghi, este autorul expresiei whatever it takes (preluată de Macron sub numele de quoi qu’il en coute).

Orice este necesar pentru a ne atinge scopurile ascunse, va fi făcut: iată deviza tehnopoliticianului de tipul lui Draghi și al lui Macron (care e și el bancher, apropos).

Cel mai grav dintre toate: Draghi este cel care a introdus cea mai severă serie de măsuri obligatorii în plandemie. În Italia, vakseenarea nu doar că a fost obligatorie. A fost de-a dreptul nazistă. A falimentat, a sărăcit, a băgat la psihiatrie. A împrumutat Italia - și, prin PNRR, UE, deci și România - cu sute de miliarde euro, pe termene care se întind până în 2080.

Ex-președintele Comisiei Europene, Manuel Barosso, a devenit președinte al boardului în Goldman Sachs imediat după expirarea mandatului. Culmea ridicolului este că acest tip a și luat … premiul Nobel pentru pace în 2012.

(chiar, cum ar fi ca, la anul, să ne trezim că Ursula von der Leyen devine CEO al Pfizer și ia premiul Nobel pentru … pace?)

Deși este avocat de profesie, actuala președintă a BCE, Christine Lagarde, este bancher de bănci centrale de o viață întreagă - și va mai fi încă 30-40 de ani de acum încolo. Bancherii centrali nu au obiceiul să moară repede, ei au viață lungă și mandate interminabile: Isărescu are 75 de ani și nu pleacă nicăieri de la BNR, iar Draghi are 77 de ani și, iată, se pregătește pentru un mandat de 5 ani ca președinte al CE. La finalul mandatului va fi avut 82 de ani și 3-4 organe vitale transplantate pentru a continua la Goldman Sachs în 20-30 de ani glorioșiz

Bancocrația de tip Draghi - Macron - Barosso - Lagarde - Isărescu este expresia cea mai evidentă a dictonului ex-premierului Marii Britaniei, Margaret Thatcher: there is no alternative.

TINA.

Nu se poate fără bancocrați și, mai ales, fără gerontocrați. Asta e deviza banco-gerontocrației.

Warren Buffet, un multimiliardar nonagenar, a spus că banii înseamnă un război de clasă, iar clasa din care face el parte câștigă războiul.

It is a class war, and my class is winning - Warren Buffet dixit.

Sper că sesizați linia roșie bancară, tehnocratic - stabilă, gerontocrată, care leagă stăpânii banilor de lorzii războiului. De unde și conceptele de război sustenabil și de ierarhie a sărăciei, menținută prin “ordinea mondială liberală bazată pe reguli”.

Războiul este pace, ignoranța e putere, libertatea e sclavie.

Dacă vă doriți o lume care să nu mai fie la cheremul acestor moși acriți, stricați-le planurile. Anul acesta este crucial pentru umanitate. Puteți să îi trimiteți la groapa de gunoi a istoriei prin votul vostru. Nu prin boicot, prin vot.

Hai Liberare!

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea