Iulian Nicolae ŞUCHEA Avertizor în interes public - PORTUL CONSTANȚA NU ÎȘI PERMITE VULNERABILITĂȚI. ÎNTREBĂRILE TREBUIE SĂ PRIMEASCĂ RĂSPUNSURI.

PORTUL CONSTANȚA NU ÎȘI PERMITE VULNERABILITĂȚI. ÎNTREBĂRILE TREBUIE SĂ PRIMEASCĂ RĂSPUNSURI.

Închiderea Consulatului Federației Ruse din Constanța și expulzarea consulului rus au reprezentat una dintre cele mai importante decizii diplomatice luate de România în contextul războiului din Marea Neagră.

La scurt timp după acest moment, o dronă militară a ajuns în Portul Constanța și a explodat într-o zonă aparținând celei mai importante infrastructuri portuare a României.

Autoritățile au explicat că drona nu a avut ca țintă România și că incidentul s-a produs după pierderea controlului acesteia. Această explicație clarifică intenția declarată, dar nu elimină întrebările privind securitatea infrastructurii critice.

Ca ofițer portuar și avertizor în interes public, consider că dezbaterea publică trebuie să se concentreze pe fapte și pe lecțiile care trebuie învățate:

• Cum a ajuns o dronă militară într-un port strategic al României?

• Ce mecanisme de detectare, avertizare și intervenție au funcționat și care au fost limitele lor?

• Ce măsuri suplimentare au fost implementate după incident pentru protejarea Portului Constanța?

• Sunt procedurile actuale suficiente pentru a face față amenințărilor generate de conflictul din Marea Neagră?

Coincidența în timp dintre închiderea consulatului rus și incidentul din port este un fapt cronologic. Dacă între cele două există sau nu o legătură de cauzalitate poate fi stabilit doar prin investigații și informații oficiale. Până atunci, orice afirmație categorică ar depăși dovezile publice disponibile.

Un lucru este însă cert: războiul din apropierea frontierelor României produce efecte reale asupra securității noastre. Portul Constanța nu este doar un obiectiv economic. Este un nod logistic strategic pentru România, Uniunea Europeană și NATO.

Protejarea lui nu trebuie să fie doar o reacție după incidente, ci o prioritate permanentă. Securitatea națională nu se construiește prin presupuneri sau prin minimalizarea riscurilor, ci prin transparență, evaluări profesioniste și măsuri concrete.

Iulian Nicolae ŞUCHEA

Avertizor în interes public

#PortulConstanța #Responsabilitate #Asumare #InfrastructurăCritică

Iulian Nicolae ŞUCHEA - 🇷🇴 În timp ce liderii celor 32 de state aliate se reunesc la Summitul NATO de la Ankara (7–8 iulie 2026), România se află într-unul dintre cele mai importante puncte strategice ale Flancului Estic al Alianței.

În timp ce liderii celor 32 de state aliate se reunesc la Summitul NATO de la Ankara (7–8 iulie 2026), România se află într-unul dintre cele mai importante puncte strategice ale Flancului Estic al Alianței.

Marea Neagră nu mai este doar o frontieră geografică. Ea reprezintă una dintre principalele linii de apărare ale Europei, iar România joacă un rol esențial prin infrastructura sa strategică.

⚓ Portul Constanța este astăzi cel mai important hub logistic al Uniunii Europene la Marea Neagră. Prin el tranzitează echipamente militare, ajutoare pentru Ucraina, mărfuri strategice și fluxuri comerciale vitale pentru securitatea regională. În paralel, portul este conectat la coridoarele europene de transport și la Dunăre, devenind un punct-cheie pentru mobilitatea militară și economică.

✈️ România contribuie la securitatea Alianței și prin:

• Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu – una dintre cele mai importante facilități NATO din regiune;

• Sistemul antirachetă de la Deveselu;

• Forțele Navale Române și supravegherea spațiului maritim din Marea Neagră;

• Exercițiile multinaționale și prezența permanentă a aliaților pe teritoriul național.

În contextul războiului din Ucraina și al provocărilor de securitate din regiune, summitul de la Ankara pune accent pe consolidarea apărării colective, dezvoltarea industriei de apărare și întărirea Flancului Estic al NATO.

România nu este doar beneficiar al securității colective. România este furnizor de securitate.

Iar pentru ca acest rol să fie îndeplinit la cele mai înalte standarde, infrastructura critică trebuie protejată, modernizată și administrată cu maximă responsabilitate. Siguranța portuară, securitatea transporturilor maritime, reziliența infrastructurii și pregătirea instituțiilor nu sunt simple obligații administrative, ci componente esențiale ale securității naționale și euroatlantice.

Un Port Constanța sigur și performant înseamnă o Românie mai puternică.

O Românie mai puternică înseamnă un Flanc Estic mai sigur.

🤝 Iar un Flanc Estic mai sigur înseamnă o Alianță Nord-Atlantică mai puternică.

#NATO #Ankara2026 #Romania #PortulConstanta #MareaNeagra #FlanculEstic #Securitate #Defence #Constanta #MobilitateMilitara 

Iulian Nicolae ŞUCHEA

Iulian Nicolae ŞUCHEA - 🇷🇴 6 iulie 1600 – ziua în care un vis a devenit document de istorie.

🇷🇴 6 iulie 1600 – ziua în care un vis a devenit document de istorie.

La 6 iulie 1600, Mihai Viteazul se intitula, într-un hrisov domnesc, „Domn al Țării Românești, al Ardealului și a toată țara Moldovei”, consfințind pentru prima dată, printr-un act oficial, unirea politică a celor trei țări române.

Nu a fost doar un titlu. A fost dovada că ceea ce părea imposibil devenise realitate.

În jurul său se aflau adversari puternici, interese străine și alianțe schimbătoare. Polonia urmărea controlul Moldovei, Habsburgii contestau stăpânirea asupra Transilvaniei, generalul Basta îi devenise adversar, iar o parte a nobilimii transilvănene refuza să accepte conducerea unui voievod român.

Unirea avea să dureze puțin. Dar ideile mari nu se măsoară în luni sau ani.

Ele se măsoară în puterea de a inspira generații.

Fără exemplul lui Mihai Viteazul, idealul unității naționale ar fi avut un alt drum. Peste mai bine de două secole și jumătate, acel ideal avea să prindă din nou viață și să contribuie la formarea statului român modern.

Astăzi nu comemorăm doar un moment din trecut.

Comemorăm curajul unui conducător care a avut îndrăzneala să gândească România înainte ca România să existe.

Respect și recunoștință pentru cel care a demonstrat că unitatea poate începe din voința unui singur om, dar poate dăinui în conștiința unui întreg popor.

🇷🇴 Veșnică recunoștință lui Mihai Viteazul!

#MihaiViteazul #6Iulie #IstoriaRomâniei #UnireaȚărilorRomâne #România #EroiRomâni #IdentitateNațională #SăNuUităm 

Iulian Nicolae ŞUCHEA 

Iulian Nicolae ŞUCHEA - SCRISOARE DESCHISĂ, Către: Guvernul României, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, Consiliul Suprem de Apărare a Țării și toate instituțiile cu atribuții în domeniul securității naționale

SCRISOARE DESCHISĂ,

Către: Guvernul României, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, Consiliul Suprem de Apărare a Țării și toate instituțiile cu atribuții în domeniul securității naționale

Explozia dronei marine din Dana 78 nu poate rămâne doar un episod închis printr-un comunicat. România are nevoie de răspunsuri.

Răspunsul transmis de autoritățile ucrainene autorităților române, potrivit informațiilor făcute publice, arată că legătura cu dronele navale a fost pierdută în urma unor acțiuni de război electronic atribuite Federației Ruse, iar una dintre acestea a ajuns ulterior în Portul Constanța, unde a explodat în Dana 78.

Această explicație oferă un context important, însă ridică, în același timp, întrebări fundamentale privind securitatea națională și protecția infrastructurii critice.

Ca ofițer port și avertizor în interes public, consider că opinia publică are dreptul să cunoască răspunsurile la următoarele întrebări:

1.Dacă drona a pierdut complet comunicațiile cu operatorul, prin ce mecanism a continuat să navigheze până în interiorul Portului Constanța?

2.Care a fost traseul exact parcurs între momentul pierderii controlului și momentul exploziei?

3.A funcționat exclusiv pe baza unui program autonom de navigație sau există și alte explicații tehnice analizate de autoritățile competente?

4.Ce concluzii au rezultat din investigațiile tehnice desfășurate de instituțiile române?

5.Ce vulnerabilități au fost identificate în sistemele de avertizare, supraveghere și reacție?

6.Ce măsuri concrete au fost dispuse pentru prevenirea unor incidente similare?

Aceste întrebări urmăresc transparența și înțelegerea unui eveniment care a produs efecte într-o infrastructură critică a statului român.

Portul Constanța reprezintă una dintre cele mai importante infrastructuri strategice ale României, ale Uniunii Europene și ale NATO. În actualul context geopolitic, fiecare incident care afectează acest obiectiv trebuie analizat cu maximă rigoare, iar concluziile relevante trebuie comunicate public în măsura în care acest lucru este compatibil cu cerințele de securitate.

În ultimii ani am transmis numeroase rapoarte privind vulnerabilități de siguranță și securitate portuară. Unele dintre acestea au fost ulterior confirmate de autorități competente, iar altele fac încă obiectul unor verificări și proceduri. Tocmai de aceea consider că orice incident cu potențial impact asupra unei infrastructuri critice trebuie analizat complet, obiectiv și transparent.

Încrederea cetățenilor în instituțiile statului se construiește prin clarificarea faptelor și prin asumarea responsabilităților, nu prin evitarea întrebărilor legitime.

România are nevoie de răspunsuri bazate pe probe, de evaluări tehnice independente și de măsuri care să consolideze securitatea Portului Constanța.

Iulian Nicolae ŞUCHEA

Avertizor în interes public

#PortulConstanța #NATO #UE #InfrastructurăCritică

Iulian Nicolae ŞUCHEA Ofițer Port I Avertizor de Integritate 212/DAIP/2025 - ÎNTREBĂRI DESCHISE CĂTRE CONDUCEREA CN ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME SA CONSTANȚA

ÎNTREBĂRI DESCHISE CĂTRE CONDUCEREA CN ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME SA CONSTANȚA

Le adresez în calitate de Ofițer Port Grad I în cadrul Serviciului Siguranță Portuară, cu aproape două decenii de activitate în sistemul portuar și în calitate de avertizor în interes public protejat de Legea nr. 361/2022.

Ani la rând am transmis rapoarte profesionale, note de informare, sesizări și avertizări pe cale ierarhică.

Nu le-am transmis presei.

Nu le-am publicat pe rețelele sociale.

Nu le-am transmis partidelor politice.

Le-am transmis conducerii companiei, exact așa cum prevede obligația profesională a unui Ofițer Port.

Astăzi, după toate cele întâmplate, consider că atât eu, cât și opinia publică avem dreptul la câteva răspunsuri.

❓ Dacă rapoartele și avertizările mele erau nefondate, cum se explică faptul că ulterior au existat controale, sancțiuni, măsuri de evacuare și intervenții ale unor autorități ale statului?

❓ Dacă problemele semnalate nu existau, de ce au fost dispuse măsuri corective de către instituții competente?

❓ Dacă sesizările mele nu aveau relevanță profesională, de ce numeroase instituții ale statului au considerat necesară analizarea lor?

❓ Cum se explică faptul că documente oficiale ulterioare au confirmat existența unor situații pe care eu le semnalasem anterior pe cale ierarhică?

❓ De ce un angajat care a raportat riscuri și vulnerabilități a ajuns să fie considerat problema, iar nu aspectele semnalate?

❓ De ce, în locul unei analize obiective a conținutului rapoartelor, atenția s-a mutat asupra persoanei care le-a întocmit?

❓ De ce un avertizor în interes public a fost supus unor proceduri disciplinare, modificări ale atribuțiilor de serviciu, contestări profesionale și acțiuni pe care eu le consider represalii, în loc să beneficieze de protecția prevăzută de lege?

❓ De ce în anul 2020 compania aprecia oficial activitatea de identificare și raportare a riscurilor, iar în perioada 2025–2026 aceeași conduită profesională a fost prezentată într-o lumină complet diferită?

❓ De ce anumite probleme semnalate ani de zile au fost considerate neimportante până în momentul în care alte instituții au intervenit?

❓ După incidentul din 05.06.2026 din Dana 78, mai poate susține cineva că toate avertizările privind vulnerabilitățile portuare reprezentau simple scenarii teoretice?

❓ A fost realizată la nivelul companiei o analiză internă privind lecțiile învățate din toate avertizările formulate în perioada 2019–2026?

❓ A fost realizată o analiză privind modul în care au fost gestionate informațiile transmise de personalul operativ din teren?

❓ A fost analizat impactul pe care încercările de decredibilizare a avertizorilor îl pot avea asupra culturii de siguranță și asupra disponibilității angajaților de a mai raporta riscuri în viitor?

❓ Ce mesaj transmite compania celorlalți angajați atunci când un ofițer port care semnalează probleme este supus unor conflicte permanente, în timp ce aspectele semnalate sunt confirmate ulterior de alte instituții?

❓ Nu ar fi fost mai util pentru siguranța portuară ca energia consumată pentru combaterea avertizorului să fie folosită pentru analiza și remedierea vulnerabilităților raportate?

Cea mai importantă întrebare rămâne însă aceasta:

❓ Dacă un Ofițer Port transmite ani de zile rapoarte profesionale privind riscuri, vulnerabilități și probleme de siguranță, iar ulterior o parte dintre acestea sunt confirmate prin documente oficiale ale statului român, cine își asumă responsabilitatea pentru faptul că avertizările au fost ignorate, minimalizate sau tratate ca un inconvenient administrativ?

Nu formulez aceste întrebări din resentiment.

Le formulez pentru că siguranța portuară, securitatea infrastructurilor critice și protecția interesului public trebuie să fie mai importante decât imaginea de moment a oricărei instituții.

Adevărul nu poate fi combătut prin presiune asupra celui care îl semnalează.

Adevărul trebuie verificat, analizat și asumat.

IULIAN NICOLAE ȘUCHEA

Ofițer Port Grad I – Serviciul Siguranță Portuară

Avertizor în interes public – Legea nr. 361/2022

SCRISOARE DESCHISĂ Către Domnul NICUȘOR DAN, Președintele României și Președintele Consiliului Suprem de Apărare a Țării

 SCRISOARE DESCHISĂ

Către Domnul NICUȘOR DAN,

Președintele României și Președintele Consiliului Suprem de Apărare a Țării

Domnule Președinte,

La data de 17.03.2026, Administrația Prezidențială mi-a comunicat oficial, prin adresa nr. DRA1/P/4004/17.03.2026, că sesizările formulate de mine privind depozitarea neconformă a unor cantități mari de îngrășăminte chimice în Portul Constanța și implicațiile asupra siguranței infrastructurii critice exced competențelor Consiliului Suprem de Apărare a Țării și au fost transmise Ministerului Transporturilor pentru analiză și măsuri.

Accept faptul că CSAT nu efectuează controale administrative și nu aplică sancțiuni.

Însă nu pot să nu mă întreb:

Dacă o sesizare privește o infrastructură critică națională, mărfuri periculoase, vulnerabilități de siguranță portuară, contradicții instituționale și riscuri cu potențial impact strategic, atunci în ce moment o asemenea problemă devine relevantă pentru securitatea națională?

Care este pragul de risc la care statul român consideră că vulnerabilitățile unei infrastructuri critice nu mai reprezintă doar o problemă administrativă?

Dacă depozitarea unor cantități de ordinul miilor de tone de produse pe bază de nitrat de amoniu într-un port strategic al României nu ridică întrebări de interes strategic, atunci ce anume ar trebui să se întâmple pentru ca aceste întrebări să fie puse înainte de producerea unui incident?

Am transmis sesizări.

Am transmis rapoarte.

Am transmis documente.

Am transmis fotografii.

Am transmis răspunsuri ale autorităților.

Ulterior, mai multe instituții ale statului au confirmat existența unor neconformități și au dispus măsuri.

Și totuși, în loc să discutăm exclusiv despre eliminarea vulnerabilităților, am asistat la contradicții instituționale, minimalizări și la situații în care avertizorul a devenit el însuși subiectul unor proceduri administrative.

Iar apoi, la data de 5 iunie 2026, o dronă maritimă s-a autodetonat în Portul Constanța, în zona Danei 78.

Nu afirm existența unei legături directe între cele două situații.

Afirm însă că acel incident a demonstrat un lucru esențial:

Amenințările la adresa infrastructurilor strategice ale României nu mai sunt ipotetice.

Ele sunt reale.

Portul Constanța nu este doar un obiectiv economic.

Este una dintre cele mai importante infrastructuri strategice ale României, ale Uniunii Europene și ale NATO la Marea Neagră.

În aceste condiții, întreb public:

Cine verifică astăzi dacă toate vulnerabilitățile semnalate au fost eliminate?

Cine verifică dacă toate lecțiile au fost învățate?

Cine verifică dacă reacțiile instituționale au fost suficiente și la timp?

Cine verifică dacă personalul care semnalează riscuri este protejat și nu descurajat?

Domnule Președinte,

Nu cer privilegii.

Nu cer tratament preferențial.

Nu cer să fiu crezut pe cuvânt.

Cer doar ca documentele să fie analizate, faptele să fie verificate, iar siguranța infrastructurilor critice să fie tratată cu aceeași seriozitate cu care sunt tratate amenințările venite din exterior.

Pentru că experiența ultimilor ani ne arată un adevăr simplu:

Marile probleme nu apar atunci când lipsesc avertismentele.

Marile probleme apar atunci când avertismentele există, dar nu sunt luate în serios.

Cu respect,

IULIAN NICOLAE ȘUCHEA

Ofițer port grad I

Avertizor în interes public – Legea nr. 361/2022

Iulian Nicolae ŞUCHEA Ofițer Port I Avertizor de Integritate 212/DAIP/2025 - SCRISOARE DESCHISĂ A UNUI AVERTIZOR ÎN INTERES PUBLIC

SCRISOARE DESCHISĂ A UNUI AVERTIZOR ÎN INTERES PUBLIC

Astăzi aleg să vorbesc despre fapte, nu despre etichete.

În ultimul an mi s-a spus că exagerez.

Mi s-a spus că afectez imaginea companiei.

Mi s-a spus că produc tensiuni.

Mi s-a spus că sesizările mele nu se confirmă.

Mi s-a spus că problemele semnalate de mine nu există.

Cu toate acestea, realitatea este că sesizările formulate de mine au făcut obiectul verificărilor și analizelor unor instituții ale statului român, inclusiv structuri de cercetare penală, autorități de control și instituții cu atribuții în domeniul siguranței și securității.

Mai mult decât atât, în anumite cauze am fost audiat oficial în calitate de martor sau persoană vătămată.

Nu voi publica astăzi toate documentele pe care le dețin.

Le voi pune însă la dispoziția instituțiilor competente, jurnaliștilor, organizațiilor civice și persoanelor interesate să înțeleagă întreaga situație.

Există însă un aspect pe care nu îl pot trece sub tăcere.

Cu luni înainte de incidentul produs în Dana 78 a Portului Constanța, când o dronă maritimă s-a autodetonat în zona portuară, am transmis memorii și raportări către instituții ale statului român, inclusiv către autorități cu atribuții în domeniul securității naționale, prin care semnalam vulnerabilități privind protecția infrastructurii portuare strategice, riscurile generate de amenințările hibride, mărfurile periculoase și necesitatea unei evaluări serioase a riscurilor la adresa Portului Constanța.

Nu susțin că cineva putea anticipa în mod exact acel incident.

Dar susțin că existența unor vulnerabilități și posibilitatea producerii unor evenimente cu impact major asupra siguranței portuare au fost semnalate oficial cu mult înainte.

După producerea incidentului, întrebarea legitimă nu mai este dacă aceste riscuri meritau analizate, ci dacă avertismentele și documentele transmise au fost tratate cu seriozitatea necesară.

De aceea, adresez public câteva întrebări:

❓ Dacă sesizările erau complet nefondate, de ce au fost analizate și investigate de autoritățile statului?

❓ Dacă problemele semnalate nu existau, de ce au existat controale, verificări și constatări oficiale?

❓ Dacă avertizorul era problema, de ce numeroase aspecte semnalate au fost ulterior confirmate de instituții competente?

❓ Cine afectează cu adevărat imaginea unei instituții: cel care raportează problemele sau cei care aleg să le ignore?

❓ Cum se explică faptul că, după formularea raportărilor, au urmat cercetări disciplinare, modificări ale atribuțiilor profesionale, tentative de decredibilizare și alte forme de presiune?

❓ Este aceasta o simplă coincidență sau exact tiparul represaliilor împotriva unui avertizor de integritate descris de legislația românească și europeană?

❓ De ce numeroase instituții ale statului au considerat necesar să analizeze documentele și sesizările transmise dacă acestea erau, așa cum s-a susținut public și intern, lipsite de fundament?

❓ De ce au existat controale, verificări, cercetări și măsuri dispuse ulterior de autorități dacă problemele semnalate nu existau?

❓ De ce, în loc să fie analizate cauzele și riscurile semnalate, atenția s-a concentrat asupra persoanei care a formulat avertizările?

Mai am o singură întrebare pentru conducerea companiei:

Nu ar fi fost mai simplu să fie analizate și remediate problemele semnalate decât să fie transformat avertizorul în problemă?

Astăzi nu cer nimănui să mă creadă pe cuvânt.

Cer doar să fie privite documentele, faptele și răspunsurile oficiale ale autorităților.

Adevărul poate fi contestat.

Poate fi atacat.

Poate fi amânat.

Dar documentele oficiale rămân.

Iar atunci când toate vor fi puse cap la cap, fiecare va putea trage propriile concluzii despre cine a avertizat, cine a ignorat și cine încearcă astăzi să rescrie istoria.

Rolul unui avertizor în interes public este să semnaleze riscurile înainte ca acestea să se transforme în incidente.

Iar atunci când unele dintre aceste riscuri se regăsesc ulterior în realitate, nu avertizorul trebuie să explice de ce a vorbit, ci instituțiile trebuie să explice ce au făcut cu informațiile primite.

Documentele justificative pot fi puse la dispoziția instituțiilor competente, reprezentanților mass-media, organizațiilor civice și persoanelor interesate.

Transparența nu este un pericol pentru o instituție.

Problemele ignorate sunt.

Iulian Nicolae Șuchea

Avertizor în interes public 

Iulian Nicolae ŞUCHEA Ofițer Port I Avertizor de Integritate 212/DAIP/2025 - SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE CONDUCEREA CN ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME S.A. CONSTANȚA

SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE CONDUCEREA CN ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME S.A. CONSTANȚA

Astăzi nu mai vorbim despre zvonuri, opinii sau interpretări.

Vorbim despre documente oficiale emise chiar de CN Administrația Porturilor Maritime SA Constanța, de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, de Departamentul pentru Situații de Urgență, de Garda Națională de Mediu, de Inspectoratul General al Poliției Române și de alte instituții ale statului român.

În anul 2020, conducerea CN APM SA Constanța îmi transmitea oficial:

„Vă mulțumim pentru semnalarea unor posibile fapte de încălcare a legii și pentru întreaga dumneavoastră implicare în clarificarea tuturor aspectelor sesizate.”

În anul 2025, pentru aceleași tipuri de sesizări, este constituită o comisie internă care decide clasarea și închiderea acestora.

În anul 2026, aceeași companie susține că aș fi afectat imaginea instituției, relațiile cu autoritățile și chiar sănătatea psihică a colegilor.

În fața acestor contradicții, adresez public următoarele întrebări:

 Dacă sesizările mele erau nefondate, de ce CN APM SA a constituit comisii speciale pentru analizarea lor?

 Dacă sesizările mele erau nefondate, de ce Garda Națională de Mediu a efectuat controale și a aplicat sancțiuni, inclusiv suspendarea activității de depozitare a azotatului de amoniu?

 Dacă sesizările mele erau nefondate, de ce Inspectoratul General al Poliției Române confirmă oficial 22 de controale și 16 sancțiuni contravenționale în valoare de 670.000 lei privind îngrășămintele chimice și precursorii de explozivi?

 Dacă sesizările mele erau nefondate, de ce Departamentul pentru Situații de Urgență a anunțat necesitatea optimizării mecanismelor de cooperare și informare privind mărfurile periculoase din porturi?

 Dacă sesizările mele erau nefondate, de ce Administrația Prezidențială a comunicat că avertizările privind depozitarea azotatului de amoniu au făcut obiectul unei analize atente și că interesul meu pentru securitatea portuară este apreciat?

 Cum este posibil ca în anul 2020 CN APM SA să îmi mulțumească pentru avertizările de integritate, iar în anul 2025 să considere aceleași demersuri un motiv de clasare și decredibilizare?

 Cum este posibil ca în august 2025 CN APM SA să transmită Parlamentului României că „din anul 2019 și până în prezent nu au fost sesizări sau rapoarte oficiale privind nerespectarea măsurilor de securitate privind depozitarea mărfurilor periculoase”?

 Cum se explică faptul că, la doar câteva luni distanță, în aprilie 2026, aceeași companie recunoaște oficial că au existat două sesizări privind depozitarea mărfurilor periculoase, ambele formulate de subsemnatul?

 Care dintre cele două documente reprezintă adevărul? Cel transmis Parlamentului României sau cel transmis ulterior în baza Legii 544/2001?

 Cine a redactat răspunsul transmis Parlamentului?

 Cine a verificat informațiile?

 Cine și-a asumat răspunderea pentru conținutul acelui document?

 Cum poate fi susținută afirmația că am afectat imaginea companiei, în condițiile în care informațiile transmise de mine au fost analizate și confirmate, cel puțin parțial, de multiple instituții ale statului?

 Imaginea unei instituții este afectată de avertizorul care semnalează riscuri sau de existența riscurilor, neregulilor și sancțiunilor constatate ulterior de autorități?

 Cum am afectat sănătatea psihică a colegilor?

 Există evaluări psihologice, expertize medicale sau alte documente oficiale care să demonstreze această acuzație extrem de gravă?

 Cine sunt persoanele despre care se afirmă că ar fi fost afectate și care este legătura directă dintre starea lor și exercitarea de către mine a dreptului legal de a raporta nereguli?

 Cum poate fi considerat responsabil avertizorul pentru stresul produs de existența unor probleme reale, în locul celor care aveau obligația legală să le prevină și să le remedieze?

 De ce sesizările privind mărfurile periculoase au fost clasate, în timp ce Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a confirmat oficial că CN APM SA are atribuții de verificare, constatare și sancționare în domeniul mărfurilor periculoase?

 De ce Ministerul Transporturilor a precizat expres că CN APM SA are dreptul și obligația de a verifica operatorii care depozitează mărfuri periculoase și competențe privind constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor?

 Dacă aceste atribuții existau, cine trebuia să constate eventualele nereguli? Ofițerul port care le raporta sau conducerea care avea competențele administrative și legale?

 Cine răspunde pentru faptul că sesizările au fost clasate, în timp ce ulterior instituții ale statului au constatat deficiențe, au aplicat sancțiuni și au dispus măsuri de remediere?

Astăzi, după incidentul dronei din Dana 78 și după toate documentele oficiale apărute în spațiul public, cred că societatea are dreptul să primească răspunsuri.

Am cerut un singur lucru:

ca riscurile privind siguranța portuară, mărfurile periculoase și infrastructura strategică să fie analizate înainte de producerea unei tragedii, nu după.

Întrebarea fundamentală rămâne aceeași:

Într-un stat de drept, cine trebuie să răspundă: persoana care semnalează riscurile sau persoanele care aleg să le ignore?

Iulian Nicolae Șuchea
Ofițer Port Grad I
Avertizor în interes public

Iulian Nicolae ŞUCHEA Ofițer Port I Avertizor de Integritate 212/DAIP/2025 - Documente care spun mai multe decât orice declarație.

2020: „Vă mulțumim pentru semnalarea unor posibile fapte de încălcare a legii.”

2025–2026: „Ați afectat imaginea companiei.”

Aceeași persoană.

Aceeași funcție.

Aceeași companie.

Același tip de raportări.

Singurul lucru care s-a schimbat este conținutul avertizărilor.

Public astăzi documente care spun mai multe decât orice declarație.

În anul 2020, conducerea CN Administrația Porturilor Maritime SA Constanța îmi transmitea oficial:

„Vă mulțumim pentru semnalarea unor posibile fapte de încălcare a legii precum și pentru întreaga dumneavoastră implicare în clarificarea tuturor aspectelor sesizate.”

Document oficial.

Semnat.

Înregistrat.

Asumat.

La acel moment, avertizările erau considerate utile companiei.

În anul 2025 și 2026, după ce am raportat:

depozitarea neconformă a azotatului de amoniu;

existența unor cantități importante de mărfuri periculoase;

vulnerabilități privind siguranța și securitatea portuară;

riscuri asupra infrastructurii strategice;

aceeași companie a început să susțină că:

afectez imaginea instituției;

produc tensiuni;

creez neîncredere;

am un comportament necorespunzător.

Problema este că între timp au apărut documentele autorităților statului.

ISU a confirmat depozitarea în aer liber a azotatului de amoniu.

DSU a confirmat existența a 627 tone de azotat de amoniu și a dispus măsuri urgente.

Garda Națională de Mediu a aplicat sancțiuni și a dispus suspendarea activității.

Poliția Română a confirmat controale și amenzi de sute de mii de lei privind îngrășămintele chimice și precursorii de explozivi.

Ministerul Transporturilor a confirmat că CN APM SA are competențe și obligații în verificarea operatorilor portuari care desfășoară activități cu mărfuri periculoase.

Mai mult, în august 2025 compania transmitea Parlamentului României că din anul 2019 nu au existat sesizări oficiale privind mărfurile periculoase.

În aprilie 2026 aceeași companie recunoștea oficial că au existat două sesizări, ambele formulate de mine.

Întrebarea este simplă:

Cum a fost posibil ca în anul 2020 avertizorul să fie felicitat pentru că semnalează încălcări ale legii, iar în 2025–2026 să fie sancționat și acuzat că afectează imaginea companiei pentru exact același lucru?

Și încă o întrebare:

S-a schimbat comportamentul avertizorului sau s-a schimbat atitudinea companiei față de adevărurile incomode?

După explozia dronei maritime din dana 78 a Portului Constanța, cred că această întrebare nu mai privește doar un angajat și angajatorul său.

Privește modul în care sunt tratate avertizările privind siguranța publică, mărfurile periculoase și securitatea unei infrastructuri critice a României.

Documentele vorbesc singure.

Iulian Nicolae Șuchea

Ofițer Port Grad I

Avertizor în interes public

Iulian Nicolae ŞUCHEA Ofițer Port I Avertizor de Integritate 212/DAIP/2025 - SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE OPINIA PUBLICĂ

 

SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE OPINIA PUBLICĂ

Când am vorbit despre infrastructura critică, mi s-a spus că nu este o problemă de securitate națională. După explozia dronei din Portul Constanța, întreaga Românie a vorbit despre securitate națională.

Public astăzi răspunsul primit de la Administrația Prezidențială, documentul nr. DRA1/P/4004/17.03.2026, prin care eram informat că sesizările mele privind depozitarea neconformă a unor cantități mari de îngrășăminte chimice în Portul Constanța și vulnerabilitățile privind infrastructura critică nu intră în competența Consiliului Suprem de Apărare a Țării, fiind transmise Ministerului Transporturilor și Infrastructurii.

La acel moment avertizam asupra unor riscuri pe care le-am semnalat ani la rând în calitate de Ofițer Port Grad I și avertizor în interes public:

-depozitarea neconformă a îngrășămintelor pe bază de azotat de amoniu;

-lipsa unor măsuri eficiente de control și supraveghere;

-neclaritatea competențelor privind circulația și accesul în infrastructura portuară;

-vulnerabilități care puteau afecta funcționarea unui obiectiv strategic al României și al Alianței Nord-Atlantice.

Administrația Prezidențială nu a contestat existența problemelor semnalate.

Nu a afirmat că sesizările mele sunt false.

Nu a afirmat că riscurile nu există.

A precizat doar că responsabilitatea analizării și luării măsurilor aparține Ministerului Transporturilor și instituțiilor executive.

Astăzi însă trebuie pusă o întrebare simplă:

Ce s-a schimbat între momentul sesizărilor și momentul exploziei dronei din Dana 78?

După incidentul care a zguduit Portul Constanța, întreaga dezbatere publică s-a mutat exact în zona despre care avertizam de ani de zile:

-securitatea infrastructurilor critice;

amenințări hibride;

-vulnerabilități strategice;

-protecția porturilor maritime;

-siguranța operațională în contextul războiului din regiunea Mării Negre.

Inclusiv Președintele României și autoritățile statului au discutat ulterior despre necesitatea protejării infrastructurii critice și despre riscurile la care este expus Portul Constanța.

Așadar, dacă după explozia dronei subiectul a devenit unul de securitate națională, de ce avertizările transmise anterior nu au fost tratate cu aceeași seriozitate?

De ce un ofițer portuar a fost nevoit să transmită zeci de sesizări către autorități locale, centrale, Guvern, Parlament, instituții de control și structuri ale statului?

De ce autorități precum ISU, DSU și Garda Națională de Mediu au confirmat ulterior aspecte semnalate anterior în rapoartele și sesizările mele?

Și, mai ales, cine răspunde pentru faptul că ani de zile aceste avertismente au fost ignorate, minimalizate sau chiar negate?

Nu public acest document pentru a critica instituția prezidențială.

Îl public pentru a demonstra că problema a ajuns la cel mai înalt nivel al statului român și că existența sesizărilor nu poate fi negată.

Astăzi, după incidentul din Dana 78, după evacuări de urgență, după controale, sancțiuni și confirmări oficiale, cred că opinia publică are dreptul să cunoască adevărul.

Istoria va arăta cine a avertizat și cine a ales să ignore avertismentele.

Iulian Nicolae Șuchea

Ofițer Port Grad I

Avertizor în interes public – Legea nr. 361/2022

Constanța, România

#PortulConstanța #InfrastructurăCritică #AvertizorDeIntegritate #SecuritateNațională #Dana78 #MareaNeagră #Transparență #România #CSAT #SiguranțăPortuară