Am analizat imaginile satelitare de dimineață ale concentrațiilor poluării cu NO₂ deasupra Europei. Ceea ce se vede este impresionant: o adevărată hartă a economiei europene, dar și a amprentei sale de poluare.
Coridoarele roșii intense de NO₂ urmăresc perfect cele mai mari rute maritime ale lumii: Canalul Mânecii, Marea Nordului, porturile Rotterdam, Anvers și marile zone industriale ale Beneluxului. Practic, atmosfera desenează singură locurile unde se concentrează comerțul, industria și transportul continental.
Această imagine ridică însă o întrebare de bun simț. În timp ce dezbaterea publică este concentrată aproape exclusiv pe automobile, arderi, motoare diesel și restricțiile impuse cetățenilor, adevăratele surse masive de emisii rămân adesea în afara atenției publice: transportul maritim internațional, marile porturi și marile platforme industriale.
Imaginile arată clar că una dintre cele mai puternice amprente de NO₂ din Europa este asociată unuia dintre cele mai aglomerate sisteme portuare și logistice de pe planetă. Acolo circulă anual sute de milioane de tone de mărfuri, mii de nave și volume uriașe de combustibili, materii prime și produse industriale.
Prin comparație, în zona Mării Negre, Portul Constanța apare aproape absent pe această hartă. Nu pentru că ar fi devenit un model de trafic intens și prosperitate, ci pentru că volumul de activitate este incomparabil mai redus decât în marile porturi ale Europei de Vest.
Și totuși, în urmă cu 35–40 de ani, Constanța reprezenta unul dintre cele mai importante centre maritime ale Europei de Est. România dispunea de flotă comercială proprie, șantiere navale puternice, industrie conectată direct la port și o strategie clară de dezvoltare maritimă. Canalul Dunăre–Marea Neagră fusese conceput tocmai pentru a transforma Constanța în poarta de intrare a Europei Centrale către Marea Neagră.
Astăzi, într-un context geopolitic complet nou, importanța strategică a Constanței este din nou evidentă. Războiul din Ucraina, reconstrucția viitoare a regiunii, accesul către Caucaz și Asia Centrală, precum și coridorul Dunăre–Rin oferă României oportunități pe care puține state europene le au.
Dar pentru ca Portul Constanța să devină un adevărat motor economic este nevoie de infrastructură:
●autostrăzi rapide către Moldova, finalizarea A7 și A8;
●legături moderne către vestul țării și Ungaria;
●căi ferate rapide pentru marfă;
●platforme logistice și industriale moderne;
●integrarea portului într-o strategie națională pe termen lung.
Imaginea satelitară ne arată două lucruri în același timp: unde se află astăzi centrul economic al Europei și cât de mult a rămas România în urmă în valorificarea propriului potențial strategic.
Poate că înainte de a distruge industrii întregi și de a pune întreaga presiune asupra proprietarilor de autoturisme, ar trebui să existe o dezbatere mai rigutoasă despre toate sursele majore de poluare, despre raportul dintre costurile economice și beneficiile de mediu și despre modul în care Europa își poate păstra competitivitatea fără să își sacrifice dezvoltarea industrială.
Harta NO₂ nu arată doar poluare ci și unde se produc bogăția, cel mai probabil multe locuri de muncă, exporturile și influența economică a continentului. Noi putem redevini un actor important pe harta logistică și industrială a Europei. Dar cu cine?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu