În cadrul audierii ministrului propus pentru Ministerul Mediului, am luat cuvântul din partea Grupului Parlamentar AUR și am adresat două întrebări fundamentale, ambele având în centru rolul cercetării științifice în elaborarea politicilor de mediu și de dezvoltare ale României.
Prima întrebare a vizat direcția pe care noul ministru intenționează să o urmeze în ceea ce privește politicile climatice promovate în ultimii ani. Am atras atenția că multe dintre măsurile adoptate sub presiunea unor obiective climatice impuse la nivel european au fost implementate fără o evaluare suficientă a efectelor economice, sociale și strategice asupra României. În numeroase situații, acestea au contribuit la slăbirea unor sectoare industriale, la reducerea competitivității economiei și la limitarea valorificării resurselor energetice și minerale de care țara noastră dispune.
Am solicitat ministrului să precizeze dacă va continua aceeași abordare sau dacă va promova o strategie bazată pe interesele naționale, pe studii de impact riguroase și pe utilizarea responsabilă a resurselor României, astfel încât protecția mediului să fie compatibilă cu dezvoltarea economică și securitatea energetică.
A doua întrebare a vizat protecția populației împotriva poluării atmosferice, atât a celei generate pe teritoriul României, cât și a celei transportate transfrontalier. Am solicitat clarificări privind strategia ministerului pentru monitorizarea și combaterea poluanților din atmosferă, dezvoltarea infrastructurii de măsurare și avertizare, precum și rolul cercetării românești în acest domeniu.
Am întrebat concret unde se regăsește cercetarea în această strategie, ce investiții sunt prevăzute pentru institutele de cercetare și universități, ce programe vor fi dezvoltate pentru monitorizarea avansată a calității aerului și cum vor fi valorificate competențele specialiștilor români în fundamentarea deciziilor publice.
Ambele intervenții au avut un mesaj comun: România nu poate construi politici de mediu eficiente fără cercetare, fără măsurători, fără studii de impact și fără implicarea reală a comunității științifice. În ultimii ani, cercetarea a lipsit prea des din fundamentarea marilor decizii de mediu, iar efectele se văd atât în economie, cât și în capacitatea statului de a anticipa și gestiona riscurile.
Protecția mediului trebuie să se bazeze pe știință, pe date și pe interesul național, nu pe sloganuri sau pe decizii luate fără o evaluare completă a consecințelor asupra României.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu