Tatsinskaya/Frontul de Est
(iulie 1942)
Sergentul Grigore O. de la artileria antiaeriană română, un tânăr comerciant din București în vârstă de 23 ani care în decembrie, apărând aerodromul situat la 270 km de Stalingrad, va scoate din luptă 5 tancuri rusești împreună cu camarazii săi. Aerodromul a fost păzit de Armata Română cu antiaeriene Vickers 75 mm produse la Reșița. Similare antiaerianei germane de 88 mm, ele s-au dovedit eficiente contra armurilor sovietice. Aerodromul Tatsinskaya a fost principalul aerodrom folosit de Wehrmacht-ul german în timpul bătăliei de la Stalingrad pentru a aproviziona armata a 6-a încercuită din afară.
De la Tatsinskaya, un avion Ju 52 ar fi făcut aprox. 1¼ oră pentru a ajunge la Stalingrad, de unde s-ar fi întors după 3½ ore, teoretic făcând posibilă finalizarea unei misiuni în șase ore. Tatsinskaya a servit ca bază principală pentru avioanele de transport Ju 52, în timp ce Morozovskaya a fost folosită în principal de bombardierele He 111, care au fost transformate în avioane de transport.
Aerodromul era în pericol de a fi luat de armata roșie sovietică, dar Hermann Göring a interzis evacuarea acesteia, în ciuda cererii generalului-major Fiebig, care era responsabil de aprovizionarea aeriană pentru Stalingrad. La 23 decembrie, Göring a dat permisiunea de a evacua, dar era prea târziu; Tatsinskaya a fost atacată o zi mai târziu, Luftwaffe-ul german pierzând aproape 70 din cele 180 de Ju 52 staționate acolo și toate echipamentele la sol. Căderea aerodromului, împreună cu amenințarea celui de la Morozovskaya, a oprit aprovizionarea armatei a 6-a până la data de 26. Pentru scurt timp a fost preluată de germani pe 28, Tatsinskaya a căzut însă din nou în mâinile sovietice la 31 decembrie.
Ostașii români eroi au trecut Prutul în Campania de eliberare a Basarabiei și nordului Bucovinei (22 iunie-26 iulie 1941) răpite de sovietici/cedate prin sinistrele consilii de coroană prezidate de carol 2 ferdinandovici la 26-28 iunie 1940, pentru reunirea cu Patria lor Mamă România. Armata Română a trecut apoi Nistrul pentru înlăturarea amenințării bolșevice și maloruse de la frontiera de răsărit și de nord a țării, pentru eliberarea românilor transnistrieni victime ale foametei organizate de bolșevici și ale prigoanei ruso-ukrainene la care erau supuși și pentru recuperarea tezaurului României sechestrat de bolșevici la Moscova în anul 1917. În iulie 1924 fusese înființată de Stalin așa zisa ”republică autonomă sovietică socialistă moldovenească” cu centrul la Balta și mai târziu Tiraspol, pentru a atrage și Basarabia românească în această formațiune fantomă. Comitetul executiv central din Ukraina din 12 octombrie 1924 a stabilit ca această formațiune să intre în componența Ukrainei sovietice...
”Și cu noi care trăim pe celălalt mal al Nistrului, cum rămâne fraţilor, pe noi cui ne lăsaţi?” ne întreba țăranul transnistrean Toma Jalbă în anul 1918…
Moldovenii aceștia care au îndurat jugul sovietic ukrainean (fost pravoslavnic rusesc), și-au păstrat ca prin minune graiul curat și portul românesc! Părinții și bunicii lor au așteptat venirea Armatei Române eliberatoare încă din anul 1918 când Basarabia s-a Unit cu Patria sa Mamă ROMÂNIA! Peste un deceniu, în august 1941 visul lor se va îndeplini!
Azi a dispărut această ramură a poporului român, sub jugul bolșevic sovietic și cel malorus! Sovieticii au răpit României Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța în 26-28 iunie 1940 și apoi prin Convenţia de armistiţiu, semnată în noaptea de 12/13 septembrie 1944...
După sfârtecarea României în anul 1940 și în anul 1944, sovieticii au organizat un adevărat genocid contra românilor basarabeni și bucovineni, au sfâșiat și Basarabia oferind cadou Ukrainei alături de nordul Bucovinei, nordul și sudul României dintre Prut și Nistru, ceea ce a rămas din decupaj a fost botezat de Stalin r.m.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu