Pe 3 martie 1904, la București, se năștea un geniu al culturii româneşti, una din cele mai strălucite inteligenţe ale generaţiei interbelice, economist, sociolog, filozof, scriitor, publicist, teolog și profesor de etică, victimă a represiunii comuniste din România. Întreaga sa viață este o pildă tare de credință și demnitate.

Pe 3 martie 1904, la București, se năștea un geniu al culturii româneşti, una din cele mai strălucite inteligenţe ale generaţiei interbelice, economist, sociolog, filozof, scriitor, publicist, teolog și profesor de etică, victimă a represiunii comuniste din România.

Întreaga sa viață este o pildă tare de credință și demnitate.

A plecat la Domnul, direct din închisoarea de la Aiud, pe 28 octombrie 1952.

Mircea Eliade, despre Mircea Vulcănescu: „Când au venit incercarile, Mircea Vulcănescu le-a primit senin şi încrezator; într-un anumit fel, misterios, se integrau vieţii lui religioase. În câteva zile, a pierdut tot: avere, glorie, situaţie socială şi academică, familie, libertate. Dar a ramas acelaşi. Nu s-a îndoit şi nici n-a tăgăduit; a continuat să mărturiseasca cu aceeaşi senină fermitate credinţa şi încrederea lui de totdeauna. Alţii, care i-au fost mai aproape, vor povesti în de-amanuntul, aici sau altădată, viaţa pe care a trait-o Mircea Vulcănescu în temniţă. Ce ştim cu toţii, ne e de-ajuns ca să înţelegem cât de totala i-a fost victoria. Victorie impotriva calailor, desigur, dar mai ales victorie împotriva Morţii. Pentru că ştim cum a murit! lar ultimul lui mesaj în temniţă, adresat fiecaruia din noi, a fost acesta: «Să nu ne răzbunaţi!»…”

(Chicago, nov. 1961)

Emil Cioran, despre Mircea Vulcănescu: „Cu cât ma găndesc mai mult la tatăl dumneavoastră, cu atât mai mult mi se pare că era, el însuşi, o excepţie uluitoare, care trebuie că evitase de asemenea printr-un miracol blestemul nostru comun. Poate părea fără sens să afirmi, cu privire la un spirit cu adevărat universal, că nu gustase din fructul blestemat. Acesta trebuie să fi fost totuşi adevărul, întrucât cunoaşterea sa prodigioasă era dublată de o asemenea puritate cum n-am mai întâlnit niciodată. Păcatul originar, atât de evident în noi toţi, nu era deloc vizibil în el, în el care era destul de împlinit şi în care, minunat paradox, se adăpostea evadatul dintr-o icoană. Fie că vorbea despre Finanţe sau Teologie, din el emanau o putere şi o lumină ale căror definire nu-mi aparţine. Nu vreau să fac din tatăl dumneavoastră un sfânt, dar el era oarecum astfel.”

(Fragment din "Scrisoare către Viorica Maria Elena Vulcănescu", Paris, 20 Ianuarie 1966)

Nichifor Crainic, despre Mircea Vulcanescu:

„În general, oamenii de nivelul meu nu spun la adresa altor valori decât atât cât cred că îi obligă realitatea și o anumită minimă decență, dar despre Vulcănescu eu cred că este nu doar cel mai reușit exemplar pe care l-a dat neamul românesc între cele două războaie, ci acela care având talie europeană, după ce va descoperi în sine nevoia de a spune ce are de spus, va acoperi cu umbra lui tot ce a strălucit până acum în istoria culturii românești (a erudiției românești, de la Cantemir la Iorga). Peste capul întregii sale generații de luceferi, el va fi ca un soare”.

75 ANI DE LA ASASINAREA EPISCOPULUI GRIGORIE LEU DE HUȘI

75 ANI DE LA ASASINAREA EPISCOPULUI GRIGORIE LEU DE HUȘI

Episcopul Grigorie Leu a fost ierarh și teolog de seama al Bisericii Ortodoxe Române al secolului XX.

Gheorghe Leu s-a nascut in ziua de 2 mai 1881, în localitatea Țuțcani, din judetul Vaslui. Neamul său merge până în vremea domnului Moldovei Alexandru cel Bun, când un hrisov din secolul XIV amintește de „Costica Leu”. De atunci și până în vremea domnului Alexandru Ioan Cuza, neamul său este consemnat de mai multe documente.

Tatal său, un barbat credincios și simplu, se tragea dintr-o familie de preoți. Crescând, tânărul Gheorghe își va îndrepta pașii săi spre Seminarul din Roman, iar mai apoi spre Seminarul „Veniamin Costache” din Iași, ale cărui cursuri le va urma, cu multă răvnă, între anii 1897-1901.

În perioada anilor 1904-1910, tănărul teolog va fi binecuvântat preot, în localitatea Oancea, judetul Galați. După hirotonie, el se înscrie la Facultatea de Teologie Ortodoxă, din București. Terminand studiile de licență, părintele Grigorie Leu devine preot duhovnic, la Seminarul Teologic Ortodox din Bucuresti, slujire pe care o va îndeplini între anii 1910-1916. Mai apoi, intre anii 1916-1919, parintele va fi preot militar, pentru ca în cele din urmă sa fie ales director la Seminarul din Ismail, pănă în anul 1924.

Cu ajutorul patriarhului Miron Cristea și al mitropolitului Pimen Georgescu, părintele Grigorie Leu transformă un spital militar în Școala de Teologie, pregătind astfel mai multe promoții de preoți. În anul 1918, părintele Grigorie este trimis în Basarabia, iar mai exact, la Chișinău, unde se ostenește mult pentru înființarea Facultății de Teologie.

În anul 1924, pentru osteneala sa duhovnicească și cea culturală, părintele Grigorie Leu este ales arhiereu-vicar, în Arhiepiscopia Iașilor, primind titlul „Botoșăneanul”. În aceasta slujire va rămâne până în data de 30 aprilie 1936, când este numit episcop al Argeșului. La data de 11 iunie 1940, episcopul Grigorie Leu este mutat la Huși, unde va sluji până în luna februarie a anului 1949.

În anul 1925, noul episcop este ales membru al Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. În calitate de cărturar și teolog, Grigorie Leu s-a ingrijit mult de îndrumarea vieții bisericești. A publicat o serie de lucrări, cu caracter catehetic și misionar: 

• Anuarul Istoric al Seminarului Melchisedec,

• Cuvântări ocazionale (Chișinău, 1928), 

• Confesiuni și secte. Studiu istoric misionar (București, 1929),

• Biserica Ortodoxă Română. Pregătirea clerului,

• Sectele din România (Chișinău, 1931), 

• Carte de rugăciuni,

• Crezul în chipuri și icoane (Bucuresti, 1932), 

• Vedeți cum să umblați cu pază (Cernica, 1932), 

• Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte... (Chișinău) 

• Comorile Argeșului (Craiova, 1937).

• Nu este al vostru a ști anii sau vremurile.

Episcopul Grigorie Leu completează lista ierarhilor prigoniți și persecutați de către guvernați: Visarion Puiu, Gurie Grosu etc, toți fiind teologi iscusiți, administratori și misionari neobosiți, care au lăsat comori nenumărate ale scrierilor, operelor, construcțiior și acțiunilor publice.

Episcopul Grigorie Leu s-a simțit îngrijorat de starea morală și pregătirea profesională a viitorilor slujitori bisericești, fapt pentru care însistă pentru învățământ mai serios și selectare atentă a viitorilor păstori. 

A fost nemulțumit pentru apariția și invazia numeroaselor confesiuni, explicând acest fenomen prin atitudinea credincioșilor față de Biserica Ortodoxă, care își pierde autoritatea sa, din cauza ierarhilor și slujitorilor săi, din cauza stării decăzute a formelor exterioare prin care se manifestă Biserica creștină în lume contemporană.

Ca episcop, Grigorie Leu s-a împotrivit politicii de distrugere a Bisericii Ortodoxe Române, a credinței și a neamului. Astfel, in data de 25 februarie 1949, episcopul Grigorie merge la Guvern, în urma unei invitații, spre a da seama despre unele dintre demersurile sale, care incriminau noua conducere politică a statului. Întâlnindu-se cu Petru Groza – prim-minstru al guvernul communist al României și stand la masă, episcopul și-a arătat nemulțumirea față de „noul” Statul de Organizare al Bisericii Ortodoxe Române, amintind demnitarului că acesta se trage din familia de preot! Imediat după ce a plecat spre casă, pe drum, episcopul a început sa se simta rău, drept pentru care a înțeles că fusese otravit.

La 1 martie 1949 s-a stins din viață, în reședința episcopală de la Huși, la vârstă de 69 de ani, fiind înmormântat în spatele altarului Catedralei Episcopale din Huși. Referindu-se la moartea martirică a episcopului Grigorie Leu, patriarhul Nicodim Munteanu, va spune: „Episcopia din Țara de Jos a Moldovei a fost păstorită, până în anul 1949, când vladica Grigorie a fost martirizat pentru că s-a împotrivit comunismului”. 

După moartea episcopului martir, în urma hotărârii Marii Adunari Nationale, cea mai veche episcopie de pe teritoriul României, Episcopia Hușilor a fost desființată.

La 5 februarie 1949 s-a dat decretul de desfiinţare a Episcopiei, care a fost unită cu Episcopia Romanului sub titulatura de „Episcopia Romanului şi Huşilor”. Așa se incheie după aproape 400 de ani (1598-1949) o bogată activitate istoric-cultural-religioasă desfăşurată de Episcopia Huşilor. Aici a fost un puternic centru religios având Seminar Teologic, Şcoala de Cântăreţi, fabrica de lumânări, tipografie cu apariţie săptămânală, doua reviste - „Cronica Huşilor” şi „Credinţa Strămoşească”, calendare, „Anuarul Episcopiei” şi alte publicaţii. 

Abia la 14 februarie 1996, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât reactivarea Episcopiei Huşilor.

Episcopul Grigorie Leu este un martir al regimului comunist totalitar, care a asasinat pe înțeleptul păstor, însă nu a putut să șteargă memoria și faptele blândului ierarh!!!

Veșnica pomenire! 💙💛❤️

Preotul Maxim Melinti

Episcopia Hușilor

Lectionar - Săptămâna a XXXIV-a după Rusalii:Sâmbătă: 2 Tim 3, 1-9; Lc 20, 46-47; 21, 1-4.

Lectionar - Săptămâna a XXXIV-a după Rusalii:Sâmbătă: 2 Tim 3, 1-9; 

Noul Testament

Epistola Sfântului Apostol Pavel a doua către Timotei

Cap. 3 Oamenii în vremile din urmă. Porunci către Timotei.

1 Şi pe aceasta s'o ştii, că'n vremile a din urmă veni-vor vremuri grele.

1Tim 4:1 2Ptr 3:3 Iuda 1:18

2 Că oamenii vor fi iubitori de sine b, iubitori de argint, lăudăroşi, trufaşi, blasfemiatori, neascultători de părinţi, nerecunoscători, pângăritori,

Mt 15:9 Mc 7:21-22 Rm 01:29-31

3 fără inimă c, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, duşmani ai binelui d,

Mt 15:9 Mc 7:21-22 Rm 01:29-31

4 trădători, obraznici, orbiţi de trufie, iubitori mai mult de plăceri decât de Dumnezeu,

Mt 15:9 Mc 7:21-22 Rm 01:29-31

5 având înfăţişarea credinţei celei bune e dar tăgăduindu-i puterea. Îndepărtează-te şi de aceştia.

Ir 8:8 Mt 7:15 Mt 7:21 Rm 2:20 Tit 1:16

6 Că dintre aceştia sunt cei ce se strecoară prin case şi vânează femeiuşti împovărate de păcate, purtate de felurite pofte,

Iz 13:18 Tit 1:11

7 cei ce mereu învaţă şi niciodată nu pot ajunge la cunoaşterea adevărului.

Sir 15:9 2Tim 2:25

8 Aşa cum Iannes şi Iambres f i s'au împotrivit lui Moise, tot astfel şi aceştia stau împotriva adevărului, oameni stricaţi la minte şi netrebnici pentru credinţă.

Ies 7:11 Ies 7:22 FA 13:8 1Tim 6:5

9 Dar mai departe nu vor merge; fiindcă nebunia lor le va fi tuturor vădită, aşa cum a fost şi a acelora.

Lectionar - Săptămâna a XXXIV-a după Rusalii:Sâmbătă: Lc 20, 46-47; 21, 1-4.

Noul Testament

Evanghelia după Luca

Cap. 20 Botezul lui Ioan şi autoritatea lui Iisus. Parabola lucrătorilor nevrednici. Banul cezarului. Despre învierea morţilor. Fiu şi Domn al lui David.

46 „Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe'n haine lungi, care iubesc salutările'n pieţe şi scaunele cele dintâi în sinagogi şi locurile cele dintâi la ospeţe,

Mt 23:5-7 Mc 12:38-40 Lc 11:43

47 ei, care mănâncă de istov casele văduvelor şi cu făţărnicie se roagă'ndelung; aceştia mai mare osândă-şi vor lua“.

Mt 23:14 Mc 12:38-40

Noul Testament

Evanghelia după Luca

Cap. 21 Banul văduvei. Profeţia despre dărâmarea Ierusalimului. Sfârşitul lumii şi venirea Fiului Omului. Îndemn la priveghere.

1 Şi privind cu luare-aminte, a văzut pe cei bogaţi aruncându-şi darurile în cutia milelor a.

4Rg 12:9-10 Mc 12:41-44

2 Şi a văzut-o şi pe o văduvă săracă aruncând acolo doi bănuţi;

Mc 12:41-44 2Co 8:12

3 şi a zis: „Adevăr vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi.

Mc 12:41-44 2Co 8:12

4 Fiindcă toţi aceştia, din prisosul lor au aruncat la daruri; aceasta însă, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, totul de la gura ei“.

Mc 12:41-44 2Co 8:12

Biblia Ortodoxă

Lectionar - Săptămâna a XXXIV-a după Rusalii:Vineri: 1 In 2, 7-17; Mc 14, 3-9.

Lectionar - Săptămâna a XXXIV-a după Rusalii:Vineri: 1 In 2, 7-17; 

Noul Testament

Evanghelia după Ioan

Cap. 2 Nunta din Cana. Izgonirea vânzătorilor din templu. Iisus îl cunoaşte pe omul lăuntric.

7 Zisu-le-a Iisus: „Umpleţi vasele cu apă!“ Şi le-au umplut până sus.

8 Şi le-a zis: „Scoateţi acum şi aduceţi-i nunului!“ Iar ei i-au dus.

9 Şi după ce nunul a gustat apa care se făcuse vin – şi el nu ştia de unde este, ci doar slujitorii care scoseseră apa ştiau – l-a chemat nunul pe mire

10 şi i-a zis: „Orice om pune întâi vinul cel bun şi, când se ameţesc, pe cel mai slab; dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum“.

11 Acest început al minunilor d l-a făcut Iisus în Cana Galileii şi Şi-a arătat slava Sa; şi au crezut într'Însul ucenicii Săi.

Lc 9:32 In 1:14 In 4:54 In 12:41 In 20:30

12 După aceea S'a coborât în Capernaum, El, precum şi mama Sa şi fraţii Săi şi ucenicii Săi; şi n'au rămas acolo multe zile.

Mt 4:13 Mt 12:46

13 Şi Paştile Iudeilor erau aproape şi Iisus S'a suit la Ierusalim.

Dt 16:1 In 6:4 In 11:55

14 Şi a găsit şezând în templu pe cei ce vindeau boi şi oi şi porumbei şi pe schimbătorii de bani.

Mt 21:12 Mc 11:15 Lc 19:45

15 Şi făcând un bici de ştreanguri, i-a scos pe toţi afară din templu, şi oile, şi boii, iar schimbătorilor le-a vărsat banii şi le-a răsturnat mesele;

16 şi celor care vindeau porumbei le-a zis: „Luaţi acestea de aici! Nu faceţi casa Tatălui Meu casă de neguţătorie!“

Mt 21:13 Mc 11:17 Lc 2:49

Lectionar - Săptămâna a XXXIV-a după Rusalii:Vineri: Mc 14, 3-9.

Noul Testament

Evanghelia după Marcu

Cap. 14 Ungerea din Betania. Trădarea lui Iuda. Cina cea de Taină. Rugăciunea din Ghetsimani. Arestarea lui Iisus. Iisus în faţa sinedriului. Lepădarea lui Petru.

3 Şi fiind El în Betania, în casa lui Simon Leprosul, în timp ce şedea la masă a venit o femeie având un alabastru cu mir de nard curat a, de mare preţ; şi spărgând vasul, a vărsat mirul pe capul Lui.

Mt 26:6-12 Lc 7:37-38 In 11:2 In 12:1-8

4 Dar erau unii care murmurau în sinea lor, zicând: „De ce s'a făcut această risipă de mir?;

Mt 26:6-12 In 12:1-8

5 că mirul acesta putea să fie vândut cu peste trei sute de dinari şi să li se dea săracilor“. Şi murmurau împotriva ei.

Mt 19:21 Mt 26:6-12 In 12:1-8

6 Dar Iisus a zis: „Lăsaţi-o, de ce-i faceţi supărare? Bun lucru a făcut ea pentru Mine.

Mt 26:6-12 In 12:1-8

7 Că pe săraci îi aveţi pururea cu voi şi puteţi să le faceţi bine oricând vreţi, dar pe Mine nu Mă aveţi pururea.

Dt 15:11 Mt 26:6-12 In 12:1-8

8 Ea a făcut ceea ce avea de făcut: mai dinainte Mi-a uns trupul cu mir, spre îngropare b.

Mt 26:6-12 In 12:1-8 In 19:40

9 Adevăr vă spun Eu vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut ea, spre pomenirea ei“.

Mt 26:13

Biblia Ortodoxă

Lectionar - Săptămâna a XXXIV-a după Rusalii:Joi: 1 In 1, 8-10; 2, 1-6; Mc 13, 31-37; 14, 1-2.

Lectionar - Săptămâna a XXXIV-a după Rusalii:Joi: 1 In 1, 8-10; 2, 1-6; 

Noul Testament

Epistola Sobornicească întâia a Sfântului Apostol Ioan

Cap. 1 Cuvântul Vieţii. Dumnezeu este lumină.

8 Dacă zicem că noi nu avem păcat, pe noi înşine ne amăgim şi adevărul nu este'ntru noi.

3Rg 8:46 2Par 6:36 Pr 20:9 Ecc 7:20

9 Dacă ne mărturisim păcatele, credincios este El şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de toată nedreptatea.

2Rg 12:13 Ps 31:5 Pr 28:13 Sir 4:26 Man 1:11 Mc 2:7

10 Dacă zicem că n'am păcătuit, Îl facem pe El mincinos, şi cuvântul Său nu este'ntru noi.

Noul Testament

Epistola Sobornicească întâia a Sfântului Apostol Ioan

Cap. 2 Hristos, Mijlocitorul nostru. Porunca cea nouă. Antihrist. Copii ai lui Dumnezeu.

1 Copilaşii mei, pe acestea vi le scriu ca să nu păcătuiţi. Şi dacă a păcătuit cineva, noi avem Mijlocitor a către Tatăl, pe Iisus Hristos, Cel-Drept.

Sol 15:2 Rm 8:34 1Tim 2:5 Evr 7:25 Evr 9:24

2 El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru ale noastre, ci şi pentru ale lumii întregi.

Sol 15:2 In 11:52 Col 1:20 Evr 2:10 Evr 2:17 In 1:29 1In 3:5 1In 4:10 1In 4:14

3 Şi întru aceasta ştim că L-am cunoscut: dacă-I păzim poruncile.

Ps 118:6

4 Cel ce zice: L-am cunoscut!, dar nu-I păzeşte poruncile, mincinos este şi adevărul nu este'ntru el.

Ir 22:16 Tit 1:16 In 1:6

5 Dar cel ce-I păzeşte cuvântul, întru acela iubirea lui Dumnezeu este într'adevăr desăvârşită. După aceasta cunoaştem că suntem întru El.

In 14:21 In 14:23 1In 4:12 1In 4:17 1In 5:3

6 Cel ce zice că rămâne întru El, dator este ca şi el să umble b aşa cum Acela a umblat.

In 13:15 In 15:4 1Ptr 2:21

Lectionar - Săptămâna a XXXIV-a după Rusalii:Joi: Mc 13, 31-37; 14, 1-2.

Noul Testament

Evanghelia după Marcu

Cap. 13 Profeţia despre dărâmarea Ierusalimului. Sfârşitul lumii şi venirea Fiului Omului. Parabola smochinului prevestitor. Îndemn la priveghere.

31 Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

Ps 118:89 Is 40:8 Sol 101:26 Mt 5:18 Mt 24:32-35 Lc 16:17 Lc 21:29-33

32 Iar despre ziua aceea şi despre ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl.

Is 13:9 Mt 24:36 FA 1:7

33 Luaţi aminte, privegheaţi şi vă rugaţi, că nu ştiţi când va fi vremea aceea.

Mt 24:42 Mt 25:13 Mt 26:41 Lc 12:40 Lc 21:34 Lc 21:36

34 E ca un om care a plecat departe, şi-a lăsat casa, a dat puterea pe mâna slugilor, fiecăruia lucrarea lui, iar portarului i-a poruncit să vegheze.

Sof 1:15 Mt 24:42 Mt 24:45 Mt 25:14 Lc 19:12

35 Aşadar, privegheaţi, că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: seara, ori la miezul nopţii, ori la cântatul cocoşilor, ori dimineaţa;

Mt 24:42 Mt 24:45 Mt 25:13 Lc 12:36-38

36 ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind.

Lc 12:36-38

37 Iar ceea ce vă spun vouă le spun tuturor: Privegheaţi!“

Noul Testament

Evanghelia după Marcu

Cap. 14 Ungerea din Betania. Trădarea lui Iuda. Cina cea de Taină. Rugăciunea din Ghetsimani. Arestarea lui Iisus. Iisus în faţa sinedriului. Lepădarea lui Petru.

1 Şi peste două zile erau Paştile şi Azimele. Şi arhiereii şi cărturarii căutau cum să-L prindă cu vicleşug, ca să-L omoare.

Mt 26:2-5 Mc 11:18 Lc 19:47 Lc 19:47-48 Lc 20:19 Lc 22:1-2 In 5:18 In 11:47 In 11:53 In 13:1

2 Dar ziceau: „Nu în ziua praznicului, ca să nu fie tulburare în popor“.

Mt 26:2-5 Lc 19:47-48 Lc 20:19 Lc 22:1-2

Biblia Ortodoxă

Lectionar - Săptămâna a XXXIV-a după Rusalii: Miercuri: 2 Ptr 3, 1-18; Mc 13, 24-31.

Lectionar - Săptămâna a XXXIV-a după Rusalii: Miercuri: 2 Ptr 3, 1-18;

Noul Testament

Epistola Sobornicească a doua a Sfântului Apostol Petru

Cap. 3 Făgăduinţa venirii Domnului.

1 Iubiţilor, aceasta este acum a doua epistolă pe care v'o scriu; în amândouă vă trezesc în amintire a judecata limpede,

2Ptr 1:13

2 ca să vă aduceţi aminte de cuvintele cele mai'nainte grăite de sfinţii profeţi şi de porunca Domnului şi Mântuitorului, dată prin apostolii voştri.

Iuda 1:17-18

3 Mai întâi pe aceasta trebuie s'o ştiţi: că'n zilele cele de apoi vor veni cu batjocură batjocoritori care vor trăi după poftele lor

1Tim 4:1 2Tim 3:1 Iuda 1:17-18 Iuda 1:18

4 şi vor zice: Unde este făgăduinţa venirii „Lui“? că de când au adormit părinţii b, toate rămân aşa ca de la'nceputul zidirii...

Is 12:22 Iz 12:22 Mt 24:27 Mt 24:37 Mt 24:39

5 Fiindcă ei se fac a nu şti că, la cuvântul Domnului, cerurile erau de demult şi că pământul s'a închegat din apă şi prin apă,

Fc 1:1 Fc 1:6-9 Ps 23:1-2 Evr 11:3

6 că prin ele c a pierit lumea de atunci, înecată de apă.

Fc 7:11-21 Fc 7:23 Mt 24:38-39 2Ptr 2:5

7 Cât despre cerurile şi pământul de acum, ele prin acelaşi cuvânt sunt ţinute şi păstrate pentru focul din Ziua Judecăţii şi a pieirii oamenilor necredincioşi.

Ps 101:25-26 Is 51:6

8 Dar pe aceasta una să n'o uitaţi, iubiţilor: o singură zi înaintea Domnului este ca o mie de ani, şi o mie de ani ca o singură zi d.

Is 89:4

9 Domnul nu întârzie cu făgăduinţa Sa, după cum socotesc unii că e întârziere, ci îndelung-rabdă pentru voi, nevrând El ca vreunul să piară, ci ca toţi să ajungă la pocăinţă.

Ps 144:9 Iz 18:32 Iz 33:11 Avc 2:3 Sir 35:19 Sol 1:13 Sol 18:11 Mt 18:14 Lc 13:8 1Tim 2:4

10 Dar Ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile arzând se vor desface şi pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui.

Is 34:4 Sir 16:18 Mt 24:35 Mt 24:43-44 Lc 12:39-40 Lc 21:25 1Tes 5:2 1Tes 5:4 Ap 3:3 Ap 16:15 Ap 20:11 :

11 Dacă acestea toate astfel se vor desfiinţa, cât de mare e trebuinţa ca voi să umblaţi întru viaţă sfântă şi'n cucernicie,

12 aşteptând şi grăbind venirea Zilei Domnului, din pricina căreia cerurile, luând foc, se vor nimici, iar stihiile, aprinse, se vor topi!

Ps 49:3 Mi 1:4 Mt 24:27 Mt 24:37 Mt 24:39

13 Dar noi, potrivit făgăduinţelor Lui, aşteptăm ceruri noi şi pământ nou, în care locuieşte dreptatea.

Is 65:17 Is 66:22 Rm 8:19 Rm 8:21 1Co 6:9-10 Ap 21:1 Ap 21:27 Ap 22:15

14 Pentru aceea, iubiţilor, de vreme ce voi pe acestea le aşteptaţi, străduiţi-vă să fiţi aflaţi de El fără prihană şi fără vină, în pace,

1Co 1:8

15 iar îndelungă-răbdarea Domnului nostru socotiţi-o mântuire, aşa cum şi iubitul nostru frate Pavel v'a scris după înţelepciunea dată lui,

Lc 13:8 Rm 2:4 1Co 3:10 2Ptr 3:9

16 cum vorbeşte el despre toate acestea în epistolele sale, în care sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc – ca şi pe celelalte Scripturi – spre a lor pierzare.

17 Aşadar, iubiţilor, cunoscându-le voi de mai'nainte pe acestea, păziţi-vă ca nu cumva, târâţi de rătăcirea nelegiuiţilor, să cădeţi din întărirea voastră;

Mc 13:5 Mc 13:23 1Co 10:12

18 ci creşteţi în harul şi'n cunoaşterea Domnului nostru şi Mântuitorului Iisus Hristos. Lui fie-I slava: şi acum, şi'n ziua veacului e! Amin.

Lectionar - Săptămâna a XXXIV-a după Rusalii: Miercuri: Mc 13, 24-31.

Noul Testament

Evanghelia după Marcu

Cap. 13 Profeţia despre dărâmarea Ierusalimului. Sfârşitul lumii şi venirea Fiului Omului. Parabola smochinului prevestitor. Îndemn la priveghere.

24 Ci în acele zile, după necazul acela, soarele se va întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina.

Is 13:10 Is 34:4 Iz 32:7-8 Ioil 2:10 Ioil 3:4 Ioil 4:15 Sof 1:15 Mt 24:29-31 Lc 21:25-28 Ap 6:12-13 Ap 8:12 :

25 Şi stelele vor cădea din cer şi puterile cele din ceruri se vor clătina.

Is 13:10 Is 34:4 Iz 32:7-8 Ioil 2:10 Ioil 3:4 Ioil 4:15 Sof 1:15 Mt 24:29-31 Lc 21:25-28 Ap 6:12-13 Ap 8:12 :

26 Şi atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere multă şi cu slavă.

Dn 7:13-14 Mt 10:23 Mt 16:27 Mt 24:29-31 Mc 8:38 Mc 14:62 Lc 21:25-28 FA 1:1 Ap 1:7

27 Şi atunci pe îngerii Săi îi va trimite şi pe aleşii Săi îi va aduna din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului.

Dt 30:4 Za 2:10 Mt 13:41 Mt 24:29-31 Lc 21:25-28

28 Învăţaţi de la smochin parabola: Când mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, ştiţi că vara e aproape.

Mt 21:19 Mt 24:32-35 Mc 11:13 Lc 21:29-33

29 Tot aşa şi voi, când le veţi vedea pe acestea plinindu-se, să ştiţi că El este aproape, lângă uşi.

Mt 24:32-35 Mc 9:1 Lc 21:29-33

30 Adevăr vă grăiesc că neamul acesta nu va trece până ce toate acestea nu vor fi.

Mt 24:32-35 Lc 21:29-33

31 Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

Ps 118:89 Is 40:8 Sol 101:26 Mt 5:18 Mt 24:32-35 Lc 16:17 Lc 21:29-33

Biblia Ortodoxă

Lecționar - Săptămâna a XXXIV-a după Rusalii:Marţi: 2 Ptr 2, 9-22; Mc 13, 14-23.

Lecționar - Săptămâna a XXXIV-a după Rusalii:Marţi: 2 Ptr 2, 9-22; 

Noul Testament

Epistola Sobornicească a doua a Sfântului Apostol Petru

Cap. 2 Profeţii şi învăţătorii mincinoşi.

9 [toate acestea, pentru că] Domnul ştie să-i scape din încercări pe cei credincioşi, iar pe cei nedrepţi să-i păstreze spre a fi pedepsiţi în Ziua judecăţii,

Ps 90:15 Mt 6:13 Lc 11:4 1Co 10:13 Iuda 1:6 Ap 3:10

10 dar mai ales pe cei ce'ntru pofta spurcării lor i se supun cărnii e şi dispreţuiesc Domnia Cerească f. Îndrăzneţi, îngâmfaţi, ei nu se cutremură să blasfemieze Slăvile g,

Sir 32:15 Is 34:4 Iuda 1:7-10

11 în timp ce îngerii, deşi sunt mai mari în tărie şi'n putere, nu aduc împotrivă-le judecată blasfemiatoare în faţa Domnului.

Is 34:4 Iuda 1:7-10

12 Aceştia însă, ca nişte dobitoace fără minte, din fire făcute să fie prinse şi nimicite, blasfemiind ceea ce nu cunosc, întru stricăciunea lor vor şi pieri,

Iov 35:11 Is 34:4 Iuda 1:7-10

13 luându-şi plata nedreptăţii din propria lor nedreptate. Ei cred că e o plăcere aceea de a se desfăta în fiecare zi; pete şi ocară sunt cei ce'n rătăcirile lor îşi fac o plăcere din a se ospăta cu voi la agapele h voastre;

Is 46:10 Iuda 1:12

14 avându-şi ochii plini de desfrânare şi nesăţioşi de păcat, ei amăgesc sufletele cele nestatornice; inima lor e deprinsă la lăcomie; fii ai blestemului!

Fc 39:7

15 Părăsind calea cea dreaptă, au rătăcit şi au apucat calea lui Balaam, fiul lui Bosor i, care a iubit plata nedreptăţii,

Nm 22:7 Iuda 1:11 Ap 2:14

16 dar a primit mustrare pentru călcarea lui de lege; că dobitocul necuvântător pe care era călare a cuvântat cu glas omenesc şi a oprit nebunia profetului.

Nm 22:28

17 Aceştia sunt izvoare fără apă şi neguri purtate de vifor, cărora întunericul beznelor le-a fost păstrat.

Ir 2:13 Iuda 1:13

18 Că rostind ei vorbe mari şi găunoase, cu poftele trupului îi momesc la desfrânări pe cei care de-abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire.

Dn 11:36

19 Le făgăduiesc libertate în timp ce ei înşişi sunt robii stricăciunii; fiindcă ceea ce te biruie, aceea te şi stăpâneşte.

In 8:34 Rm 6:16

20 Că dacă ei, după ce prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru au scăpat de'ntinările lumii, se'ncurcă din nou în ele şi sunt învinşi, starea lor de pe urmă a devenit mai rea decât cea dintâi.

Sir 23:16 Mt 12:45 Mt 27:64 Lc 11:26

21 Fiindcă mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii decât, după ce au cunoscut-o, să se'ntoarcă de la sfânta poruncă ce li se încredinţase.

Lc 12:47-48 In 15:22

22 Cu ei s'a întâmplat adevărul zicătorii: Câinele la vărsătura lui se'ntoarce şi: scroafa spălată se tăvăleşte'n mocirlă.

Pr 26:11 Sir 34:26

Lecționar - Săptămâna a XXXIV-a după Rusalii:Marţi: Mc 13, 14-23.

Noul Testament

Evanghelia după Marcu

Cap. 13 Profeţia despre dărâmarea Ierusalimului. Sfârşitul lumii şi venirea Fiului Omului. Parabola smochinului prevestitor. Îndemn la priveghere.

14 Iar când veţi vedea urâciunea pustiirii d, cea prezisă de profetul Daniel, stând unde nu se cuvine – cine citeşte, să înţeleagă – , atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă în munţi;

Dn 9:27 Dn 11:31 Dn 12:11 1Mac 1:54 Mt 24:15-26 Lc 21:20-21

15 şi cel ce va fi pe acoperiş să nu se coboare, nici să intre să-şi ia ceva din casa sa;

Mt 24:15-26 Lc 17:31

16 şi cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă îndărăt să-şi ia haina.

Mt 24:15-26 Lc 17:31

17 Dar vai de cele ce vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea!

Mt 24:15-26 Lc 21:23 Lc 23:29

18 Rugaţi-vă, dar, ca fuga voastră să nu fie iarna.

Mt 24:15-26

19 Că necaz va fi în zilele acelea, cum n'a mai fost până acum de la'nceputul zidirii pe care a zidit-o Dumnezeu, şi nici nu va mai fi.

Dn 9:26 Dn 12:1 Ioil 2:2 Mt 24:15-26 Ap 7:14

20 Şi dacă Domnul n'ar fi scurtat zilele acelea, nici un trup n'ar mai scăpa; dar El a scurtat acele zile de dragul celor aleşi, pe care El i-a ales.

Mt 24:15-26

21 Şi dacă va zice atunci cineva: Iată, aici este Hristos!, sau: Iată, acolo!, să nu credeţi.

Mt 24:15-26 Lc 17:21 Lc 17:23 Lc 21:8

22 Că se vor scula hristoşi mincinoşi şi profeţi mincinoşi şi vor face semne şi minuni ca să-i ducă în rătăcire, de se poate, pe cei aleşi.

Dt 13:1-3 Mt 7:15 Mt 24:15-26 In 4:48 Ap 13:13

Biblia Ortodoxă