Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Eliminarea tva și acciza pentru toate produsele și serviciile de strictă necesitate: mâncare, apă, utilități, medicamente.

În loc de o majorare a tva și a accizei pentru toți, cu consecința reducerii consumului și cu rezultanta colapsului bugetului, mai bine ar fi eliminate și tva și acciza pentru toate produsele și serviciile de strictă necesitate: mâncare, apă, utilități, medicamente. S-ar reduce, astfel, sărăcia și efortul bugetar necesar plasei de siguranță socială.

Decât să plece urechea la “experții” FMI și să tremure de frica SRI, fiscul ar face bine să pună mâna și să controleze și să închidă robinetul cu care marii evazioniști fură tva și accize, iar corporațiile fac optimizare fiscală (tot un furt, dar mai sofisticat). Efortul logistic și de personal ar fi mult mai mic.

Decât să majoreze impozitul pe venit, profit și dividende, cu consecința exploziei evaziunii fiscale și a fugii investitorilor străini de România, mai bine statul ar impozita cu 10% acționarul sau asociatul, indiferent câte societăți și grupuri piramidale de companii ar deține, singur sau în asociere cu alții, pe principiul “beneficiatului real” al companiilor sau al ONG - urilor. Se numește transparență fiscală. E un unic impozit pe care 99% dintre cei care beneficiază de ea (unele profesii liberale) îl plătesc voluntar. Interesant e că sistemul e utilizat peste tot în UE, în domeniul IMM - urilor și al profesiilor liberale. În acest fel, nu ar mai fi evaziune fiscală decât la marii infractori și optimizare fiscală la marile companii. Aici s-ar putea aplica prezumția că operațiunile de optimizare fiscală sunt cazuri de concurență ilicită, sancționabilă cu amendă de 10% din cifra de afaceri. Nu ar mai fi nevoie de SRI să vină și să toarne la autorități cazuri selective de evaziune, cu omiterea celor importante și sus-puse politic.

Urmăriți-mă și pentru alte sfaturi financiar - bugetare și de macro-economie. Mai am.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Prima și cea mai importantă condiție a unui trai decent și a încrederii în viitor este existența unei locuințe familiale, unde omul simplu să poată să trăiască decent și să își crească și să educe copiii, adică generația noastră viitoare.

Prima și cea mai importantă condiție a unui trai decent și a încrederii în viitor este existența unei locuințe familiale, unde omul simplu să poată să trăiască decent și să își crească și să educe copiii, adică generația noastră viitoare.

O reglementare de acest gen ar putea să se constituie într-un motiv bun de întoarcere în țară a românilor care lucrează în străinătate.

Un asemenea proiect ar putea neutraliza fenomenul psiho-social al depresiei – un om fără casă, supra-îndatorat, fără încredere în viitor, este un om blazat, un candidat la ratare socială, un om care riscă să eșueze în alcool, droguri și alte dependențe. Un om fără o minimă plasă de siguranță socială ajunge să coste întreaga societate – șomaj, medicamente, spitalizare, anomie, promiscuitate. Statul ar face o bună afacere dacă ar salva la timp aceste persoane printr-un program de alocare de locuințe decente și le-ar da o nouă șansă de a crea plusvaloare economică, socială și emoțională pentru familie și națiune.

De asemenea, acest program ar putea corecta o nedreptate socială.

Casele executate silit se acumulează sub controlul credi-rentierilor, persoane sau entități juridice cu care se edifică sub ochii noștri un neo-feudalism șocant pentru secolul XXI. Monopolul exercitat de bănci, de credi-rentieri și de dezvoltătorii imobiliari în domeniul locuințelor face ca omul simplu să fie prins într-un cerc vicios al (supra)îndatorării, al captivității financiare și al suferinței, de pe urma căruia toți cei mai sus indicați se îmbogățesc fără just temei, printr-o injustă redistribuire a plusvalorii create prin muncă și merit de omul simplu. Acestui monopol imobiliar i se adaugă monopolul din energie. Furnizorii energiei obținute din surse clasice și speculatorii din energia regenerabilă, deopotrivă, fac profituri majore și nemeritate de pe urma penuriei de energie artificial creată și din subvențiile și facilitățile acordate suspect de generos de Statul român, în timp ce populația ajunge frecvent în situație de privare energetică.

Acest cerc vicios nu poate fi spart decât printr-un program de construcție din fonduri publice de locuințe noi și ieftine și, respectiv, prin dotarea locuințelor cu capacități individuale sau grupate de producere și stocare a anergiei regenerabile.

Ne propunem construirea a cel puțin un milion de locuințe din fondurile alocate de stat, printr-o companie publică, locuințe cu prețuri decente și care să poată fi, după caz, cumpărate cu credite cu dobânzi subvenționate de stat sau alocate cu chirie. Locuințele vor fi la standarde înalte de rezistență la cutremure și calamități și eficiente energetic, și vor beneficia de un nivel decent de confort și planificare urbană.

Ne propunem, de asemenea, ca în următorii 10 ani să dotăm minim 50% dintre locuințele din România cu capacități de producție și stocare a energiei regenerabile suficiente pentru a nu mai depinde de rețelele clasice de producție, stocare și distribuție de energie. În loc să subvenționeze speculatorii din energie, Statul român va subvenționa simplul particular. Fiind vorba de un program social, nu va fi nevoie de proceduri prealabile de aprobare a ajutoarelor de stat. În privința ajutoarelor de stat, uzual acordate marilor companii și speculatorilor din domeniu, acestea vor fi înghețate - nu au dus la nimic bun pentru economia României și pentru societate; dimpotrivă, au creat PIB prin creșterea prețurilor și „dezvoltare” economică prin (supra)îndatorare.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea