Așa cum, personal intuiam încă din 2020, când am scris actualul meu curs de drept comercial, companiile au început să vadă în „lupta” contra schimbărilor climatice un instrument de marketing, de auto-promovare și spălare a imaginii prin apel la acțiunea verde și, mai ales, la atitudinea afișată cât mai înverzită. Se numește green washing, este extrem de complex și are multe aspect, ca să mai exprim așa – de exemplu, Corporate Social Responsibility (CSR) și Environment Social Governance (ESG) pot foarte ușor să alunece în ipocrizie climatică și chiar practici înșelătoare.
Dar nu e numai despre asta.
Ați putut observa, dacă ați fost atenți, că pe biletul vostru de avion este calculate cantitatea de dioxid de carbon consumată cu ocazia zborului vostru cu acel avion. Destul de des se fac și comparații, deloc măgulitoare, între amprenta de carbon „comisă” de voi în cazul în care călătoriți cu Turkish sau Emirates în comparație cu ceea ce ați lăsa ca dâră de carbon dacă ați călători cu Lufthansa, KLM sau Air France. De asemenea, ați putut afla deja că, în combustibilul de avion sunt amestecate niște substanțe de tipul celor pe care le punem în benzina care alimentează motoarele termice de automobile (se numește ad blue, de exemplu, și cică ar face combustibilul respective mai ecologic, deși e o mare minciună; poate fi vorba și de bio-diesel, substanța pentru care România s-a transformat într-un ocean de rapiță în care se fac cele mai jmekere selfi-uri). Ce ce se adaugă în tancurile de alimentare ale avioanelor se numeste combustibil sustenabil (SAF) și nimeni, nici chiar Comisia Europeană nu știe ce sunt. Pot fi chiar și acele chemtrails pe care le tot arată pe cer „teoreticienii conspirației” și care pot duce, așa cum zicea deunăzi un articol din Revista nature, la … încălzire globală, topirea calotei glaciare arctice și găurirea stratului de ozon.
Recent, la solicitarea unei asociații europene de protecție a consumatorilor (BEUC), Comisia Europeană a declanșat o procedură de control și anchetă asupra a nu mai puțin de 20 de companii europene care, la prima Vedere, par a utiliza ceea ce autoritățile în domeniu numesc „dezinformare ecologică”, adică, o adevărată practică înșelătoare săvârșită de comercianți conra consumatorilor. Este, evident, o formă insidioasă de green washing.
Ce au constatat cei care au mers pe urma acestor sesizări?
💥-că se oferă ca soluție de compensare a emisiilor poluante de CO2 plata unor taxe suplimentare pentru punerea la punct, în viitor, a unor tehnologii mai puțin poluante; evident, taxa este suportată, la final, de consumatori, dar mai grav este că pare a fi un fel de plată a unei cauțiuni pentru ieșirea poluatorului din pușcărie, ca să polueze mai abitir;
-că termenul „combustibil de aviație durabil” (SAF) este o fără acoperire factuală, nimeni nefiind în măsură să evalueze caracteristicile durabile ale combustibilului; așadar, nu știm ce emană în stratosferă avioanele de linie ai căror proprietari se prefac că luptă la greu cu schimbarea climatică;
💥-că termenii „verde, durabil, responsabil” sunt utilizați fără corespondent în realitate; sunt doar micniuni frumos ambulate; sunt doar puffery statements;
💥-că există companii care declară că se îndreaptă către net-zero sau sunt pe-aproape, ceea ce este ditamai minciuna;
💥-că suntem evaluați, ca pasageri, din perspectiva amprentei de carbon, „calculatorul” acestei amprente fiind total discreționar, fără termeni metrologici de evaluare a datelor, a coordonatelor și a caracteristicilor măsurătorii.
Lupta asta prefăcută cu schimbările climatice seamănă cu zicala 💥– vom duce acest război la bun sfârșit, până nu va mai fi piatră pe piatră pe Pământ …💥
O măsură concretă de îmbunătățire a protecției consumatorilor împotriva afirmațiilor înșelătoare legate de mediu figurează în Directiva privind consolidarea rolului consumatorilor în vederea tranziției verzi, care interzice în mod explicit, pe baza compensării emisiilor de gaze cu efect de seră, afirmația că un produs are un impact neutru, redus sau pozitiv asupra mediului în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră și care definește, de asemenea, cerințele pe care trebuie să le respecte un comerciant atunci când utilizează afirmații privind performanța de mediu viitoare a unui produs.
