Scriu acest mesaj la final de an nu pentru a fi pe placul cuiva, ci pentru că adevărul spus la timp poate preveni tragedii.
Avertizările mele publice privind depozitarea neconformă a azotatului de amoniu în porturile maritime românești au avut un scop clar, legitim și asumat:
👉 prevenirea unui incident major într-o infrastructură critică a României.
Azotatul de amoniu este o substanță cu risc major.
Nu este o opinie.
Nu este o exagerare.
Este un fapt cunoscut, documentat și confirmat de legislație, de practică și de istorie.
Depozitarea în aer liber, în cantități mari, la temperaturi ridicate și fără măsuri reale de siguranță nu este o scăpare administrativă, ci un pericol.
📌 Aceste riscuri nu au fost necunoscute.
📌 Ele au fost știute, tolerate și amânate.
📌 S-a mizat pe noroc. Pe ideea că „nu se va întâmpla nimic”.
Eu am refuzat să mizez pe noroc.
După avertizări, realitatea a confirmat ceea ce am spus:
autoritatea competentă a constatat neregulile, a aplicat sancțiuni și a dispus îndepărtarea unor cantități semnificative de azotat de amoniu din condiții periculoase.
Aceste măsuri nu apar din nimic. Ele apar când există un risc real.
❗ În loc de asumare și corectare, reacția a fost alta:
✅ atacuri profesionale,
✅ tentative de discreditare,
presiuni, etichetări și minimalizarea riscurilor, venite inclusiv din partea unor colegi și a unor autorități care ar fi trebuit să intervină cu mult timp înainte, fără să fie împinse de avertizări publice.
Să fie clar:
⚠️ Avertizarea unui pericol nu este o problemă personală.
⚠️ Este o obligație profesională și morală.
⚠️ Problema reală este tăcerea în fața riscului.
Când prevenția este tratată ca un deranj, iar cei care avertizează sunt atacați, nu mai vorbim despre siguranță, ci despre complicitate prin pasivitate.
Spun asta deschis pentru că, în cazul unui incident major:
🛑 nu mai contează cine a fost „deranjat”;
🛑 nu mai contează cine a ales să tacă;
🛑 contează doar cine ar fi putut preveni și nu a făcut-o.
Am vorbit și voi continua să vorbesc pentru că:
📌 viața oamenilor nu este negociabilă,
📌 porturile maritime nu sunt spații de improvizație,
📌 iar prevenția nu este opțională, ci o datorie.
Acesta nu este un mesaj de conflict.
Este un mesaj de responsabilitate.
Cei care avertizează asupra unor riscuri reale nu trebuie intimidați sau discreditați, ci ascultați. Pentru că siguranța nu se construiește prin tăcere, ci prin curajul de a spune adevărul înainte să fie prea târziu.
Eu am ales prevenția.
Chiar și atunci când a fost incomod.
Chiar și atunci când a deranjat.
#Adevăr #Prevenție #Responsabilitate #AvertizorDeIntegritate #SiguranțăPublică #PorturiMaritime #InfrastructurăCritică #FărăTăcere
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu