În doctrina de drept și în jurisprudență există principiul (ne)îmbogățirii fără justă cauză, care impune ca niciun patrimoniu să nu se mărească pe seama micșorării altui patrimoniu, fără JUST titlu. Adică, și mai simplu, nimeni să nu se îmbogățească din sărăcirea altuia și nici să nu facă averi din despăgubiri sau din captivitatea altuia.
Cred că ar fi câte ceva de învățat din acest principiu secular de filosofie juridică.
Pentru economiști - îmbogățirea fără sărăcirea altora ar trebui să fie pilonul fundamental al capitalismului high road, în care creșterea economică și democratizarea consumului profită tuturor; un astfel de principiu este chiar antidotul capitalismului low road care a infectat lumea democratică și la care a condus cinica teorie neo-liberală a maximizării profitului cu orice preț; această teorie (în care “vârfurile” științei economice și ale administrației românești sunt blocate de peste 35 de ani) este infecția care a transformat întreprinderea de tip Big Finance, Big Pharma, Big Tech și mai toate celelalte mari corporații în arme de însărăcire în masă (prin privatizarea profiturilor și socializarea pierderilor) și de supunere docilă a populației (prin supra-îndatorare). Economia de piață nu mai funcționează dacă populația nu mai are încredere în viitor - încrederea este liantul societății, condiția sine qua non a comerțului, dar este cel mai evanescent lucru. Încrederea se evaporă instant, deși se construiește în ani de zile. Așa că patronii și acționarii de super-market-uri, de platforme on line, de ”soluții” de digitalizare a mai tot ceea ce este important și real în viață, pot fi mulțumiți pe moment de impactul teoriilor diletanților teoreticieni români ai neo-liberalismului, de efortul gratuit al idioților utili care le propagă și de comportamentul legislativ și administrativ al năimiților lor din politică și administrație. Dar nu durează mult până când cei sărăciți pentru a putea să se îmbogățească rapid neo-feudalii economiei își vor retrage încrederea. Nu există nimic care să fie prea mare pentru a falimenta, din lipsa încrederii (credibilității). Faptul că statul securist este acum, peste tot în lume, mână în mână cu capitaliștii de supraveghere (îi numesc așa în special pe bancheri, pe patronii industriei farma și pe mogulii IT), nu înseamnă mai nimic, întrucât totul, absolut totul, este încredere în acest joc economic planetar. Chiar și banii. Când încrederea se evaporă, nu mai poți repara nimic, cu toți banii din lume pe care îi deții sau îi fabrici.
Pentru tehnocrați - îmbogățirea prin sărăcirea de idei a celorlalți, prin transformarea teoriilor oficiale în credințe cvasi-religioase care nu suportă critici și îndoieli, prin transformarea societății într-o armată de soldați docili smurdificați, supuși imperativului salvării de la toate urgențele care pot fi inventate, nu face decât să dilueze și să bagatelizeze mesajul științei. Ca și încrederea în viitor, și încrederea în știință și tehnologie se poate pierde, mai ales când omul de rând vede că sărăcește în numele unor teorii oficiale contestabile, dar foarte violent susținute de influenceri si de ”onegheuri”, cu poliția, jandarmii și armata în stradă.
Notă specială pentru birocrații medicali - îmbogățirea din front running și din conflictele de interese pe seama panicii sau a suferințelor oamenilor (sărăciți suplimentar prin costurile impuse conformarea la regulile ridicole, măsurile liberticide și procedurile ca apa de ploaie cauzate de pandemie), conduce nu numai la viitoare pedepse penale, ci și la evitarea sistematică a spitalelor și a medicilor sau chiar la reorientarea populației către ”medicina” tradițională, medievală. În definitiv, cam asta înseamnă medicina de dezastru - nu apelezi la medic decât în caz de dezastru sau de sinistru deosebit de grav. Smurdificarea sistemului sanitar înseamnă aneantizarea sistemului sanitar. De ce ar mai plăti omul de rând contribuții de asigurări sociale de sănătate, dacă e obligat să se descurce cum poate cu boala?
Pentru politicieni - îmbogățirea personală din politică și îmbogățirea prietenilor, sponsorilor politici sau a neo-feudalilor globali, prin politici publice și comportamente administrative sau legislative comandate de suzerani, care sărăcesc pas cu pas populația (mințită permanent că totul este pentru siguranța sa și ținută permanent în teroare) nu poate duce, în final, DECÂT la revolte și anarhie. Democrația, drepturile și libertățile omului, nu sunt cadouri generoase făcute populației de tirani proști, ci condiția păcii sociale.
Nu vă îmbogățiți fără just temei.
Sărăciții îsi vor pierde încrederea în viitor, în știință și tehnologie și în democrație.
Bogăția de orice fel, inclusiv cea legitimă, obținută cu temei și JUST titlu, este posibilă doar într-o societate în care există încredere și credință.
Inversul încrederii înseamnă sărăcirea și sălbăticirea tuturor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu