
Ora tirzie dar nu sufera aminare ce trebuie sa comunic in conditiile in care Salina Praid e grav afectată, dar care e încă salvabilă. Este nevoie de responsabilitate, acțiune și o renaștere a voinței naționale. Situația de la Salina Praid nu este doar rezultatul unei ploi torențiale. Este rezultatul unei neglijențe cronice, a lipsei de investiții, a unei ignoranțe față de infrastructura strategică a țării. Avem de-a face cu un obiectiv unic în Europa – un patrimoniu geologic, economic și medical – lăsat vulnerabil, într-o zonă cu viituri repetate și cu istoric de instabilitate hidrologică.
S-au vehiculat cifre alarmante privind cantitatea de apă infiltrată: peste 6 milioane de metri cubi. Estimările realiste, pe baza datelor meteorologice și hidrologice, indică un volum infiltrat de 500.000 până la 1.000.000 de metri cubi. Este mult, dar încă salvabil – cu acțiune imediată, coordonată și profesionistă.
Salina Praid este o arhitectură subterană de mare complexitate.
-Salina Praid este una dintre cele mai mari exploatări saline din Europa Centrală.
-Lungime totală estimată a galeriilor: peste 120 km, formând un labirint pe mai multe orizonturi;
-Volum total util: aproximativ 6.840.000 metri cubi;
-Dispunere: rețea de galerii paralele, perpendiculare și diagonale, pe cel puțin 3 orizonturi principale de exploatare;
Tipuri de spații:
-Galerii clasice (cca 90%): secțiuni tipice 5–6 m lățime, 5 m înălțime, ~30 m²/galerie;
-Săli mari (cca 10%): 20 m lățime, 14–15 m înălțime, 200–300 m lungime – utilizate pentru turism, tratament și activități recreative;
-Adâncime: între 90 și 160 m sub nivelul solului, cu acces rutier subteran pentru vizitatori și personal.
Această rețea formează un volum imens, dar interconectat, în care o acumulare bruscă de apă poate antrena instabilitate în lanț, prăbușiri progresive și imposibilitatea drenajului natural.
Ce-am făcut până acum pentru a o proteja? Aproape nimic.
Nici consolidări, nici canal de deviere, nici diguri moderne, nici sistem automatizat de drenaj sau senzori. Este momentul să spunem clar: infiltrarea nu este doar un accident natural, ci și rezultatul unei pasivități instituționale.
Dar nu este prea târziu. Putem salva ce este de salvat.
Etapele clare, pe zile, pentru salvare:
ZIUA 1–2: Oprirea infiltrării – devierea pârâului Corund, baraje, etanșare verticală a fisurii. Etanșarea infiltrației principale, cel mai probabil verticală, cu injecții de bentonită, suspensii silicatice sau ciment cu întărire rapidă; Utilizarea de geomembrane impermeabile pe zona de albie compromisă; Stabilizarea malurilor cu saci cu nisip, gabioane și pământ argilos.
ZIUA 2–3: Foraje verticale pentru drenaj + inspecție video subterană. Dacă accesul prin galerii este imposibil, trebuie forat de la suprafață în zona inundată; Se pot crea 2–3 puțuri de drenaj pentru introducerea pompelor submersibile; Forajele verticale permit și inspecție video, analiză a apei și extracție localizată.
ZIUA 3–7: Drenare activă cu pompe industriale (10 pompe × 500 m³/h = ~1.000.000 m³ în 8–9 zile). Evacuarea apei sărate în bazine tampon sau direct în aval, cu control de salinitate;
ZIUA 3–5: Monitorizare cu drone și senzori – stabilirea riscurilor de colaps. Introducerea de drone subacvatice în galeriile inundate pentru cartografiere și inspecție vizuală; Montarea de senzori de presiune, vibrație, deplasare pentru a monitoriza riscul de colaps; Stabilirea zonelor prioritare de consolidare structurală.
ZIUA 5–10: Injectare de materiale consolidante și închiderea galeriilor instabile. Injecții controlate de materiale consolidante (ciment microfin, spumă poliuretanică) în pereți și bolți; Blocarea accesului public și turistic până la finalizarea tuturor verificărilor; Cartografiere 3D completă a galeriilor afectate.
Salina Praid inseamna:
Mii de locuri de muncă directe și indirecte;
Sute de mii de turiști anual;
Mii de pacienți tratați în aerul salin terapeutic;
Un motor economic regional, dar și un simbol național.
Dacă nu putem salva o salină, cum vom salva o industrie? O comunitate? Un viitor?
Ce ne învață experiențele internaționale
-Avery Island (SUA, 2020) – o infiltrație necontrolată a dus la prăbușirea masivului și formarea unui crater;
-Stetten (Germania, anii ’90) – lipsa evacuării a dus la abandonarea definitivă a exploatării;
-Stocamine (Franța) – drenajul rapid și sectorizarea zonei afectate au salvat parțial structura.
Cer public constituirea unui Comandament Tehnic Național. Cer alocarea fondurilor de urgență pentru intervenție. Cer adevăr, acțiune și răspundere. România poate. Dar trebuie să vrea. Timpul nu mai așteaptă.