O “teorie a conspirației” emisă de mine în plină stare de urgență (2020) și pusă aici, ca postare, a devenit, azi, realitate cruntă: citiți ce scrie în poză, e făcută de cineva care, probabil, și-a amintit azi de “teorie”.
E gaură bugetară azi, iar guvernul ia cea mai simplistă decizie: zece piei de pe spinarea clasei de mijloc, prin înăsprirea fiscalității.
Poliția pierde lupta cu infracționalitatea (Predoiu dixit),
Statul e eșuat (Iohannis dixit),
Aproape nimeni nu mai are încredere în medici,
Respectul pentru familie, școală, viitor și seniori e la cotele cele mai joase,
Legile devin atât de demente încât par că anunță finalul civilizației, ca și când cineva ar ține morțiș să îi confirme zicerea de acum 2000 de ani a lui Cicero.
Totul ni se întâmplă pentru că o mână de elite “vulpi” au decis că trebuie să ne luptăm cu un guturai, iar pentru asta statele s-au îndatorat (=ne-au îndatorat) cu oricât a fost și va fi fost necesar.
Ridicol, azi e de-a dreptul sărbătorită această doctrină - what ever it takes (quoi qu’il en coute, în franceză).
A se vedea ZF de azi, care îl laudă pe Mario Draghi, fost șef al BCE, cel care, cică, în 2012, ar fi salvat euro cu această doctrină, falimentând Grecia, în schimb (și îndatorând etern și imens Italia, Spania și Portugalia).
A fost de porc - în slangul bancar și jurnalistic, acele țări afundate în datorii pentru a salva băncile intrigante și corupte s-au numit PIIGS.
Ceea ce ni se întâmplă acum este pentru că vulpile nebune de la guvernare au îndatorat statul cu peste 65 de miliarde de euro, pentru a se “lupta” cu plandemia. Nu știm la cât se ridică enormele cheltuieli de război și înarmare, impuse de birocrația euro-atlantică pentru a-și acoperi vina pentru nenorocirile și infracțiunile din plandemie, dar nici nu contează: doctrina “oricât este necesar” nu va fi curând abandonată. Se câștigă prea mult de prea puțini pe seama ei…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu