Avocat Radu Elena - Cand primești vreo hârtie de la vreo institutie publică sau de la vreo instanta, te duci atunci la avocat.

Cand primești vreo hârtie de la vreo institutie publică sau de la vreo instanta, te duci atunci la avocat.

Nu peste o săptămână. Nu peste 1 luna. Nu cand ai avea timp.

Nu ignori hârtia. Nu împăturești salam in ea.

Dacă nu te pricepi, nu te apuci sa scrii tu acțiuni de pe ureche sau cu chtgpt.

Asta daca vrei sa mai ai o minima șansă de câștig.

Și avocatul si judectorul pot sa isi facă treaba numai pe lege.

In lege exista termene. Daca nu ataci hartia in termenul prevazut de lege, la revedere! Ai pierdut calea de atac.

Daca nu faci întâmpinare sau reconventionala in termenul prevazut de lege, la revedere! Ai pierdut sansa ca sa iti faci apărări care chiar contau si iti mareau șansele de câștig sau poate chiar câștigai.

Legea prevede tipuri de acțiuni. Daca nu o faci pe aia prevazuta de lege, ce faci tu, e inadmisibil.

In plus, daca crezi tu ca daca nu primești hartia i-ai facut, te cam faci singur, ca exista și situații in care se comunica prin publicitate pe site-ul instituției.

M-au contactat atâția care si-au cam băgat singuri picioarele in șansele lor de câștig, refuzând sa primească hârtii (ca știu ei postarita) sau au dormit in papuci sau au facut dupa ureche, încât zisai sa va scriu.

Nici avocatul si nici judecatorul nu pot sa dea timpul înapoi, ca sa fii tu in termen.

Nici avocatul, nici judecatorul nu au ce sa iti faca, cand ti-a si zis judecatorul in actiunea făcută de tine sa iti precizezi actiunea si sa spui ce tip de acțiune ai facut, iar tu ai insistat in prostie si ai zis ca e tot aia inadmisibila.

Si nu, avocații care "nu vor sa se bage" nu o fac ca le e teama de cineva, ci pentru ca stiu ca nu ai nicio șansă. Ei sunt chiar profesioniști, ca nu iti iau banii de pomana si nu te mint ca vor face ei din rahat bici.

PS: cand primiți ceva prin posta, păstrați si plicul.

În noaptea de 5 spre 6 mai 1950, chiar în ajunul sărbătorii de Sfântul Gheorghe, regimul comunist a declanșat ceea ce istoricii numesc astăzi „Noaptea demnitarilor”.

În noaptea de 5 spre 6 mai 1950, chiar în ajunul sărbătorii de Sfântul Gheorghe, regimul comunist a declanșat ceea ce istoricii numesc astăzi „Noaptea demnitarilor”. Printr-o coordonare diabolică a Ministerului Afacerilor Interne, peste 80 de personalități care au construit România Modernă au fost ridicate din casele lor în doar câteva ore. Nu au fost cruțați nici foștii prim-miniștri, nici miniștrii, nici ierarhii bisericești și, cel mai dureros, nici membrii Academiei Române. Acești oameni nu erau vinovați de crime, ci de faptul că dețineau „păcatul” de a fi gândit liber și de a fi servit o Românie care nu se închina Moscovei.

Printre cei arestați în acea noapte s-au numărat figuri legendare precum Constantin I.C. Brătianu (Bebe), liderul Partidului Național Liberal, care avea vârsta de 84 de ani, și istoricul Gheorghe Brătianu, un geniu al cercetării medieviste. Operațiunea, purtând numele de cod „Dunărea”, a fost executată cu o brutalitate care urmărea umilirea totală. Academicieni recunoscuți la nivel mondial au fost scoși din bibliotecile lor, în pijama sau în haine de casă, și urcați în dubele negre care așteptau la poartă. Bibliotecile lor, rodul unei vieți de studiu, au fost sigilate sau, în multe cazuri, aruncate direct în foc sau la gunoi, fiind considerate „material subversiv”.

Destinația finală a acestui convoi al suferinței a fost Închisoarea Sighet, situată la granița de nord a țării. Alegerea nu a fost întâmplătoare. Sighetul trebuia să fie locul unde elita românească să dispară fără urmă. Acolo, în celule igrasioase și înghețate, fără încălzire și cu o hrană care abia menținea funcțiile vitale, academicienii au fost supuși unui regim de exterminare lentă. Li s-a interzis să scrie, să citească sau să comunice între ei. Unul dintre cele mai zguduitoare aspecte este faptul că, deși erau minți luminate ale Europei, acești oameni erau obligați să execute munci umilitoare și să stea ore întregi în picioare, privind în perete.

Tragedia s-a amplificat în anii următori. Istoricul Gheorghe Brătianu a murit în celulă în anul 1953, în condiții nici de astăzi pe deplin elucidate, refuzând să semneze orice document de abjurare a convingerilor sale. Constantin Argetoianu, fost prim-ministru și un memorialist de o inteligență sclipitoare, s-a stins și el în izolarea de la Sighet. Acești oameni nu au avut parte de procese corecte, de avocați sau de dreptul de a-și lua rămas bun de la familii. Pentru regimul comunist, ei deveniseră simple „unități de muncă” ce trebuiau eliminate pentru a lăsa loc „omului nou”, cel fără rădăcini și fără cultură.

Impactul acestei nopți asupra României a fost devastator și se resimte chiar și în prezent. Prin arestarea academicienilor, s-a rupt lanțul transmiterii valorilor morale și intelectuale către noile generații. Universitățile au fost golite de mentori, iar institutele de cercetare au fost ocupate de activiști de partid al căror singur merit era carnetul de membru. „Noaptea minților luminate” nu a fost doar o operațiune de arestare, ci o tentativă de lobotomizare a unui popor întreg, prin distrugerea modelelor sale de excelență.

„Au fost duși acolo pentru a muri, nu pentru a fi pedepsiți. Erau relicvele unei lumi pe care comuniștii o urau pentru că nu o puteau înțelege și niciodată nu o puteau egala în demnitate.”

Astăzi, memoria celor arestați în noaptea de 5 mai 1950 este onorată la Memorialul Victimelor Comunismului de la Sighet. Celulele lor, rămase mărturie a rezistenței prin tăcere și rugăciune, ne reamintesc faptul că o națiune care își lasă academicienii să moară în lanțuri este o națiune care își condamnă singură viitorul la întuneric.

Istorie la Culcare

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - Mercosur

De ce acum e o eroare pentru Europa? Mercosur a apărut ca idee și s-a întărit în urmă cu peste 30 de ani, încă din anii ’85, într-o perioadă în care Europa era foarte puternică economic, industrial și tehnologic și putea negocia de pe poziții de forță. Astăzi scenariul este complet diferit, iar în aceste condiții acordul nu mai este unul echilibrat, ci riscă să devină unul profund păgubos pentru România și pentru agricultura europeană.

Din discuțiile la nivel înalt la Washington, am înțeles, și mie îmi este tot mai limpede, că în spatele "celebrului" acord Mercosur, așa cum este el gândit astăzi, stă China!!!

Țările sud-americane din acest acord au o agricultură puternică și capacități mari de producție, dar China pare să controleze deja tot sau mare parte din lanțul economic: materia primă, procesarea, transportul și fluxurile comerciale.

Între aceste țări există bariere comerciale dure și taxe mari, însă fiecare dintre ele, separat, poate exporta mult mai ușor în Europa.

Iar asta schimbă complet jocul.

Prețurile vor fi imbatabile.

Fermierii români și agricultura noastră, acolo unde nu există performanță extremă și capitalizare mare, nu vor face față. Vor da faliment.

Dar cine se află, de fapt, în umbră?

Tot China?

Am mai văzut acest model.

Așa a cucerit Europa industrial: cu prețuri foarte mici, cu volume uriașe și cu control tehnologic asupra producției.

Mașini electrice, electronice de orice fel, panouri fotovoltaice, echipamente industriale, aproape orice.

România nu a putut concura.

Acum pare că urmează pasul următor: hrana.

Produse agricole care vor intra masiv în Europa, inclusiv în România, la prețuri extrem de mici.

Nu știm la ce standarde reale sunt produse.

Nu știm ce pesticide se folosesc.

Nu știm ce tratamente chimice sunt aplicate.

România nu are infrastructura de control necesară pentru verificări serioase.

Suntem vulnerabili.

Acest acord va avantaja doar țările care exportă tehnologie, utilaje și echipamente.

Nu va avantaja țările care trăiesc din agricultură primară și din ferme mici și medii.

Noi facem față astăzi produselor chinezești în industrie?

Nu.

Atunci cum am putea face față în agricultură?

Iar aici nu mai vorbim doar despre economie.

Vorbim despre hrană.

Despre siguranță și sănătate publică.

Despre securitate națională.

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui

Când regele Conrad al III-lea a cucerit castelul Weinsberg

 

Când regele Conrad al III-lea a cucerit castelul Weinsberg, a promis îndurare doar femeilor, permițându-le să plece cu tot ce puteau duce în spate. Se aștepta ca acestea să își înșface bijuteriile sau aurul, însă când porțile s-au deschis, monarhul a rămas mut de uimire în fața unui spectacol neașteptat. Femeile nu cărau saci cu bogății materiale, ci își purtau cu greu soții în spate, salvându-i astfel de la o condamnare sigură. Deși consilierii săi au protestat, susținând că s-a recurs la un vicleșug, regele a zâmbit impresionat și a refuzat să își retragă cuvântul dat, afirmând că promisiunea unui rege este sfântă. Această lecție de loialitate a transformat istoria, iar ruinele cetății poartă și astăzi numele de „Castelul Femeilor Credincioase”, amintind tuturor că iubirea și ingeniozitatea pot învinge orice obstacol.

CÂNEPA TREBUIE REABILITATĂ! SEMINȚELE DE CÂNEPĂ

SEMINȚELE DE CÂNEPĂ

Semințele de Cânepă (Cannabis sativa) ar putea rezolva magistral nevoile de hrană și energetice ale lumii ! La fiecare 3,6 secunde, câte un om moare de foame. Semințele de cânepă sunt cele mai hrănitoare și o eventuală soluție economică pentru a pune capăt foametei la nivel mondial. Cu o concentrație de 80% de „grăsimi bune”, de care corpul omului are nevoie pentru menținerea unei sănătăți acceptabile, precum și proteinele și aminoacizii conținuți, cânepa reprezintă un echilibru perfect necesar alimentației umane. 

Semințele de cânepă sunt de neîntrecut ca aliment foarte nutritiv, conținând antioxidanți, proteine, caroten, fitosteroli, o serie de minerale: Ca, Mg, S, K, Fe, Zn și P. Semințele conțin proteine, și toți cei 20 de aminoacizi și cei 9 aminoacizi esențiali, vitamina A, B1, B2, B3, B6, C, D și E. 

Semințele de cânepă conțin 30-35% ulei din greutatea lor, ce are cel mai bogat conținut de acizi grași esențiali, conferind un nivel ridicat și complex de Omega 3 și Omega 6, alături de alți constituenți esențiali cu proprietăți benefice asupra întregului organism. Nici o altă resursă alimentară nu oferă balanța ideală de acizi grași Omega 6 și Omega 3 precum uleiul de cânepă, în raport ideal, recomandat de medici și nutriționiști, de 3:1.

Beneficiile unei alimentații sănătoase, bazată pe acizi grași Omega 6 și Omega 3, în raportul optim prezent în uleiurile și supolimentele pe bază de ulei de cânepă, sunt medical demonstrate prin:

- Reducerea colesterolului și a tensiunii arteriale;

- Dezvoltarea celulelor nervoase, în special la copii;

- Tratament adjuvant în psoriazis, accee și alte boli cutanate;

- Întărirea sistemului imunitar;

- Tratarea stărilor depresive.

Rezultatele cercetărilor clinice din ultimii ani indică faptul că acizii grași se recomandă pentru prevenirea și tratarea mai multor afecțiuni medicale, printre care: astmul bronșic, cancerul, depresia, diabetul, diverse eczeme, hipertensiunea arterială, osteoporoza, reumatismul, obezitatea, contribuind la scăderea colesterolului nociv și la creșterea nivelului de colesterol benefic. Acizii grași esențiali Omega 3 și Omega 6 nu pot fi sintetizați de organism, de aceea trebuie luați din alimentație: cânepă, varză, spanac, conopidă, floarea soarelui, dovleac, rapiță, nuci, soia, cod, ton, somon, brocoli, semințe de in etc. 

Semințele de cânepă conțin între 30-40% proteine, care conțin toți aminoacizii esențiali și au de două ori mai multe proteine decât majoritatea produselor din carne. Proteinele din semințe sunt de înaltă calitate, ușor digerabile, libere de gluten. Din procentul mediu de proteine (34%), 65% reprezintă edestina, o proteină de tipul globulinei cu abilitatea unică de a stimula producerea de anticorpi. O altă proteină este albumina, proteina cu ponderea cea mai mare din plasma sanguină, care menține presiunea coloid-osmotică intravascular și în spațiul extravascular. Semințele de cânepă mai conțin:

- Arginină (123 mg/g proteină),

- Histidină (27 mg/g proteină),  

- Metionină (23 mg/g proteină),

- Cisteină (16 mg/g proteină).

- 46,5% grăsimi, cu conținut ridicat de fitosteroli naturali, care reduc nivelul colesterolului,

- 11-12% carbohidrați, din care 6% fibră.

- Vitamine,

- Minerale etc.

Prezența semințelor de cânepă în dieta zilnică dăruiește corpului uman multe din ceea ce îi este lui necesar, fără calorii inutile și nutrienți care nu sunt esențiali. Uleiul de cânepă se poate folosi la salate și la preparatele fără foc. Nu este recomandat la gătit și prăjit deoarece oxidează.

CUNOAȘTEREA NE FACE LIBERI ȘI SĂNĂTOȘI !

DUMITRU NASTASĂ

farmacist

România, ești bine?

 

România, ești bine?

Am stat pe gânduri dacă sa public sau nu aceste rânduri, dar este un moment în care chiar lucrurile nu mai pot funcționa asa.

Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Brasov esti varza în anul 2026. Deși ai o mana de oameni care se chinuie sa își facă treaba, deși ai niște panouri noi la UPU prin care ne anunti pe culori, cum rămâne cu lipsa medicilor de garda, cu lipsa materialelor sanitare, cu lipsa de proactivitate fata de pacient?

Domnule Alexandru Rogobete, dumneavoastra știți ce se petrece în Spitalul Județean din Brașov? Ce se petrece la nivel de detaliu și câți oameni au decedat în aceasta perioada și din ce motive?

Astăzi, în loc de sărbătoare la noi este tristețe. De ce?

Pentru ca de Crăciun ti-am adus un om în viata, cu analize mai mult decat acceptabile pentru varsta lui, un om care a învins un cancer la 80+ de ani, pentru ca a avut o stare mai proasta si a cazut. Tu, Spitalule, cu acei medici putini de garda în perioada Crăciunului, cu lipsa de medicamente și alte materiale sanitare, cu procedurile, deciziile si oamenii tai, mi-ai adus astăzi cea mai proasta veste. Un bunic, un sot, un tata pleacă dintre noi pentru ca tu, Spitalule, nu ai putut sa îți aduci medici suficienți, sa te uiți cu atenția cuvenita la un pacient care în '89 si-a riscat viata ca tie si angajaților tai sa va fie mai bine.

Pentru ca în cazul meu este al 2-lea membru pierdut în același loc, lucrurile nu mai pot fi lasate asa.

Dincolo de culoare politica, de faptul ca mereu spunem ca nu avem, ca nu se poate, noi, Spitalule ti-am pus la dispoziție gratis toate resursele noastre pentru a nu ajunge aici. Tu, ce ai făcut?

Sau trebuia sa fac scandal ca tu sa te misti? Te-am lăsat sa îți faci treaba în liniște, iar rezultatul se vede.

La locul meu de munca, periodic, facem o sesiune de lecții învățate. Tu, Spitalule, ce faci ca sa nu mai ajungi aici? 

Orice viata contează și merita luptat pentru ea!

Astăzi, mai adaugi pe lista un nume la cei decedati. Sper ca dormi liniștit...

PS: Tuturor celor care vor citi aceste rânduri, celor care ne-au transmis gândurile lor bune, va multumim. Celor care au trecut prin situații similare, ii rog sa ne auzim în privat. Lucrurile trebuie sa se schimbe, iar schimbarea tine și de noi!

Preluare din Gazeta Brașovului - Autopsia unei națiuni în moarte clinică. De la Diclofenacul din Brașov la autobuzul-fantomă din Sibiu

 Preluare din Gazeta Brașovului - Autopsia unei națiuni în moarte clinică. De la Diclofenacul din Brașov la autobuzul-fantomă din Sibiu

Nu mai e vorba de greață. Greața e o reacție fiziologică, o revoltă a stomacului. Ceea ce simți văzând pe Antena 1 știrea despre moartea tânărului din Brașov este dincolo de viscere. Este o lehamite ontologică, o senzație de vid interior în fața spectacolului unei societăți care și-a pierdut nu doar busola morală, ci însăși capacitatea de a recunoaște viața și moartea. Suntem martorii unei metastaze a indiferenței care a depășit stadiul de „problemă de sistem" și a devenit trăsătură de caracter național.

Cazul de la Brașov nu este un "malpraxis". Să-i spunem așa e o jignire adusă terminologiei juridice. Un bărbat de 31 de ani se prezintă la Urgențe urlând de durere, cu inima în pioneze, iar gardianul sănătății publice, individul cu parafă și putere de viață și de moarte, îi aruncă în scârbă o rețetă de Diclofenac și vitamine.

Haideți să disecăm puțin mintea acestui medic. Nu e vorba doar de incompetență, deși ea colcăie acolo și a mai făcut și pui. E vorba de ceva mult mai profund și mai întunecat: refuzul realității în numele statisticii. Pentru acest funcționar al lui Hypocrate, omul din fața lui nu exista ca ființă suferindă. Era un "caz statistic improbabil". La 31 de ani nu se face infarct în manualele după care a tocit el. Prin urmare, pacientul trebuie să se înșele. Durerea lui este o impertinență la adresa protocolului. Medicul nu l-a consultat pe om; el a consultat o abstracțiune din capul lui și a decis că realitatea trebuie ignorată.

Diclofenacul acela nu e un medicament. Este o anafură a cinismului absolut. Este modul sistemului de a-ți spune: „Nu exiști. Suferința ta nu intră în grila noastră de decontare. Ia crema asta și mori dracului acasă, în liniște, să nu ne strici gărzile și rapoartele de activitate." Spitalul devine astfel nu un loc al vindecării, ci o catedrală a dezumanizării, unde Marele Preot în halat alb oficiază liturghia inversă, a nepăsării, împărțind creme antiinflamatoare pe post de ultimă împărtășanie.

Groaznic, nu?

Dar dacă la Brașov am avut de-a face cu un „cap în gură” academic, protejat de zidurile spitalului, la Sibiu am văzut fața hidoasă a sictirului cetățenesc, în văzul lumii. Un om moare într-un autobuz aglomerat. Capul îi cade inert, viața îl părăsește între două stații. Și ce se întâmplă? Nimic. Absolut nimic.

Această „liniște" a călătorilor este mai asurzitoare decât orice urlet. Este radiografia perfectă a atomizării sociale în care trăim. Autobuzul acela nu transporta o comunitate, ci o colecție de monade speriate, de indivizi desfigurați de preocuparea exclusivă a propriei supraviețuiri imediată. De ce nu a intervenit nimeni? Nu doar din neștiință. Ci dintr-o frică viscerală de „complicații".

Să te apleci asupra muribundului înseamnă să-ți asumi o responsabilitate. Înseamnă să oprești autobuzul, să vină ambulanța, poliția, să dai declarații, să pierzi timpul, să „te bagi". Românul modern a învățat că „a te băga" e periculos. Te cheamă „ăia” pe la secție ca să dai cu subsemnatul. Mai bine te uiți pe geam. Mai bine fixezi ecranul telefonului până când realitatea morții de lângă tine dispare. Am devenit experți în a privi fără a vedea, în a auzi fără a asculta. Solidaritatea umană a murit cu mult înaintea pasagerului de pe scaunul din spate.

Cele două cazuri nu sunt izolate. Sunt simptomele aceleiași boli terminale. Fie că ești medicul care refuză să vadă pacientul din spatele vârstei, fie că ești pasagerul care refuză să vadă omul care moare lângă el, mecanismul e același: anularea Celuilalt.

Am construit o societate în care confortul mizerabil al propriei bule este mai important decât viața aproapelui. Ne-am blindat emoțional. Am înlocuit empatia cu procedura și morala cu frica de "deranj".

Vitamina C din Brașov nu va repara o inimă explodată. Iar indiferența din Sibiu nu va fi spălată de nicio scuză ulterioară. Suntem o națiune care își tratează cangrena morală cu cremă antiinflamatoare, sperând prostește că tumora se va retrage dacă ne uităm în altă parte.

Nu se va retrage. Dormiți liniștiți, domnilor. Moartea lucrează în schimburi prelungite, iar noi îi suntem cei mai docili asistenți.