Sfânta Biserica Ortodoxă

vineri, 31 mai 2024

Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful, care a pătimit la Roma în vremea împăratului Antonin Piosul (+166)

 

Viaţa şi pătimirea Sfîntului Mucenic Iustin Filosoful

(1 iunie)

Sfîntul Iustin Filosoful, mucenicul lui Hristos, s-a născut în părţile Siriei din Palestina, la hotarele Samariei, în cetatea care la început se numea Sihem, iar mai pe urmă s-a numit Neapolis Flavie. El a avut un tată de neam bun şi slăvit, dar, cu credinţa, elin; chiar Iustin era în aceeaşi rătăcire a închinării la idoli, mai înainte de a se lumina cu lumina sfintei credinţe. Iustin, din tinereţe, se îndeletnicea cu învăţătura cărţii şi sporea în înţelepciunea elinească, ca unul ce avea minte isteaţă.

Deci, deprinzîndu-se bine cu oratoria, dorea să înveţe şi filosofia; pentru aceasta s-a dus la un învăţat filosof stoic, dorind să înţeleagă filosofia acelora. El avea mare dorinţă să ştie ce este dumnezeirea şi cine este Dumnezeu? Deci, petrecînd la acel filosof stoic cîtăva vreme, n-a putut afla nimic despre Dumnezeu; de vreme ce nici acest filosof stoic nu ştia pe Dumnezeu, nici nu socotea că este de trebuinţă învăţătura cea pentru dumnezeiasca înţelegere. Pentru aceasta Iustin a lăsat pe dascălul acela şi s-a dus la un alt filosof, care făcea parte din filosofii ce se numeau peripatetici.

Acela, după puţină vreme, a început a se tocmi cu Iustin pentru plată, nevrînd să-l înveţe degeaba. Iar Iustin, văzînd că acela este iubitor de argint, l-a lepădat ca pe un lacom şi l-a judecat a fi nevrednic de numirea filosofiei, de vreme ce nu ştia să treacă cu vederea cîştigurile cele lumeşti.

Pentru nişte pricini ca acestea, lepădînd pe filosofii stoici şi pe cei peripatetici, dorea foarte mult înţelepciunea cea adevărată, prin care ar fi putut ajunge la cunoştinţa lui Dumnezeu; deci, a venit la un dascăl ce făcea parte din filosofii lui Pitagora. Acela a poruncit lui Iustin să înveţe mai întîi astronomia, geografia, muzica, aritmetica şi alte învăţături, spunîndu-i că învăţăturile acelea sînt cele mai de trebuinţă în viaţa aceasta. Deci, Iustin socotea că va trebui să petreacă mulţi ani într-acele învăţături. Dar, văzînd că din acele ştiinţe nimic nu este de folos sufletului său, pentru că nimic n-a auzit de la dascălul acela care să fie după dorinţa inimii lui; pentru aceea l-a lăsat şi pe acel dascăl şi s-a lipit de unul al lui Platon, de vreme ce învăţătura acelora era într-acele vremuri de mare slavă şi multă le era cinstea lor.

Acel filosof a lui Platon s-a făgăduit să-l înveţe pe Iustin cunoştinţa lui Dumnezeu, din asemănarea lucrurilor celor trupeşti cu cele netrupeşti, din închipuirile cele de jos cu cele de sus şi din felurile înţelegerilor. Pentru că acesta era sfîrşitul socotelilor înţe-lepciunii celei platoniceşti ca, din închipuiri, să vină întru cunoştinţa lui Dumnezeu. Fericitul Iustin s-a învoit la aceasta, nădăjduind să ajungă la înţelepciunea dumnezeiască cea dorită, să cunoască pe Dumnezeu şi se să umple de darul Lui. Pentru aceasta el a petrecut lîngă dascălul acela vreme îndelungată.

Deci, îndată a învăţat dogmele şi rînduielile lui Platon, devenind, între elini, filosof desăvîrşit şi slăvit. Cu toate acestea, nu putea să ajungă la credinţa creştinească şi la cunoştinţa cea adevărată a lui Dumnezeu, de vreme ce filosofii elini nu preamă-reau pe Dumnezeu ca pe un Dumnezeu, ci schimbau slava nestri-căciosului Dumnezeu cu asemănarea chipului omului cel stricăcios, al păsărilor, al celor cu patru picioare şi al tîrîtoarelor. Deci, Iustin se mîngîia cu duhul, îndeletnicindu-se cu gîndirea de Dumnezeu şi învăţîndu-se în cunoştinţa de Dumnezeu, pe cît mintea lui, fiind neluminată, putea să ajungă.

Odată, Iustin, plimbîndu-se singur în afara cetăţii, într-un loc deosebit, aproape de mare, şi pe cînd socotea mintea sa înţelegerea celor filosofeşti, a văzut pe un bărbat necunoscut, cinstit şi împodobit cu cărunteţea. Pe cînd stătea el şi-l privea cu de-a-mănuntul, bătrînul i-a zis: "Oare mă cunoşti pe mine, de mă priveşti astfel cu dinadinsul?" Răspuns-a Iustin: "Nu te cunosc, însă mă minunez cum, în acest loc pustiu în care n-am aşteptat să văd pe cineva, te văd pe tine". Zis-a bătrînul: "Însoţitorii mei s-au dus în partea aceasta şi, aşteptînd întoarcerea lor, le-am ieşit înainte ca să-i pot vedea de departe; dar tu ce faci aici?"

Răspuns-a Iustin: "Îmi place să mă preumblu în singurătate, ca să mă învăţ cu mintea fără de împiedicare la filosofie". Întrebat-a bătrînul: "Ce folos cîştigi din filosofie?" Răspuns-a Iustin: "Dar ce lucru mai de folos poate să afle cineva decît filosofia? Pentru că aceea este luminătoarea minţii, povăţuitoare la toată socoteala cea bună şi îndreptătoarea vieţii. Pe aceea, dacă cineva o ştie bine, acela vede ca în oglindă neştiinţele şi rătăcirile altora şi nu este cu putinţă să se alcătuiască înţelepciunea fără de învăţătura filosofiei şi fără de uneltirea înţelegerii; deci, se cade ca tot omul să o înveţe, ca să ştie cele folositoare şi nefolositoare, de care lucruri să se ţină şi pe care să le lepede". Zis-a bătrînul: "Filosofia aduce oare vreo fericire omului?" Răspuns-a Iustin: "Cu adevărat îi aduce". Bătrî-nul l-a întrebat: "Deci, spune-mi, ce este filosofia şi ce este fericirea?" Răspuns-a Iustin: "Filosofia este aceea care te face să înţelegi şi să cunoşti adevărul; iar fericirea este cinstea înţelegerii şi a înţelepciunii". Bătrînul a întrebat: "Dacă din filosofie cunoaşteţi ceea ce este drept şi înţelegeţi adevărul, apoi pe Dumnezeu cum îl cunoaşteţi că este?"

Răspuns-a Iustin: "Acela este Dumnezeu, Care niciodată nu se schimbă, ci totdeauna este acelaşi. Acela este pricinuitorul facerii tuturor". Deci bătrînul, îndulcindu-se, iarăşi l-a întrebat: "Numele înţelegerii este la toate lucrurile de obşte? Căci în toate meşteşugirile în care cineva este iscusit, întru acelea se numeşte că este înţelept; sau în geometrie, sau în ocîrmuirea corabiei, sau în medicină şi întru asemănare şi întru celelalte lucruri, şi dumnezeieşti şi omeneşti, oare nu este tot aşa?

Deci, spune-mi mie iarăşi, este vreo înţelegere care naşte cunoştinţa lucrurilor împreună şi a celor dumnezeieşti şi a celor omeneşti?" Zis-a Iustin: "Este cu adevărat". Bătrînul a zis: "Deci, tot una este a cunoaşte pe Dumnezeu, precum a cunoaşte muzica, aritmetica, astronomia sau vreuna din acestea?" Răspuns-a Iustin: "Nicidecum; pentru că alta este a cunoaşte pe Dumnezeu şi alta este a cunoaşte un meşteşug". Grăit-a bătrînul: "Bine ai răspuns, căci ajungem la o oarecare înţelegere; pe de-o parte din auz şi în-văţătură, iar pe de alta din vedere; precum ţi-ar spune cineva că se află în India vreo fiară care nu se aseamănă cu nici una din fiare, n-ai fi putut s-o cunoşti pe aceea nevăzînd-o cu ochii, nici altuia să-i spui despre ea, neauzind mai întîi singur de la cel ce spune. Deci, te întreb, cum pot filosofii voştri elineşti să înţeleagă pe Dumnezeu, sau cum să grăiască cu adevărat ceva pentru Dînsul, de vreme ce n-au nici o cunoştinţă despre El şi nici nu L-au văzut pe El cîndva, nici nu L-au auzit?" Răspuns-a Iustin: "O, părinte, nu cu ochii trupeşti se vede puterea dumnezeirii, precum văd oamenii oarecare jivine, ci numai cu mintea singură se poate ajunge la Dumnezeu, precum zice Platon, a cărui învăţătură eu o urmez". Zis-a bătrînul: "Este în mintea noastră, oare, vreo putere de acest fel, prin care să putem înţelege mai degrabă sau să cunoaştem vreun lucru, şi să ajungem pe cele nevăzute numai cu simţurile cele trupeşti?"

Răspuns-a Iustin: "Este adevărat. Şi acea putere este numită de Platon ochiul minţii, fiind dată omului spre aceea - chiar precum el învaţă, ca unul luminat prin învăţătura cea iubitoare de înţelepciune -, ca să poată vedea singurul adevăr dumnezeiesc, care este pricinuitorul tuturor lucrurilor celor ajunse cu mintea, nu arătîndu-Se prin vopsele, nici avînd vreo asemănare oarecare, nici mărime de statură, nici altceva de acest fel, încît să se vadă cu ochii cei trupeşti; ci este o Fiinţă mai presus de toate fiinţele, neajunsă, nesupusă, singură bună şi frumoasă, a căruia dorire a ştiinţei în sufletele cele de neam bun, din început este sădită de la aceeaşi singură, pentru că iubeşte a se vedea de aceia de care se cunoaşte".

Pe nişte cuvinte ca acestea bătrînul le asculta cu dragoste, dar nu se îndestula cu acea înţelegere a lui Iustin, învăţată de Platon, despre Dumnezeu, cu aceea care, fără de creştineasca mărturisire era nedesăvîrşită. Apoi a zis astfel despre Platon: "Dacă Platon învaţă aşa precum tu mărturiseşti, apoi pentru ce el singur n-a cunoscut, nici n-a ştiut pe adevăratul Dumnezeu? El a zis că Dumnezeu este nevăzut şi neajuns. Dar de ce se închina făpturii celei văzute: cerului, stelelor, asemenea lemnului şi pietrei celei cioplite în chip de om, ca singur lui Dumnezeu, schimbînd astfel pe adevăratul Dumnezeu întru minciună, ţinîndu-se de închinarea la idoli şi învăţînd la aceea şi pe alţii?

Deci, eu socotesc că la Platon şi la ceilalţi filosofi elini, nu este înţelegere dreaptă, prin care să se poată veni la cunoştinţa adevărată a lui Dumnezeu, deoarece s-au făcut deşerţi întru cugetările lor şi s-a întunecat inima lor cea neînţelegătoare; astfel, socotindu-se a fi deştepţi, au înnebunit. Eu îţi spun cu adevărat, că mintea omenească, nepovăţuindu-se de Duhul Sfînt şi neluminîndu-se prin credinţă, nu poate să ştie şi să înţeleagă pe adevăratul Dumnezeu!"

Acestea şi multe altele grăind bătrînul despre dreapta cunoştinţă de Dumnezeu, despre adevărata cinstire de Dumnezeu şi despre celelalte lucruri dumnezeieşti, Iustin, văzînd rătăcirea filosofilor elini, se minuna. Apoi a zis: "Deci, unde şi ce fel de dascăl poate să afle cineva ca să-l povăţuiască după adevăr, dacă în Platon şi-n ceilalţi filosofi nu este adevărul?"

Atunci bătrînul a început a-i spune lui de sfinţii prooroci, zicînd: "În vremile cele de demult, cu mulţi ani mai înainte de toţi filosofii, au fost oarecare bărbaţi sfinţi drepţi şi iubiţi de Dumnezeu, care, fiind plini de Duhul Sfînt, mai înainte au spus de aceste lucruri ce acum se săvîrşesc. Acei bărbaţi se numesc prooroci. Ei singuri au cunoscut adevărul şi l-au spus oamenilor. Nu s-au ruşinat de nimeni, nici nu s-au temut de cei ce i-ar fi silit pe dînşii ca, întru oarecare cuvinte, să se abată de la adevăr, nici nu s-au biruit de slavă deşartă; ci le-au spus drept, adevărat şi fără de frică pe toate acelea, care întru descoperiri de la Dumnezeu li s-a făcut lor, sau le-au văzut, sau le-au auzit.

Încă sînt şi acum scripturile lor, care, dacă le citeşte cineva cu credinţă, îi aduc mult folos şi-i luminează mintea spre cunoştinţa adevăratului Dumnezeu; pentru că acei sfinţi prooroci spun adevărul, nu cu meşteşug de cuvinte, nici cu oarecare dovezi înşelătoare sau cu întortocheri, ci întăresc prin adevăr cele grăite de dînşii cu dreaptă vorbire. Aceia singuri, mai mult decît toate dovezile înşelătoare, au fost martori preacredincioşi ai adevărului, ca unii ce au crezut întru Unul, adevăratul Dumnezeu, Ziditorul tuturor şi, mai înainte, au vestit venirea în lume a lui Hristos, Fiul Lui. Ei s-au arătat că sînt vrednici de credinţă; pe de-o parte că acum graiurile lor s-au împlinit şi altele de acum o să se împlinească; iar pe de alta, că cele grăite de dînşii le întăreau prin minuni; pentru că făceau minuni cu puterea darului lui Dumnezeu, cel dat lor de sus. Acele minuni, proorocii cei mincinoşi şi neînvăţaţi de Dumnezeu, n-au putut niciodată să le facă, fără numai că au îngrozit pe oameni prin oarecare arătări şi năluciri diavoleşti".

Deci, acel fericit bărbat necunoscut, vorbind astfel cu Iustin, la sfîrşit i-a zis lui: "Mai înainte de toate, roagă-te cu dinadinsul adevăratului Dumnezeu, ca să-ţi deschidă ţie uşa luminii, de vreme ce niciodată nu poate cineva să ştie şi să înţeleagă pe cele ce sînt ale lui Dumnezeu, fără numai căruia singur Dumnezeu va voi să le descopere. Şi le descoperă numai aceluia ce-L caută pe El cu rugăciunea şi se apropie de El cu credinţă şi cu dragoste".

Acestea zicîndu-le, bătrînul acela s-a dus de la el şi s-a făcut nevăzut. De atunci Iustin niciodată n-a mai aflat sau a mai văzut vreun bărbat ca acela. Ce a simţit Iustin în inima sa după plecarea acelui bărbat, singur a spus cînd a vorbit odată cu Trifon, slăvitul iudeu: "Un foc s-a aprins în mine. Duhul mi s-a aprins cu dorire de Dumnezeu şi dragostea mi-a crescut spre sfinţii prooroci şi spre acei bărbaţi care sînt prieteni ai lui Hristos. Deci, socotind cuvintele bătrînului, întru acelea am cunoscut că este adevărata filosofie, cea pe care el mi-a spus-o. Pentru aceea am început a citi cărţile prooroceşti şi apostoliceşti şi dintr-acelea m-am făcut creştin adevărat". Fericitul Iustin, spunînd aceasta lui Trifon, a făcut în urmă pentru sine înştiinţare neamului celui mai de pe urmă, în ce fel i-a fost începutul întoarcerii lui către Dumnezeu şi cum s-a povăţuit la calea cea dreaptă de acel bărbat neştiut, ca de un om trimis din cer.

După acea vorbire folositoare de suflet cu bătrînul cel insuflat de Dumnezeu, îndată s-a sîrguit a căuta cărţi creştineşti şi a început a citi dumnezeieştile Scripturi cu o deosebită silinţă. El alătura proorociile cele vechi ale sibilelor cu graiurile sfinţilor prooroci despre întruparea cea din Preacurata Fecioară a lui Hristos, despre patima cea de voie a Lui, despre sfîrşitul acestei lumi văzute şi despre judecata ce va să fie. Şi, văzîndu-le pe acestea întru toate împreună glăsuite, se minuna în sine şi încet veni - învăţîndu-l pe el Sfîntul Duh - spre cunoştinţa cea mai desăvîrşită a lui Dumnezeu şi a Fiului Său. Deci, rîzînd de nebunia elinească, se pleca spre creştineasca credinţă, înmulţindu-se în el din zi în zi duhovniceasca căldură spre dreapta credinţă.

El însă auzi de unele lucruri, care îi împiedicau sufletul de la scopul cel bun, ce dorea dreapta credinţă creştinească, şi acestea erau: desele învinuiri aduse de către păgîni creştinilor, pentru unele lucruri necinstite şi de ruşine, pentru care se ridicau cumplite prigoniri împotriva lor. Deci, toate acestea le-a înţeles el că sînt minciuni, neîncăpute prihăniri şi clevetiri, de vreme ce păgînii socoteau cum că creştinii, în adunările lor de noapte, stingînd lumînările, sting împreună şi lumina curăţiei, spurcîndu-se cu împreunare prin necurăţie şi, după asemănarea fiarelor ar mînca carne de om. Pentru unele ca acestea, elinii şi iudeii ocărau pe creştinii nevinovaţi, şi astfel se credea minciuna oamenilor necuraţi şi nebuni ca şi cum ar fi fost adevăr. Cu toate că creştinii erau oameni drepţi şi sfinţi, totuşi erau urîţi, prigoniţi, scuipaţi şi batjocoriţi de toţi necredincioşii, ca nişte mari nelegiuitori. Astfel, fiind făcuţi vinovaţi de grele păcate, erau daţi la cumplite morţi, în multe feluri.

Nişte lucruri ca acestea la început împiedicau pe Iustin de la scopul său să se facă creştin; însă nu credea cu totul lucrurile cele care se spuneau contra creştinilor, ştiind bine că, adeseori, prin judecata poporului cea fără de socoteală, cei nevinovaţi se osîndesc ca cei vinovaţi, cei curaţi se necinstesc şi cei drepţi se socotesc ca cei păcătoşi. Deci, văzînd pe creştini neînfricaţi în răspunsuri la judecăţi, viteji în chinuri, defăimînd toate cele frumoase şi văzute ale acestei lumi, socotindu-le ca pe nişte gunoaie, că se dau de bună voie la munci pentru Domnul lor, sîrguindu-se la moarte ca la un ospăţ, socotea în sine, zicînd:

"Nu sînt adevărate cele ce se spun despre creştini, ca şi cum ar fi făcînd nişte urîciuni ca acelea; de vreme ce păcătosul cel iubitor de patimi, săvîrşind fără de înfrînare poftele trupeşti şi întru mîncarea cărnurilor omeneşti căutînd iubire de plăceri, se teme de moarte şi nu rabdă muncile. Unul ca acela nu se dă de bună voie la bătăi, ci fuge de ele. Ei, de ar cădea sub vreo judecată ca aceasta, se sîrguiesc în tot felul să se arate fără de prihană şi astfel se răscumpărau de la pedeapsă cu multă plată ca să poată să petreacă mai mult fără de durere şi cu sănătate şi să se îndulcească mai mult de poftele lor. Dar creştinii nu sînt deloc aşa. Ei aleg de bună voie a patimi pentru Hristos, în Care cred. Ei cinstesc moartea mai mult decît viaţa; deci, cum poate să se afle într-înşii o iubire de păcat ca aceea?"

Astfel, socotind el, cerceta cu dinadinsul viaţa creştinească; şi s-a înştiinţat desăvîrşit, că petrec în frica Domnului cu curăţie şi fără de prihană, păzind curăţia lor cu de-amănuntul, că se omoară în toate zilele cu postul şi cu înfrînarea. Ei adeseori se roagă şi totdeauna se învaţă în faptele cele bune. Acestea cunoscîndu-le din cercetările lui i-a iubit pe ei foarte mult şi s-a lipit de ei cu toată dragostea. El a luat Sfîntul Botez şi s-a făcut mare apărător al credinţei celei în Hristos, luptîndu-se prin cuvinte şi prin scrisori cu elinii şi cu iudeii. El s-a făcut ostaş viteaz şi nebiruit al lui Hristos, căutînd mîntuirea sufletelor omeneşti; a cercetat diferite ţări, învăţînd şi propovăduind numele lui Hristos, întorcînd pe cei necredincioşi la Dumnezeu.

Deci, a mers la Roma ca un filosof, purtînd îmbrăcăminte filosofească şi avînd ucenici cu sine. Acolo a adunat mulţi pentru învăţătură, întemeind multe şcoli; iar sub chipul filosofiei celei din afară, învăţa filosofia creştinească şi adevărată. Deci, aflînd acolo pe Marcion, începătorul de eresuri, i s-a împotrivit lui cu cuvîntul, ruşinîndu-l; iar împotriva eresului acela, precum şi împotriva altor eresuri, a scris mai multe cărţi. Tot acolo în Roma era un oarecare filosof păgîn, cu numele Crescent, mare vrăjmaş al creştinilor. Iustin, adevăratul filosof, a avut cu acel filosof necredincios neîncetat război, atît cu cuvîntul cît şi cu scrisul. Pentru că acel filosof cinic, avînd viaţă spurcată şi prea fără de lege, ura pe creştinii care petreceau după Dumnezeu în curăţie şi zavistuia slava cea bună a lui Iustin, de vreme ce Iustin era cinstit şi iubit de romani, pe de o parte pentru înţelepciunea sa cea insuflată de Dumnezeu, iar pe de altă parte pentru viaţa lui cea curată şi neprihănită.

Deci Crescent, fiind plin de răutate, aducea împotriva creştinilor multe lucruri ruşinoase şi mincinoase, vrînd să-l necinstească în popor şi să facă urît atît pe Iustin cît şi pe credincioşii care erau cu el; deci, îndemna poporul cel necredincios contra lor. Acestea auzindu-le şi văzîndu-le Sfîntul Iustin, zicea: "Eu pentru credinţa lui Hristos doresc a pătimi şi a fi ucis de necredincioşi; şi socotesc că de la acel filosof cinic, Crescent, mi se va pricinui moartea, de la acel filosof nebun, fiindcă el iubeşte mîndria mai mult decît înţelepciunea. El este nevrednic de a se numi filosof, de vreme ce îndrăzneşte a spune lucruri pe care nu le ştie cu dinadinsul, ca şi cum creştinii ar fi fără de Dumnezeu, făcînd multe fărădelegi. El ne huleşte pe noi din urîciune şi răutate, deoarece este mai rău decît poporul cel simplu, căci aceia nu îndrăznesc să grăiască nimic de lucrurile pe care nu le ştiu.

În vremea aceea împărăţea în Roma, Antonin, care fusese împărat după Adrian. Cu toate că nu era vrăjmaş al creştinilor, însă, fiind înduplecat după poruncile împăraţilor celor mai dinainte, necredincioşi şi închinători la idoli, prigonea şi ura pe creştini, mai mult din urîciunea cea prea multă şi din lăcomie, ca să jefuiască averile creştinilor, care mărturiseau numele lui Hristos. Deci, el a poruncit ca pentru fărădelegile cele multe, pe care le aduceau clevetitorii cu minciună contra credincioşilor, să-i dea pe ei la judecată şi, necercetîndu-i, îi pedepsea cu felurite munci pentru clevetirile aduse contra lor.

În acea vreme s-a întîmplat în Roma un lucru ca acesta: o femeie oarecare, necredincioasă, care trăia în necurăţie, auzind de la creştini cuvînt pentru adevăratul Dumnezeu şi învăţătură pentru viaţa cea întreg înţeleaptă, pentru răsplătirea drepţilor şi pentru munca păcătoşilor, s-a umilit cu sufletul şi a crezut în Hristos. Însă avea bărbat care petrecea întru necredinţa închinării de idoli şi se tăvălea fără de măsură întru necurăţiile trupeşti. Pentru aceasta ea îl sfătuia pe el în tot chipul, vrînd să-l povăţuiască la viaţa înfrînată şi să-l întoarcă la adevărata credinţă.

Deci, văzînd ea că nicidecum nu poate să-l îndrepte pe acela, căuta să se despartă de el şi să nu mai petreacă în necurăţiile aceluia. Bărbatul ei, înştiinţîndu-se de la care creştini a învăţat femeia lui credinţa creştinească, s-a dus la eparhul cetăţii, jelindu-se contra aceluia. Numele acelui creştin era Ptolomeu. Deci, au prins pe Ptolomeu, robul lui Hristos, şi l-a ţinut multă vreme într-o temniţă necurată; apoi eparhul, scoţîndu-l la judecată, l-a osîndit la moarte. În vremea acelei nedreptei judecăţi, stătea acolo un bărbat, cu numele Luchie. Acela, văzînd pe fericitul Ptolomeu osîndit pe nedrept, a zis către judecătorul cel strîmb: "O, eparhule, pentru care pricină dai la moarte pe acest om nevinovat, de vreme ce nu este nici prea desfrînat, nici făcător de silă, nici ucigaş, nici tîlhar, nici răpitor, nici vădit pentru altă oarecare fărădelege, ci pentru singura pricină că s-a mărturisit pe sine, că este creştin?" Eparhul, căutînd cu groază spre dînsul, i-a zis cu mînie: "Oare şi tu eşti din numărul creştinilor?" Răspuns-a Luchie: "Cu adevărat şi eu sînt creştin". Atunci el a poruncit ca şi pe acela să-l pedepsească cu moarte. Încă s-a alăturat celor doi creştini şi al treilea, care s-a mărturisit pe sine cu mare glas că este creştin; deci, toţi aceşti trei, şi-au dat sufletele lor pentru Hristos.

Fericitul Iustin, înştiinţîndu-se de o nedreaptă ucidere a sfinţilor ca aceasta, i-a fost pentru ei jale mare. Deci, scriind o cărticică, numită Apologia, apăra nevinovăţia creştinilor şi defăima şi certa rătăcirea şi răutatea slujitorilor de idoli. Acea carte a dat-o împăratului şi fiilor lui, şi la tot senatul, îndrăznind pentru Hristos, fără temere de munci şi de moarte. Împăratul, citind cu luare aminte acea cărticică, s-a minunat de înţelepciunea filosofului creştin; şi nu numai că nu s-a mîniat contra lui şi nu l-a ucis pe el, dar a şi lăudat înţelepciunea lui; de vreme ce a dat pe faţă, în acea cărticică, înşelăciunea zeilor elini şi a descris destul de lămurit puterea lui Hristos. Iustin a arătat că sînt mincinoase clevetirile ce se aduceau contra creştinilor, arătînd destul de lămurit curăţia şi viaţa lor cea dreaptă.

Deci împăratul, citind acea cărticică şi umilindu-se, a dat poruncă ca să nu muncească pe creştini pentru mărturisirea numelui lui Hristos, nici să le jefuiască averile lor, ci, numai de s-ar arăta contra lor cu oarecare pricini de păcate, cu adevărat vrednici de pedeapsă şi de judecată vor fi. Sfîntul Iustin, primind acea poruncă împărătească şi luînd voie de la împărat, s-a dus în Asia unde atunci, mai mult ca oriunde, erau creştinii prigoniţi. Deci, mergînd la Efes, în haina cea filosofească pe care n-a lăsat-o pînă la sfîrşitul său, a arătat porunca împăratului tuturor şi a propo-văduit-o în părţile şi în cetăţile cele dimprejur. Prin acestea s-a adus pacea şi s-a mîngîiat Biserica lui Hristos; de vreme ce ura contra creştinilor a încetat, în locul ei venind bucuria. Sfîntul Iustin, petrecînd acolo cîtăva vreme, a avut o convorbire cu iudeul Trifon şi l-a biruit pe acela din Scripturile Legii vechi, de care întrebare - precum şi de Apologia, despre care s-a zis mai sus - se află cuvînt scris pe larg în cartea lui Iustin.

După multă vreme, Sfîntul Iustin s-a întors iarăşi de la Efes în Italia; iar în calea în care mergea pretutindeni propovăduia apostoleşte pe Hristos. Pe iudei şi pe elini, biruindu-i în cuvinte, îi întorcea la sfînta credinţă; iar pe credincioşi îi întărea. Deci, mergînd el la Roma, Crescent, cinicul filosof, s-a pornit contra lui cu mai multă urîciune şi cu mai multă răutate; deci, Sfîntul Iustin, adeseori vorbind cu el, totdeauna îl biruia şi-l ruşina înaintea tuturor.

Pentru aceea, neputînd el să stea împotriva lui şi neştiind ce să mai facă, l-a pîrît cu multe minciuni la divanul romanilor; deci, au prins pe Sfîntul ca pe un vinovat de răutate şi l-au muncit în legături. Aducîndu-l pe el la judecată, nici o pricină nu i-au aflat lui. Iar zavistnicul Crescent, temîndu-se ca nu cumva Iustin să fie liberat, a pregătit în ascuns o otravă de moarte şi cu aceea a ucis prin înşelăciune pe ostaşul cel nebiruit al lui Hristos.

Astfel s-a sfîrşit Sfîntul Iustin, adevăratul filosof al creştinilor, lăsînd Bisericii lui Hristos multe scrieri foarte trebuincioase, ca unele ce sînt pline de înţelepciunea Sfîntului Duh. Deci, stînd înaintea lui Hristos Domnul, rîvnitorul la nevoinţă a luat de la El cununa pătimirii şi este rînduit în ceata sfinţilor mucenici, a celor ce slăvesc Sfînta Treime, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfîntul Duh, în veci. Amin.

Viețile Sfinților

joi, 30 mai 2024

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - II Corespondență cu cei de la „Integritate pe bune”


Continuarea corespondenței cu cei de la „Integritate pe bune”

(iii) combatarea sărăciei și a excluziunii sociale; concret, amendarea sau chiar abrogarea legislației europene care salvează băncile de la faliment, pe banii și în contra intereselor contribuabililor și ai deponenților; la fel, în domeniul legislației prea favorabile și permisive aplicabilă producătorilor și distribuitorilor de medicamente și vaccinuri; revizuirea legislației adoptate în executarea Pactului Verde, într-o asemenea manieră încât să nu treacă asupra consumatorilor costurile tranziției și să nu permită companiilor să continue să polueze sub cuvânt că achită costuri ale decarbonării și, în genere, ca practică green washing-ul;  

(iv) realocarea echitabilă a fondurilor europene destinate agriculturii; este inadmisibil ca Franța să primească fonduri de 5 ori mai mari decât cele alocate României, în condițiile în care suprafețele agricole cultivate sunt comparabile; de asemenea, mă voi implica în punerea la punct a unor reglementări care să impună plafoane de costuri și condiții echilibrate în industria creditelor acordate agiculturii, care este un haos în România și cauzează, azi, falimente în lanț;

(v) construcția de linii de căi ferate și de trenuri de mare viteză care să lege toate marile orașe europene cu viteze de minim 250 km/oră;

(vi) finanțarea independenței energetice a gospodăriilor, prin programe de stat de dotare cu panouri solare, instalații eoliene, pe biogaz, biomasă sau echivalente, precum și cu capacități de stocare suficiente pentru a putea funcționa independent de rețeaua de energie electrică;

(vii) mă voi opune sistematic tendințelor de transformare a UE într-o nouă uniune sovietică, în care România să fie o simplă gubernie; UE este o construcție juridică originar bine intenționată, având la bază valorile perene ale umanității, cum sunt libertatea, familia, egalitatea de destin, pacea prin prosperitate și viața cu sens; să nu uităm nicicând că Europa a fost făcută măreață prin democrația și cultura greacă antică, prin dreptul roman și prin religia creștină.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea 

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - I Corespondență cu cei de la „Integritate pe bune”

Ieri și azi am avut o conversație cu o entitate de care nu auzisem și care se intitulează „Integritate pe bune”. Interesantă inițiativă, interesant nume. 

M-au solicitat să le răspund la o întrebare oarecum ciudată: dacă părinții mei au fost sau nu colaboratori ai securității … De asemenea, m-au întrebat ce proiecte majore am pentru Parlamentul European, începând din 2024. 

Pentru că nu știu cât din cele spuse de mine vor fi publicate de cei de la „Integritate pe bune” și nici care va fi gradul de obiectivitate al viitoarelor lor rapoarte și analize, vă pun mai jos, în două episoade, o parte din răsăunsul meu către ei. 

În legătură cu prima întrebare : Părinții mei nu au fost niciodată membri de partid comunist, securiști sau informatori. Nu aveau cum. Nu au avut niciodată calitatea de salariat. Au fost zidari – zugravi „liber – profesioniști”, cum se numeau atunci. Dintre părinții mei, doar mama mai este în viață. Mulți ar avea de învățat de la ea câteva lucruri „interesante” pentru care noi, cei din generația mea și a părinților mei, am destestat comunismul. Mai potrivit ar fi să vă întrebați interlocutorii dacă au fost ei înșiși colaboratori/turnători, înainte de 1989, sau dacă sunt acum, în contemporaneitate. Eu aveam 19 ani la revoluție. Nu am fost colaborator al securității, nu aveam cum la vârsta aceea. De fapt, nu am fost nici măcar membru al UTC. Nu îi puteam suferi pe nomenklaturiști, pe acei feudali ai societății egalilor în sărăcie și liberi să îi aplaude pe conducători, mai ales pentru prefăcătorie și minciună oficial protejată. Mai important este că azi sau în ultimii 34 nu sunt, nu am fost, nu voi fi un colaborator, pe față sau camuflat, al serviciilor secrete. Consider că noi, oamenii simpli, societatea civilă, profesioniștii, politicienii chiar, trebuie să controlăm și să supraveghem serviciile secrete, iar nu invers. Altfel, am avea de înfruntat riscul major de a aluneca înapoi, în totalitarism.  

În legătură cu a doua întrebare: Vă listez, mai jos, 7 proiecte majore pe care le vizez pentru mandatul de 5 ani de euro-parlamentar:

(i) amendarea și perfecționarea legislației europene a protecției consumatorilor, în special în domeniul creditelor bancare și al energiei; de exemplu, voi milita pentru plafonarea la nivel european a costurilor creditelor, după modelul legii care zace și acum la CCR, fiind atacată de politicienii din USR, pentru pretinse motive de neconstituționalitate; intenționez să extind acest gen de reglementare la chiriile pentru locuințele persoanelor defavorizate, în special, a studenților și a tinerilor, care au nevoie de locuințe, dar sunt fără venituri sau cu venituri minimale, trăind la limita supraviețuirii; la fel ca și cei care au fost ruinați sau supra-îndatorați de bănci, și persoanele care stau cu chirie sunt deja victime ale supra-îndatorării prin chiriile exorbitante din marile orașe;  

(ii) amendarea și perfecționarea legislației europene a insolvenței, pentru a permite în condiții mai suple salvgardarea întreprinderilor aflate în dificultate, inclusiv prin ajutoare de stat, pe modelul reorganizării judiciare de la Oltchim, pe care am performat-o cu success între 2013 - 2017; precizez că, în Decembrie 2021, am câștigat, la Tribunalul de la Louxembourg, contra Comisiei Europene, primul process în care s-a demonstrate că deciziia CE de ajutor de stat poate fi ilegală și contrară TUE și TFUE. 

PARTEA a II-a

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Sfîntul Apostol Erma, unul din cei şaptezeci (31 mai)

 

Sfântul Apostol Erm sau Ermis/Hermes a fost episcop în Filipopolisul Traciei. Sfântul Apostol Pavel îl salută în Episcopale să către Romani (Rom. 16, 14). Propovăduind Evanghelia, Apostolul Ermis a suferit multe necazuri de la neamuri însă s-a săvârșit în pace.

 Erminia lui Dionisie din Furna (ed. Sophia, București, 2000, pp. 150-151) arată că sfântul apostol Ermis (Hermes) trebuie zugrăvit ca un (episcop) bătrân, având barbă lungă și lată; poartă în mâini un sul de pergament (hârtie), simbolizând propovăduirea Apostolilor către toate neamurile.

Sfîntul Apostol Erma se pomeneşte în scrisoarea Sfîntului Apostol Pavel către Romani, cu ceilalţi şaptezeci de Apostoli, astfel: Închinaţi-vă lui Asindrit, lui Flegont, lui Erma, lui Patrova, lui Ermin şi fraţilor celor ce sînt cu dînşii.

Deci, Sfîntul Erma a fost episcop în Filipopoli, unde a arătat multe nevoinţe şi osteneli pentru buna vestire a lui Hristos, iar acum se îndulceşte de odihnă întru bunătăţile Domnului său. Amin.

Viețile Sfinților Mai

sâmbătă, 25 mai 2024

Lecționar – Săptămâna a IV-a – a Slăbănogului:Duminică: la Utrenie – Lc 24, 1-12, iar la Liturghie – Ps 46, 6; Ps 46, 1; FA 9, 32-42; In 5, 1-15.

Lecționar – Săptămâna a IV-a – a Slăbănogului:Duminică: la Utrenie – Lc 24, 1-12

1 Iar în ziua cea dintâi de după sâmbătă a, foarte de dimineaţă, ele au venit la mormânt aducând miresmele pe care le pregătiseră.
Mt 28:1-3 Mc 16:1-5 In 20:19 FA 20:7 1Co 16:2

2 Şi au găsit piatra răsturnată de pe mormânt;
Mt 27:60 Mt 28:1-3 Mc 16:1-5

3 dar, odată intrate, trupul Domnului Iisus nu l-au găsit.
Mt 28:1-3 Mc 16:1-5 Lc 24:23 In 11:38

4 Şi a fost că'n timp ce ele erau nedumerite de aceasta, iată că'n faţa lor au stat doi bărbaţi în veşminte strălucitoare.
2Mac 3:26 Mt 28:1-3 Mc 16:1-5 In 20:11-12 FA 1:10 FA 10:30

5 Şi cum ele, înfricoşându-se, şi-au plecat feţele la pământ, ei le-au zis: „De ce pe Cel-Viu Îl căutaţi între cei morţi?;
Mt 28:5-6 Mc 16:6 Lc 2:9 FA 2:24

6 nu aici este, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte cum v'a vorbit pe când era încă în Galileea,
In 2:22

7 zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie răstignit, dar a treia zi să învie“.
Mt 16:21 Mt 17:22-23 Mt 20:18-19 Mt 26:2 Mt 26:45 Mt 27:63 Mt 28:6 Mc 8:31 Mc 9:31 Mc 10:33-34 Lc 9:22 Lc 9:44 Lc 17:25 Lc 18:32-33 In 2:22 FA 17:3 :

8 Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele Lui.
In 2:22

9 Şi întorcându-se de la mormânt, pe toate acestea le-au vestit celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.
Mt 28:8 Mc 16:8 Mc 24:22

10 Iar cele ce spuneau acestea către apostoli erau Maria Magdalena şi Ioana şi Maria lui Iacob şi celelalte împreună cu ele.
Mt 27:61 Mc 16:10 Lc 8:2-3

11 Dar aceste cuvinte au părut înaintea lor ca o scrânteală şi nu le-au crezut.
Mc 16:11

12 Iar Petru s'a ridicat şi a alergat la mormânt; şi aplecându-se, a văzut giulgiurile singure odihnindu-se. Şi a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se petrecuse.
In 20:3-7
Lecționar – Săptămâna a IV-a – a Slăbănogului:Duminică: la Utrenie – Lc 24, 1-12, iar la Liturghie – Ps 46, 6; Ps 46, 1; 

[ VT ] Vechiul Testament

[ Ps ] Psalmii

[ Cap. 46 ] PSALMUL 46
Pentru sfârşit: un psalm pentru fiii lui Core.

6 Cântaţi Dumnezeului nostru, cântaţi-I,
cântaţi Împăratului nostru, cântaţi-I,
Is 12:5

1 Bateţi din palme a, voi, toate neamurile,
strigaţi b lui Dumnezeu cu glas de bucurie,
Ps 144:1 Ps 150:3
Lecționar – Săptămâna a IV-a – a Slăbănogului:Duminică: la Utrenie – Lc 24, 1-12, iar la Liturghie – Ps 46, 6; Ps 46, 1; FA 9, 32-42; 

2 Groaza şi frica de voi fie peste toate fiarele pământului, peste toate păsările cerului, peste tot ce se mişcă pe pământ şi peste toţi peştii mării; pe mâna voastră le-am dat.
Fc 1:28 Ps 8:6-8 Sol 9:2 Sol 10:2 Sir 17:2-4 Iac 3:7

3 Tot ce se mişcă şi tot ce trăieşte fie-vă spre hrană; aşa cum iarba verde, pe toate vi le-am dat.
Fc 1:29 Rm 14:2 1Tim 4:3

4 Numai carne cu viaţa ei – sângele – să nu mâncaţi.
Lv 3:17 Lv 7:27 Lv 17:10 Lv 17:14 Dt 12:16 FA 15:20 FA 15:29
Lecționar – Săptămâna a IV-a – a Slăbănogului:Duminică: la Liturghie – In 5, 1-15.
[ NT ] Noul Testament

[ In ] Evanghelia după Ioan

[ Cap. 5 ] Vindecarea slăbănogului de la scăldătoarea Betezda. Iisus vorbeşte despre puterea Sa dumnezeiască.

1 După acestea era o sărbătoare a Iudeilor, şi Iisus S'a suit la Ierusalim.

2 Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare care se numeşte pe evreieşte Betezda, având cinci pridvoare a.

3 În acelea zăcea mulţime de bolnavi: orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei.

4 Că înger al Domnului se pogora din când în când în scăldătoare şi tulbura apa; şi cel ce intra întâi după tulburarea apei se făcea sănătos de orice boală era ţinut.

5 Şi era acolo un om care de treizeci şi opt de ani era bolnav.
6 Pe acesta văzându-l Iisus zăcând, şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?“

7 Bolnavul I-a răspuns: „Doamne, om nu am ca să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa; că până merg eu, altul se coboară înaintea mea“.

8 Iisus i-a zis: „Ridică-te, ia-ţi patul şi umblă!“
Mt 9:6 Mc 2:11 Lc 5:24

9 Şi îndată omul s'a făcut sănătos; şi şi-a luat patul şi umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă.
Mc 2:12 Lc 5:25 Lc 13:14 In 9:14

10 Deci ziceau Iudeii către cel vindecat: „E sâmbătă şi nu-ţi este îngăduit să-ţi iei patul“.
Is 20:10 Dt 5:14 Ir 17:21 Mt 12:2 Mc 2:24 Lc 6:2 Lc 13:14

11 Iar el le-a răspuns: „Cel care m'a făcut sănătos, El mi-a zis: Ia-ţi patul şi umblă!“

12 Ei l-au întrebat: „Cine este omul care ţi-a zis: Ia-ţi patul şi umblă!?“

13 Dar cel vindecat nu ştia cine este; că Iisus Se dăduse la o parte, fiind mulţime în acel loc.
Mt 8:18 Mt 13:36 Mc 4:36 Mc 7:17 In 6:2-3 In 6:15

14 După aceasta l-a găsit Iisus în templu şi i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai greşeşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău“.
Lc 11:26

15 Omul s'a dus şi le-a spus Iudeilor că Iisus este Cel ce l-a făcut sănătos.
In 9:11
Biblia Ortodoxă

vineri, 24 mai 2024

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - companiile au început să vadă în „lupta” contra schimbărilor climatice un instrument de marketing, de auto-promovare și spălare a imaginii prin apel la acțiunea verde și, mai ales, la atitudinea afișată cât mai înverzită

Așa cum, personal intuiam încă din 2020, când am scris actualul meu curs de drept comercial, companiile au început să vadă în „lupta” contra schimbărilor climatice un instrument de marketing, de auto-promovare și spălare a imaginii prin apel la acțiunea verde și, mai ales, la atitudinea afișată cât mai înverzită. Se numește green washing, este extrem de complex și are multe aspect, ca să mai exprim așa – de exemplu, Corporate Social Responsibility (CSR) și Environment Social Governance (ESG) pot foarte ușor să alunece în ipocrizie climatică și chiar practici înșelătoare.

Dar nu e numai despre asta.
Ați putut observa, dacă ați fost atenți, că pe biletul vostru de avion este calculate cantitatea de dioxid de carbon consumată cu ocazia zborului vostru cu acel avion. Destul de des se fac și comparații, deloc măgulitoare, între amprenta de carbon „comisă” de voi în cazul în care călătoriți cu Turkish sau Emirates în comparație cu ceea ce ați lăsa ca dâră de carbon dacă ați călători cu Lufthansa, KLM sau Air France. De asemenea, ați putut afla deja că, în combustibilul de avion sunt amestecate niște substanțe de tipul celor pe care le punem în benzina care alimentează motoarele termice de automobile (se numește ad blue, de exemplu, și cică ar face combustibilul respective mai ecologic, deși e o mare minciună; poate fi vorba și de bio-diesel, substanța pentru care România s-a transformat într-un ocean de rapiță în care se fac cele mai jmekere selfi-uri). Ce ce se adaugă în tancurile de alimentare ale avioanelor se numeste combustibil sustenabil (SAF) și nimeni, nici chiar Comisia Europeană nu știe ce sunt. Pot fi chiar și acele chemtrails pe care le tot arată pe cer „teoreticienii conspirației” și care pot duce, așa cum zicea deunăzi un articol din Revista nature, la … încălzire globală, topirea calotei glaciare arctice și găurirea stratului de ozon.
Recent, la solicitarea unei asociații europene de protecție a consumatorilor (BEUC), Comisia Europeană a declanșat o procedură de control și anchetă asupra a nu mai puțin de 20 de companii europene care, la prima Vedere, par a utiliza ceea ce autoritățile în domeniu numesc „dezinformare ecologică”, adică, o adevărată practică înșelătoare săvârșită de comercianți conra consumatorilor. Este, evident, o formă insidioasă de green washing.
Ce au constatat cei care au mers pe urma acestor sesizări?
💥-că se oferă ca soluție de compensare a emisiilor poluante de CO2 plata unor taxe suplimentare pentru punerea la punct, în viitor, a unor tehnologii mai puțin poluante; evident, taxa este suportată, la final, de consumatori, dar mai grav este că pare a fi un fel de plată a unei cauțiuni pentru ieșirea poluatorului din pușcărie, ca să polueze mai abitir;
-că termenul „combustibil de aviație durabil” (SAF) este o fără acoperire factuală, nimeni nefiind în măsură să evalueze caracteristicile durabile ale combustibilului; așadar, nu știm ce emană în stratosferă avioanele de linie ai căror proprietari se prefac că luptă la greu cu schimbarea climatică;
💥-că termenii „verde, durabil, responsabil” sunt utilizați fără corespondent în realitate; sunt doar micniuni frumos ambulate; sunt doar puffery statements;
💥-că există companii care declară că se îndreaptă către net-zero sau sunt pe-aproape, ceea ce este ditamai minciuna;
💥-că suntem evaluați, ca pasageri, din perspectiva amprentei de carbon, „calculatorul” acestei amprente fiind total discreționar, fără termeni metrologici de evaluare a datelor, a coordonatelor și a caracteristicilor măsurătorii.
Lupta asta prefăcută cu schimbările climatice seamănă cu zicala 💥– vom duce acest război la bun sfârșit, până nu va mai fi piatră pe piatră pe Pământ …💥

O măsură concretă de îmbunătățire a protecției consumatorilor împotriva afirmațiilor înșelătoare legate de mediu figurează în Directiva privind consolidarea rolului consumatorilor în vederea tranziției verzi, care interzice în mod explicit, pe baza compensării emisiilor de gaze cu efect de seră, afirmația că un produs are un impact neutru, redus sau pozitiv asupra mediului în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră și care definește, de asemenea, cerințele pe care trebuie să le respecte un comerciant atunci când utilizează afirmații privind performanța de mediu viitoare a unui produs.

Lecționar – Săptămâna a III-a – a Mironosițelor:Sâmbătă: FA 9, 19-31; In 15, 17-27; 16, 1-2.

 

Lecționar – Săptămâna a III-a – a Mironosițelor:Sâmbătă: FA 9, 19-31; 

Vechiul Testament

Facerea

Cap. 9 Rânduială nouă pe pământ. Legământul lui Dumnezeu cu Noe. Noe şi fiii săi.

19 Aceştia sunt cei trei fii ai lui Noe; din ei s'au răspândit [oamenii] pe 'ntregul pământ.

3 Tot ce se mişcă şi tot ce trăieşte fie-vă spre hrană; aşa cum iarba verde, pe toate vi le-am dat.
Fc 1:29 Rm 14:2 1Tim 4:3

2 Groaza şi frica de voi fie peste toate fiarele pământului, peste toate păsările cerului, peste tot ce se mişcă pe pământ şi peste toţi peştii mării; pe mâna voastră le-am dat.
Fc 1:28 Ps 8:6-8 Sol 9:2 Sol 10:2 Sir 17:2-4 Iac 3:7

1 Şi i-a binecuvântat Dumnezeu pe Noe şi pe fiii săi şi le-a zis: „Creşteţi şi înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul şi stăpâniţi-l!
Fc 1:28 Fc 8:17 Fc 9:7 Ps 8:6-8 Sir 17:4
Lecționar – Săptămâna a III-a – a Mironosițelor:Sâmbătă: In 15, 17-27; 16, 1-2.

Noul Testament

Evanghelia după Ioan

Cap. 15 Cuvântarea de despărţire (II): Iisus, viţa cea adevărată; porunca iubirii; ura lumii; Mângâietorul, Duhul Adevărului.

17 Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unii pe alţii!
In 7:7 In 13:34 In 15:12 1In 3:11 1In 3:23 2In 1:5

18 De vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte de voi M'a urât.
Mt 10:22 Mt 24:9 Mc 13:9 Mc 13:13 Lc 6:22 In 7:7 In 17:14 1In 3:13

19 Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este-al ei; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v'am ales pe voi din lume, de aceea vă urăşte lumea.
Pr 29:28 Mc 13:13 In 17:14 Iac 4:4 1In 3:13 1In 4:5

20 Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul ei. Dacă M'au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi.
Mt 10:24 Mc 13:13 Lc 6:40 Lc 21:12 In 13:16 In 16:23 2Tim 3:12

21 Dar pe toate acestea vi le vor face din pricina numelui Meu, pentru că ei nu-L cunosc pe Cel ce M'a trimis.
Mt 5:11 Mc 13:13 In 16:3

22 De n'aş fi venit şi nu le-aş fi grăit, păcat n'ar avea; dar acum ei nu au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor.
In 9:41 2Ptr 2:21

23 Cel ce Mă urăşte pe Mine Îl urăşte pe Tatăl Meu.
Lc 10:16 In 5:23 1In 2:2

24 De n'aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut, păcat n'ar avea; dar acum au şi văzut şi M'au urât – şi pe Mine, şi pe Tatăl Meu,
In 9:41 In 14:11

25 dar aceasta, pentru a se plini cuvântul scris în legea lor: M'au urât pe nedrept.
Ps 24:19 Ps 34:19 Ps 68:4

26 Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu vi-L voi trimite de la Tatăl, Duhul Adevărului, Cel ce din Tatăl purcede a, Acela va mărturisi despre Mine.
Is 32:15 Is 48:16 Lc 24:49 In 5:32 In 14:16-17 In 14:26 In 16:7 In 16:13 FA 5:32 1In 5:7

27 Dar şi voi mărturisiţi, pentru că de la'nceput sunteţi cu Mine.
Lc 1:2 Lc 24:48 FA 1:8 FA 1:21-22 FA 5:32 1In 4:14

Noul Testament

Evanghelia după Ioan

Cap. 16 Cuvântarea de despărţire (III): prigonirile viitoare; ajutorul Mângâietorului; întristarea schimbată în bucurie; rugăciunea în numele lui Iisus; „Eu am biruit lumea“.

1 Pe acestea vi le-am grăit ca să nu vă poticniţi a.
Mt 11:6 Mt 24:10 Mt 26:31

2 Vă vor scoate din sinagogi; ba chiar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că-I aduce închinare lui Dumnezeu.
Mt 10:17 Mt 24:9 Mc 13:9 Lc 6:22 Lc 21:12 In 9:22 In 15:20