Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Plasa de siguranță socială în vremuri de restriște

 

Vă invit să participați la o conferință organizată de Asociația Parakletos (o asociație pentru protecția consumatorilor), care va avea loc în data de 20 mai 2022, orele 10-15, la Camera de Comerț și Industrie a României, din Bd. Octavian Goga nr. 2, București.

Conferința are ca titlu:

Plasa de siguranță socială în vremuri de restriște

Temele conferinței vor fi :

– rolul ANPC și rolul asociațiilor de profil în asigurarea protecției drepturilor și a intereselor consumatorilor și în asigurarea unui mediu economic și social echilibrat

– prețurile și tarifele reglementate, plafonate sau compensate: perspective economice și sociale

– produsele cu defecte sau cu deficiențe calitative; privire specială asupra alimentelor și a medicamentelor

– supra-îndatorarea simplilor particulari: cauze, mijloace de prevenție și instrumente de combatere

– protecția locuinței familiale contra executărilor silite abuzive

– necesitatea modificării legii insolvenței persoanelor fizice, pentru a o face funcțională; modelul legii dării în plată

La această conferință vor participa, în calitate de invitați speciali sau de lectori:

Invitați speciali:

Paul Anghel, director ANPC

Dan Zamfir, senator

Alexandru Petrescu, fost ministru al economiei

Lectori :

Gheorghe Piperea, președinte al Asociației Parakletos

Șerban Stănescu, conferențiar, Facultatea de Drept a Universității din București

Alexandru Rățoi, avocat, doctor în drept

Iulia Golgojan, avocat, doctor în drept

Florian Mateiță, partner în cadrul RomInsolv

Ruxandra Sala, director, departamentul de insolvență a persoanelor fizice, ANPC

Participă, de asemenea, reprezentanți ai Asociației Parakletos, ai Asociației Credere și ai APC.

Conferința se adresează, în principal, consumatorilor, dar și comercianților interesați să știe ce obligații au din perspectiva legislației protecției consumatorilor și ce riscuri pot fi antrenate de sancțiunile cu caracter disuasiv (intimidant) pe care le impune această legislație pentru practici comerciale incorecte, abuz de putere economică sau comercializare de produse cu defecte.

De asemenea, conferința se adresează și profesioniștilor în domeniul juridic, economic sau sociologic, precum și organizațiilor non-profit care militează pentru protecția persoanelor vulnerabile, a pensionarilor sau persoanelor supuse riscului de excluziune socială.

Vă aștept cu drag – participarea este gratuită. Tot ceea ce trebuie să faceți este să vă înscrieți la adresa secretariat@piperea.ro.

Profesor si Avocat Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Sunt șanse mari ca la CCR să fie numiți un plagiator și un susținător al pedofiliei (și al zoofiliei).

 

Sunt șanse mari ca la CCR să fie numiți un plagiator și un susținător al pedofiliei (și al zoofiliei).

La CCR judecătorii sunt numiți de Camera Deputaților (3), Senat (3) și Președinție (restul de 3), adică de politicieni, pe care îi “alegem” noi.

Data viitoare când “alegeți” politicieni care trimit în CCR astfel de specimene, fiți mai atenți. Încercați să alegeți oameni normali, care nu v-ar pune în pericol integritatea fizică și sufletească a copiilor și nici valorile fundamentale în care credeți sau credința în Dumnezeu. Nu spuneți că nu aveți cu cine și că votează STS pentru voi. Puteți extrage din România nespusă exact ce vă trebuie, iar serviciile secrete nu pot fura 60% din voturi…

PS Dacă nu ați perceput pericolul, vi-l spun eu: noua CCR poate adapta din mers Constituția sau poate accepta revizuirea ei într-o asemenea manieră încât să pună politicile și drepturile colective deasupra celor individuale, exact așa cum își doresc von der Leyden și Shwabb și bilgheiț. Dictatura sanitară din perioada plandemiei va fi nimica toată față de totalitarismele care vor putea veni după - pretexte există peste tot și oricând. Până și obezitatea simplă sau dușul mai des de o dată la două săptămâni pot fi interzise, cu acordul CCR.

Profesor si Avocat Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Goldman Sachs a cumpărat administratorul fondului de pensii NN Investments Partners

 

Cea mai proastă veste financiară și socio-politică a lunii: Goldman Sachs a cumpărat administratorul fondului de pensii NN Investments Partners, care colectează contribuțiile de asigurare socială (pensii) administrate privat și “plătește” niște pensii românilor “norocoși” că o parte din CAS-ul lor merge la “privat”. E vorba de un segment consistent din “piață” (unii vorbesc chiar de 60%). Fondurile de pensii administrate privat au înghițit, pur și simplu, Bursa de Valori București, ajungând să impună și care anume acțiuni sau obligațiuni sunt “bune” sau “rele”, și ce companii se listează la bursă - medlife, digi comunication și one fiind exemple de “succes” în viața capitalistă, iar Hidroelectrica viitoarea țintă. Mult mai gravă este implicarea fățisă, anti-românească, a acestor entități, în politica economică, fiscală și bugetară a României - e de ajuns să vă reamintesc că OUG nr.114/2018, care plafona prețurile la gaze, impunea o taxă pe activele băncilor și limita comisioanele indecent de mari ale administratorilor fondurilor de pensii a fost torpilată și distrusă de influencerii și politicienii “dă driapta” plătiți/sponsorizați/recompensați cu posturi gras plătite de administratorii fondurilor de pensii. Criza prețurilor din energie ar fi fost mult mai ușoară dacă acești administratori “privați” de fonduri de pensii nu ar fi luptat cu toate armele din dotare, inclusiv mită și conflicte de interese, contra acelei ordonanțe care acum e istorie. Vătaful nu s-a mulțumit să facă bani (nemeritați) pe cârca proprietarului - vătaful a ordonat cum să trăiscă și cum să respire proprietarul, atât cât să nu moară ca gâsca făuritoare de ouă de aur. Vătaful a devenit controlorul proprietarului, căruia i-a mai concesionat, cu pipeta, oareșce drepturi, și alea temporare și condiționate.

Controlorii vor fi acum controlați de unul dintre marii controlori globali. Mai precis, marii păpușari.

Dacă nu mai știți cine e Goldman Sachs, vă spun eu: e principalul autor al falimentului suveran al Greciei și al cvasi-falimentului Portugaliei, Irlandei, Spaniei și al Italiei, de după crahul Lehman Brothers din 2008 (pe atunci, cele 5 țări aflate în pragul falimentului erau reunite sub “elegantul” acronim PIIGS, adică poorci), principalul profitor al bail-out-ului american de bănci și asigurători din 2008 și principalul autor al tehnicii revolving door (exemple edificatoare: fostul președinte al Comisiei Europene din perioada falimentului Greciei, Barosso, este șef la Goldman Sachs; fostul șef al BCE, actual premier al Italiei, Mario Draghi, a fost șef la Goldman Sachs) pe care l-au utilizat cu atât de nociv succes băncile, companiile farma și cele din domeniul industriei chimico-agraro-industrială.

Dacă mai aveam nevoie de o cușcă, Goldman Sachs e exact colivia aurită de care aveam nevoie …

Profesor si Avocat Gheorghe Piperea

Sfântul Mucenic Sava Stratilat care era cu neamul din Goția și care s-a săvârșit la Roma prin înecare în timpul împăratului Aurelian și cei 70 împreună cu el (+272)

 

Pomenirea Sfântului Mucenic Sava Stratilat

Acest Sfânt Mucenic Sava a fost pe vremea lui Aurelian împăratul Romei, şi avea dregătoria de stratilat, adică de voievod, fiind de neam got. Şi era credincios şi plăcut rob al împăratului ceresc, Domnului nostru Iisus Hristos, şi cerceta pe cei ce pătimeau în temniţe pentru Hristos, slujind acelora din averile sale, întărindu-i la răbdare şi îndemnându-i la nevoinţa cea fără de frică. Şi avea viaţă atât de îmbunătăţită, încât pentru curăţia şi pustnicia sa a luat putere asupra diavolilor şi izgonea din oameni duhurile cele necurate.

Deci, fiind clevetit la împărat că este creştin şi ducându-1 înaintea împăratului, a mărturisit pe Hristos cu îndrăzneală, iar brâul cel ostăşesc 1-a aruncat, lepădând şi dregătoria cea de voievod, arătându-se gata la toate muncile pentru Hristos. Deci, mai întâi l-au spânzurat şi l-au bătut, şi cu făclii l-au ars, apoi l-au aruncat într-o căldare fiartă cu smoală, dar a ieşit din căldare cu puterea lui Dumnezeu cea nevăzută, care îl păzea pe el întreg şi nevătămat. O minune ca aceasta văzând-o cei şaptezeci de ostaşi, au crezut în Hristos şi cu mare glas L-au mărturisit pe Acela. Atunci îndată, după porunca tiranului, i-au tăiat pe toţi şi au luat cunună mucenicească din dreapta lui Hristos. Iar Sfântul Sava, fiind aruncat în temniţă, s-a învrednicit vedeniei şi întăririi celei dumnezeieşti. Pentru că, rugându-se el la miezul nopţii, i s-a arătat Hristos, strălucind cu lumina slavei Sale şi poruncindu-i să nu se teamă, ci să îndrăznească. Deci, scoţându-1 la a doua cercetare şi în multe feluri silindu-1 spre închinarea la idoli, uneori cu amăgiri, iar alteori cu îngroziri şi cu chinuri cumplite, el nu s-a supus şi l-au aruncat în râu. Şi murind prin înecare, a ajuns la limanul cel neînviforat, întru împărăţia lui Hristos. Amin.

Vietile sfintilor pe aprilie

Arhimandrit Ilie Cleopa SFÂNTA LUMINĂ – MĂRTURIE PENTRU DREAPTA CREDINŢĂ

 

SFÂNTA LUMINĂ – MĂRTURIE PENTRU DREAPTA CREDINŢĂ

Creştinismul acoperă pe faţa pământului mai mult de un miliard şi jumătate care cred în Hristos din toate religiile lumii. Dar cea mai dreaptă credinţă de sub cer în creştinism este Credinţa Ortodoxă. Eu am fost la Ierusalim la Mormântul Domnului. Eram la Ain Karem, unde s-a născut Sfântul Ioan Botezătorul. Eram acolo unde s-a întâlnit Maica Domnului cu Sfânta Elisabeta, când sa umplut Elisabeta de Duh Sfânt şi a zis: De unde este aceasta să vină la mine Maica Domnului meu? Era acolo o mănăstire mare spaniolă şi alta rusească de maici. Acolo este scrisă cântarea de la Luca: Măreşte, suflete al meu, pe Domnul şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu Mântuitorul meu, cântarea „Ceea ce eşti mai cinstită” pe care noi o cântăm totdeauna în biserică. Acolo în mănăstire este scris în aproape toate limbile de sub cer cântarea aceasta, cum este scris în mănăstirea Pater Noster rugăciunea Tatăl Nostru în toate limbile de pe pământ. Noi căutam rugăciunea în limba română şi nu o găseam. Era în limba chineză, birmaneză, engleză, germană, poloneză, rusă, dar în româneşte nu găseam.

Ne întâlnim acolo cu o profesoară de istorie evreică din Bucureşti. Numai de zece ani era acolo. Ne-a auzit că suntem români şi ne-a întrebat: „Ce căutaţi, părinte? Eu sunt evreică din Bucureşti, profesoară de istorie. Haideţi să vă arăt eu cântarea de la Luca. Uite aici. Alături de cea în franceză”. După ce ne-a arătat, ne-am dat la umbra unui arbore, că era cald – era pe la amiază – şi a stat de vorbă cu noi aproape două ceasuri.

– Doamnă, dumneata eşti profesoară de istorie?

– Da, părinte, eu cunosc istoria românilor şi a evreilor şi a arabilor şi a egiptenilor.

– Spune mata, cine primează aici, în Ţara Sfântă, dintre toate religiile?

– Ortodocşii, părinte.

Dintre toate religiile în Ţara Sfântă primează ortodocşii. Grecii nu sunt mulţi, dar aşa a lăsat Dumnezeu că-s tradiţionali; ţin legea sfântă. Sunt patru sfinte altare internaţionale. Mormântul Domnului, unde intră toate religiile lumii. Vezi la noi în altar, dacă ar intra o femeie, este sub mare canon. Acolo la Mormântul Domnului intră şi femei şi copii şi turci şi arabi, toată lumea. Aşa-i şi la Betleem, unde s-a născut Mântuitorul, şi aşa-i şi la Nazaret. Deci patru altare internaţionale sunt în mâna grecilor.

Grecii slujesc drept pe Mormântul Domnului. Imediat după noi vin catolicii. Catolicii sunt foarte muţi la număr, sunt vreo 700 milioane. După catolici vin armenii şi după armeni vin monofiziţii. Ei nu slujesc la Mormântul Domnului, au un altar la Sfântul Cuvucliu, în spatele Sfântului Mormânt.

Dar, ia gândiţi-vă dumneavoastră, dacă n-ar fi avut ortodocşii dreptate acolo, păi Sfânta Lumină nu se cobora la noi, avea să se coboare de la catolici sau de la armeni, care-s foarte întăriţi, că acolo-s străzi întregi în Ierusalim de armeni, sunt boieri mari, moşieri. La noi vine Sfânta Lumină. Şi nu vine de acum, ea vine tocmai din secolul II, din secolul I chiar a început să vină. Şi au fost mari persecuţii, că au fost perşi care au ocupat Ierusalimul de multe ori, l-au ocupat turcii.

Ai văzut cum este acolo? Îmi spunea un părinte diacon, Heruvim, el era de la Sinai: „Ehei,dacă n-ar veni Sfânta Lumină, de când nu mai eram aici! Dar aceea îi pune pe gânduri pe toţi. Că vine când fac ai noştri Sfânta Liturghie”. Au încercat ei multe. Ce-au făcut armenii la 1424? Pe atunci Patriarhia de Ierusalim era săracă. Ocupaseră turcii Ierusalimul. Erau trei sultanate mari turceşti: unul în Damasc, unul în Egipt şi unul la Bagdad – în Irakul de azi. Armenii fiind foarte bogaţi, fiind negustori, le-au spus la turci aşa: „Dumneavoastră puneţi o taxă mare pe Mormântul lui Hristos şi căpătaţi bani, şi, dacă creştinii o s-o poată plăti, să slujească ei de Paşti acolo”. Că îi  întrebau turcii pe armeni: „De ce nu vine Sfânta Lumină la voi şi nici la alte culte, ci vine numai la ortodocşi?”

Dar ei au găsit un pretext: „De aceea nu vine la noi, pentru că ortodocşii slujesc pe Sfântul Mormânt, şi noi nu vezi că avem altar deoparte? Dar dă-ne voie şi nouă să slujim şi să vezi că o să vină la noi”. Şi atunci turcii au vrut, că ei nu cred nici ca armenii, nici ca noi, să tragă sforile: „Stai, măi, că aici este rost de bani!”

Au pus o taxă de 9000 de galbeni pe Mormântul Domnului şi au trimis la patriarhul de Ierusalim: „Dacă nu plătiţi această taxă, de Paşti nu puteţi intra la Mormântul Domnului. Noi avem nevoie de bani!” Că ei împărăţeau, turcii, că ei au intrat din secolul VII, la anul 629, au făcut moscheea lui Omar acolo. Poporul nostru de la Ierusalim, cum este şi astăzi, e patriarhul, 12 mitropoliţi şi 120 de preoţi şi vreo 6000 de creştini. Atâta avem în Patriarhia Ierusalimului. Ea este mare fiindcă este locul cel mai sfânt din lume, unde S-a născut Domnul, unde a pătimit, dar nu ca număr. Ca număr sunt patriarhii mai mari faţă de cea de acolo.

Patriarhul a chemat la biserică creştinii şi le-a zis: „Uite ce-i, de Paşti nu putem face Învierea, că ni s-a pus taxă mare de la turci”. Până să adune bani, s-au dus armenii la sultanul din Egipt şi la cel din Damasc şi le-au spus: „Domnule, noi plătim taxa asta, dar daţi-ne voie nouă să slujim anul acesta la Mormântul Domnului, să vedem, nu va veni sfânta lumină la noi?” Aceia bucuroşi: „Adu banii încoace!” După ce-au adus banii, mai erau trei săptămâni până la Paşti.

Sultanul a dat un fel de act – un hatişerif, un firman – în care a spus aşa: „Anul acesta ortodocşii nu vor sluji la Mormântul lui Hristos, că n-au putut plăti taxă”. Când au auzit creştinii, veniseră închinători de prin toate ţările, au zis:

– Vai de noi!

– Ce?

– Ne-au scos de la Mormântul Domnului armenii!

– Şi cine slujeşte?

– Armenii cu patriarhul lor, cu mitropoliţii lor.

S-au temut şi sultanul şi generalii lor: „Măi, are să fie o luptă şi o încăierare pentru credinţă!” „De ce?” „O să se ia armenii cu ortodocşii”. De la credinţă, omul şi moare. Şi-au dat seama, cum a fost şi cazul. Au trimis armată turcească cu doi generali, şi au spus: „Care-i armean, daţi-i drumul în biserică, care-i ortodox, afară! Nici preot, nici diacon, nici episcop, nimic ortodox nu intră de Paşti acolo. Trei zile. Să intre armenii, să facă Liturghia ei”.

Un general turc a stat aici la piatra ungerii – care aţi fost la Ierusalim ştiţi că piatra ungerii e în pridvor – să nu intre vreun ortodox acolo. Unul i-a izolat pe ortodocşi afară, patriarhul a venit cu câţiva preoţi, 10-20 de preoţi: „Ce facem?” „Lasă, că dacă-i autoritate nu te poţi pune cu stăpânirea, mai ales cu turcii, stăpânire păgână, noi vom face Liturghia afară. Aducem Sfântul Antimis, ca la orice biserică!”

S-au băgat armenii şi un general, adică un paşă turcesc, aici sus unde-i biserica Sfântului Iacob, a dat ordin: „Voi slujiţi afară, ortodocşii, şi nu vă amestecaţi, că uite, sabia e în mâna noastră!” Fiecare a ştiut: „Noi suntem cu crucea, ei sunt cu sabia, noi trebuie să răbdăm, că lor le-a dat Dumnezeu stăpânirea aici!”

Au intrat armenii şi au început slujba de cu seară, că şi ei sunt creştini, numai că sunt monofiziţi, ei cred o voie şi o fire în Hristos. S-au despărţit de noi la Soborul IV din Calcedon la 451, în timpul împăratului Marchian.

Au slujit armenii. Sfânta Lumină n-a venit la armeni. Au slujit, nici un semn. Turcii pândeau, că au pus lângă Mormântul Domnului un paşă, să vadă. A văzut că pariarhul armean, mitropoliţii s-au îmbrăcat, erau şi episcopi, preoţi armeni.

Ai noştri au făcut Liturghia afară. Au găsit un platou şi au făcut Liturghia acolo. Era acolo un stâlp mare de marmură, care şi azi este acolo. Când au cântat ai noştri, ortodocşii, la ora 12 «Hristos a înviat!», Sfânta Lumină a venit din stâlpul acesta a pocnit ca un tun, bum!”, şi a venit Sfânta Lumină mare deasupra stâlpului. Când a văzut patriarhul a luat lumânările şi a aprins Sfânta Lumină de la stâlpul acela de marmură, pe care-l vedeţi şi azi acolo care vă duceţi, şi a zis: „Veniţi de luaţi lumină!”

Şi lumina a venit tot unde erau ortodocşii, unde slujeau afară. Atunci un turc, când a văzut minunea asta, cum a bufnit stâlpul, a crăpat şi a ieşit Sfânta Lumină, a sărit în sus şi a zis: „Mare este Hristos. Dumnezeu este Hristos!” Celălalt general a venit şi a văzut minunea.

– Ce-a zis acesta?

– A crezut minunea.

I-a tăiat capul. Ăsta, general turc, i-a tăiat capul la celălalt, fiindcă a crezut. Asta s-a întâmplat la anul 1424. Mergeţi la Ierusalim şi vedeţi stâlpul acela cu minune, unde a ieşit Sfânta Lumină la ortodocşi! L-am sărutat şi aveam şi fotografia. Că eu am fost la Ierusalim, la mănăstirea Sfintei Melania, unde este şi peştera Sfintei Melania. De ce-s sfinte moaşte. Generalul care a văzut Sfânta Lumină când a ieşit din stâlp şi a zis: „Dumnezeu este Hristos, cred în Hristos!”, i s-a tăiat capul şi a murit mucenic. Şi atunci a auzit şi sultanul şi a zis:

– Măi, degeaba i-am oprit pe ortodocşi, adevărul este la ei.

Dar au pus un ciubăr cu murdărie la uşa bisericii, că ei vroiau să-i spurce, şi pe noi ori pe armeni, că ei nu erau creştini, şi le-au spus aşa la armeni: „Dacă nu vine Sfânta Lumină la voi, cu toate că aţi dat bani, mâncaţi toată murdăria asta, că voi aţi zis că dacă slujiţi la Mormânt vine Sfânta Lumină; iar dacă o veni Sfânta Lumină la voi, îi punem pe creştinii ortodocşi!” Şi le-au pus nişte linguroaie acolo. Şi a dat ordin la armeni, ca toţi, şi patriarh şi mitropoliţi, să ia câte o lingură de murdărie de acolo. Toţi au luat câte o lingură de murdărie de acolo. Aşa le-au făcut. De atunci au armenii ciudă pe noi.

De aceea este bine să nu mănânci de la armean, că el caută să te spurce. Au mare ciudă pe noi de atunci, că i-au spurcat turcii, nu noi, că au cerut să slujească la Mormântul Domnului.

Turcii mai încercaseră să arate că Sfânta Lumină nu vine cu adevărat. Tot armenii au pârât:  „Ştim noi de ce vine Sfânta Lumină la ei. Ei au la candelele lor vreun meşter. Au ceva fosfor, fitilele sunt cu fosfor, şi când vine Sfânta Lumină face cineva acolo un meşteşug de se aprinde una, şi celelalte având fosforul se aprind toate singure”.

Asta a fost cu 500 de ani mai înainte, armenii având ciudă pe ortodocşi. Şi atunci a dat ordin sultanul: „Toate candele la mormântul lui Hritos de Paşti să fie de fier, nu de sticlă, şi în loc de fitilul la candelă să pună cuie – au pus cuie de fier –, să vedem dacă o să se mai aprindă”, că se aprindeau toate candelele odată, sunt mii de candele. Şi au pus cuie de fier şi candele de fier, şi au luat pe cele care erau de argint şi de aur.

Când au cântat ortodocşii „Hristos a înviat” la miezul nopţii s-au aprins toate candelele. Cuiele au luat foc şi ardeau ca fitilul de bumbac şi de vată. Şi când au văzut turcii s-au speriat şi atunci mulţi au crezut în Hristos. „Măi, am pus cuie şi s-au aprins toate candelele!”

Pe urmă altă minune cu Sfânta Lumină a fost la 1104, când s-a întemiat Imperiul Latin de Răsărit, când au ocupat catolicii Sfântul Mormânt al Domnului pe timpul împăratului Isac şi al lui Baldovin, altă minune mare, că noi avem scrise toate acestea. Cum s-a întâmplat?

Când s-au făcut cele opt cruciade, pornite de la Apus, să cucerească Sfântul Mormânt de la turci, a reuşit Godefroy de Bouillon prima cruciadă şi alţii, că a avut armată, s-au unit cavalerii francezi, cu cavalerii teutoni, cavalerii de Malta, spanioli, toate popoarele şi au pornit o cruciadă mare contra turcilor. Şi într-adevăr au bătut pe turci şi au luat Mormântul Domnului. Şi atunci catolicii dacă l-au ocupat ei, că toate ţările din Occident sunt catolice, au zis: „Noi am scos Ierusalimul din robia turcilor. De acum este al nostru”.

Catolicii au făcut multe cât au stat acolo. Vezi la mormântul Maicii Domnului câte trepte au făcut, au făcut biserica Rotona, au făcut multe mănăstiri catolice în jurul Ierusalimului, tot înnumele lui Hristos, dar pe ortodocşi i-au dat deoparte. A venit vremea să ajungă la Paşti.

A venit lumea de pe lume, căci catolicii sunt mai mulţi ca noi, au venit să vadă Sfânta Lumină. Pe patriarhul nostru cu toţi preoţii i-au dus la Mănăstirea Sfântului Sava, la 30 de km de Ierusalim, şi i-au închis acolo. „Staţi şi slujiţi voi aici, ortodocşii, n-aveţi ce căuta la Mormântul lui Hristos!”

Şi a slujit patriarhul latin înconjurat de cardinali, de preoţi şi a făcut rugăciune la Mormântul Domnului. Şi când a fost vorba de înviere, au cântat şi ei „Învierea Ta, Hristoase...”, dar nici un semn. Împăratul fiind de faţă a zis: „Eu am fost anul trecut aici şi lumina a venit la ortodocşi, de ce n-a ieşit şi la voi?” Şi au slujit până dimineaţă, şi nici un semn.

– Unde-i patriarhul ortodox?

– A fost ordin de la măria ta să-l ducem la Sfântul Sava. E acolo cu preoţi.

– Duceţi-vă şi aduceţi pe patriarhul ortodox înapoi, că eu vreau să văd Sfânta Lumină şi adevărul, doar e Paştele acum, a înviat Hristos.

Au adus pe patriarh de la mănăstirea Sfântului Sava numai cu şapte preoţi. Ceilalţi s-au temut să vină, credeau că-i omoară. Dar patriarhul a zis:

– Cum a da Dumnezeu. Hai, fiilor, ne cheamă împăratul, că a venit cu scrisoare.

Au adus pe patriarhul Ioachim cu şapte preoţi şi i-au zis:

– Părinte, n-a venit Sfânta Lumină. Uite, ai noştri slujesc de aseară, şi este dimineaţă acuma.

Patriarhul a zis:

– Dă, măria ta, dacă n-a venit, noi nu ştim de ce n-a venit.

Se temea să spună. Se gândea: „Poate ne-a chemat să ne ispitească”. Şi a zis:

– Dacă n-a venit, nu-i voia Domnului, noi nu ştim de ce.

– Părinţilor, dar vine la voi Sfânta Lumină?

– Noi credem la Dumnezeu că vine, că totdeauna a venit, dar eu acum sunt numai cu şapte

preoţi, că lumea s-a împrăştiat, s-a dus în toate părţile.

– Ia slujeşte sfinţia ta!

Şi s-a îmbrăcat patriarhul ortodox. Era dimineaţă pe la ora nouă, a doua zi, şi au intrat direct la Sfântul Mormânt şi a început slujba înviereii direct. Şi când a zis „Învierea Ta, Hristoase...”, gata, a venit Sfânta Lumină, s-au aprins toate candelele, patriarhul a luat Sfânta Lumină şi a dat împăratului. Împăratul a spus: „Chiar Imperiul latin dacă rămâne, la Mormântul Domnului să rămână ortodocşii, că numai la ei vine Sfânta Lumină!”

Şi de aceea am spus, păi n-am fost acolo? Nu ştim toate? De aceea, când auziţi un sectar blestemat că nu crede în Biserică, să-l duceţi la Ierusalim să vadă minunea Sfintei Lumini care vine pe Paşti. Că nu vine la sectari, la sinagoga blestemată a lor, acolo, nu vine nici la catolici, nici la armeni, numai la ortodocşi vine. Amin.

Ne vorbeste Parintele Cleopa - Volumul 14

Arhimandrit Ilie Cleopa - ENOH ŞI ILIE

 

ENOH ŞI ILIE

Aceşti doi prooroci au să se pogoare, să vină din Rai, trimişi de Dumnezeu, fiind luaţi cu tot cu trup la cer. Când vor predica ei cu mare putere şi vor înfrunta pe Antihrist trei ani şi jumătate, cât va împărăţi el, Sfinţii Enoh şi Ilie vor avea mare putere să străbată tot pământul cu fel e fel de minuni. Au să facă minuni mari şi semne în Ierusalim ca să întoarcă pe evrei, căci ei nu se întorc până nu vine Ilie şi Enoh. Vor întoarce inimile către fii şi sinagoga satanei către Hristos.

Când vor predica ei, îi va auzi tot pământul şi-i va vedea toată lumea. Şi acestea sunt scrise de 2000 de ani, de când i s-au descoperit Sfântului Ioan Evanghelistul. Şi cine ar fi crezut? Ar zice cineva că este o nebunie asta. Şi se întrebau oamenii: „Cum o să-i vadă pe Enoh şi Ilie? Din continentul Asia sau Africa, cum o să-i audă în America?”

Acum, dacă ar predica, îi vede la televizor toată lumea şi îi aude la aparate toată lumea.

Cum să nu! Dumnezeu ştie toate, ca şi cum ar fi venit. Când vor predica şi vor face minuni, tu ai să te uiţi aici şi ai să-i vezi cum fac minuni, cum învie morţii, şi ai să auzi de aici ce predică Enoh şi Ilie şi cum mustră pe Antihrist, când va împărăţi peste toată lumea, timp de 1260 de zile.

Vezi? Ceea ce era atunci de necrezut şi de neînchipuit, acum se poate realiza! De aici se poate vedea şi auzi la Ierusalim. Da! Şi uite, stăm aici şi vedem la Ierusalim cum slujesc acolo, cum predică şi auzim toate! Şi la Muntele Sinai şi în Italia şi în Belgia şi în Olanda şi în Bulgaria şi în Grecia şi în Serbia. Deci stau aici şi văd slujba de la Ierusalim! Vezi că-i posibil acum? Dumnezeu ştia de mai înainte cât are să se înmulţească mintea, adică ştiinţa.

Că Daniil Proorocul a spus la capitolul doi: În vremea de apoi se va înmulţi mintea foarte şi se vor înţelepţi oamenii şi vor zbura prin văzduh şi vor înconjura lumea. Toate câte le vezi acum, Biblia le-a spus cu mii de ani înainte.

Vezi Proorocul Isaia, care trăieşte cu 850 de ani înainte de venirea Domnului, la capitolul 60 întreabă de avioane, că el le vedea acum 2800 de ani: Doamne, ce sunt acestea care zboară şi se întrec cu norii; şi zboară ca porumbeii spre porumbarele lor şi de huietul aripilor lor se tulbură văzduhul? (Isaia 60, 8).

Ai auzit? Cu 2800 de ani înainte a spus de avioane. Ce-a zis? „Că zboară ca porumbeii spre porumbarele lor”. Că ei nu zboară decât de la un aerodrom la altul, ca să alimenteze.

Dar şi Proorocul Ieremia a văzut maşinile astea fără cai, care le vedeţi acum că aleargă pe drum. Şi întreabă pe Dumnezeu: Doamne, ce sunt acestea care huruie pe drum şi întrec carele oamenilor?

Vezi, că spune de bomba cu neutroni la Apocalipsă: Iată au ieşit de la faţa Mielului nişte lăcuste şi acestea aveau putere mare de vătămat în cozile lor. Şi am auzit un glas de la tronul Mielului: Nu vătămaţi iarba pământului, nici copacii, nici florile, nici toate cerealele lumii, numai pe oameni să-i vătămaţi cinci luni de zile. Războiul neutronic. Bomba cu neutroni îţi lasă pomii înfloriţi. Eu am la mănăstire pe cel mai mare profesor de fizică atomică din Bucureşti.

− Domnule, zic, ce rău poate face această bombă?

− Aceasta distruge numai viaţa, şi-ţi lasă oraşul complet. Că ce folos dacă l-ar distruge? Ei ce să mai câştige când vin să ocupe? Au nevoie să ucidă pe oameni, ca să ocupe oraşe şi toate bunurile lumii.

− Dar dacă eu sunt închis într-o casă de fier şi bomba cu neutroni explodează afară, ce poate

să-mi facă, dacă zici că nu distruge materia? Eu nu sunt în siguranţă?

− Dumneata dacă ai avea o casă de fier fără uşă, cu pereţii de zece metri grosime în jur şi teai băga acolo, neutronii rapizi nu sunt împiedicaţi de fier să treacă. Trec prin fier şi vin la dumneata şi-ţi distrug numai viaţa.

Am grăit cu dânsul. Soţia lui este mare bibliotecară la cărţile din limbi vechi. Un om credincios!

Aşa ne-a spus Dumnezeu, că acestea sunt scrise la Apocalipsă. Nu vor vătăma copacii, nici florile, nici sadurile, nici ierburile, ci numai pe oameni cinci luni de zile. Atât o să dureze războiul neutronic. Cinci luni de zile n-ai să te poţi păzi nici în casă, nici în beci, nici în apă, nicăieri, nicăieri. Unde te-a ajuns... Tot ce-i viu distruge. Asta-i bomba cu neutroni.

Toate-s scrise, fraţii mei. Şi Mântuitorul a spus: Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece (Matei 24, 35). Da. Noi suntem cei de pe urmă!...

Ne vorbeste Parintele Cleopa - Volumul 7

Ahimandrit Ilie Cleopa - PATIMA DOMNULUI

ICONOGRAPHER DANIEL NECULAE 

PATIMA DOMNULUI

Eu vorbesc şi la mulţi şi la puţini. Şi dacă atunci când vorbesc, o sută se vor întoarce la pocăinţă, plată însutită voi avea! Dacă şaizeci sau treizeci se vor întoarce la pocăinţă, cum spune Evanghelia, mare plată voi avea! Iar dacă, din cei puţini care sunt în biserică, numai unul se va întoarce la Dumnezeu, şi acesta este mare plată, că un singur suflet îi mai scump decât toată lumea, decât tot ce există sub cer.

Deci tocmai aceasta m-a îndemnat la aceşti puţini, care au venit cu multă osteneală, având în vedere ploile şi glodul, dealurile de uscat şi muntele, au răzbătut cu toată tăria să ajungă până aici, mai mare plată au aceştia decât atunci când vine cineva numai când e vreme bună.

Cu cât o faptă bună se face mai cu osteneală, cu atât mai mare plată are de la Dumnezeu. Fapta bună care se face cu puţină osteneală, mai puţină plată are, iar care o faci mai cu greutate, cu mai multă osteneală, mai mare plată are de la Preasfântul Dumnezeu.

Cu opt zile mai înainte de a se sui pe Muntele Tabor, când Petru l-a mărturisit pe Mântuitorul, zicând: Tu eşti cu adevărat Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu (Matei 16, 16), Mântuitorul l-a lăudat foarte pe Petru pentru această mărturisire, aşa de adevărată şi dogmatică, şi ia zis: Fericit eşti, Simone, fiul lui Ionà, că un trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta... Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru, adică piatra credinţei (Chifa), că Simon îl chema, şi pe această piatră vei zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui (Matei 16, 17-18).

Aici ne arată că pe dreapta credinţă a lui Petru şi a tuturor care vor crede ca el, se va întemeia Biserica lui Hristos, iar porţile iadului, cum arată Sfântul Atanasie, care sunt gurile sectarilor şi ale ereticilor care hulesc adevărul Bisericii, nu o vor birui.

Să nu vorbiţi de rău Biserica, că este întemeiată pe piatra cea din capul unghiului, care este Iisus Hristos.

Dar tot atunci, cu opt zile înainte de Schimbarea la Faţă, Petru, fiind lăudat aşa de tare pentru dreapta lui credinţă, primeşte şi o ocară de pentru dreapta lui credinţă, primeşte şi o ocară de la Hristos. Că Mântuitorul începe că predice despre patima Lui, de suferinţele Lui pe care avea să le sufere în Ierusalim, şi zice: Iată, ne suim în Ierusalim şi Fiul Omului se va da în mâinile oamenilor păcătoşi; şi-L vor batjocori pe El, şi-L vor bate, şi-L vor scuipa, şi-L vor răni, şi-L vor răstigni, şi-L vor omorî pe El, iar a treia zi va învia (Matei 16, 21; 20, 18).

Petru, care Îl iubea foarte mult pe Mântutitorul, căuta să-l oprească, să nu meargă la răstignire: Doamne, să nu-ţi fie Ţie una ca asta! (Matei 16, 22). „Cruţă-Te pe Tine, Doamne! Nu Te sui în Ierusalim! Stai aici, nu cumva să mori!”

Atunci Mântuitorul se întoarce la Petru şi-i spune cu mânie: Înapoia Mea, Satano, că nu cugeţi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, ci cele ce sunt ale oamenilor! (Matei 16, 23). Iar pe Petru îl numeşte satana, căci cuvântul satana înseamnă potrivnic, că i se împotrivea lui Hristos să nu împlinească planul mântuirii neamului omenesc, să nu meargă la moarte. În felul ăsta îl numeşte „satana”. Adică „tu Mă opreşti să merg la moarte? Dacă nu mă duc Eu la moarte, nu se mântuieşte tot neamul lui Adam care stă în iad de 5508 ani. Dacă nu voi merge pe Golgota întâi ca să sufăr până la moarte şi moarte de cruce, tot neamul omenesc nu poate să fie mântuit; că pentru asta am venit în lume, să-mi vărs sângele şi să mor pentru neamul omenesc, din dragostea pe care o am către el.

Tu vrei să rămân pe Tabor? Dar la Golgota cine are să meargă?

Dacă Eu, Petre, voi rămâne pe Tabor şi nu voi duce crucea pe Golgota, proorocia lui Isaia Proorocul, care zice: Dat-am spatele Mele spre bătăi şi obrazul Meu spre scuipări şi n-am întors faţa Mea de către ruşinea scuipărilor (Isaia 50, 6), unde se va împlini?

Dacă Eu, Petre, voi rămâne pe Tabor, cum se va împlini Scriptura, care zice: Şi n-avea El chip nici asemănare, om ce ştia să rabde dureri şi plin era de răni, şi cu rana Lui noi toţi ne-am vindecat? (Isaia 53, 2-5).

Dacă Eu, Petre, voi rămâne pe Tabor, unde se va împlini Scriptura, care zice: Şi cu cei fără de lege S-a socotit? (Isaia 53, 12); că l-a răstignit între doi tâlhari.

Dacă Eu, Petre, voi rămâne pe Tabor, unde se va împlini Scriptura, care zice: Vedea-vor pe Care L-au împuns, când mă va împunge cu suliţa în coastă, după proorocia lui Zaharia Proorocul, (Zaharia 12, 10)?

Dacă Eu, Petre, voi rămâne pe Tabor, proorocia lui David Proorocul, care zice: Dat-au spre mâncarea Mea fiere şi în setea Mea m-au adăpat cu oţet (Psalmi 68, 25), cum se va împlini?

Dacă Eu, Petre, voi rămâne pe Tabor şi nu mă voi duce să-Mi curgă tot sângele pe Cruce, ca să rămână oasele goale, unde va fi proorocia psalmistului care zice: Numărat-au toate oasele Mele, iar ei stăteau şi se uitau la Mine? (Psalmi 21, 19).

Dacă Eu, Petre, voi rămâne pe Tabor, cum se va împlini Scriptura, care spune: El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rana Lui, noi toţi ne-am vindecat? (Isaia 53, 5).

Şi dacă Eu voi rămâne pe Tabor, Petre, porţile cele de aramă cine le va deschide, pentru că zice Scriptura: Ridicaţi, boieri, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice, ca să intre Împăratul slavei, si celelate (Psalmi 23, 7, 9)”.

Şi aşa, pe Petru îl mustra conştiinţa, căci căuta să-L oprească pe Mântuitorul, să nu meargă la răstignire. Iar Hristos zice: „Eu vă arăt pe Tabor cine sunt Eu, dar mergem dincolo pe Golgota pe celălalt munte şi acolo voi suferi să împlinesc Scriptura, să mă duc întru slava pe care am avut-o la Părintele Meu mai înainte de întemeierea lumii şi să ridic firea lui Adam de-a dreapta măririi întru cele înalte”.

Iar Mântuitorul a binevoit să ia pe cei trei apostoli, pe Petru, pe Ioan şi pe Iacov, fratele său, şi i-a suit pe vârful Muntelui Tabor.

Acolo, cei trei apostoli, fiind obosiţi de călătoria muntelui, au adormit. Prin iconomia lui Dumnezeu, trezindu-se ei, Mântuitorul S-a schimbat la faţă înaintea lor şi au văzut că stătea în văzduh şi vorbea cu doi mari prooroci, cu Moise şi cu Ilie.

Deci s-a făcut Muntele Taborului, cum spune Sfântul Efrem, chipul Bisericii. Tatăl vorbea din cer; Fiul se schimba la faţă, Duhul Sfânt era reprezentat prin chip de nor, Legea Nouă era reprezentată de cei trei apostoli, care stăteau jos ameţiţi de lumina dumnezeirii, şi cei doi prooroci, Moise şi Ilie, care reprezentau Legea Veche, stăteau în văzduh şi vorbeau cu Dânsul.

Şi aşa Taborul a luat chipul Bisericii lui Dumnezeu în clipa schimbării la faţă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Iată cât de mare taină se arată pe Tabor, ca nu mult după aceea Mântuitorul să meargă în Ierusalim, să fie prins, să fie vândut, să fie bătut, biciuit şi răstignit şi în cele din urmă să învie din morţi.

Ne vorbeste Parintele Cleopa - Volumul 7