Stabilitatea și pastila fericirii
În romanul „Minunata lume nouă” al lui Huxley, din 1932, omul este dez-umanizat treptat și sigur, în numele stabilității și al progresului. Controlorii lumii minunate și noi acționează cu disperare contra oricărei schimbări, de teamă că schimbarea ar submina stabilitatea.
Individualitatea și natura umană sunt suprimate. Ființele supuse acestui proces de aplatizare și diluare în mulțime sunt private de orice emoție, prin consumul permanent de pastile de fericire (soma). Singura emoție care le este permisă: fericirea chimic indusă. Toată comunitatea are roluri fixe, imposibil de schimbat. Nimeni nu are voie să își depășească în vreun fel condiția prestabilită – nu există ascensor social în mușuroiul de furnici. Nu există proprietate, nu există cariere profesionale, nu există concurență.
Iubirea și compasiunea sunt interzise. Nu există nici măcar cupluri legate afectiv – toată lumea poate să aibă oricând, orice partener sexual dorește. Reproducerea nu se realizează pe cale naturală, ci în ferme unde se fabrică la infinit clone ale acelorași persoane ne-simțitoare care au intrat în experiment cândva, la originea minunatei lumi noi. Evident, nu există familie (formată din tată, mamă, frați, surori, bunici). Iubirea familială este considerată cea mai rea emoție, căci este cea mai puternică și, deci, dăunează stabilității.
Pentru a combate tentativele de legare a unor relații bazate pe compasiune, copiii sunt „educați” încă de la vârste fragede să se angajeze în relații sexuale libere. Copiii sexualizați de la vârste fragede sunt privați de orice șansă de a înțelege vreodată adevăratul sens al iubirii și al compasiunii.
Copiii sunt programați să fie supuși și să accepte să fie captivi ai mușuroiului stabilității prin sistemul de educație. De fapt, sistemul de educație nu este un loc unde copiii să capete informații și să învețe cum să trăiască. Este un loc unde copilul este programat, încă de la vârsta de bebeluș, să se comporte conform planului controlorilor.
Este un truism să spui că cei mai vulnerabili la manipulare sunt copiii. Controlorii minunatei lumi noi utilizează inocența copiilor pentru a alimenta permanent roțilele programării mentale prin mașina de golit pe dinăuntru pe care ei o numesc societate. Guvernul utilizează chiar hipnopedia, un tip special de programare care se desfășoară în somn, deci chiar și visele sunt programate și manipulate. În cazurile frecvente în care omul dă semne că ar putea să redevină natural și să iasă din canoanele programării, guvernul utilizează terapia de șoc pentru a-l readuce la stare stabilă și … fericită.
Emoțiile sunt combustibilul motorului care îl conduce pe om să acționeze pe aripile unui vis sau în virtutea unei credințe, a unei pasiuni, a unui mit ori a încrederii în ceilalți oameni și în viitor. Emoțiile sunt resorturi individuale, irepetabile, care îl influențează copleșitor pe om. Nicio forță exterioară mundană nu poate fi prea mare emoționalitatea unui om. Tiparele sunt inaplicabile emoțiilor. De aceea, pentru predictibilitate și stabilitate trebuie suprimate. Chiar și supunerea și sclavia sunt generate de emoții, cum ar fi frica sau speranța unui beneficiu ulterior. De aceea, trebuie eliminate prin pastilele de fericire (soma).
Emoțiile pot cauza neplăceri, dezordine, instabilitate, libertate și, în consecință, sunt interzise, pentru că ar răpi șansa clonelor fericite de a trăi veșnic tinere și fericite – hapilly ever after ...
Stabilitatea poate fi atinsă și menținută dacă toată lumea arată și gândește la fel. Exact ca roboții sau ca avatarurile digitale.
De aceea, literatura este interzisă – narațiunea este modul cel mai simplu în care omul poate învăța, întrucât pune informația într-un context emoțional și cronologic, evocând istoria și anticipând viitorul, prin ideal și visare. Dar fiecare simte lumea și timpul diferit.
Istoria este interzisă, căci poate determina omul să își pună întrebări despre ceea ce este și ceea ce poate deveni.
Religia este, de asemenea, interzisă, întrucât credința într-o realitatea transcendentală, într-o ființă mai înaltă care a creat lumea după chipul și asemănarea sa, poate naște ideea de libertate. Dacă Dumnezeu este responsabil cu crearea lumii, toți avem vocația de a reveni în dimensiunea Sa, iar asta ne face liberi față de servituțile și automatismele lumii de azi și de aici, adică mundanului. Nu poate exista niciun stăpân al lumii materiale și niciun controlor al cărnii sau al minții de vreme ce există posibilitatea mântuirii și a ascensiunii într-o lume mai bună, unde toți suntem liberi. Dar clonele nu sunt creații ale lui Dumnezeu, ci ale omului care a vrut stabilitatea și fericirea artificială eternă. Toate clonele sunt amalgamate într-o mulțime de ființe fără chip, fără voce și fără suflet, în numele stabilității și al progresului. Ele nu pot concepe și trăi credința.
Era să uit – clonele sunt permanent menținute în stare de distracție și de petrecere, pentru a fi împiedicați să vadă și să gândească ceea ce se înâmplă în jurul lor, în fața ochilor lor, la doi pași de urechile lor. De fiecare dată când apare o scânteiere de individualitate sau o întrebare, clonele sunt obligate să înghită o pastilă de calmare și fericire (soma).
În Minunata lume nouă nu există război, boala e rară, decesele nu contează. Nici conflict social nu pare să existe. Dar merită? Priviți prețul acestei stabilități și al progresului: iubirea, libertatea, familia, istoria, credința și arta au dispărut.
De ce am pus în pagină aparent plicticoasele remarci de mai sus?
Pentru că această distopie nu este la distanță de sute de ani de noi. Este la doi pași de noi. Această distopie este azi, este aici.
Stabilitatea a devenit nouă dictrină politică. Progresul, noua religie.
Ultra-bogații lumii aleargă după nemurire, fie prin tehnici de prelungire a vieții, fie prin tehnologii de auto-clonare, timp în care, cu continente de bani sustrași de la noi, oamenii de rând, își construiesc buncăre atomice care să îi salveze de apocalipsă (regizată chiar de ei înșiși).
Rețelele de socializare și platformele de vânzări ne-au transformat în „produse predictive”. Ne cunosc mai bine decât ne știm noi înșine și, de aceea, nu doar că ne consideră previzibili și stabili - ei ne și supun unui permanent proces de (re)modelare, ca pe niște figurine de platilină.
Și, să nu uit, stăm pe smarphone sau în alt mod în lumi digitale și pe rețele de socializare unde așteptăm cu înfrigurare să vedem câte like-uri am mai primit în ultimele 15 secunde.
Am ajuns toți suspecți de boală și de depresii – deci, trebuie să ne îndopăm cu pastile de calmare și de fericire, iar periodic să ne „imunizăm” cu tot felul de seruri experimentale. Nu este nevoie doar de soma – îngurgităm munți de pastile de ucis durerea și de antibiotice care nu ne mai vindecă de nimic.
Copii nu mai sunt educați în școli, ci sunt programați să ajungă roțițe ale mecanismului de supunere și manipulare pe care încă o numim societate. Consumatori. Personaje ale jocurilor online și avataruri ale lumilor digitale. Educați sexual de la 5-9 ani, programați să devină mâine bărbat, poimâine copac, răspoimâine pisică. Destinați să fie plante în ghiveciuri cu rotile, care pot fi mutate oriunde este nevoie de ei ca decor, căci nu au rădăcini înfipte în pământ. Entități fără chip, fără nume, fără număr, fără viitor. Familia este descurajată, la fel și natalitatea.
Iar libertatea redevine o excepție, combătută, paradoxal, în numele „libertății” lucrătorilor stupului, aflați sub controlul permanent al viespei malefice care se declară regină... Iată de ce trebuie neapărat, dar neapărat, să asigurați stabilitatea acestei minunate lumi noi pentru cel puțin 30 de ani de acum încolo supunându-vă și înghițind de bună voie soma.