Sfânta Biserica Ortodoxă

miercuri, 28 februarie 2024

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Happy hypoxia

 Happy hypoxia

Una dintre cele mai interesante explicații științifice oferite de doctorii și de specialiștii în simulare pe computer care au conferențiat la Washington, zilele trecute, în cadrul International Crisis Summit, a pornit de la constatarea faptului că 75% dintre oamenii care, oficial, au murit de la infecția cu „acest virus nenorocit”, au murit, în realitate, pentru că au venit prea târziu la spital.
În cazul intoxicației cu monooxid de carbon, omul moare înainte de a-și da seama că moare. Din lipsă de oxigen, creierul victimei interpretează ceea ce i se întâmplă ca ceva care generează calm, mulțumire, fericire chiar. De aici și denumirea oarecum frustă de hipoxie/lipsă de oxigen fericită.
Acest fenomen s-a întâmplat și în cazurile de covid, mai ales în perioada în care se anunțau sutele de decese pe zi și se construia narativul că această boală este fatală într-o măsură care depășește chiar și cancerul (cu toate că, ulterior, rata deceselor a fost infinit mai mică). Pentru că omul nu a mers la medic/la spital la timp, s-a instalat hipoxia fericită și a survenit decesul.
De ce s-a întâmplat asta, totuși? În mod normal, când o răceală sau gripă dă simptome grave, nu stă nimeni pe hapuri sau tratamente băbești – se duce la medic sau la spital.
Ce ni se spunea, însă, de către autorități, mai ales în prima parte a plandemiei?
Stați în casă.
Izolați-vă.
Țineți bătrânii la distanță, între patru pereți. Nu îi lăsați să iasă din casă decât o oră pe zi, dimineața.
Nu chemați ambulanța, nu sunați doctorul decât în caz de simptome grave.
Dacă ați uitat, vă reamintesc eu. Motivul invocat pentru a justifica aceste aberații și aceste excese naziste a fost acela că nu trebuia să se aglomereze spitalele. Erau internați, totuși, asimptomaticii. Ba chiar se evacuau spitale specializate pe alte domenii, pentru a face loc celor suspectați de infecția cu „acest virus nenorocit”.
Așa că extrem de mulți oameni au murit cu zile. Li s-a mai pus și diagnosticul greșit/forțat ce covid și au fost trimiși acasă în saci de plastic.
Mai mult chiar, milioane de pacienți, la propriu, au fost opriți la porțile spitalului, fiind refuzați sau amânați cu lunile de la tratamente și proceduri esențiale. Iar mulți dintre ei au murit. În anii 2021-2022, zeci de mii de oameni au murit de cancer în mai puțin de un an de la diagnostic - este evident că mulți, foarte mulți, au murit din cauza întârzierii operațiilor, tratamentelor și procedurilor terapeutice.
Cu toate acestea, idolii falși ai plandemiei nu au intrat încă în pușcărie pentru crimele comise, asta mai ales pentru că s-au pus sub acoperirea sloganului nazist „e pentru siguranța voastră”.
Reamintesc asta, însă: povestea țapului ispășitor din Biblie este tiparul străvechi al sancțiunilor cu efect de disuasiune/descurajare. Nimeni nu știe când vine năpasta peste el, în locul tuturor celorlalți, dar știe că, într-un fel sau altul, individual sau colectiv, este vinovat și își va primi pedeapsa, urmând a pătimi și în locul stăpânilor pe care i-a slujit în paguba pacienților.
În fine, atrag atenția cu această: anul 2024 este crucial pentru pedepsirea celor vinovați de crime contra umanității comise în plandemie. De aici și disperarea de a solicita votul pentru „stabilitate”.

vineri, 23 februarie 2024

Lecționar - Săptămâna a XXXIII-a după Rusalii Duminica Vameşului şi a Fariseului: La Utrenie, Evanghelia Învierii care va fi de rând, iar la Liturghie – 2 Tim 3, 10-15; Lc 18, 10-14.

Lecționar - Săptămâna a XXXIII-a după Rusalii Duminica Vameşului şi a Fariseului: La Utrenie, Evanghelia Învierii care va fi de rând, iar la Liturghie – 2 Tim 3, 10-15;

Noul Testament

Epistola Sfântului Apostol Pavel a doua către Timotei

Cap. 3 Oamenii în vremile din urmă. Porunci către Timotei.

10 Tu însă mi-ai urmat mie în învăţătură, în purtare, în năzuinţă g, în credinţă, în iubire, în stăruinţă h,

11 în prigonirile şi suferinţele mele câte mi-au fost în Antiohia, în Iconiu, în Listra. Câte prigoniri am răbdat!, şi din toate m'a izbăvit Domnul.
Ps 33:19 FA 13:50 FA 14:5 FA 14:19

12 Prigoniţi vor fi şi toţi cei ce voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus.
Sir 2:1 Mt 16:4 In 15:20 In 16:33 FA 14:22 Rm 8:17 1Tes 3:3

13 Cât despre oamenii răi şi amăgitori, ei vor merge din rău în mai rău, înşelători şi înşelaţi i.
Ap 22:11

14 Tu însă rămâi în cele ce-ai învăţat şi de care eşti încredinţat, deoarece ştii de la cine le-ai învăţat
2Tim 2:2

15 şi fiindcă din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi j, cele ce pot să te înţelepţească spre mântuire prin credinţa cea întru Hristos Iisus.
Sir 6:18 In 5:39 Rm 2:20
Lecționar - Săptămâna a XXXIII-a după Rusalii Duminica Vameşului şi a Fariseului: La Utrenie, Evanghelia Învierii care va fi de rând, iar la Liturghie – Lc 18, 10-14.

Noul Testament

Evanghelia după Luca

Cap. 18 Parabolă: judecătorul nedrept şi văduva stăruitoare. Parabola vameşului şi fariseului. Iisus şi copiii. Tânărul bogat. A treia vestire a Patimilor. Vindecarea orbului din Ierihon.

10 „Doi oameni s'au suit la templu să se roage; unul fariseu şi celălalt vameş.
Lc 16:15

11 Fariseul, stând drept, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, mulţumescu-Ţi că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau chiar ca acest vameş;
Is 1:15 Lc 16:15

12 postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig.
Fc 14:20 Is 58:3 Mt 9:14 Mt 11:18 Mt 23:23 Lc 16:15

13 Iar vameşul, departe stând, nici ochii nu voia să şi-i ridice spre cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!
Ps 50:1 Ps 50:17 Man 1:8 Lc 16:15 Lc 23:48

14 Vă spun Eu vouă: Acesta s'a coborât la casa sa mai îndreptăţit a decât acela. Că tot cel ce se înalţă pe sine va fi smerit, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa“.
Iov 22:29 Pr 29:23 Is 2:12 Is 13:11 Is 23:9 Is 26:5 Is 40:4 Is 49:22 Is 57:15 Sir 1:30 Mt 23:12 Lc 14:11 Lc 16:15 Iac 4:6 1Ptr 5:5 1Ptr 5:6 :

Lecționar - Săptămâna a XXXIII-a după Rusalii Sâmbătă: 2 Tim 2, 11-19; Lc 18, 2-8.

Lecționar - Săptămâna a XXXIII-a după Rusalii Sâmbătă: 2 Tim 2, 11-19;

Noul Testament

2Tim Epistola Sfântului Apostol Pavel a doua către Timotei

Cap. 2 Ostaşul cel bun al lui Iisus Hristos. Lucrător cu faţa curată.

11 Vrednic de crezare este cuvântul: Dacă'mpreună cu El am murit, împreună cu El vom şi via b;
Rm 6:4 Rm 6:8

12 dacă răbdăm, împreună cu El vom şi împărăţi; dacă-L tăgăduim, şi El ne va tăgădui;
Cant 8:6 Mt 7:23 Mt 10:33 Mc 8:38 Lc 9:26 Lc 12:9 Rm 5:1 Ap 3:10

13 dacă nu-I suntem credincioşi, El ne rămâne credincios – fiindcă El nu Se poate tăgădui pe Sine.
Dn 11:37 Nm 23:11 Rm 3:3-4 Tit 1:2

14 Aminteşte-le aceste lucruri, conjură-i înaintea lui Dumnezeu să nu se ia la certuri pentru cuvinte; ele la nimic nu slujesc, ci la surparea celor ce ascultă.
1Tim 6:4 Tit 3:9

15 Străduieşte-te să te arăţi în faţa lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care nu are de ce să se ruşineze, drept învăţând cuvântul adevărului.
1Tim 4:6 Tit 2:7-8

16 Iar de deşartele vorbiri lumeşti fereşte-te, căci [cei ce le fac] vor împinge tot mai mult spre necredinţă;
1Tim 4:7 1Tim 6:20 Tit 3:9

17 cuvântul lor va roade ca o cangrenă. Dintre ei sunt Imeneu şi Filet,
1Tim 1:20

18 care s'au rătăcit de la adevăr zicând că învierea s'a şi petrecut, şi răstoarnă credinţa unora.
1Tim 6:21

19 Însă temelia cea tare a lui Dumnezeu stă neclintită, având pecetea aceasta: Cunoscut-a Domnul pe cei ce sunt ai Săi; şi: Să se depărteze de la nedreptate oricine cheamă numele Domnului.
Ies 33:17 Nm 16:5 Nm 16:26 Ps 1:6 Naum 1:7 Lc 13:27 In 10:14 1Co 1:2 1Co 8:3
Lecționar - Săptămâna a XXXIII-a după Rusalii Sâmbătă: Lc 18, 2-8.
Noul Testament

Evanghelia după Luca

Cap. 18 Parabolă: judecătorul nedrept şi văduva stăruitoare. Parabola vameşului şi fariseului. Iisus şi copiii. Tânărul bogat. A treia vestire a Patimilor. Vindecarea orbului din Ierihon.

2 zicând: „Într'o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de om nu se ruşina.

3 Şi în cetatea aceea era şi o văduvă şi venea la el, zicând: Fă-mi dreptate asupra potrivnicului meu!...

4 Şi pentru o vreme n'a vrut; dar după aceea şi-a zis în sine: deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de om nu mă ruşinez,
Is 2:11

5 totuşi, fiindcă văduva aceasta nu-mi dă pace, îi voi face dreptate, ca să nu vină să mă necăjească la nesfârşit“.
Lc 11:7-8

6 Şi a zis Domnul: „Auziţi voi ce spune judecătorul cel nedrept?

7 Dar oare Dumnezeu nu le va face dreptate aleşilor Săi care strigă spre El ziua şi noaptea, El, Care rabdă'ndelung pentru ei?
Ps 9:18 Lc 11:9 1Tim 5:5 Ap 6:10

8 Vă spun Eu vouă că degrab le va face dreptate. Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi El oare credinţă pe pământ?“
Pr 20:6 Mt 10:23

Lecționar - Săptămâna a XXXIII-a după Rusalii Vineri: 2 Ptr 1, 1-10; Mc 13, 1-8.

Lecționar - Săptămâna a XXXIII-a după Rusalii Vineri: 2 Ptr 1, 1-10; 

Noul Testament

2Ptr Epistola Sobornicească a doua a Sfântului Apostol Petru

Cap. 1 Salutare. Chemarea şi alegerea creştinilor. Slava lui Hristos. Cuvântul profeţilor.

1 Simeon a Petru, rob şi apostol al lui Iisus Hristos, către cei ce prin dreptatea Dumnezeului nostru şi a Mântuitorului Iisus Hristos au dobândit o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră:
Iuda 1:2

2 Har vouă şi pace!, înmulţească-vi-se ele întru cunoaşterea b lui Dumnezeu şi a lui Iisus, Domnul nostru!

3 Că dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit toate cele ce sunt spre viaţă şi evlavie, făcându-ne să-L cunoaştem pe Cel ce ne-a chemat prin propria Lui slavă şi prin vârtutea c Sa,
Rm 8:30 1Ptr 2:9

4 prin care ne-a dăruit preţioase şi foarte mari făgăduinţe pentru ca, scăpaţi fiind voi de stricăciunea poftei care e'n lume, să deveniţi părtaşi ai firii celei dumnezeieşti.
Evr 3:14

5 Pentru aceasta, punându-vă întreaga sârguinţă, credinţei voastre adăugaţi-i vârtutea; vârtuţii, cunoştinţa;

6 cunoştinţei, înfrânarea; înfrânării, răbdarea; răbdării, evlavia;
Ga 5:22-23

7 evlaviei, prietenia frăţească; prieteniei frăţeşti, iubirea.
Rm 12:10 Ga 5:22-23

8 Că dacă acestea sunt în voi şi sporesc, ele nu vă vor lăsa trândavi şi nici fără roadă în cunoaşterea Domnului nostru Iisus Hristos.

9 Fiindcă cel ce nu le are e un orb, un ins cu vederea scurtă d, care-a dat uitării curăţirea păcatelor lui de-odinioară.

10 De aceea, fraţilor, cu atât mai mult străduiţi-vă să vă faceţi chemarea temeinică şi alegerea, căci făcând aceasta nu veţi greşi niciodată.
Lecționar - Săptămâna a XXXIII-a după Rusalii Vineri: Mc 13, 1-8.

Noul Testament

Evanghelia după Marcu

Cap. 13 Profeţia despre dărâmarea Ierusalimului. Sfârşitul lumii şi venirea Fiului Omului. Parabola smochinului prevestitor. Îndemn la priveghere.

1 Şi pe când ieşea El din templu, unul dintre ucenicii Săi I-a zis: „Priveşte, Învăţătorule, ce pietre!, ce zidiri!... a“.
Mt 24:1-2 Lc 21:5-19

2 Dar Iisus i-a zis: „Vezi tu aceste zidiri măreţe?: Piatră pe piatră nu va rămâne din ele, care să nu se risipească“.
Mt 24:1-2 Lc 19:44 Lc 21:5-19

3 Şi şezând El pe Muntele Măslinilor, în faţa templului, Petru, Iacob, Ioan şi Andrei L-au întrebat numai ei între ei:
Mt 24:1-2 Mt 24:3-14 Mc 5:37 Mc 9:2 Mc 10:35 Mc 14:33 Lc 21:5-19

4 „Spune-ne când vor fi acestea? Şi care va fi semnul când toate acestea va fi să se plinească?“
Mt 24:1-2 Mt 24:3-14 Lc 21:5-19

5 Iar Iisus a început să le spună: „Luaţi aminte, să nu vă amăgească cineva.
Ir 29:8 Mt 24:1-2 Mt 24:3-14 Lc 21:5-19 Ef 5:6 2Tes 2:3

6 Că mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt!, şi pe mulţi îi vor amăgi.
Ir 14:14 Mt 24:1-2 Mt 24:3-14 Lc 21:5-19 In 5:43

7 Iar când veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie, să nu vă tulburaţi, căci ele trebuie să fie; dar încă nu va fi sfârşitul.
Mt 24:1-2 Mt 24:3-14 Lc 21:5-19

8 Şi neam peste neam se va ridica şi împărăţie peste împărăţie; cutremure vor fi pe alocuri, şi foamete şi tulburări vor fi. Acestea sunt începutul durerilor naşterii b.
2Par 15:6 Is 19:2 Mt 24:1-2 Mt 24:3-14 Lc 21:5-19

Lecționar - Săptămâna a XXXIII-a după Rusalii

 

Lecționar - Săptămâna a XXXIII-a după Rusalii


marți, 20 februarie 2024

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Stabilitatea și pastila fericirii

 Stabilitatea și pastila fericirii

În romanul „Minunata lume nouă” al lui Huxley, din 1932, omul este dez-umanizat treptat și sigur, în numele stabilității și al progresului. Controlorii lumii minunate și noi acționează cu disperare contra oricărei schimbări, de teamă că schimbarea ar submina stabilitatea.
Individualitatea și natura umană sunt suprimate. Ființele supuse acestui proces de aplatizare și diluare în mulțime sunt private de orice emoție, prin consumul permanent de pastile de fericire (soma). Singura emoție care le este permisă: fericirea chimic indusă.
Toată comunitatea are roluri fixe, imposibil de schimbat. Nimeni nu are voie să își depășească în vreun fel condiția prestabilită – nu există ascensor social în mușuroiul de furnici. Nu există proprietate, nu există cariere profesionale, nu există concurență.
Iubirea și compasiunea sunt interzise. Nu există nici măcar cupluri legate afectiv – toată lumea poate să aibă oricând, orice partener sexual dorește. Reproducerea nu se realizează pe cale naturală, ci în ferme unde se fabrică la infinit clone ale acelorași persoane ne-simțitoare care au intrat în experiment cândva, la originea minunatei lumi noi. Evident, nu există familie (formată din tată, mamă, frați, surori, bunici). Iubirea familială este considerată cea mai rea emoție, căci este cea mai puternică și, deci, dăunează stabilității.
Pentru a combate tentativele de legare a unor relații bazate pe compasiune, copiii sunt „educați” încă de la vârste fragede să se angajeze în relații sexuale libere. Copiii sexualizați de la vârste fragede sunt privați de orice șansă de a înțelege vreodată adevăratul sens al iubirii și al compasiunii.
Copiii sunt programați să fie supuși și să accepte să fie captivi ai mușuroiului stabilității prin sistemul de educație. De fapt, sistemul de educație nu este un loc unde copiii să capete informații și să învețe cum să trăiască. Este un loc unde copilul este programat, încă de la vârsta de bebeluș, să se comporte conform planului controlorilor.
Este un truism să spui că cei mai vulnerabili la manipulare sunt copiii. Controlorii minunatei lumi noi utilizează inocența copiilor pentru a alimenta permanent roțilele programării mentale prin mașina de golit pe dinăuntru pe care ei o numesc societate. Guvernul utilizează chiar hipnopedia, un tip special de programare care se desfășoară în somn, deci chiar și visele sunt programate și manipulate. În cazurile frecvente în care omul dă semne că ar putea să redevină natural și să iasă din canoanele programării, guvernul utilizează terapia de șoc pentru a-l readuce la stare stabilă și … fericită.
Emoțiile sunt combustibilul motorului care îl conduce pe om să acționeze pe aripile unui vis sau în virtutea unei credințe, a unei pasiuni, a unui mit ori a încrederii în ceilalți oameni și în viitor. Emoțiile sunt resorturi individuale, irepetabile, care îl influențează copleșitor pe om. Nicio forță exterioară mundană nu poate fi prea mare emoționalitatea unui om. Tiparele sunt inaplicabile emoțiilor. De aceea, pentru predictibilitate și stabilitate trebuie suprimate. Chiar și supunerea și sclavia sunt generate de emoții, cum ar fi frica sau speranța unui beneficiu ulterior. De aceea, trebuie eliminate prin pastilele de fericire (soma).
Emoțiile pot cauza neplăceri, dezordine, instabilitate, libertate și, în consecință, sunt interzise, pentru că ar răpi șansa clonelor fericite de a trăi veșnic tinere și fericite – hapilly ever after ...
Stabilitatea poate fi atinsă și menținută dacă toată lumea arată și gândește la fel. Exact ca roboții sau ca avatarurile digitale.
De aceea, literatura este interzisă – narațiunea este modul cel mai simplu în care omul poate învăța, întrucât pune informația într-un context emoțional și cronologic, evocând istoria și anticipând viitorul, prin ideal și visare. Dar fiecare simte lumea și timpul diferit.
Istoria este interzisă, căci poate determina omul să își pună întrebări despre ceea ce este și ceea ce poate deveni.
Religia este, de asemenea, interzisă, întrucât credința într-o realitatea transcendentală, într-o ființă mai înaltă care a creat lumea după chipul și asemănarea sa, poate naște ideea de libertate. Dacă Dumnezeu este responsabil cu crearea lumii, toți avem vocația de a reveni în dimensiunea Sa, iar asta ne face liberi față de servituțile și automatismele lumii de azi și de aici, adică mundanului. Nu poate exista niciun stăpân al lumii materiale și niciun controlor al cărnii sau al minții de vreme ce există posibilitatea mântuirii și a ascensiunii într-o lume mai bună, unde toți suntem liberi. Dar clonele nu sunt creații ale lui Dumnezeu, ci ale omului care a vrut stabilitatea și fericirea artificială eternă. Toate clonele sunt amalgamate într-o mulțime de ființe fără chip, fără voce și fără suflet, în numele stabilității și al progresului. Ele nu pot concepe și trăi credința.
Era să uit – clonele sunt permanent menținute în stare de distracție și de petrecere, pentru a fi împiedicați să vadă și să gândească ceea ce se înâmplă în jurul lor, în fața ochilor lor, la doi pași de urechile lor. De fiecare dată când apare o scânteiere de individualitate sau o întrebare, clonele sunt obligate să înghită o pastilă de calmare și fericire (soma).
În Minunata lume nouă nu există război, boala e rară, decesele nu contează. Nici conflict social nu pare să existe. Dar merită? Priviți prețul acestei stabilități și al progresului: iubirea, libertatea, familia, istoria, credința și arta au dispărut.
De ce am pus în pagină aparent plicticoasele remarci de mai sus?
Pentru că această distopie nu este la distanță de sute de ani de noi. Este la doi pași de noi. Această distopie este azi, este aici.
Stabilitatea a devenit nouă dictrină politică. Progresul, noua religie.
Ultra-bogații lumii aleargă după nemurire, fie prin tehnici de prelungire a vieții, fie prin tehnologii de auto-clonare, timp în care, cu continente de bani sustrași de la noi, oamenii de rând, își construiesc buncăre atomice care să îi salveze de apocalipsă (regizată chiar de ei înșiși).
Rețelele de socializare și platformele de vânzări ne-au transformat în „produse predictive”. Ne cunosc mai bine decât ne știm noi înșine și, de aceea, nu doar că ne consideră previzibili și stabili - ei ne și supun unui permanent proces de (re)modelare, ca pe niște figurine de platilină.
Și, să nu uit, stăm pe smarphone sau în alt mod în lumi digitale și pe rețele de socializare unde așteptăm cu înfrigurare să vedem câte like-uri am mai primit în ultimele 15 secunde.
Am ajuns toți suspecți de boală și de depresii – deci, trebuie să ne îndopăm cu pastile de calmare și de fericire, iar periodic să ne „imunizăm” cu tot felul de seruri experimentale. Nu este nevoie doar de soma – îngurgităm munți de pastile de ucis durerea și de antibiotice care nu ne mai vindecă de nimic.
Copii nu mai sunt educați în școli, ci sunt programați să ajungă roțițe ale mecanismului de supunere și manipulare pe care încă o numim societate. Consumatori. Personaje ale jocurilor online și avataruri ale lumilor digitale. Educați sexual de la 5-9 ani, programați să devină mâine bărbat, poimâine copac, răspoimâine pisică. Destinați să fie plante în ghiveciuri cu rotile, care pot fi mutate oriunde este nevoie de ei ca decor, căci nu au rădăcini înfipte în pământ. Entități fără chip, fără nume, fără număr, fără viitor.
Familia este descurajată, la fel și natalitatea.
Tradiția, cultura și credința sunt declasate ca „medievale”. Arta devine un instrument de deconstrucție a omului, de demolare, pentru a fi reconstruit „mai bine”.
Iar libertatea redevine o excepție, combătută, paradoxal, în numele „libertății” lucrătorilor stupului, aflați sub controlul permanent al viespei malefice care se declară regină...
Iată de ce trebuie neapărat, dar neapărat, să asigurați stabilitatea acestei minunate lumi noi pentru cel puțin 30 de ani de acum încolo supunându-vă și înghițind de bună voie soma.