APOSTOLUL ȘI EVANGHELIA DIN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR - În Sfânta și Marea Marți: Paremii - la Ceasul al VI-lea:Iz 1, 21-28; la Liturghie, dimineața, unită cu Vecernia:Iș 2, 5-10; Iov 1, 13-22; La Utrenie – Mt 22, 15 – 46; 23, 1-39, iar la Liturghie – Mt 24, 36-51; 25, 1-46; 26, 1-2.

APOSTOLUL ȘI EVANGHELIA DIN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR - În Sfânta și Marea Marți: Paremii - la Ceasul al VI-lea:Iz 1, 21-28; 

Vechiul Testament

Iezechiel

Cap. 1 Introducere. Chemarea lui Iezechiel. Vedenia unui car dumnezeiesc.

21 Când mergeau făpturile vii, mergeau şi roţile; când se opreau ele, se opreau şi roţile; când ele se ridicau de la pământ, odată cu ele se ridicau şi roţile, căci duh de viaţă era în roţi.

22 Asemănarea de deasupra capetelor făpturilor celor vii era ca tăria cerului j, ca o înfăţişare de cristal răspândită pe deasupra aripilor lor;

Ap 4:6

23 iar sub tăria cerului, aripile lor întinse, bătând una spre alta; şi câte două pentru fiecare, cu care îşi acopereau trupurile.

24 Şi'n timp ce ele zburau, auzeam fâlfâitul aripilor lor ca un glas de ape multe, k ca glasul Celui-Puternic; când mergeau, era sunet de grai ca un zgomot de oaste tăbărâtă; când stăteau, aripile lor încetau.

Iz 43:2 Dn 10:6 Ap 1:15 Ap 14:2 Ap 19:6

25 Şi, iată, glas de deasupra tăriei cerului ce se afla peste capetele lor! Când ele se opreau, aripile li se lăsau în jos.

26 Iar deasupra tăriei cerului ce se afla deasupra capetelor lor era ceva ca înfăţişarea safirului; şi ceva ce semăna cu un tron; iar peste ceea ce semăna cu un tron era o asemănare ca înfăţişarea unui om, deasupra.

Ies 24:10 Iz 10:1 Ap 1:13 Ap 4:2 Ap 4:9-10 Ap 5:1 Ap 5:7 Ap 5:13 Ap 5:17 Ap 6:16 Ap 7:10 Ap 7:15 Ap 19:4 Ap 21:5 Ap 4:3 :

27 Şi am văzut ceva ca faţa chihlimbarului şi ca o înfăţişare de foc împrejurul lăuntrului său; în sus de ceea ce părea a fi coapsele sale şi până jos de la ceea ce părea a fi coapsele sale am văzut înfăţişare de foc, şi strălucirea ei de jur-împrejur.

Iz 8:2 Ap 10:1 Ap 4:3

28 Precum arată curcubeul din nor în zi de ploaie, aşa era vederea strălucirii de jur-împrejur. Aceasta a fost vederea asemănării slavei Domnului; l şi am văzut şi am căzut cu faţa la pământ şi am auzit glas grăind.

Fc 9:13-14 Sir 43:11-12 Ap 4:3

Pictor Monica Vasiloaia

APOSTOLUL ȘI EVANGHELIA DIN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR - În Sfânta și Marea Marți: la Liturghie, dimineața, unită cu Vecernia:Iș 2, 5-10;

Vechiul Testament

Ieşirea

Cap. 2 Naşterea şi tinereţea lui Moise. El ucide un egiptean şi fuge în Madian. Dumnezeu Îşi aminteşte făgăduinţa.

5 Atunci fata lui Faraon s'a coborât la Râu să se scalde, în timp ce slujnicele ei se preumblau de-a lungul râului. Şi văzând ea lădiţa în păpuriş, şi-a trimis slujnica de-a luat-o.

FA 7:21

6 Şi dac'a deschis-o, a văzut în lădiţă un copil plângând. Fetei lui Faraon i s'a făcut milă de el şi a zis: „Acesta-i dintre pruncii Evreilor“.

7 Dar sora sa a zis către fata lui Faraon: „Vrei să mă duc să-ţi chem o doică dintre femeile Evreilor ca să-ţi alăpteze copilul?“

8 Fata lui Faraon i-a zis: „Du-te!“ Iar copila s'a dus şi a chemat-o pe mama pruncului.

9 Atunci fata lui Faraon i-a zis: „Ia-mi copilul acesta şi alăptează-mi-l, iar eu am să-ţi dau plata cuvenită!“ Femeia a luat copilul şi l-a alăptat.

10 Şi dacă băiatul a crescut, ea i l-a adus fetei lui Faraon. El i-a fost acesteia ca un fiu, iar ea i-a pus numele Moise, pentru că zicea: „Din apă l-am scos“.

FA 7:21

APOSTOLUL ȘI EVANGHELIA DIN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR - În Sfânta și Marea Marți: Paremii - la Liturghie, dimineața, unită cu Vecernia:Iov 1, 13-22; 

Vechiul Testament

Iov

Cap. 1 Prolog: bunăstarea, nenorocirile şi înţelepciunea lui Iov.

13 Şi a fost că'ntr'o zi feciorii lui Iov şi fiicele lui beau vin h în casa fratelui lor mai mare.

14 Şi iată că un vestitor a venit la Iov şi i-a spus: „Perechile de boi arau şi asinele păşteau pe lângă ei,

15 când prădătorii i au năvălit asuprăle şi leau dus, iar pe slugi le-au trecut prin sabie; eu singur am scăpat şi-am venit să-ţi dau de veste!“

16 În timp ce el încă grăia, un alt vestitor a venit la Iov şi i-a spus: „Foc din cer j a căzut şi a mistuit oile, arzându-i şi pe păstori; eu singur am scăpat şiam venit să-ţi dau de veste!“

17 N'a sfârşit bine vorba când un alt vestitor a venit la Iov şi i-a spus: „Caldeii k au năvălit asupră-ne în trei pâlcuri, au înconjurat cămilele şi le-au luat, iar pe slugi le-au ucis cu sabia; eu singur am scăpat şi-am venit să-ţi dau de veste!“

18 În timp ce încă vorbea, un alt vestitor a venit şi ia spus lui Iov: „Feciorii tăi şi fetele tale mâncau şi beau vin în casa fratelui lor mai mare,

19 când iată că dinspre pustie un vânt puternic s'a stârnit de năprasnă, a zguduit cele patru colţuri ale casei, casa s'a prăbuşit peste copiii tăi, iar ei au murit; eu singur am scăpat şiam venit să-ţi dau de veste“.

20 Atunci Iov s'a sculat, şi-a sfâşiat hainele, şi-a tuns părul capului, şi-a presărat ţărână pe cap l, a căzut cu faţa la pământ şi s'a închinat, zicând:

Mt 26:65

21 „Gol am ieşit din pântecele maicii mele,

gol mă voi întoarce'n matca mea m;

Domnul a dat, Domnul a luat;

cum I-a plăcut Domnului, aşa s'a făcut n;

fie numele Domnului binecuvântat!“

Ecc 5:14 Ecc 12:5 Sol 7:6 Sir 11:14 1Tim 6:7 Iac 5:11

22 Întru acestea toate câte i s'au întâmplat, Iov nu a păcătuit în faţa Domnului şi nu L-a făcut pe Dumnezeu nebun.

Iov 2:10

Pictor Monica Vasiloaia

APOSTOLUL ȘI EVANGHELIA DIN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR - În Sfânta și Marea Marți:La Utrenie – Mt 22, 15 – 46; 

Noul Testament

Evanghelia după Matei

Cap. 22 Parabola nunţii fiului de împărat. Dajdia cuvenită cezarului. Întrebare despre înviere. Marea poruncă din lege. Mesia ca fiu şi Domn al lui David.

15 Atunci mergând fariseii, au ţinut sfat ca să-L prindă pe El în cuvânt.

Ps 40:7 Ir 18:20 Mc 3:6 Mc 12:13-17 Lc 20:20-26 In 8:6

16 Şi au trimis la El pe ucenicii lor, împreună cu irodianii b, zicând: „Învăţătorule, ştim că eşti adevărat şi întru adevăr înveţi calea lui Dumnezeu şi nu-ţi pasă de nimeni, pentru că tu nu cauţi la faţa oamenilor.

Mc 3:6 Mc 12:13-17 Lc 20:20-26 In 3:2

17 Spune-ne deci nouă: Ce părere ai, se cuvine să dăm dajdie cezarului, sau nu?“

Mc 12:13-17 Lc 20:20-26

18 Dar Iisus, cunoscându-le vicleşugul, le-a răspuns: „De ce Mă ispitiţi, făţarnicilor?

Mc 12:13-17 Lc 20:20-26

19 Arătaţi-Mi banul dajdiei“. Iar ei I-au adus un dinar.

Mc 12:13-17 Lc 20:20-26

20 Şi Iisus le-a zis: „Ale cui sunt efigia şi inscripţia de pe el?“

Mc 12:13-17 Lc 20:20-26

21 Ei au zis: „Ale cezarului“. Atunci El le-a zis: „Daţi-i dar cezarului cele ce sunt ale cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu!“

Pr 24:21 Mc 12:13-17 Lc 20:20-26 Lc 23:2 Rm 13:7

22 Şi auzind ei acestea, s'au minunat; şi, lăsându-L, s'au dus.

Mc 12:13-17 Lc 20:20-26 In 8:9

23 În ziua aceea s'au apropiat de El saducheii, cei ce spun că nu este înviere, şi L-au întrebat,

FA 4:1-2 FA 23:8 Lc 20:27-33 Mc 12:18-27

24 zicând: „Învăţătorule, Moise a zis: Dacă cineva moare fără să fi avut copii, fratele său s'o ia de soţie pe femeia lui şi să-i ridice urmaş fratelui său.

Fc 38:8 Dt 25:5 Rut 4:10 Mc 12:18-27 Lc 20:27-33

25 Dar la noi erau şapte fraţi; şi cel dintâi s'a însurat şi a murit fără să aibă urmaşi, lăsând pe femeia sa fratelui său;

Lc 20:27-33 Mc 12:18-27

26 asemenea şi al doilea, şi al treilea, până la al şaptelea;

Lc 20:27-33 Mc 12:18-27

27 şi în urma tuturor a murit şi femeia.

Lc 20:27-33 Mc 12:18-27

28 La înviere, deci, a căruia dintre cei şapte va fi femeia? că toţi au avut-o de soţie“.

Lc 20:27-33 Mc 12:18-27

29 Şi răspunzând Iisus, le-a zis: „Rătăciţi neştiind Scripturile şi nici puterea lui Dumnezeu.

Mc 12:18-27

30 Că la înviere nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer.

Mc 12:18-27 Lc 20:35-38

31 Iar despre învierea morţilor, oare n'aţi citit ce vi s'a spus vouă de Dumnezeu când zice:

Mc 12:18-27 Lc 20:35-38

32 Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob? El nu este Dumnezeul morţilor, ci al viilor“.

Is 3:6 Is 3:15 Is 3:16 Mc 12:18-27 Mc 12:27 Lc 20:35-38 FA 3:13 Evr 11:16

33 Iar mulţimile, ascultându-L, erau uimite de învăţătura Lui.

Mt 7:28 Mt 13:54 Mc 11:18

34 Şi a uzind fariseii că El a închis gura saducheilor, s'au adunat laolaltă;

Mc 12:28-31

35 şi unul din ei, învăţător de lege, L-a întrebat ispitindu-L:

Mc 12:28-31 Lc 10:25-27

36 „Învăţătorule, care este marea poruncă în lege?“

Mc 12:28-31 Lc 10:25-27

37 Iar El i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău.

Dt 6:5 Dt 10:12 Ios 22:5 Mi 6:8 Mc 12:28-31 Lc 10:25-27 1In 4:21

38 Aceasta este marea şi întâia poruncă.

Mc 12:28-31 Lc 10:25-27 1In 4:21

39 Iar a doua, asemenea acesteia: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

Lv 19:18 Mt 5:43 Mt 19:19 Mc 12:28-31 Lc 10:25-27 Lc 19:18 In 15:12 Rm 13:9 Ga 5:14 Iac 2:8 1In 4:21 :

40 De aceste două porunci atârnă toată legea şi profeţii“.

Mt 7:12 Rm 13:10

41 Şi fiind adunaţi fariseii, Iisus i-a întrebat,

Mc 12:35-37 Lc 20:41-44

42 zicând: „Ce părere aveţi despre Hristos?: al cui fiu este?“ Ei I-au zis: „Al lui David“.

Mc 12:35-37 Lc 20:41-44 In 7:42

43 El le-a zis: „Atunci cum se face că David, în Duh c, Îl numeşte pe El Domn când spune:

2Rg 23:2 Mc 12:35-37 Lc 20:41-44 Rm 1:3

44 Zis-a Domnul către Domnul meu: Şezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale?

Ps 109:1 Mc 12:35-37 Mc 14:62 Mc 16:19 Lc 20:41-44 FA 2:34-35 FA 7:55 1Co 15:25 Ef 1:20 Col 3:1 Evr 1:3 Evr 1:13 Evr 8:1 Evr 10:12 Evr 12:22 :

45 Aşadar, dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiu al lui?“

Mc 12:35-37 Lc 20:41-44

46 Şi nimeni nu putea să-I răspundă nici un cuvânt; şi din ziua aceea nici n'a mai îndrăznit cineva să-L mai întrebe.

Mc 12:34 Lc 14:6 Lc 20:40

Noul Testament

Evanghelia după Matei

Cap. 23 Iisus îi mustră pe cărturari şi pe farisei şi deplânge crimele Ierusalimului, prezicându-i dărâmarea.

1 Atunci le-a vorbit Iisus mulţimilor şi ucenicilor Săi,

Lc 20:45

2 zicând: „Pe scaunul lui Moise s'au aşezat cărturarii şi fariseii;

3 deci, pe toate câte vă vor spune faceţi-le şi păziţi-le, dar după faptele lor să nu faceţi, că ei spun, dar nu fac.

Dt 17:9-10 Rm 2:21

4 Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte.

Is 10:1 Lc 11:46 FA 15:10 FA 15:28 Rm 2:21

5 Şi toate faptele lor le fac ca să fie văzuţi de oameni; că-şi lăţesc filacteriile a şi-şi măresc ciucurii de la poale.

Ies 13:9 Dt 6:8 Dt 22:12 Nm 15:38-39 Mt 6:1 Mt 6:5 Mt 6:16 Mc 12:38-39 Lc 20:46

6 Şi la ospeţe le place să stea în capul mesei, iar în sinagogi pe scaunele cele dintâi

Mc 12:38-39 Lc 11:43 Lc 14:7 Lc 20:46

7 şi să fie salutaţi în pieţe şi numiţi de oameni "Rabbi".

Mc 12:38-39 Lc 11:43 Lc 20:46

8 Voi însă să nu vă numiţi "rabbi", căci unul este Învăţătorul vostru, Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi.

In 13:13 Iac 3:1

9 Şi tată al vostru să nu numiţi pe nimeni pe pământ, căci Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri.

Mal 2:10

10 Nici învăţători să nu vă numiţi, căci Învăţătorul vostru unul este, Hristos.

In 13:13

11 Şi cel ce este mai mare între voi să fie slujitorul vostru.

Mt 20:26-27 Mc 9:35 Mc 10:43-44 Lc 9:48 Lc 22:26 Lc 23:3

12 Iar cel ce se va înălţa pe sine va fi smerit, şi cel ce se va smeri pe sine va fi înălţat.

Iov 22:29 Pr 29:23 Is 13:11 Iz 21:26 Lc 14:11 Lc 18:14 Iac 4:6 1Ptr 5:5 1Ptr 5:6

13 Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că închideţi împărăţia cerurilor de dinaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce intră nu-i lăsaţi să intre.

Iz 22:25 Lc 11:52

14 Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că mâncaţi casele văduvelor, făcând îndelungi rugăciuni de ochii lumii; pentru aceasta mai mare osândă veţi lua.

Iz 22:25 Mc 12:40 Lc 20:47

15 Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un prozelit; şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei, de două ori mai mult decât voi.

16 Vai vouă, călăuze oarbe, care spuneţi: De se va jura cineva pe templu, nu-i nimic; dar de se va jura pe aurul templului, se leagă pe sine.

Mt 15:14 Mt 23:24 Lc 6:39 Rm 2:19

17 Nebuni şi orbi! Ce este mai mare: aurul, sau templul care sfinţeşte aurul?

18 Şi mai spuneţi: De se va jura cineva pe altar, nu-i nimic; dar de se va jura pe darul de pe el, se leagă pe sine.

19 Nebuni şi orbi! Ce este mai mare: darul, sau altarul care sfinţeşte darul?;

Ies 29:37

20 deci, cel ce se jură pe altar, se jură pe el şi pe toate câte sunt pe el;

21 iar cel ce se jură pe templu, se jură pe el şi pe Cel ce locuieşte în el;

3Rg 8:13 2Par 6:2 Ps 25:8 Ps 131:14

22 şi cel ce se jură pe cer, se jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el.

Ps 10:4 Is 66:1 Mt 5:34 FA 7:49

23 Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile cele mai grele ale legii: dreptatea, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi, fără ca pe acelea să le lăsaţi;

Lv 27:30 Dt 14:22 Ps 10:7 Os 6:6 Mi 6:8 Mt 9:13 Mt 12:7 Lc 11:42 Lc 18:12

24 călăuze oarbe, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!

Ir 4:22 Mt 15:14 Mt 23:16 Lc 6:39 Rm 2:19

25 Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, dar înlăuntru ele sunt pline de răpire şi de ne'nfrânare d.

Mc 7:4 Mc 7:8 Lc 11:39

26 Fariseu orb!, curăţă'ntâi partea dinlăuntru a paharului şi a blidului, pentru ca şi cea din afară să fie curată!

Lc 11:41 In 9:40

27 Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că semănaţi cu mormintele văruite, care se arată frumoase pe dinafară, dar înlăuntru sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia.

Iov 36:13 Lc 11:44 FA 23:3

28 Aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi drepţi oamenilor, dar pe dinlăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi fărădelege.

Lc 16:15

29 Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că voi clădiţi mormintele profeţilor şi le împodobiţi pe ale drepţilor

Lc 11:47-48

30 şi ziceţi: Dac'am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n'am fi fost părtaşi cu ei la sângele profeţilor!;

Mt 5:12 Lc 6:23 Lc 11:47-48

31 aşa încât voi înşivă mărturisiţi că sunteţi fii ai celor ce i-au ucis pe profeţi.

Ir 2:34 Lc 6:23 FA 7:52

32 Dar voi aţi umplut măsura părinţilor voştri!

Ir 2:34 1Tes 2:16

33 Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei?

Mt 3:7 Mt 12:34 Lc 3:7 1Tes 2:16

34 De aceea, iată că Eu trimit la voi profeţi şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni, dintre ei veţi biciui în sinagogile voastre şi-i veţi prigoni din cetate'n cetate;

2Par 24:21-22 2Par 36:15-16 Is 1:21 Is 30:9 Is 41:27 Ir 2:30 Mt 5:12 Mt 10:23 Lc 11:49 FA 7:52 1Tes 2:15 Ap 16:6 

35 ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat ce s'a vărsat pe pământ, de la sângele dreptului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Berechia, pe care l-aţi ucis între templu şi altar.

Fc 4:8 2Par 24:20-21 Is 1:21 Ir 26:15 Za 1:1 Lc 11:51 Evr 11:4 1In 3:12 Ap 18:24

36 Adevăr vă grăiesc, veni-vor acestea toate peste neamul acesta!

37 Ierusalime, Ierusalime, care-i omori pe profeţi şi-i ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine, de câte ori am vrut să-i adun pe fiii tăi aşa cum îşi adună cloşca puii sub aripi, dar voi n'aţi vrut.

Dt 32:11 Ps 16:8 Ps 90:4 Is 1:21 Is 28:12 Is 31:5 Mt 5:12 FA 7:59 1Tes 2:15 Lc 13:34-35

38 Iată, vi se lasă casa pustie!

3Rg 9:7-8 Ir 12:7 Ir 22:5 Tob 14:4 Lc 13:34-35

39 Că vă spun Eu vouă: De acum nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!“

3Rg 9:4 Ps 117:26 Mt 21:9 Mc 11:9 Lc 13:34-35 Lc 13:35 Lc 19:38 In 12:13 Rm 11:26

Pictor Monica Vasiloaia

APOSTOLUL ȘI EVANGHELIA DIN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR - În Sfânta și Marea Marți: la Liturghie – Mt 24, 36-51;

Noul Testament

Evanghelia după Matei

Cap. 24 Prima parte a cuvântării eshatologice: dărâmarea templului; începutul durerilor; urâciunea pustiirii; cum şi când va veni Fiul Omului; privegherea aşteptării mântuitoare.

36 Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.

Is 13:9 Za 14:7 Mc 13:32 FA 1:7 1Tes 5:1-2

37 Şi precum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului;

Fc 6:9-12 Mt 10:23 Mt 24:3 Mt 24:27 Mt 24:39 Lc 17:26-28 1Co 15:23 1Tes 2:19 1Tes 3:13 1Tes 4:15 1Tes 5:23 2Tes 2:1 2Tes 2:8 Iac 5:7-8 1Ptr 3:20 2Ptr 3:4 2Ptr 3:12 1In 2:28 :

38 că precum în zilele acelea de dinainte de potop oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie,

Fc 6:13 Fc 7:23 Lc 17:26-28 2Ptr 3:6

39 şi n'au ştiut până ce a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului.

Fc 7:23 Mt 10:23 Mt 24:3 Mt 24:27 Mt 24:37 Lc 17:30 1Co 15:23 1Tes 2:19 1Tes 3:13 1Tes 4:15 1Tes 5:3 1Tes 5:23 2Tes 2:1 2Tes 2:8 Iac 5:7-8 2Ptr 3:4 2Ptr 3:6 2Ptr 3:12 1In 2:28 :

40 Atunci, din doi care vor fi în ţarină, unul va fi luat şi altul va fi lăsat;

41 din două, care vor măcina la râşniţă, una va fi luată şi alta va fi lăsată.

Lc 17:35-36

42 Aşadar, privegheaţi, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru.

Mt 25:13 Mc 13:34-35 Lc 12:40 Lc 21:36 1Co 16:13 1Tes 5:2 1Tes 5:6 Ap 3:2

43 Să cunoaşteţi însă aceasta, că de-ar şti stăpânul casei la care ceas al nopţii vine furul, ar priveghea şi n'ar lăsa să i se spargă casa.

Mt 10:23 Lc 12:39 Lc 12:39-40 FA 20:28 1Tes 5:2 2Ptr 3:10 Ap 3:3 Ap 16:15

44 De aceea şi voi fiţi gata, că'n ceasul în care nu gândiţi va veni Fiul Omului.

Mt 10:23 Lc 12:39-40 Lc 12:40-48 1Tes 5:2 2Ptr 3:10 Ap 3:3 Ap 16:15

45 Cine este oare slujitorul credincios şi înţelept, pe care stăpânul l-a pus peste slugile sale ca să le dea hrană la timp?

Mc 13:34-35 Lc 12:40-48 FA 20:28 1Co 4:2

46 Fericit e slujitorul acela pe care, venind stăpânul, îl va găsi făcând aşa;

Lc 12:37 Lc 12:40-48

47 adevăr vă grăiesc că-l va pune peste toate avuţiile sale.

Mt 25:21 Mt 25:23 Lc 12:37 Lc 12:40-48

48 Dar dacă slujitorul acela, rău fiind, va zice în inima sa: Stăpânul meu întârzie...,

Lc 12:40-48 Lc 21:34

49 şi va începe să-i bată pe cei ce slujesc împreună cu el, să mănânce şi să bea cu beţivii,

Lc 12:40-48 Lc 21:34

50 stăpânul acelui slujitor va veni în ziua când el nu se aşteaptă şi'n ceasul pe care nu-l ştie

Lc 12:40-48 Lc 21:34

51 şi-l va despica în două f şi partea lui o va pune cu făţarnicii. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.

Ps 20:8 Mt 8:12 Mt 13:42 Mt 13:50 Mt 22:13 Mt 25:30 Lc 12:40-48 Lc 13:28

Noul Testament

Evanghelia după Matei

Cap. 25 A doua parte a cuvântării eshatologice: parabola celor zece fecioare; parabola talanţilor; Judecata de Apoi.

1 Atunci asemăna-se-va împărăţia cerurilor cu zece fecioare care, luându-şi candelele, au ieşit întru întâmpinarea mirelui.

Lc 12:35-36

2 Dar cinci dintre ele erau nebune a şi cinci înţelepte.

3 Cele nebune, luându-şi candelele, n'au luat cu ele şi untdelemn.

Is 24:17

4 Iar cele înţelepte, odată cu candelele şi-au luat şi untdelemn în vase.

5 Dar zăbovind mirele, au aţipit toate şi au adormit.

6 Iar la miezul nopţii s'a făcut strigare: Iată, vine mirele!, ieşiţi întru întâmpinarea lui!.

Za 9:9 Lc 12:36 Lc 12:35-36

7 Atunci s'au sculat toate fecioarele acelea şi şi-au împodobit candelele.

Lc 12:35 Lc 12:35-36

8 Iar cele nebune le-au zis celor înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, că nouă ni se sting candelele.

9 Dar cele înţelepte le-au răspuns, zicând: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici vouă. Mai bine mergeţi la cei ce vând şi cumpăraţi-vă.

10 Deci, plecând ele să cumpere, a venit mirele, iar cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa s'a închis.

Mt 7:21 Lc 13:25-27 Ap 19:7 Ap 19:9

11 Mai pe urmă au sosit şi celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne!

Mt 7:21 Lc 6:46 Lc 13:25-27

12 Iar el, răspunzând, le-a zis: Adevăr vă spun, pe voi nu vă ştiu!

Avc 1:13 Mt 7:21 Mt 7:23 Lc 13:25-27

13 Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua şi nici ceasul în care Fiul Omului va veni.

Mt 24:42 Mc 13:33-35 Lc 12:40 Lc 21:34 Lc 21:36 FA 20:31 1Co 16:13 Evr 13:17 1Ptr 4:7

14 Aceasta este asemenea unui om care, plecând departe, şi-a chemat slugile şi le-a încredinţat avuţia sa:

Mt 21:33 Mc 13:34 Lc 19:12-27

15 unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui, şi a plecat.

Lc 19:12-27 Rm 12:6 1Co 12:11

16 Îndată plecând cel ce primise cinci talanţi, a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci talanţi.

Lc 19:12-27

17 De asemenea, şi cel cu doi a câştigat încă doi.

Lc 19:12-27

18 Iar cel care primise un talant s'a dus, a săpat în pământ şi a ascuns argintul stăpânului său.

Lc 19:12-27

19 Şi după multă vreme a venit şi stăpânul acelor slugi şi s'a socotit cu ele.

Mt 18:23 Lc 19:12-27

20 Şi apropiindu-se cel care primise cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi, zicând: Doamne, cinci talanţi mi-ai dat; iată alţi cinci talanţi am câştigat cu ei.

Lc 16:10-12 Lc 19:12-27

21 Zisu-i-a stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău.

Dn 12:2 Is 61:7 Mt 24:47 Mt 25:23 Lc 12:44 Lc 16:10 Lc 16:10-12 Lc 19:12-27 1Co 4:5

22 Apropiindu-se şi cel care primise doi talanţi, a zis: Doamne, doi talanţi mi-ai dat; iată alţi doi talanţi am câştigat cu ei.

Lc 16:10-12 Lc 19:12-27

23 Zisu-i-a stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău.

Mt 24:47 Mt 25:21 Lc 12:44 Lc 16:10 Lc 16:10-12 Lc 19:12-27

24 Apropiindu-se apoi şi cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n'ai semănat şi aduni de unde n'ai răspândit

Lc 16:10-12 Lc 19:12-27 In 4:37

25 şi, temându-mă, m'am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată, ai ce este al tău.

Ps 52:5 Lc 16:10-12 Lc 19:12-27

26 Şi răspunzând stăpânul său, i-a zis: Slugă vicleană şi leneşă, ştiai că secer unde n'am semănat şi adun de unde n'am răspândit?

Mt 18:32 Lc 16:10-12 Lc 19:12-27

27 Se cuvenea deci să dai argintul meu la zarafi şi eu, venind, aş fi luat ceea ce este al meu cu dobândă.

Lc 16:10-12 Lc 19:12-27

28 Aşadar, luaţi de la el talantul şi daţi-l celui care are zece talanţi.

Lc 16:10-12 Lc 19:12-27

29 Că tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce nu are se va lua şi ceea ce i se pare că are.

Mt 13:12 Mc 4:25 Lc 8:18 Lc 16:10-12 Lc 19:12-27

30 Iar pe sluga cea netrebnică aruncaţi-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.

Mt 8:12 Mt 13:42 Mt 13:50 Mt 22:13 Mt 24:51 Lc 13:28 Lc 16:10-12 Lc 19:12-27

31 Iar când va veni Fiul Omului întru slava Sa şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale.

Dt 33:2 Ps 131:14 Za 14:5 Iz 20:37 Mt 10:23 Mt 13:49 Mt 16:27 Mt 19:28 Mc 8:38 FA 1:11 Rm 14:10 2Tes 1:7 Iuda 1:14 Ap 1:7 Ap 3:21 Ap 20:11 Ap 20:11-12 :

32 Şi se vor aduna în faţa Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii precum desparte păstorul oile de capre.

Ps 1:5 Iz 20:37 Iz 20:37-38 Iz 34:17 Mt 13:49 Rm 14:10 Ap 20:11-12

33 Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga.

Ecc 10:2 Za 10:3 Lc 10:32 Ap 20:11-12

34 Atunci Împăratul va zice celor din dreapta Sa: «Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.

Dn 7:22 Lc 10:32 Lc 22:30 2Tim 1:18 1Ptr 1:4 1Ptr 3:9 Ap 20:11-12 Ap 21:7

35 Că am flămânzit şi Mi-aţi dat să mănânc; am însetat şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M'aţi primit;

Pr 14:31 Is 58:7 Iz 18:7 Sir 17:22-23 Evr 13:2-3 2Tim 1:18 Iac 1:27 Ap 20:11-12

36 gol, şi M'aţi îmbrăcat; bolnav, şi M'aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine».

Pr 14:31 Is 58:7 Iz 18:7 Sir 7:35 Sir 17:22-23 Evr 13:2-3 2Tim 1:18 Iac 1:27 Ap 20:11-12

37 Atunci Îi vor răspunde drepţii, zicând: «Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? sau însetat şi Ţi-am dat să bei?

Ap 20:11-12

38 sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat?

Ap 20:11-12

39 sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine?»

Ap 20:11-12

40 Şi răspunzând Împăratul, le va zice: «Adevăr vă spun, întrucât aţi făcut unuia dintr'aceşti foarte mici fraţi ai Mei b, Mie Mi-aţi făcut».

Pr 14:31 Pr 19:17 Mt 10:42 Mt 18:5 Mc 9:41 Evr 2:11 Ap 20:11-12

41 Atunci va zice şi celor din stânga: «Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui.

Ps 6:8 Is 30:33 Mt 7:23 Mt 13:50 Mc 9:48 Lc 13:27 Iuda 1:7 Ap 20:10 Ap 20:11-12 Ap 20:11-15 Ap 21:8 :

42 Că am flămânzit şi nu Mi-aţi dat să mănânc; am însetat şi nu Mi-aţi dat să beau;

Iov 22:6-7 Ap 20:11-12

43 străin am fost şi nu M'aţi primit; gol, şi nu M'aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M'aţi cercetat».

Ap 20:11-12

44 Atunci vor răspunde şi ei, zicând: «Doamne, când Te-am văzut flămând sau însetat sau străin sau gol sau bolnav sau în temniţă şi nu ţi-am slujit?»

Ap 20:11-12

45 Atunci le va răspunde, zicând: «Adevăr vă spun, întrucât nu aţi făcut unuia dintr'aceşti foarte mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut».

Pr 14:31 Ap 20:11-12

46 Şi vor merge aceştia la osânda veşnică, iar drepţii la viaţa veşnică“.

Dn 12:2 Za 14:12 Sol 3:10 In 5:29 Ap 20:11-12

Noul Testament

Evanghelia după Matei

Cap. 26 Sfat împotriva lui Iisus. Ungerea din Betania. Cina cea de Taină. Rugăciunea din Ghetsimani. Trădarea lui Iuda. Prinderea lui Iisus. Înfăţişarea înaintea arhiereilor. Lepădarea lui Petru.

1 Şi după ce a sfârşit Iisus toate cuvintele acestea, le-a zis ucenicilor Săi:

Mt 7:28 Mt 11:1 Mt 13:53 Mt 19:1 Lc 22:1-6

2 „Ştiţi că peste două zile vor fi Paştile şi Fiul Omului Se va da să fie răstignit“.

Mt 20:18-19 Mt 27:26 Mc 14:1-2 Mc 15:15 Lc 22:1 Lc 22:1-6 Lc 24:7 Lc 24:20 In 13:1 In 18:32 In 19:16 :

Biblia Ortodoxă

Lecționar - Apostolul și Evanghelia în săptămâna VI – a, a Postului (a Floriilor) - Marți: la Ceasul al VI - lea: Is 49, 6-10; la Vecernie: Fc 27, 1-41; Pr 19, 16-25.

 

Lecționar - Apostolul și Evanghelia în săptămâna VI – a, a Postului (a Floriilor) - Marți: la Ceasul al VI - lea: Is 49, 6-10; 

Vechiul Testament

Isaia

Cap. 49 Al doilea Cânt despre Servul Domnului. Sionul, înnoit. Neamurile şi poporul ales. Prăzile uriaşului.

6 şi Mi-a zis:

– Mare lucru-i pentru Tine că Te numeşti Fiul Meu,

ca să întăreşti seminţiile lui Iacob

şi să-i întorci pe cei împrăştiaţi ai lui Israel f;

iată, spre legământ Te-am dat unui neam

şi neamurilor spre luminare, 

ca să fii spre mântuire pân' la marginea pământului.

Is 42:6 Za 9:10 Lc 2:32 Lc 13:29 In 1:9 In 9:5 In 11:52 FA 13:47 FA 26:23 Flp 2:7

7 Aşa zice Domnul Cel ce te-a izbăvit,

Dumnezeul lui Israel:

– Sfinţiţi-L h pe Cel care-Şi dispreţuieşte viaţa,

pe El, Cel ce este urât de neamurile

care sunt sclavele domnilor;

regi Îl vor vedea

şi principi se vor scula

şi de dragul Domnului I se vor închina;

căci plin de credincioşie e Sfântul lui Israel,

şi Eu pe Tine Te-am ales.

Is 43:15 Is 53:3

8 Aşa grăieşte Domnul:

– La vreme potrivită Te-am ascultat

şi'n zi de mântuire Ţi-am ajutat;

Te-am plăsmuit

şi neamurilor Te-am dat spre legământ

ca să pui pământu'n rânduială

şi moşteniri pustiite să moşteneşti,

Ps 68:16-17 Ir 18:6 2Co 6:2

9 spunând celor din legături: „Ieşiţi!“;

şi celor din întuneric: „Arătaţi-vă!“

Hrăniţi vor fi în căile lor,

păşunea lor va fi pe toate cărările.

Is 49:25 Is 61:1 Lc 1:79

10 Nu vor flămânzi, nici vor înseta

şi nici căldura sau soarele îi vor lovi,

ci Acela care-i miluieşte îi va alina

şi prin izvoare de apă îi va mâna.

Za 4:7 FA 3:20 Ap 7:16

Lecționar - Apostolul și Evanghelia în săptămâna VI – a, a Postului (a Floriilor) - Marți:la Vecernie: Fc 27, 1-41; 

Vechiul Testament

Facerea

Iacob îl lipseşte pe Esau de binecuvântarea părintească, agonisind-o pentru sine, apoi pleacă la unchiul său Laban.

1 Şi a fost că după ce Isaac a îmbătrânit şi ochii săi într'atât slăbiseră, încât nu mai puteau să vadă, l-a chemat pe Esau, fiul său cel mai mare, şi i-a zis: „Fiul meu!“ Acela a zis: „Iată-mă!“

Fc 48:10 1Rg 3:2 Ecc 12:2

2 Iar el a zis: „Iată, eu am îmbătrânit şi ziua morţii mele n'o ştiu.

3 Ia-ţi dar uneltele tale, tolba şi arcul, şi ieşi la câmp şi vânează-mi ceva vânat;

4 să-mi faci mâncare cum îmi place mie, şi adu-mi să mănânc, pentru ca sufletul meu să te binecuvinteze până nu mor“ a.

5 Rebeca însă a ascultat ce i-a spus Isaac lui Esau, fiul său. Aşadar, când Esau s'a dus la câmp să vâneze ceva pentru tatăl său,

6 Rebeca a zis către Iacob, fiul cel mai mic: „Iată, eu l-am auzit pe tatăl tău grăind cu Esau, fratele tău, şi zicându-i: Adu-mi vânat şi fă-mi o mâncare să mănânc b şi să te binecuvintez în faţa Domnului înainte ca eu să mor.

8 Acum dar, fiul meu, ascultă ce-am să-ţi poruncesc:

9 Du-te la turmă, adu-mi de acolo doi iezi fragezi şi frumoşi, şi voi face din ei mâncare cum îi place tatălui tău;

10 iar tu i-o vei duce tatălui tău şi el va mânca, pentru ca tatăl tău să te binecuvinteze înainte de a muri“.

11 Iacob însă a zis către Rebeca, mama sa: „Esau, fratele meu, e om păros, iar eu n'am păr.

Fc 25:25

12 Nu cumva tatăl meu să mă pipăie, şi atunci voi fi în ochii lui ca un înşelător, şi'n loc de binecuvântare voi atrage asupră-mi blestem“.

13 Maică-sa i-a zis: „Fie blestemul acela asupra mea, fiul meu; tu numai ascultă de vorba mea şi du-te şi adu-mi-i!“

14 Atunci el s'a dus şi a luat iezii şi i-a adus mamei sale, iar maică-sa a gătit mâncare cum îi plăcea tatălui lui.

15 Rebeca a luat apoi haina lui Esau, fiul ei mai mare, cea mai frumoasă pe care o avea în casa ei, şi l-a îmbrăcat pe Iacob, fiul ei cel mai mic;

16 iar cu pieile iezilor i-a înfăşurat braţele şi părţile goale ale gâtului.

17 Apoi a pus în mâinile lui Iacob, fiul ei, mâncarea şi pâinea pe care le pregătise,

18 iar acesta a intrat la tatăl său şi a zis: „Tată!“ Acela a răspuns: „Iată-mă! Cine eşti tu, fiule?“

19 Iacob i-a zis tatălui său: „Eu sunt, Esau, întâiul-tău-născut. Am făcut aşa cum mi-ai spus; scoală-te, aşază-te şi mănâncă din vânatul meu, ca să mă binecuvinteze sufletul tău!“

20 Zis-a Isaac către fiul său: „Cum de l-ai găsit aşa repede, fiule?“ Iar acesta i-a zis: „Domnul Dumnezeul tău mi l-a scos înainte“.

21 Şi Isaac i-a zis lui Iacob: „Apropie-te să te pipăi, fiule, ca să ştiu dacă tu eşti fiul meu Esau, ori nu“.

22 Şi s'a apropiat Iacob de Isaac, tatăl său, iar acesta l-a pipăit şi a zis: „Glasul este glasul lui Iacob, dar mâinile sunt mâinile lui Esau...“.

23 Dar nu l-a cunoscut, pentru că mâinile lui erau păroase ca mâinile fratelui său Esau; şi l-a binecuvântat.

24 Şi a zis: „Eşti tu oare fiul meu Esau?...“. Şi acela a răspuns: „Eu sunt“.

25 El [Isaac] a zis: „Adu-mi-l aproape, ca să mănânc din vânatul tău, fiule, şi să te binecuvinteze sufletul meu!“ Şi i-a adus şi a mâncat; apoi i-a adus vin şi a băut.

26 Şi i-a zis Isaac, tatăl său: „Apropie-te, fiule, şi sărută-mă!“

27 El s'a apropiat şi l-a sărutat. Şi când a simţit [Isaac] mirosul hainei lui, l-a binecuvântat, zicând: „Iată, mirosul fiului meu e ca mirosul unei ţarine bogate, pe care-a binecuvântat-o Domnul.

Sir 3:9 Evr 11:20

28 Din roua cerului şi din grăsimea pământului să-ţi dea Dumnezeu belşug de grâu şi de vin.

Dt 33:13 Sir 44:26

29 Slujească ţie popoarele, închine-se căpeteniile înaintea ta; stăpân să fii peste fraţii tăi, închine-se ţie feciorii mamei tale; blestemat să fie cel ce te va blestema, binecuvântat să fie cel ce te va binecuvânta!“

Nm 22:6 Nm 24:9

30 Şi a fost că de cum a isprăvit Isaac de binecuvântat pe Iacob, fiul său, şi'n timp ce Iacob de-abia ieşise de la faţa tatălui său, Isaac, a venit Esau, fratele lui, de la vânătoare.

31 Afăcut şi el mâncare şi i-a adus-o tatălui său. Şi a zis către tatăl său: „Ridică-se părintele meu şi să mănânce din vânatul fiului său ca să mă binecuvinteze sufletul tău!“

32 Iar Isaac, tatăl său, i-a zis: „Cine eşti tu?...“. El a zis: „Eu sunt Esau, fiul-tău-cel-întâi-născut“.

33 Atunci Isaac s'a cutremurat foarte, cu mare cutremur s'a cutremurat şi a zis: „Atunci, cine-i acela care-a prins pentru mine vânat şi mi l-a adus? iar eu am mâncat din toate înainte ca tu să fi venit, şi l-am binecuvântat; şi binecuvântat va fi“.

34 Iar Esau, auzind cuvintele tatălui său Isaac, a strigat cu glas mare şi amar clocotitor şi i-a zis tatălui său: „Binecuvintează-mă, tată, şi pe mine!“

Evr 12:17

35 Acesta i-a zis: „Fratele tău a venit cu înşelăciune şi ţi-a luat binecuvântarea“.

36 Iar el [Esau] a zis: „Pe drept cuvânt este el numit cu numele de Iacob, că de două ori m'a înşelat: mi-a răpit dreptul de'ntâi-născut, iar acum mi-a răpit binecuvântarea“ c. Apoi a zis Esau către tatăl său: „Tată, nu mi-ai păstrat şi mie o binecuvântare?“

Fc 25:33 Evr 12:16

37 Răspuns-a Isaac şi i-a zis lui Esau: „Iată, stăpân l-am făcut peste tine, şi pe toţi fraţii săi i-am făcut slugile lui; cu grâu şi cu vin l-am dăruit. De-acum cu tine ce voi face, fiule?“

38 Şi a zis Esau către tatăl său: „Oare numai o binecuvântare ai tu, tată? Binecuvintează-mă, tată, şi pe mine!“ Şi cum Isaac tăcea, Esau şi-a ridicat glasul şi a plâns.

Evr 12:17

39 Şi răspunzând Isaac, tatăl său, i-a zis: „Iată, departe de grăsimea pământului îţi va fi sălaşul, şi departe de roua ce cade din cer;

Evr 11:20

40 din sabia ta vei trăi şi fratelui tău îi vei sluji; dar va veni vremea când te vei ridica şi vei sfărâma jugul său de pe grumazul tău“ .

4Rg 8:20 2Par 21:8

41 Şi-l ura Esau pe Iacob din pricina binecuvântării cu care-l binecuvântase tatăl său; şi a zis Esau în cugetul său: „Numa' să se apropie zilele pentru jelirea tatălui meu, ca să-l ucid pe Iacob, fratele meu!“

Lecționar - Apostolul și Evanghelia în săptămâna VI – a, a Postului (a Floriilor) - Marți: la Ceasul al VI - lea: la Vecernie: Pr 19, 16-25.

Vechiul Testament

Proverbele lui Solomon

Cap. 19 CAPITOLUL 19

Săracii cinstiţi şi fiii bine crescuţi.

16 Cel ce păzeşte porunca, sufletul şi-l păzeşte,

dar cel ce-şi dispreţuieşte căile, acela va pieri.

Pr 3:21-22 Lc 11:28

17 Cel care-l miluieşte pe sărac Îl împrumută pe Dumnezeu

şi după ceea ce dă i se va răsplăti.

Pr 21:21 Sir 12:2 Mt 10:42 Mt 25:40 Lc 6:38 Lc 14:13-14

18 Cât timp mai e nădejde, pedepseşte-ţi fiul,

dar în sufletul tău nu te înălţa pân'la trufie.

Pr 13:25 Pr 23:13 Ef 6:4

19 Omul răutăcios va avea multă pagubă,

dar dacă face răul îşi va pierde şi sufletul.

20 Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău,

pentru ca măcar la urma urmelor să fii înţelept.

21 Multe gânduri sunt în inima omului,

dar sfatul Domnului rămâne în veac.

Iov 23:13 Ps 32:10-11 Pr 16:1 Evr 6:17

22 Roadă îi este omului milostenia,

iar săracul cel drept e mai bun decât bogatul mincinos.

23 Spre viaţă îi este omului frica de Domnul,

dar cel fără frică stă pe unde cunoaşterea nu-i de văzut.

Sir 1:11

24 Cel ce cu nedreptate îşi ascunde mâinile'n sân

nu şi le va duce nici la gură.

Pr 26:15

25 Când îl baţi pe ticălos, omul simplu devine mai isteţ,

iar dacă-l vei certa pe omul înţelept, el va cunoaşte priceperea.

Pr 21:11

Biblia Ortodoxă

APOSTOLUL ȘI EVANGHELIA DIN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR - În Sfânta și Marea Luni: Paremii – la Ceasul al VI - lea: Iz 1, 1 – 20; la Liturghie, dimineața unită cu Vecernia: Iș 1, 1 – 20; Iov 1, 1- 12; La Utrenie – Mt 21, 18 – 44, iar la Liturghie – Mt 24, 3 – 35.

APOSTOLUL ȘI EVANGHELIA DIN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR - În Sfânta și Marea Luni: Paremii – la Ceasul al VI - lea: Iz 1, 1 – 20;

Vechiul Testament

Iezechiel

Cap. 1 Introducere. Chemarea lui Iezechiel. Vedenia unui car dumnezeiesc.

1 Şi a fost că în cel de al treizecilea an, în luna a patra, în cea de a cincea zi a lunii, eu mă aflam în mijlocul celor robiţi a, la râul Chebar b; şi cerurile s'au deschis şi am văzut vedenia lui Dumnezeu.

Ps 136:1 Ap 19:11

2 În cea de a cincea zi a lunii a patra, în cel de al cincilea an al înrobirii regelui Ioiachim, 

4Rg 24:1 Iz 40:1

3 fost-a cuvântul Domnului către Iezechiel, fiul lui Buzi, preotul, în ţara Caldeilor, la râul Chebar; acolo a fost peste mine mâna Domnului d.

Iz 3:23 Iz 10:15 Iz 37:1 Iz 40:1 Iz 43:3

4 Şi m'am uitat; şi, iată, un vânt-vârtej venea dinspre miazănoapte, şi un nor mare într'însul, şi strălucire împrejuru-i şi foc sclipitor, iar în mijlocul lui ca şi cum ar fi fost o arătare de chihlimbar în mijlocul focului, şi strălucire într'însa.

Iov 38:1 Sir 49:8

5 Şi în mijloc, ca o asemănare de patru făpturi vii; e şi aceasta era înfăţişarea lor: asemănare de om le era pe deasupra.

Ap 4:6-7

6 Şi fiecare avea patru feţe, şi fiecare avea câte patru aripi.

Iz 10:14 Iz 10:21 Ap 4:6-7

7 Picioarele le erau drepte, iar labele picioarelor le erau întraripate; şi scântei erau, ca arama lucitoare, iar aripile le erau uşoare.

Ap 4:6-7

8 Sub aripi, în cele patru laturi ale lor, era o mână de om.

Ap 4:6-7

9 Feţele lor şi aripile lor, ale celor patru, erau ţinându-se una de alta; f şi feţele celor patru nu se întorceau când ele umblau, ci fiecare umbla avându-şi faţa înainte.

Ap 4:6-7

10 Iar asemănarea feţelor lor: o faţă de om, o faţă de leu la dreapta celor patru, o faţă de viţel la stânga celor patru şi o faţă de vultur la toate cele patru.

Iz 41:19 Ap 4:6-7

11 Cele patru îşi aveau aripile întinse deasupra; la fiecare, două aripi erau împreunate una cu alta, iar două le acopereau trupurile pe deasupra.

12 Şi fiecare mergea drept înainte; oriîncotro mergea vântul, mergeau şi ele, şi nu se întorceau.

13 În mijlocul făpturilor vii era o înfăţişare ca a unor cărbuni de foc aprins, ca o înfăţişare de făclii învârtindu-se printre făpturile cele vii; şi strălucire de foc, iar din foc ieşea fulger.

Ap 4:5 Ap 11:19

14 Şi făpturile vii mergeau şi se întorceau alergând, ca o vedere de fulger.

Iz 10:11

15 Şi m'am uitat; şi, iată, cele patru aveau [fiecare] o roată pe pământ, în apropierea celor patru făpturi vii.

Iz 10:9 Iz 10:12

16 Înfăţişarea roţilor era ca o înfăţişare de crisoberil h; cele patru aveau aceeaşi înfăţişare; iar după lucrarea lor erau ca şi cum ar fi fost roată'n roată.

Iz 10:9-10

17 Ele înaintau în toate cele patru laturi ale lor, şi'n timpul mersului nu se învârteau;

18 nici obezile nu li se învârteau; şi erau înalte; şi le-am privit, şi obezile celor patru erau pline de ochi de jur-împrejur.

Iz 10:12 Ap 4:8

19 Când mergeau făpturile cele vii, mergeau şi roţile odată cu ele; şi când făpturile cele vii se ridicau de la pământ, se ridicau şi roţile.

Iz 10:17

20 Oriîncotro se întâmpla să fie norul, acolo era şi vântul gata să meargă; roţile mergeau şi se ridicau odată cu făpturile vii, căci duh de viaţă era în roţi.

Iz 10:17

The Exodus

APOSTOLUL ȘI EVANGHELIA DIN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR - În Sfânta și Marea Luni: la Liturghie, dimineața unită cu Vecernia: Iș 1, 1 – 20;

Vechiul Testament

Ieşirea

Cap. 1 Evreii sunt asupriţi în Egipt.

1 Iată numele fiilor lui Israel veniţi în Egipt împreună cu Iacob, tatăl lor – fiecare cu toată casa sa:

Fc 46:8 FA 7:15

2 Ruben, Simeon, Levi şi Iuda,

Fc 46:8-15 Ies 6:14 Fc 35:23

3 Isahar, Zabulon şi Veniamin,

Fc 46:8-15 Fc 35:23

4 Dan, Neftali, Gad şi Aşer.

5 Iosif se afla mai demult în Egipt. Dar sufletele odrăslite din [coapsele lui] Iacob erau, de toate, şaptezeci şi cinci a.

6 Apoi Iosif a murit, precum şi toţi fraţii săi şi toţi cei din vremea aceea.

Fc 50:26 FA 7:15

7 Iar fiii lui Israel s'au prăsit în număr mare şi s'au tot înmulţit şi-au tot crescut şi au devenit foarte puternici; se umpluse ţara de ei.

Ies 5:5 Ps 104:24 FA 7:17

8 Atunci s'a ridicat peste Egipt un alt rege care nu-l cunoscuse pe Iosif.

FA 7:18

9 Acesta a zis către poporul său: „Iată că neamul fiilor lui Israel e mult mai numeros şi mult mai puternic decât noi.

10 Haideţi dar să luăm împotrivă-le măsuri iscusite, în aşa fel încât să nu se mai înmulţească; altfel, la vreme de război se vor uni şi ei cu vrăjmaşii noştri, ne vor birui şi-apoi vor ieşi din ţară“.

11 Şi astfel au pus peste ei vătafi de cor-voadă, pentru ca prin munci grele să le facă viaţa grea; şi i-au zidit lui Faraon cetăţi-grânare: Pitom şi Ramses şi On, adică Iliopolis b.

Dt 26:6 Idt 5:11

Fc 46:27 Dt 10:22 FA 7:14

12 Dar cu cât erau mai apăsaţi, cu atât ei se înmulţeau şi deveneau mai puternici, aşa că pe Egipteni i-a prins groaza de fiii lui Israel.

Ps 104:24

13 Ca atare, Egiptenii îi puneau pe fiii lui Israel la muncă silnică

Dt 26:6 Idt 5:11

14 şi le făceau viaţa amară prin lucrări grele: la frământatul lutului, la cărămidărie şi la tot felul de munci pe câmp; aşadar, prin orice fel de muncă la care-i sileau cu străşnicie.

Ps 104:25

15 Apoi regele Egiptului le-a grăit moaşelor evreice, dintre care una se numea Şifra şi alta Pua,

16 şi le-a zis: „Când moşiţi la evreice, luaţi seama când sunt să nască: de va fi băiat, omorâţi-l; iar de va fi fată, s'o cruţaţi“.

Sol 11:7 Sol 18:5

17 Moaşele însă s'au temut de Dumnezeu: ele n'au făcut precum le poruncise regele Egiptului, ci i-au lăsat pe băieţi în viaţă.

18 Atunci regele Egiptului le-a chemat pe moaşe şi le-a zis: „De ce-aţi făcut voi lucrul acesta, de i-aţi lăsat în viaţă pe băieţi?“

19 Moaşele i-au răspuns lui Faraon: „Femeile evreice nu sunt ca egiptencele; ele nasc înainte de a le veni moaşele“.

20 Iar Dumnezeu le-a făcut bine moaşelor; poporul [lui Israel] se înmulţea şi foarte se întărea.

APOSTOLUL ȘI EVANGHELIA DIN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR - În Sfânta și Marea Luni: la Liturghie, dimineața unită cu Vecernia: Iov 1, 1- 12;

Vechiul Testament

Iov

Cap. 1 Prolog: bunăstarea, nenorocirile şi înţelepciunea lui Iov.

1 A fost cândva în ţinutul Uz a un om pe care-l chema Iov b; acesta era un om adevărat, neprihănit, drept, cinstitor de Dumnezeu c, ferindu-se de tot lucrul rău.

Iov 2:3 Iz 14:14 Iz 14:20 Lc 1:6 FA 16:14 1Tes 5:22 Iac 5:11

2 Şapte feciori şi trei fete i s'au născut.

3 Avea o turmă de şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de asine păscătoare, precum şi mulţime mare de slugi; avea tot ce poate să aibă un om pe pământ d; şi omul acesta era cel mai de seamă din tot ţinutul Soarelui-Răsare.

Iov 42:12

4 Feciorii lui, adunându-se unul la altul, făceau pe rând ospeţe'n fiecare zi, aducându-le şi pe cele trei surori ale lor să mănânce şi să bea împreună cu ei.

5 Iar când se isprăveau zilele ospăţului, Iov îi chema şi-i supunea curăţirii e; şi sculându-se dis-de-dimineaţă aducea pentru ei jertfe, după numărul lor, şi un viţel pentru păcat, pentru sufletele lor, căci zicea Iov: „Nu cumva feciorii mei să fi gândit în cugetele lor ceva rău asupra lui Dumnezeu“. Aşa făcea Iov în toată vremea.

Ies 19:10 Nm 11:18

6 Şi iată că'n ziua aceea când îngerii lui Dumnezeu f au venit la'nfăţişare înaintea Domnului, împreună cu ei a venit şi Diavolul g.

3Rg 22:21 2Par 18:20 Iov 2:1 Za 6:5 Mt 18:10

7 Atunci Domnul i-a zis Diavolului: „Tu de undeai venit?“ Şi răspunzând Diavolul, a zis către Domnul: „Dac'am dat un târcol pământului şi-am hoinărit prin cele de sub cer, iată-mă şiaici!“

Mt 12:43 1Ptr 5:8

8 Iar Domnul i-a zis: „Luat-a cugetul tău în seamă şi pe robul Meu Iov?, că dintre pământeni nu-i nici un om ca el, neprihănit, adevărat, cinstitor de Dumnezeu, ferindu-se de tot lucrul rău?“

Lc 1:6 1Tes 5:22

9 Iar Diavolul, răspunzând în faţa Domnului, a zis: „Oare pe degeaba îl cinsteşte Iov pe Dumnezeu?

Ap 12:10

10 Oare n'ai făcut tu gard ocrotitor împrejurul curţii lui şi'mprejurul casei lui şi'mprejuru-a tot întinsul bunurilor lui? oare nu tu ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şiai făcut ca turmele lui să umple pământul?

Ap 12:10

11 Dar ia întinde-ţi mâna şi atinge-te de tot ce are, şi să vedem dacă nu cumva o să te blagoslovească drept în faţă...“.

Iov 2:5 Is 8:21 Mi 7:2 Ap 12:10

12 Atunci Domnul i-a zis Diavolului: „Iată, toată avuţia lui o dau pe mâna ta; numa' de el să nu te atingi.“ Iar Diavolul a plecat din faţa Domnului.

13 Şi a fost că'ntr'o zi feciorii lui Iov şi fiicele lui beau vin h în casa fratelui lor mai mare.

14 Şi iată că un vestitor a venit la Iov şi i-a spus: „Perechile de boi arau şi asinele păşteau pe lângă ei,

15 când prădătorii i au năvălit asuprăle şi leau dus, iar pe slugi le-au trecut prin sabie; eu singur am scăpat şi-am venit să-ţi dau de veste!“

16 În timp ce el încă grăia, un alt vestitor a venit la Iov şi i-a spus: „Foc din cer j a căzut şi a mistuit oile, arzându-i şi pe păstori; eu singur am scăpat şiam venit să-ţi dau de veste!“

17 N'a sfârşit bine vorba când un alt vestitor a venit la Iov şi i-a spus: „Caldeii k au năvălit asupră-ne în trei pâlcuri, au înconjurat cămilele şi le-au luat, iar pe slugi le-au ucis cu sabia; eu singur am scăpat şi-am venit să-ţi dau de veste!“

18 În timp ce încă vorbea, un alt vestitor a venit şi ia spus lui Iov: „Feciorii tăi şi fetele tale mâncau şi beau vin în casa fratelui lor mai mare,

19 când iată că dinspre pustie un vânt puternic s'a stârnit de năprasnă, a zguduit cele patru colţuri ale casei, casa s'a prăbuşit peste copiii tăi, iar ei au murit; eu singur am scăpat şiam venit să-ţi dau de veste“.

20 Atunci Iov s'a sculat, şi-a sfâşiat hainele, şi-a tuns părul capului, şi-a presărat ţărână pe cap l, a căzut cu faţa la pământ şi s'a închinat, zicând:

Mt 26:65

Pictor Monica Vasiloaia

APOSTOLUL ȘI EVANGHELIA DIN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR - În Sfânta și Marea Luni: la Liturghie, dimineața unită cu Vecernia: La Utrenie – Mt 21, 18 – 44;

Noul Testament

Evanghelia după Matei

Cap. 21 Intrarea în Ierusalim. Alungarea vânzătorilor din templu. Smochinul blestemat. Întrebare asupra minunilor lui Iisus. Parabola celor doi fii. Parabola lucrătorilor celor răi.

18 Iar dimineaţa, pe când Se întorcea în cetate, a flămânzit;

Mc 11:12-14

19 şi văzând un smochin lângă drum, S'a dus la el, dar în el n'a găsit nimic decât numai frunze, şi i-a zis: „Rod să nu mai porţi în veac!“ Şi îndată smochinul s'a uscat.

Ir 8:13 Mc 11:12-14 Mc 11:29 Mc 13:28 Lc 13:6

20 Şi văzând aceasta, ucenicii s'au minunat, zicând: „Cum de s'a uscat smochinul dintr'o dată?“...

Mc 11:21

21 Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: „Adevăr vă grăiesc: Dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s'a făcut cu smochinul, dar şi muntelui acestuia de-i veţi zice: Ridică-te şi aruncă-te în mare!, aşa va fi.

Mt 17:20 Mc 11:22-24 Lc 17:6 1Co 13:2 Iac 1:6

22 Şi pe toate câte le veţi cere rugându-vă cu credinţă, le veţi primi“.

Mt 7:7-11 Mt 18:19 Mc 9:23 Mc 11:22-24 Lc 11:9 In 14:13-14 In 15:7 In 16:23 1In 3:22

23 Şi venind El în templu, în timp ce învăţa s'au apropiat de El arhiereii şi bătrânii poporului şi I-au zis: „Cu ce putere faci tu acestea? Şi cine ţi-a dat această putere?“

Mc 11:27-33 Lc 20:1-8 FA 4:7

24 Răspunzând, Iisus le-a zis: „Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt; de-Mi veţi răspunde la el, vă voi spune şi Eu cu ce putere fac acestea:

Mc 11:27-33 Lc 20:1-8 FA 4:7

25 Botezul lui Ioan, de unde a fost?: din cer, sau de la oameni?“ Iar ei cugetau în sinea lor, zicând: „De vom zice: Din cer!, ne va spune: Atunci, de ce nu i-aţi dat crezare?;

Mt 21:32 Lc 7:30 Mc 11:27-33 Lc 20:1-8 FA 4:7 In 1:6 In 1:25-26 In 1:33

26 iar de vom zice: De la oameni!, ne temem de popor, fiindcă toţi îl au pe Ioan ca profet“.

Mt 11:9 Mt 14:5 Mt 21:46 Mc 11:27-33 Lc 7:26 Lc 20:1-8 FA 4:7 FA 5:26

27 Şi ei, răspunzându-I lui Iisus, au zis: „Nu ştim“. El le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea...

Pr 26:4 Mc 11:27-33 Lc 20:1-8 FA 4:7

28 Dar ce părere aveţi?: Un om avea doi fii. Şi a mers la cel dintâi şi i-a zis: Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea.

Mt 20:1 Lc 15:1

29 Iar el, răspunzând, a zis: Nu vreau! Dar pe urmă, căindu-se, s'a dus.

30 Şi mergând la al doilea, i-a zis tot aşa. Iar acesta i-a răspuns: Mă duc, Doamne! Dar nu s'a dus.

Iz 33:31

31 Care din aceştia doi a făcut voia tatălui?“ Ei i-au zis: „Cel dintâi“. Zisu-le-a Iisus: „Adevăr vă spun că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu.

Mt 7:21 1In 5:16

32 Că a venit Ioan la voi în calea dreptăţii şi nu i-aţi dat crezare, ci vameşii l-au crezut şi desfrânatele; dar voi, văzându-l, nici după aceea nu v'aţi căit, ca să-i daţi crezare.

Mt 21:25 Mc 11:31 Lc 3:12 Lc 7:29-30 Lc 20:5

33 Ascultaţi altă parabolă: Era un om stăpân al casei sale, care a sădit vie; şi a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit turn şi a dat-o pe seama lucrătorilor, iar el s'a dus departe.

Ps 79:8 Cant 8:11 Is 5:1-2 Ir 2:21 Mt 20:1 Mt 25:14 Mc 12:1-11 Lc 20:9-17

34 Iar când s'a apropiat vremea roadelor, şi-a trimis slujitorii la lucrători, ca să-i ia roadele;

Cant 8:11 Mc 12:1-11 Lc 20:9-17

35 dar lucrătorii, prinzându-i pe slujitori, pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre.

Ne 9:26 Ir 37:15 Mt 22:6 Mc 12:1-11 Lc 20:9-17 Evr 11:35

36 A mai trimis alţi slujitori, mai mulţi decât cei dintâi, şi tot aşa au făcut cu ei.

Mt 22:4 Mc 12:1-11 Lc 20:9-17

37 În cele din urmă l-a trimis la ei pe fiul său, zicând: De fiul meu se vor ruşina.

Mc 12:1-11 Lc 20:9-17

38 Dar lucrătorii viei, văzându-l pe fiu, au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui!...

Ps 2:3 Mc 12:1-11 Lc 20:9-17 In 11:53 Evr 13:12

39 Şi, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au omorât.

Mc 12:1-11 Lc 20:9-17

40 Deci, când va veni stăpânul viei, ce le va face lucrătorilor acelora?“

Mc 12:1-11 Lc 20:9-17

41 Iar ei I-au răspuns: „Pe cei răi cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care-i vor da roadele la vremea lor“.

Mc 12:1-11 Lc 20:9-17

42 Iisus le-a zis: „Oare niciodată n'aţi citit în Scripturi: Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului; de la Domnul s'a făcut aceasta şi minunată este în ochii noştri?

Ps 117:22-23 Is 28:16 Za 3:9 Mc 12:1-11 Lc 20:9-17 FA 4:11 1Ptr 2:4 1Ptr 2:7

43 De aceea vă spun: Lua-se-va de la voi împărăţia lui Dumnezeu şi i se va da neamului care-i va face roadele.

44 Cel ce va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cel pe care ea va cădea, îl va zdrobi“.

Is 9:11 Is 60:12 Dn 2:34-35 Dn 2:44-45 Za 12:4 Lc 2:34 Lc 20:18

Pictor Monica Vasiloaia

APOSTOLUL ȘI EVANGHELIA DIN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR - În Sfânta și Marea Luni la Liturghie – Mt 24, 3 – 35.

Noul Testament

Evanghelia după Matei

Cap. 24 Prima parte a cuvântării eshatologice: dărâmarea templului; începutul durerilor; urâciunea pustiirii; cum şi când va veni Fiul Omului; privegherea aşteptării mântuitoare.

3 Şi şezând El pe Muntele Măslinilor, s'au apropiat de El ucenicii, doar între ei, şi I-au zis: „Spune-ne, când vor fi acestea, şi care este semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului?“

Mt 13:39-40 Mt 13:49 Mt 24:27 Mt 24:37 Mt 24:39 Mt 28:20 Mc 13:3-13 Lc 21:7-19 In 6:3

4 Şi, răspunzând, Iisus le-a zis: „Luaţi aminte să nu vă amăgească cineva.

Mc 13:3-13 Lc 21:7-19 Ef 5:6 2Tes 2:3

5 Că mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos!, şi pe mulţi îi vor amăgi.

Ir 14:14 Ir 29:9 Mt 7:22 Mt 24:11 Mt 24:23-24 Mc 13:3-13 Lc 21:7-19 In 5:43 1In 2:18 :

6 Şi veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie; luaţi seama să nu vă'nspăimântaţi, căci toate trebuie să fie, dar încă nu-i sfârşitul.

Ir 4:27 Ir 5:10 Mc 13:3-13 Lc 21:7-19

7 Că neam peste neam se va ridica şi'mpărăţie peste'mpărăţie, şi va fi foamete şi ciumă şi cutremur mare pe-alocuri.

2Par 15:6 Is 19:2 Ag 2:21-22 Mc 13:3-13 Lc 21:7-19

8 Dar toate acestea sunt doar începutul durerilor naşterii a.

Mc 13:3-13 Lc 21:7-19

9 Atunci vă vor da pe voi la chinuri şi vă vor ucide şi veţi fi urâţi de toate neamurile din pricina numelui Meu.

Mt 10:17 Mt 10:22-23 Mc 13:3-13 Lc 21:7-19 In 15:18 In 16:2 FA 4:1-3 Ap 2:10

10 Atunci mulţi se vor poticni şi unii pe alţii se vor vinde şi unii pe alţii se vor urî.

Is 3:5 Mc 13:3-13 Lc 21:7-19 In 16:1

11 Şi mulţi profeţi mincinoşi se vor scula şi pe mulţi îi vor amăgi.

Dt 13:3 Mt 7:15 Mt 24:5 Mt 24:24 Mc 13:3-13 Lc 21:7-19 2Ptr 2:1

12 Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci.

Mc 13:3-13 Lc 21:7-19

13 Dar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui.

Mt 10:22 Mc 13:3-13 Lc 21:7-19 Evr 3:6 Ap 2:10

14 Şi această Evanghelie a împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, spre mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul.

Mt 10:18 Mt 28:19 Mc 13:3-13 Lc 21:7-19 Rm 10:18 Col 1:6

15 Deci, când veţi vedea ceea ce s'a spus prin profetul Daniel, urâciunea pustiirii stând în locul cel sfânt – cine citeşte, să înţeleagă –,

Dn 9:27 Dn 11:31 Dn 12:11 1Mac 1:54 1Mac 6:7 Lc 21:20 Mc 13:14-23

16 atunci cei din Iudeea să fugă'n munţi;

Mc 13:14-23 Lc 21:21

17 cel ce va fi pe casă să nu se coboare ca să-şi ia lucrurile din casă;

Ir 6:25 Mc 13:14-23 Lc 17:31 Lc 21:21

18 iar cel din ţarină să nu se'ntoarcă înapoi ca să-şi ia haina.

Ir 6:25 Mc 13:14-23 Lc 17:31 Lc 21:21

19 Dar vai de cele însărcinate şi de cele ce alăptează în zilele acelea!

Mc 13:14-23 Lc 21:23 Lc 23:29

20 Rugaţi-vă însă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici sâmbăta.

Za 14:6 Mc 13:14-23

21 Că mare necaz va fi atunci, cum n'a mai fost de la'nceputul lumii până acum, şi nici nu va mai fi.

Dn 9:26 Dn 12:1 Ioil 2:2 Mc 13:14-23 Ap 7:14

22 Şi dacă zilele acelea nu s'ar fi scurtat, nici un trup n'ar mai scăpa: dar zilele acelea se vor scurta de dragul celor aleşi.

Is 65:8 Mc 13:14-23

23 Atunci, de vă va spune cineva: Iată, aici este Hristos!, sau: Acolo!, să nu-l credeţi.

Mt 7:15 Mt 24:5 Mt 24:11 Mc 13:14-23 Mc 13:24-27 Lc 17:23 1In 2:18

24 Că se vor scula hristoşi mincinoşi şi profeţi mincinoşi şi vor face semne mari şi minuni, ca să-i amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.

Dt 13:1-3 Mt 24:5 Mt 24:11 Mt 7:15 Mc 13:14-23 Mc 13:24-27 Lc 17:23 2Tes 2:9 2Tes 2:11 1In 2:18 Ap 13:13-14 Ap 16:14 :

25 Iată, v'am spus-o dinainte.

Mc 13:14-23 Mc 13:24-27

26 Aşadar, de vă vor spune: Iată, este în pustie!, să nu ieşiţi; Iată, este în cămări!, să nu credeţi.

Mc 13:14-23 Mc 13:24-27 Lc 17:23-24

27 Că precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată pân'la apus, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului.

Mt 10:23 Mt 24:3 Mt 24:37 Mt 24:39 Mc 13:24-27 Lc 17:23-24 1Co 15:23 1Tes 2:19 1Tes 3:13 1Tes 4:15 1Tes 5:23 2Tes 2:1 2Tes 2:8 Iac 5:7 Iac 5:8 2Ptr 3:4 2Ptr 3:12 1In 2:28 :

28 Că unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii c.

Iov 39:30 Avc 1:8 Mc 13:24-27 Lc 17:37

29 Iar îndată după necazul acelor zile, soarele se va întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina, iar stelele vor cădea din cer şi puterile cerului se vor clătina.

Is 13:10 Is 13:10 Is 34:4 Ir 15:9 Iz 32:7 Iz 38:19 Am 5:20 Ioil 2:10 Ioil 3:4 Ioil 4:15 Ag 2:6 Ag 2:21 Mc 13:24-27 Lc 21:25-28 Ap 1:7 Ap 6:12-13 Ap 8:12 :

30 Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate seminţiile pământului şi-L vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă.

Is 13:10 Dn 7:13-14 Za 12:10-12 Mt 10:23 Mt 16:27 Mt 26:64 Mc 13:24-27 Mc 14:62 Lc 21:25-28 Ap 1:7

31 Şi-i va trimite pe îngerii Săi cu sunet mare de trâmbiţă, şi pe cei aleşi ai Săi îi vor aduna din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor pân'la marginile lor.

Is 13:10 Is 27:13 Dt 30:4 Ps 49:5 Ir 3:17 Za 2:10 Mt 13:41 Mc 13:24-27 Lc 21:25-28 1Co 15:52 1Tes 4:16 Ap 7:1 :

32 Învăţaţi de la smochin această parabolă: Când mlădiţa lui devine fragedă şi odrăsleşte frunze, ştiţi că vara e aproape;

Mc 13:28-31 Lc 21:29-33

33 tot aşa şi voi, când le veţi vedea pe toate acestea, să ştiţi că El este aproape, lângă uşi d.

Mc 13:28-31 Lc 21:29-33 Iac 5:9

34 Adevăr vă grăiesc că neamul acesta nu va trece până ce toate acestea se vor plini e.

Mt 16:28 Mc 13:28-31 Lc 21:29-33

35 Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece!

Ps 101:26 Ps 118:89 Is 40:8 Is 51:6 Mt 5:18 Mc 13:28-31 Lc 16:17 Lc 21:29-33 Evr 12:26 2Ptr 3:10

Biblia Ortodoxă

Lecționar - Apostolul și Evanghelia în săptămâna VI – a, a Postului (a Floriilor) - Luni: la Ceasul al VI - lea: Is 48, 17 – 4, 9, 4.

Lecționar - Apostolul și Evanghelia în săptămâna VI – a, a Postului (a Floriilor) - Luni: la Ceasul al VI - lea: Is 48, 17 – 49, 4.

Vechiul Testament

Isaia

Cap. 48 Darul lui Dumnezeu asupra lui Israel.

17 Aşa zice Domnul, Cel ce te-a izbăvit,

Sfântul lui Israel:

– Eu sunt Dumnezeul tău,

Cel ce ţi-am arătat cum să afli calea

pe care să umbli.

Ps 23:5 Is 45:19

4 Ştiu că eşti îndărătnic,

că gâtul ţi-i vână de fier

şi de aramă fruntea.

Dt 9:13 2Par 30:8 Ir 5:3 Iz 2:4 Iz 3:7

9 De dragul numelui Meu îţi voi arăta mânia Mea

şi'n faţa ta voi aduce faptele Mele cele slăvite,

pentru ca nu pe de-a'ntregul să te nimicesc.

Nm 14:8 Ps 105:45

4 Ştiu că eşti îndărătnic,

că gâtul ţi-i vână de fier

şi de aramă fruntea.

Dt 9:13 2Par 30:8 Ir 5:3 Iz 2:4 Iz 3:7

Biblia Ortodoxă