Mândria aeronauticii româneşti, călcată cu tancul.

Mândria aeronauticii româneşti, călcată cu tancul

Istoricul de aviaţie Valeriu Avram spune că a plâns când a văzut cum erau distruse avioanele IAR-93

România se putea număra printre ţările cu aviaţie militară puternică, dacă cei care au condus ţara nu picau pradă intereselor politice. Este părerea istoricului de aviaţie Valeriu Avram, care spune că cea mai mare lovitură suferită de Forţele Aeriene Române o reprezintă distrugerea lotului de avioane subsonice IAR-93 Vultur sau Eagle, în terminologie NATO.

Prezent la Buzău, pentru lansarea unei cărţi, ”Războiul aerian deasupra României 1916 - 1918”, realizat în colaborare cu istoricul buzoian Valeriu Nicolescu, Valeriu Avram şi-a exprimat dezamăgirea cu privire la soarta pe care a avut-o aviaţia română în ultimele decenii.

”În anul de graţie 1986, România avea 900 de avioane reactive, de la Mig 15, până la Mig 21 MRF (Multi Role Fighter). Câte avem acum, nu ştiu. De ce s-a ajuns aici? O crimă împotriva aviaţiei s-a produs cu puţin timp înainte de intrarea noastră în NATO. Personal am văzut 73 de avioane IAR-93 la Craiova cum au fost tăiate şi s-au suit cu tancurile pe ele. Nimeni nu plăteşte crima asta extraordinară? Am fost acolo cu inginerul şef al aviaţiei militare şi am plâns amândoi ca doi copii. Să vezi avioane noi, cu zece ore de zbor, cum le taie. Avioanele acelea aveau garanţie 30 de ani, se puteau moderniza la Bacău, unde avem ingineri extraordinari şi firma israeliană Elbit. Era un avion foarte bun pentru atac la sol, cu putere foarte mare de foc. Nu s-a vrut”, a declarat profesorul universitar Valeriu Avram.

Istoricul consideră că distrugerea lotului de avioane româneşti IAR-93 a avut la bază interese politice. ”S-au scuzat atunci că nu ne-a dat NATO voie să avem această categorie de arme. Nu este adevărat şi vă dau un exemplu. Cehii scot L-39, cu caracteristici mai modeste. Cehii l-au modernizat şi acum îl exportă mai ales în ţări ale Africii. La noi industria a fost distrusă”, este de părere Valeriu Avram.

Valeriu Avram (Foto jos) este unul dintre puţinii istorici care s-au dedicat aviaţiei române, studiind mii de documente în decursul a peste 40 de ani de activitate.

Avionul subsonic bimotor de vânătoare-bombardament şi atac la sol IAR-93 a reprezentat cea mai mare realizare a industriei aeronautice române după Al Doilea Război Mondial, fiind un produs al programului româno-iugoslav YUROM.

Pentru a reduce dependenţa de tehnica militară de provenienţă sovietică, conducerea politică a României a decis la sfârşitul anilor '60 demararea unei cooperări în domeniul aeronautic cu Iugoslavia. Astfel, la data de 20 mai 1971, s-a semnat un acord guvernamental pentru acest program de construcţie în comun al unui avion subsonic de vânătoare-bombardament. Acordul prevedea ca aripile şi ampenajele să fie construite de partenerul iugoslav, în timp ce fuselajul de către partea română. Cu toate că acordul prevedea construcţia a câte 200 de exemplare de fiecare parte, exemplarele livrate intern au fost în număr de numai 86 bucăţi, construite în perioada 1975 – 1992.

Destinat misiunilor de vânătoare-bombardament şi atac la sol, avionul IAR-93 a întrat, începând cu anul 1981 în înzestrarea Regimentelor 49 şi 67 Aviaţie Vânătoare, Vânătoare-Bombardament, regimente bazate pe Ianca, respectiv Craiova.

Era conceput şi dotat cu echipament corespunzător pentru interceptarea ţintelor aeriene subsonice la înălţimi mici, pentru recunoaştere şi fotografiere aerienă. Dotarea cu aparatură modernă şi instalaţii radioelectrice de vârf îi permiteau operarea în orice condiţii meteorologice, atât ziua cât şi noaptea. Pentru îndeplinirea misiunilor de luptă, avionul IAR-93 putea acţiona de pe piste de categoria a doua, sumar amenajate.

Mânăstirea Neamt prima care a ieșit în întâmpinarea celor care vin din Diasporă!

Mânăstirea Neamt prima care a ieșit în întâmpinarea celor care vin din Diasporă!

Cu binecuvantarea IPS Teofan, mitropolitul Moldovei, părintele Arhim. Benedict Sauciuc, staretul Manastirii Neamț a pus la dispoziția Prefecturii Neamț Centrul Social ,,Sf. Paisie de la Neamț" unde deja au fost cazați cei care au venit din Diaspora și sunt puși în izolare.

Pelerin la Pocrov

Apel către organele abilitate din Romania pt a rezolva situatia celor peste 300 de camioane romanești blocate in punctele de frontieră Gorizia si Fernetti (Italia-Slovenia) de peste 30 ore !!!!

Buna seara !!

Facem un apel către organele abilitate din Romania pt a rezolva situatia celor peste 300 de camioane romanești blocate in punctele de frontieră Gorizia si Fernetti (Italia-Slovenia) de peste 30 ore !!!!

Doar colegilor cu numere de Romania le este interzisă trecerea in Slovenia, celorlalți colegi unguri, italieni și sloveni li se acorda drept de trecere .

Mai mult de atat, in acesta seara cativa colegi ai nostri care au cerut explicatii, la limita rabdării, au fost bruscati de catre autoritati.

Exista informatii de la colegii nostri ca unul dintre colegi chiar a fost bătut la Fernetti de catre cei de la politie.

Oamenii respectivi in proportie de 90% fac curse tur retur Italia-Romania și nu dețin in camioane suficiente provizii de apa și mancare pt a putea ramane incă o perioadă de timp acolo.

Intelegem ca este o situatie sensibilă in aceste zile, dar acei oameni sunt compatrioti ai nostri, colegi ai nostri, ajunsi la capatul rabdarii,ținuți ca si animalele pe marginea drumului fara o toaleta, fara posibilitatea de a se aproviziona, fară informatii clare despre ce urmeaza.

Sunt sute de camioane frigorifice care risca să piardă marfurile avand in vedere ca motorina ce asigura rularea motoarelor la agregatele frigorifice este pe terminate.

Apelul meu, al nostru, se indreapta catre ambasada Romaniei in Italia, Ministerul Transporturilor și oricarui organ abilitat din Romania care poate găsi o solutie de compromis ce ar scoate oamenii afara din acel camp unde stau de 2 zile !!

Multumim !!

Pe sosele ne avem doar unii pe ceilalți !!

#OmulȘoselelor

Ce se întâmplă dacă se decretează starea de urgență!!!

Ce se întâmplă dacă se decretează starea de urgență!!!

Iată ce spune articolul menționat din Legea fundamentală: „(1) Preşedintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă în întreaga ţară ori în unele unităţi administrativ-teritoriale şi solicită Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia. (2) Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în cel mult 48 de ore de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă şi funcţionează pe toată durata acestora.”

Pe timpul stării de urgență poate fi restrâns exercițiul unor drepturi sau libertăți

„Pe durata stării de asediu și a stării de urgență, proporțional cu gravitatea situației ce a determinat instituirea acestora și numai dacă este necesar, poate fi restrâns exercițiul unor drepturi sau libertăți fundamentale înscrise în Constituție, cu acordul ministrului justiției”, spune OUG menționată anterior.

Responsabilul de gestionarea măsurilor, în cazul instituirii stării de urgență, revine, în principal, Ministerului de Interne, care va avea următoarele atribuții și răspunderi:

a) să întocmească planurile de acțiune și planurile de ridicare graduală a capacității de luptă, în conformitate cu ordinele și instrucțiunile proprii;

b) să dispună depunerea temporară a armelor, munițiilor și materialelor explozive aflate asupra populației și să procedeze la căutarea și ridicarea lor; la încetarea măsurii excepționale, acestea vor fi înapoiate celor în drept să le dețină; să dispună închiderea temporară a societăților care comercializează arme și muniții și să instituie paza acestora;

c) să limiteze sau să interzică circulația vehiculelor sau a persoanelor în anumite zone ori între anumite ore și să elibereze, în cazuri justificate, permise de liberă circulație;

d) să efectueze percheziții oriunde și oricând este nevoie;

e) să efectueze razii;

f) să exercite în mod exclusiv dreptul de a autoriza desfășurarea adunărilor publice, a manifestațiilor sau marșurilor;

g) să evacueze din zona supusă regimului stării de asediu sau de urgență persoanele a căror prezentă nu se justifică;

h) să dirijeze persoanele evacuate sau refugiate pe direcțiile și în zonele stabilite și să țină evidența acestora;

i) să protejeze informațiile cu caracter militar destinate a fi comunicate prin mass-media; informațiile cu privire la starea de asediu sau la starea de urgență, cu excepția celor referitoare la dezastre, se dau publicității numai cu avizul autorităților militare; mijloacele de comunicare în masă, indiferent de natura și de forma de proprietate; sunt obligate să transmită; cu prioritate, mesajele autorităților militare, la cererea acestora;

j) să dispună închiderea temporară a unor stații de distribuire a carburanților, a unor restaurante, cafenele, cluburi, cazinouri, sedii ale asociațiilor și ale altor localuri publice;

k) să suspende temporar apariția sau difuzarea unor emisiuni ale posturilor de radio ori de televiziune;

I) să asigure paza militară a sediilor autorităților publice centrale și locale, a stațiilor de alimentare cu apă, energie, gaze, de radio și de televiziune, precum și a unor agenți economici sau obiective de importanță națională; când situația impune, dispun oprirea temporară a alimentării cu gaze, energie și apă potabilă, după caz;

m) să dispună raționalizarea alimentelor și a altor produse de strictă necesitate;

n) să emită ordonanțe militare;

o) să interzică circulația rutieră, feroviară, maritimă, fluvială și aeriană pe diferite rute;

p) dreptul de a ordona unităților Ministerului de Interne competente să efectueze rețineri pe timp de 24 de ore. Arestarea persoanei reținute se poate face pe baza mandatului dat de procurorul delegat”, arată Articolul 20 al OUG 1/1999.

playtech.ro

Din Spital Bogdan Aaron

Buna ziua,

Ultimele 4 zile au fost intense. Am obosit. Am incercat dupa cum ziceam sa raspund tuturor celor care mi-au scris ingrijorati fiind. Din pacate, cand autoritatile nu raspund, oamenii intreaba alti oameni. Desi, in continuare cel mai bine e sa insistati pe canelele oficiale.

Eu sunt usor mai bine in fiecare zi. Sunt bine ingrijit. Pentru ca ma intreba cineva: n-am simtit pana acum ca imi este viata pusa in primejdie si n-am fost la terapie intensiva. Sper sa fie macar ca si pana acum: cate un pic mai bine in fiecare zi. Toate testele cunoscutilor mei sunt negative pana acum. Din pacate, mai avem insa multe zile (pana pe 24 martie pentru ultimul contact) pana cand pericolul va fi trecut pentru ei.

Ma rog ca toti cei cu care am intrat in contact sa fie bine. Initial m-am ocupat sa-i organizez si pe ei si sa le explic ce au de facut. Apoi, cei din jurul meu si cu mine am muncit mult in aceste zile in locul autoritatilor in ceea ce priveste organizarea noastra pentru carantina. Am luat informatii din franturi de raspunsuri si am facut proceduri, am analizat, am luat decizii, am insitat sa primim raspuns acolo unde nu stiam.

Dar cand realizezi ca problema e serioasa faci tot ce poti ca sa te asiguri ca va fi bine. Am descoperit niste probleme la care inca nu avem solutie: cine duce gunoiul celor care sunt in carantina? Cum pleaca din spital cineva care trebuie sa ajunga acasa si sa stea in carantina? Cine o duce pe mama bolnava a unei colege la medic? etc. Slava Domnului ca mai avem si o multime de alti oameni in jur cu care n-am avut contact si care ne-au putut ajuta. Multumim ♥

Pentru ca de-a lungul vietii m-am inconjurat de oameni ok, toti au fost super receptivi, sunt izolati, o parte au reusit sa-si faca testele, ne ridicam moralul unui altuia etc. Sunt oameni cu care am interactionat doar o data, sunt si parinti si prieteni de-o viata, dar cumva parca simtim ca suntem impreuna in asta. Nimeni n-a vrut sa-si asume responsabilitatea imbolnavirii altor oameni asa ca fiecare dintre noi face tot ce poate sa evite asta.

Uneori pare in zadar ce facem noi. Aud acum pe holul spitalului o asistenta care ii explica unei doamne: "Nu v-am spus doamna ca nu aveti voie sa iesiti pe hol. Sunteti in carantina. Ne sunati daca aveti nevoie de orice." De ce o mai fi iesit pe hol daca cineva i-a zis sa nu iasa?! Ignoranta si lipsa de educatia ma sperie si ma fac sa cred ca in curand cu totii vom cunoaste pe cineva bolnav de coronavirus. Posibil chiar mai rau. Panica nu ajuta in momentul asta, dar va fi mai rau daca oamenii nu inteleg si nu respecta izolarea si carantina. Nu e nevoie de panica, doar de precautie: evita cat se poate de mult aglomeratiile, daca ai avut contact cu cineva suspecta stai in casa 14 zile. Suna la numerele de telefon puse la dispozitie pana iti raspunde cineva. Da, e singura varianta. Daca suni de 200 de ori iti va raspunde cineva.

Am inceput sa interactionez si cu oameni cu capacitati si calitati extraordinare. Au inceput sa simta ca se poate face mai mult si sper sa gaseasca pe cineva cu care sa poata comunica. Sper ca dupa aproape 5 ani de la Colectiv cei care vor sa ajute sa nu primeasca raspunsul: "Nu avem nevoie de nimic." Pentru ca de la firul ierbii se vede ca e nevoie. Iar eu am un sentiment ca fiind printre primii am avut norocul sa am parte de o ingrijire mai buna, intr-un spital mai bun.

Ma gandeam doar cat de mult difera un sistem de call center de la o multinationala fata de felul in care spre exemplu functioneaza centrala telefonica de la DSP. Din punctul meu de vedere, in acest moment, ar face o diferenta fantastica daca oamenii ar putea sa vorbeasca mai usor cu cineva din partea autoritatilor. Si tot o diferenta fantastica ar face-o o baza de date comuna cu informatii despre cei in carantina sau izolare. In timp ce era in spital internata in carantina pe sotia mea au sunat-o din fata blocului sa-i spuna ca in 5 minute cineva urca sa-i faca testul de coronavirus. Si am auzit zeci de cazuri de genul.

Aveti grija de voi si de ai vostri.

Disclaimer: sunt opiniile mele, povestea mea si a apropiatilor mei in lupta cu coronavirusul. Nu stiu daca reflecta parerea majoritatii sau majoritatea intampina aceleasi probleme.

Bogdan Aaron

Internat la Victor Babes cu diagnosticul confirmat de coronavirus.

Buna dimineata, prieteni,

La ora la care scriu acest mesaj sunt internat la Victor Babes cu diagnosticul confirmat de coronavirus. Am ajuns in urma cu aproximativ 1 ora, dupa ce am asteptat ambulanta 12 ore.

Luni seara am facut febra 39.2, iar medicii de la Matei Bals mi-au facut si testul de coronavirus. Fusesem in Londra intre 25-27 februarie, dar pana zilele trecute Marea Britanie nu era considerata o zona cu risc. Prin urmare toata lumea a crezut ca sansele de a fi infectat sunt minime. Inclusiv eu. M-am izolat la domiciliu in asteptarea rezultatului.


Rezultatul l-am aflat din presa. In jurul orei 17:30 am citit ca: “Bărbat, 34 ani, București, care s-a întors în data de 27 februarie 2020 din Londra, Marea Britanie, s-a prezentat cu simptomatologie la INBI Matei Balș.”

Era o sansa buna sa fiu cazul 7 din 10 martie. Insa pe mine nu ma anuntase nimeni nimic. Am sunat la toate numerele pe care le-am gasit si am vorbit cu toate persoanele despre care stiam ca ar putea avea chiar si o minima informatie. Voiam evident sa aflu daca intr-adevar era vorba despre mine. N-am aflat nimic. Dupa zeci de telefoane pe care le-am dat eu la toate numerele oficiale puse la dispozitie, am fost sunat la 2 ore dupa ce aflasem informatia din presa. Mi s-a confirmat ca sunt pozitiv si am fost informat ca urmeaza sa vina o salvare (acea “izoleta”) sa ma preia.


Am asteptat 12 ore salvarea. In acest timp am vorbit sper cu toti oamenii cu care am fost in contact in ultimele 2 saptamani. Le-am recomandat sa ia legatura cu DSP, sa sune la numarul 0800 800 358 sau la 112 in functie de caz. Imi doresc din tot sufletul ca toata lumea sa fie in regula.


Desi in povestea mea de pana acum am intalnit multe probleme (pe o parte le-am enumerat) si multa lipsa de empatie din partea unor autoritati, am incredere in medici si cred ca aplicand masurile corecte o sa fie bine. Voi incerca sa trimit feedback-ul meu cat mai detaliat catre persoanele care pot schimba ceva chiar si in al 11-lea? ceas. Sunt multe lucruri care scartie cand vorbim despre comunicarea cu pacientul, relatia cu 112, relatia cu autoritatile care se ocupa de problema. Medicii si asistentele de la Matei Bals si Victor Babes s-au comportat pana acum exemplar. Au fost cu totii empatici si dornici sa ajute.

Altfel, pare ca parascovenia asta e mai contagioasa decat credeam. M-am gandit si eu: “N-o sa fiu chiar eu afectat”. Nu sunt in masura sa dau sfaturi complexe despre coronavirus, dar stati in casa. Lucrati de acasa in masura in care puteti. Aplicati tot ceea ce va indeamna medicii. Protejati-i pe cei dragi. Multi dintre cei care se ocup de problema par a fi buni profesionisti, dar la fel pare si ca limitele sistemului sanitar sunt incercate la 29 de cazuri. Nu stiu ce se va intampla daca acest numar va creste. Si pare ca va creste. Prin urmare, faceti orice ca sa evitati sa va imbolnaviti voi sau sa-i imbolnaviti pe cei dragi.


Am vorbit deja cu cei din familie si cu prietenii. Ei sunt in izolare la domiciliu si o parte au facut deja testele. Ii iubesc si sper sa le fie bine.


Colegii mei de la 2Performant sunt toti in izolare la domiciliu. Imi pare rau ca i-am pus si pe ei si pe familiile lor in situatia asta. Sper din toata inima sa fie sanatosi pentru ca asta e cel mai important. Sunt convins ca se vor descurca de minune sa duca pentru urmatoarele saptamani povestea mai departe si remote. #theshowmustgoon

Vor reveni ei cu detalii oficiale si alte informatii in orele, zilele si saptamanile urmatoare. Ma voi intoarce si eu alaturi de ei macar remote imediat ce sanatatea imi va permite si voi avea acceptul medicilor.

Sper sa-mi revin cat de repede si ma rog ca toata lumea sa fie bine. Insa nu cred ca va fi asa daca nu ia fiecare masuri in momentul asta. #ACUM


Aveti grija de voi si de ai vostri,

Bogdan

Daniel Siegfriedsohn - Arhive istorice București (anul 1812)… Trupe rusești de ocupație.

București (anul 1812)…

 Trupe rusești de ocupație. 

În aceste condiții Rusia a semnat Tratatul cu Turcia din 16/28 mai în sala de recepţii a Hanului Manuc, prin care răpea principatului românesc Moldova jumătatea dintre Prut și Nistru, numită de atunci Basarabia.

Iniţial Rusia a cerut ambele Principate, apoi doar Moldova, apoi hotarul la Siret, oprindu-se în cele din urmă la Prut…

În timpul Războiului ruso-turc dintre anii 1806-1812 Rusia a ocupat Principatele Române fără vreo rezistenţă, luptele se duceau mai mult peste Dunăre, dar în marea parte a timpului armatele se aflau sub armistiţiu. Autorităţile ruse au instalat în Principate o administraţie proprie, după anul 1807 le spuneau ambasadorilor străini că le-au încorporat deja, iar Napoleon la Erfurt (1808) a recunoscut acest rapt (unele hărţi franceze publicate în acea perioadă arătau hotarul rus la Dunăre).

În luna februarie 1811, cancelarul Nicolae Rumeanţev, şeful diplomaţiei ruseşti, îl avertiza pe comandantul armatei dunărene, generalul Kaminski, responsabil de tratative, că împăratul Alexandru I nu va accepta un alt hotar între Rusia şi Poartă decât Dunărea. Cam în acelaşi timp este trimis la Bucureşti ca negociator ambasadorul de la Constantinopol, Italinski. Generalul rus A. Langeron, emigrant francez intrat în slujba Rusiei martor al evenimentelor, considera că era o greşeală din partea ruşilor să le arate turcilor că vor să încheie pacea.

La 26 ianuarie 1811, la Bucureşti, vine un sol turc, Numan-efendi, pentru a purta negocieri. A fost găzduit la hanul său de pe malul Dâmboviţei de către Manuc bei. În apartamentul de alături era primit solul rus, Italinski. Mediator în aceste negocieri a fost numit din partea otomanilor chiar Manuc bei, proprietarul acelui local care va deveni centrul evenimentelor.

O calitate a lui Manuc bei, pe care o apreciau ambele părţi, era că acesta adesea suporta cheltuielile tot mai mari ale militarilor ruşi şi otomani. Astfel, Langeron scrie că numai generalul Miloradovici a lăsat 60.000 de ruble datorii la Bucureşti, pe care nu le-a mai plătit niciodată Într-adevăr, această datorie a fost preluată de Manuc bei, aşa cum aflăm şi din testamentul său. Tot din el aflăm că şi factori de decizie otomani îi erau datori cu sume enorme.

Ruşii cereau ambele Principate, otomanii nu erau dispuşi să cedeze nimic, astfel încât negocierile intră în impas. În luna aprilie 1811 se produc schimbări importante în conducerea ambelor părţi beligerante. Comandant general al armatei dunărene şi responsabil pentru încheierea păcii a fost numit generalul Mihail Ilarionovici Kutuzov, un iscusit militar şi diplomat care avea să joace un rol decisiv în această campanie. Consulul austriac îl informa pe Metternich că armeanul Manuc era unul dintre „intimii” lui Kutuzov. Cam în aceeaşi perioadă, mare vizir a fost numit Ahmed-paşa Laz (Trabzonglu). A fost un start bun pentru negocieri. Însă prima tentativă, de la începutul lui iunie 1811, a eşuat din cauza intransigenţei otomanilor, care refuzau să accepte orice cedare teritorială. Situaţia trebuia iarăşi decisă pe câmpul de luptă… Generalul Kutuzov a reuşit să le aplice turcilor o înfrângere zdrobitoare la Rusciuc, în iulie. În octombrie 1811 ostilităţile s-au reluat, dar armata otomană condusă de marele vizir a fost blocată şi apoi încercuită de Kutuzov la Slobozia, fiind luaţi ca prizonieri 35.000 de oameni, în frunte cu mai mulţi generali de vază.

Negocierile încep la Giurgiu în ziua de 1 noiembrie 1811, într-un cort rusesc, apoi într-o clădire modestă a unui fost cabaret. Langeron scria despre aceasta: ”… şedinţele se ţineau într-o fostă cârciumă foarte cunoscută voluntarilor şi tinerilor din armată; şi în acest loc rău famat se trata soarta a două imperii”…

Profitând de amiciţia lui Manuc, Kutuzov a instalat la hanul acestuia chiar birourile comandamentului rus, inclusiv pe cele ale serviciului de informaţii. Iubitor să trăiască pe picior mare, generalul rus era adesea văzut la restaurantul de la han, petrecând cu lăutari şi ”podărese” (femei de moravuri uşoare) în tovărăşia diplomatului armean. Acest local, plin de contraste, ”un amestec de murdărie şi de lux, de indolenţă şi opulenţă”, atrăgea prin pitorescul său oriental şi exotic. Generalul iubea acest loc, ca şi Bucureştiul, pe care îl descria în termeni adulativi ca fiind ”plin de viaţă”

În timpul şederii sale la Bucureşti, generalul Kutuzov nu s-a mai jenat de nimic. S-a dedat celui mai ruşinos desfrâu, sfidând în chipul cel mai scandalos orice urmă de respect uman. Şi-a transformat casa într-un adevărat lupanar. A lăsat deoparte orice pudoare şi orice bună-cuviinţă până într-atâta încât a răpit-o în mod public soţului ei pe Luxandra Giuliano de 14 ani (nepoata marelui vistier Constantin Varlaam)... La baruri, în cluburi, în locurile publice era văzută tot timpul alături de el. Se aşeza adesea pe genunchii amantului ei de 70 de ani, se juca cu decoraţiile lui şi se lăsa sărutată, hohotind de râs.

Negocierile de la Bucureşti se ţineau în aceeaşi cheie ca la Giurgiu. Pe 1/12 ianuarie, Alexandru I se arată nemulţumit de preliminariile semnate şi cere revenirea la acordurile discutate anterior. Într-o scrisoare dură adresată lui Kutuzov, împăratul îl face responsabil de tărăgănările încheierii păcii şi cere ca o condiţie a reluării tratativelor stabilirea hotarului pe Siret.

Kutuzov este nevoit să declare încheierea armistiţiului şi reluarea ostilităţilor. Trupele otomane încercuite la Slobozia erau declarate prizonieri de război. Pe de altă parte, Kutuzov permite delegaţiei Sultanului să rămână la Bucureşti, iar Manuc bei o ”împrumută” cu 50.000 de ruble, girate de Italinski. Era o sumă suficientă pentru a gusta din ”festivalurile intime de întrunire pentru emisari”, organizate mărinimos de armean…

În lunile martie şi aprilie se înregistrează o atmosferă de maximă secretizare privind negocierile de la Hanul lui Manuc. Pe de o parte, oficialii tot mai mult se aruncă în plăcerile oferite cu dărnicie de către Manuc bei şi sponsorii săi, pe de altă parte nimic nu transpiră din ce se discută. Consulul francez Ledoulx se plângea în mai multe rapoarte că nu poate afla sub niciun chip la ce stadiu au ajuns negocierile.

La 22 martie/2 aprilie 1812 împăratul Alexandru I îi trimite lui Kutuzov o scrisoare secretă în care îi cere să încheie cât mai grabnic pacea cu Poarta şi, ca ultimă cedare, îi permite să accepte drept hotar râul Prut. În acest caz, se condiţiona semnarea unui tratat de alianţă.

Langeron scrie că, odată ce a avut permisiunea lui Alexandru I de a pune hotarul pe Prut, ”acesta n-a mai lăsat niciun moment de odihnă negociatorilor şi, spre marea noastră uimire, ca şi spre marea noastră mulţumire, pacea a fost semnată de Kutuzov la sfârşitul lui aprilie.

Kutuzov cedează linia Siretului şi fixează hotarul pe Prut, până la vărsarea în Dunăre. Încercările otomanilor de a rupe măcar Chilia au fost imediat respinse. Preliminariile au fost semnate la Bucureşti pe 5/17 mai.

Tratatul a fost semnat la 16/28 mai 1812 în sala de recepţii a Hanului lui Manuc de către plenipotenţiari. Urma să fie reconfirmat de ambii împăraţi. Alexandru I l-a ratificat cu gratitudine (spunea că este un tratat dat de Dumnezeu) la Vilno, pe 11/23 iunie 1812, cu doar o zi înainte ca marea armată napoleoniană să invadeze Rusia.

Instrumentele de ratificare au fost schimbate pe 2/14 iulie 1812, dată la care tratatul intră în vigoare. Aceasta este de fapt ziua în care Rusia a sfâşiat Moldova…

Iniţial Rusia a cerut ambele Principate, apoi doar Moldova, apoi hotarul la Siret, oprindu-se în cele din urmă la Prut…

Daniel Siegfriedsohn - Arhive istorice