Prima participare în Comisia Parlamentului European pentru Piața Internă și Protecția Consumatorilor (IMCO).
S-au „dezbătut” bugetul specific (de fapt, a fost o formalitate, expediată în 7 minute) și două rapoarte ale unor birocrați relative la „maparea” legislației în domeniul digital, al protecției consumatorilor și al standardizării.
L-am întrebat pe Michael Speiser, „acting director” în cadrul directoratului pentru politici economice și științifice (?!!), ce măsuri se pot lua în scopul de a asigura calitatea și claritatea reglementărilor UE, care sunt din ce în ce mai prolixe și mai contradictorii.
De asemenea, l-am întrebat ce proceduri vor putea fi puse în aplicare, eventual cu participarea IMCO, pentru a repara din greșelile de reglementare și a acoperi lacunele.
Am dat 2 exemple:
(i) recenta directivă din 2024 privind răspunderea pentru daunele cauzate de produse, care nu se aplică medicamentelor și „produselor financiare”, cu toate că aceste produse, mai ales serurile de imunizare, pot produce reacții adverse grave și chiar fatale,
(ii) directiva din 2023 privind creditele de consum, care nu se aplică și creditelor aflate în derulare, cu toate că debitorii de azi sunt chiar cei prejudiciați și ruinați de dobânzi excesive, practici incorecte și defecte, iar nu numai cei care vor fi fiind debitori, din 20 noiembrie 2026. De altfel, problemele și supra-îndatorarea debitorilor cu contracte de credit în derulare sunt cei care au făcut necesară refacerea legislației în domeniu, inaplicabilitatea noii legislații în cazurile lor fiind lipsită de logică.
Precizez că directiva creditelor de consum din 2023 prevede măsuri de protecție și de ușurare a poverii datoriilor, cum ar plafonarea dobânzilor și revizuirea contractelor în sensul reducerii dobânzilor, al ștergerii totale sau parțiale a datoriilor reziduale și al prevenției contra riscului de credit.
Am arătat, pe scurt, că motivul pentru care directiva produselor pharma cu defecte este artificial. Se consideră că aceste produse sunt supuse deja unei autorizări prealabile din partea unor autorități, proceduri care ar „asigura”, oarecum, siguranța produsului. De asemenea, se consideră că există deja alte legi speciale prevăd alte forme de răspundere în domeniu. Dar o probă a faptului că acest sistem nu funcționează este raportul Curții Europene de Conturi publicat ieri, din care rezultă că serul de „imunizare” acceptat la vânzare celor de la Pfizer, Moderna și AstraZeneca pe baza unei autorizări condiționate, eliberată în urma preluării neselective a unor studii clinice făcute pe repede înainte în SUA și Marea Britanie, în numai 2 luni, ceea ce este nu numai neuzual, ci și dărâmător pentru știință, în general, și pentru medicină, în special. Remarc aici, suplimentar, că cei de la Curtea Europeană de Conturi au analizat și evoluția reacției UE la pandemia iscată în China – inițial, reacția a fost sceptică, în sensul că UE nu prea avea încredere în ce spun autoritățile din China (ceea ce nici eu nu am ...). În schimb, atunci când OMS a declarat urgență globală și, ulterior, pandemie, reacția a fost imediată și precipitată, iar știința, rațiunea, drepturile și libertățile și viața normală au fost înghețate timp de 2 ani și jumătate, pe baza unei acțiuni de propagandă chinezească, urmată de reacții emoționale, incompatibile cu democrația.
Ce mi-a răspuns dl. Speiser la prima întrebare? Că am dreptate în legătură cu caracterul complicat și opac al reglementării, inclusiv pentru specialiști, dar că legile se fac de Comisia Europeană și de Parlament în calitate de co-legiuitori, deci vina e oarecum împărțită...
Ce mi-a răspuns dl. Speiser la cea de-a doua întrebare? Nu mi-a răspuns.
Dar eu voi fi în acea comisie timp de 5 ani. Nu voi lăsa lucrurile așa, în coadă de pește, în stil birocratic.
