Globalizarea poate avea avantajul transformării lumii într-un sat global în care toți suntem interconectați și, teoretic, avem acces la produse și servicii de aceeași calitate, dar poate determina consecințe nocive din multiple perspective, cum ar fi:
(i) polarizarea economică și socială - un sat global în care o minoritate foarte redusă deține marea majoritate a resurselor și a bogățiilor, imensa majoritate a „sătenilor” neavând ca „bogăție” decât propria forță de muncă, nu este chiar o lume dezirabilă;
(ii) redistribuirea injustă a bogățiilor și resurselor dinspre marea masă a „sătenilor” către un număr redus de privilegiați ai satului global;
(iii) emanația unor monștri economici globali, care nu mai pot fi evitați, pentru că nu mai lasă alternativă (there is no alternative – efectul TINA), prin achizițiile ostile, agresive și chiar asasinatele economice;
(iv) protecționismul de stat, permis în mod „natural” în privința „campionilor” industriali, comerciali și tehnologici care își au sorgintea în statele cu economie puternică și militarizată (SUA, China) ori cu cetățeni care încă au putere mare de cumpărare (Japonia, Canada, Australia, economiile puternice ale UE, cum ar fi Germania, Franța și Olanda), dar interzis statelor cu economii slabe sau în perpetuu curs de dezvoltare.
Să amintim și fenomenul asasinatelor economice și al preluările ostile perfectate de așa-numiții „vânători de control”, care sunt extrem de nocive pentru economiile mici și în curs de dezvoltare, mai ales pentru că antrenează, prin corupție și conflicte de interese, furtul masiv de resurse și captivitatea salariaților, obligați să muncească forțat și pe remunerații de mizerie.
