Programul returo este încă o politică publică pseudo-științific argumentată, impusă fără sens și costisitoare pentru economia României și, mai ales, pentru simplii particulari.
În afară de faptul că cetățenii obișnuiți trebuie să achite 50 de bani în plus pe ceva fără utilitate, adică pe un ambalaj foarte rar returnat și rambursat, ceea ce înseamnă că acei 50 de bani sunt reținuți, de fapt, de retaileri*, produsele ambalate sunt automat scumpite și cu alte două categorii de costuri:
-costul cu ambalajul special conceput ca să se potrivească acestui minunat program de salvare a planetei, numit returo, cost antrenat de producător/distribuitor și
-costul cu codul de bare/codul QR special conceput pentru a se potrivi programului returo; de precizat că partea leului o primește, pe această turnantă, un ong international numit GS1 AISBL, iar turnanta e scumpuță rău.
Evident, aceste costuri sunt prezente în prețul produselor (preț care, oricum, este crescut prin shrinkflation, adică prin reducerea cantității de produs din ambalaj și păstrarea neschimbată a sumei afișate, pentru a da impresia că nu e inflație).
Cele de mai sus sunt motive întemeiate pentru a declanșa un proces de tip class action în vederea desființării ca ilegal a acestui program gândit de prosto- și birocrați, din birourile lor aseptice și de la adăpostul unor salarii de zeci de miliarde de euro pe an, plătite inutil din bani noștri.
Până acum s-au arătat interesați 40 de antreprenori afectați de acest program, o prostie chiar și în raport de programul comunist de reciclare a ambalajelor și deșeurilor, program care îi poate falimenta – iar asta doar pentru ca birocrații să mai bifeze un obiectiv ca realizat la (nu prea) Înalta Poartă a birocrației de la Bruxelles și pentru ca niște șmecheri pan-europeni să facă profituri babane, pe zeci de ani de acum încolo.
Cei interesați de detaliile procesului pot primi detalii de la secretariat@piperea.ro.
*nu a pus nimeni această întrebare, așa că o pun eu: sunt acesti bani reținuți legal de retaileri? dacă nu, vorbim de o simplă îmbăgățire fără just temei a retailerilor, un profit „exceptional” care se camuflează cu pierderi coafate contabil, ca să dea bine la „optimizare” fiscală, adică, la trans-evaziune fiscală? sau vorbim, de fapt, venituri din surse neidentificate, în sensul Codului fiscal, venituri care se impozitează cu 70%, se confiscă și determină și o amendă de 25% (așa cum se poate întâmpla în cazul amărăștenilor care lucrează la gri/negru și trimit niște bănuți acasă, din când în când)?
