Zilnic ne regăsim în postura de consumatori, fiind dependenți de comercianți. Mulți comercianți practică dez-informarea. Adică știrile false. Adică fake news.
Cei mai falși și dezinformatori sunt și cei mai vizibili în spoturile tv, pe net, în rețelele de socializare, pe platformele de tranzacționare, pe scene sau ecrane, la influeneri, pe listele de tone de bani din sponsorizări obținute de experți, specialiști, științo-mani. Vorbim de bănci, farmacii, industrie farma, jocuri de noroc, sucuri, ong - uri "filantropice" sau "democratofile" ori politic "corecte". Sau de autorități supra-statale, nevotate de nimeni și imposibil de tras la răspundere juridică.
Principalul drept al consumatorului este dreptul de a fi corect informat și de a nu fi dez-informat, în scopul de a evita deformarea comportamentului său contractual, vătămarea sa și supra-îndatorarea sa. În lipsa informației, încrederea în comercianți se dezintegrează, iar fără încredere nu există comerț.
Consumatorii au dreptul de a fi informați, în mod complet, corect și precis, asupra caracteristicilor produselor și serviciilor oferite de către agenții economici, astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alegere rațională, în conformitate cu interesele lor.
În calitate de cetățeni ai Uniunii Europene, avem dreptul la un tratament corect, tratament care pornește de la informare – asupra caracteristicilor și riscurilor produselor și serviciilor comercializate, asupra clauzelor contractelor pe care le semnăm sau pe care le acceptăm, asupra îndatorării și răspunderilor pe care ni le asumăm achiziționând pe credit sau împrumutându-ne, practicilor incorecte ale comercianților sau asupra dezinformării prezente la tot pasul.
Normele Uniunii Europene urmăresc transformarea achizițiilor consumatorilor – fie că sunt făcute online, prin telefon, prin comandă pe e-mail, pe stradă sau în magazin – într-un proces clar, simplu și corect, adecvat nevoilor și intereselor noastre reale, nefalsificate.
Consumatorii au drepturi și obligații pe care, laolaltă cu marea majoritate a comercianților, le ignora cu desăvârșire.
Lupta împotriva dezinformării este un efort comun ce implică atât Instituțiile Statului Roman (ANPC, ANRE, ANSVM, BNR, Consiliul Concurenței), cât si Instituțiile Uniunii Europene (Comisia Europeană, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, autoritățile independente specializate) și organizațiile non-guvernamentale de protecție a consumatorilor.
În ciuda interesului acut și a obligațiilor legale care le incumbă, autoritățile și mass media, platformele de tranzacționare sau dezbatere și rețelele de socializare se preocupă puțin sau deloc de dez-informarea practicată curent și intens de comercianți contra consumatorilor, în vederea deformării comportamentului lor contractual.
În schimb, entitățile mai sus enunțate se preocupă de „dez-informarea” în domeniul politicii, al ideologiei, al „științei” oficiale, al informării dintr-o singură sursă, birocratic impusă.
E chiar mai grav decât atât – confundând opinia și judecata de valoare ori arta cu „informația” sau cu „știrea”, sistemul monolit mai sus descris prin componentele sale a făcut adevărate politici publice din combaterea dez-informării, a delictului de opinie, a deviaționismului ideologic, cultural sau artistic și a negaționismului „anti-științific”, ceea ce a condus la excluziunea socială a ereticilor, prin aruncarea lor extra-muros, precum și la segregarea socială pe criterii de opinie și credință, cu consecințe dezastruoase în planul liberului arbitru, al democrației și al domniei legii.
#asociațiaparakletos
