Azi am fost la Tisău, pe Valea Nișcovului. Satul care a dat numele comunei e cel mai vechi din zonă. Numele vine de la tisă — arborele dur din care se făceau odinioară lucrări fine. Aici stau Mănăstirea Ciolanu, cea mai veche așezare monahală din județul Buzău, Mănăstirea-cetate Bradu de la Haleș, Mănăstirea Barbu din Leiculești și biserica de piatră de pe Muchia Cetățuia. Oamenii au trăit din pădure, din var, din albine și din pământ.
Am mers aici în calitate de Deputat împreună cu parlamentarii AUR, membrii Consiliului Național de Conducere și colegii din organizațiile locale din localitate în localitate. Am vorbit cu foarte multă lume. Aducem alături de noi oameni hotărâți să-și apere comunitățile, valorile și țara în care trăiesc.
Nu au cerut "minuni"! Au cerut racordare la gaz (pentru că magistrala e aproape), canalizare, fonduri pentru pictura bisericii și sprijin pentru persoanele cu dizabilități. În același timp, sunt îngrijorați de ce se întâmplă la București: lipsa unei guvernări clare, impozitele și taxele care i-au doborât. Simt că plata vine tot de la ei, iar deciziile se iau departe, fără ei. Vor responsabilitate pentru clasa politică! M-au întrebat insistent: ne mai revenim? Când? Cât și cum ne vom valorifica resursele noastre mai bine și mai eficient? Teoretic avem de toate, practic avem tot mai puțin! Ce facem!?
Tisăul cere să nu fie uitat și ca România să nu mai fie condusă împotriva celor care o țin în picioare.
CC: Oprescu Marius Ion Vasile Doru
