(III)
Cum funcționează teoria pașilor maximali în cazul cenzurii ascunse sub conceptul de „scut democratic european”
În octombrie 2025, ca o continuare “firească” a șocantei anulări a alegerilor prezidențiale din România (justificată oficial prin „ingerințe hibride ruse” și dezinformare, care nu au fost niciodată probate), s-a lansat propunerea oficială a „scutului democratic european” („European democratic shield”).
De săptămâna asta, UE are la Bruxelles un “centru pentru reziliență democratică”, chestie care nu face altceva decât să concretizeze ideea distopică din romanul 1984, de George Orwell: ministerul adevărului.
Sub titulatura nobilă de „protecție a democrației împotriva dezinformării și ingerințelor străine” se extind instrumente existente (Digital Services Act, Code of Practice on Disinformation, European Democracy Action Plan) spre:
- Monitorizare obligatorie pe platforme pentru a depista din timp și stopa preventiv „conținutul sistemic riscant” (inclusiv „narațiuni pro-ruse”, climato-sceptice, anti-vaccin, anti-migrație, critice la adresa Green Deal sau UE).
- Rețele de fact-checkers finanțate de UE (adesea cu bias ideologic clar), ca să spună adevărul oficial și să promoveze minciuna nobilă, în timp ce adevărurile alternative sunt cenzurate și combătute, uneori chiar cu sancțiuni penale ori cu blocarea conturilor bancare și a vizelor de călătorie.
- Amenzi uriașe, deplatforming, shadow-banning, cerințe de „transparență” algoritmi.
- Legături cu Eurojust/Europol pentru „hate speech” extins.
Pașii maximali: narativul crizei „ingerinței ruse” permite să se treacă de la moderarea voluntară a conținutului online la obligații legale cuprinzătoare, creând un aparat de supraveghere a discursului public la scară continentală, justificat ca „apărare a democrației”. Scutul nu are nimic democratic. Este excat invers. Este un scut împotriva disidenței interne, similar cu „patriot act”-ul american post-9/11.
(va urma)
