Un popas între două avioane. New York.
Am vizitat monumentul închinat celor două Turnuri Gemene, îngenuncheate de cele două avioane-proiectil. Numele tuturor celor care și-au pierdut viața se află gravate de jur-împrejur pe acest panou din marmură care căptușește adâncimea structurii. Aici și-au pierdut viața și câțiva români. Sunt gravate și numele lor.
Arhitectura îți taie respirația. Noaptea scoate în relief, mai apăsat, podurile peste apele East River și Hudson River – Brooklyn Bridge, Manhattan Bridge, Williamsburg Bridge peste East River, și George Washington Bridge peste Hudson River – și turnurile înalte, siluetele metalice care domină orașul. Însă pare că orașul este cufundat într-un imens șantier. Peste tot se blochează și se consolidează. Dar drumurile sunt extrem de proaste, atâtea gropi și denivelări, inclusiv pe arterele aparent de mare trafic auto.
Serviciile par a șchiopăta, prețurile la lucruri obișnuite sunt comparabile cu cele din România, adică, din cele văzute în grabă mare, chiar mult mai mici și evident mult mai calitative la noi. Mâncarea nu depașeste asteptări înalte, desigur din ce am reușit eu să prind din mers. Obișnuit cu mâncarea noastră (tradițională), aș zice că noi stăm încă excepțional.
Aeroportul New York pare unul "obosit". Șantiere peste șantiere. Dincolo de această lume materială, m-au surprins oamenii în toate cele. Foarte calzi, foarte prietenoși. Chiar și în taxi, evident de origini de peste tot, știu și vorbesc laudativ despre România. Evident, vorbesc instant de Hagi! Unii chiar au ținut să facă poze cu noi.
