Lenevia și viața lipsită de consecințe, faptele de care nu pot fi făcuți responsabili sunt naturale în cazul copiilor, dar complet nenaturale și dăunătoare în cazul adulților care refuză să se maturizeze.
Vă mai amintiți?
„Stați sub plăpumioară, la căldurică, lipiți de digital, că de siguranța voastră și de confortul vostru „meritat” se ocupă tătucul – stat”.
De aici a rezultat un fenomen social și psihologic năucitor : viața lipsită de consecințe și responsabilitate a adulților infantilizați în mod intenționat, ca urmare a unor inginerii sociale manipulatorii.
Imaturitatea voluntară poate fi o metodă de a colora și a da strălucire unei vieți personale anoste, dar este ceva ce poate ușor aluneca în decadență, mai ales dacă devine trend, zgomot al cartierului, mândrie, ideologie, obligație chiar. Nu este nimic respectabil la un adult de 60 de ani care se identifică drept fetiță de 9 ani și vrea să utilizeze aceeași toaletă cu celelalte fetițe de 9 ani. Nu este nimic respectabil în cazul adultului care pretinde că nu are un gen clar și care își exhibă goliciunea ca un copil de 3 ani.
Când infantilizarea voluntară se extinde ca model social, civilizația apune.
De fiecare dată, imperiile au dispărut din cauza decandenței, ruinându-se din interior. Prea multă auto-satisfacție și indulgență, saturație, lipsă de sens și plictiseală de viață duc la auto-destrămare.
Omenirea a reacționat mereu în sensul infantilizării, al imaturității asumate de adulți, mai ales în fața catastrofelor. Priviți marile piramide, pietrele de la Stonehenge, monumentul de la Gobeki Teple. Sunt realizări uluitoare ale unor civilizații străvechi care, din motive neștiute, au colapsat. Supraviețuitorilor le-a luat sute sau mii de ani ca să refacă alte civilizații, dar memoria colectivă nu le-a reținut pe cele vechi, căci copilul nu are memorie pentru primii 5-6 ani din viață ... Și nici responsabilitate. În Evul Mediu au fost numeroase epidemii, urmate de zeci sau sute de ani de reconstrucție de la zero. Nu știm exact ce s-a întâmplat în timpul ciumei europene din anii 1400, dar auzim pe ici, pe colo că puterea feudală de atunci pretindea o taxă pentru fiecare decedat al familiei... Destul de aproape de zilele noastre, de altfel – pentru a salva planeta, trebuie să achităm taxe pe carbon, chiar dacă abandonul resurselor create din combustibili fosili sau materii prime unfriendly cu mediul ne va decima. Pentru a salva bunicul, a fost nevoie să purtăm nocivele măști de „protecție”, iar unii să se „imunizeze” cu fatalele seruri de manipulare genetică, toată populația fiind obligată să achite contribuții la sistemul de sănătate aservit „luptei” contra plandemiei, precum și dobânzi la împrumuturile nebunești luate de state „pentru siguranța noastră”.
Ne-am învățat cu stilul ascendent în care ne este predată istoria la școală – omenirea pare a fi evoluat și progresat de la începuturi și până în prezent, având șanse să evolueze și să progreseze și pe mai departe. Dar este greșit. Au existat multe alte începuturi ale istoriei, doar că le-am uitat noi, pe valul infantilizării voluntare sau forțate. Iar istoria nu este liniară și ascedentă. Este circulară. Revine mereu la începuturi. Pentru că uităm istoria, suntem condamnați să o repetăm, cu toate suferințele, nenorocirile și tragediile aferente.
