Legea contra cămătăriei. Critica
(I)
Legea privind protecția consumatorilor cu privire la costul total al creditării și la cesiunea de creanțe făcea parte, cândva, dintr-un pachet al „legilor anti-cămătărie”, legi pe care le-am scris în 2018 cu scopul de a asigura, alături de legea dării în plată, un scut minimal al consumatorilor contra riscului de supra-îndatorare prin credite.
Legea plafonării dobânzilor bancare a fost adoptată în două rânduri de Parlament, dar a fost trântită de două ori de Curtea Constituțională a României. Ulterior, legea a rămas ani de zile în sertarul lui Dragnea și al lui Ciolacu. Legea era deranjantă pentru banksteri și pentru Isărescu, avocatul lor din oficiu, iar așa-zișii socialiști Dragnea și Ciolacu nu puteau ieși din cuvântul acestor neo-feudali.
După ce varianta originară a legii a fost „adaptată” trocului cu banksterii, prin tot felul de amendamente negociate pe colțul mesei, legea a fost votată din nou în Parlament și a fost din nou atacată la CCR, care confirmat-o până la urmă.
Legea vine cu lacune esențiale și chiar cu greșeli infantile de formulare.
Legea, pur și simplu, a fost emasculată.
Unu, plafoanele costurilor creditării sunt mult prea ridicate pentru a mai fi vorba de protecție.
În varianta originară, legea prevedea pentru creditele ipotecare un plafon de 2,5 puncte procentuale peste dobânda legală (azi, acest plafon ar însemna un DAE maxim de 8,5%) și un plafon de 17,5% pentru creditele de consum.
În varianta actuală a legii, plafonul pentru creditele ipotecare este de 8 puncte procentuale peste dobânda de facilitate de credit acordată de BNR băncilor comerciale (rezultat: un DAE maxim de 15,5%) și de 27 de puncte procentuale peste aceeași dobândă de faclitate de credit, pentru creditele de consum (rezultat: un DAE maxim de 34,5%).
Interesant este că în maxim 6 luni de azi încolo, UE va beneficia de o directivă a creditelor imobiliare care va impune băncilor un plafon de dobândă de maxim 2,5 puncte procentuale. La nivel de zonă euro, DAE maxim va fi de 4,5% - dobânda legală stabilită de BCE este de 2%. Comparați cifrele – veți avea un raport de 1 la 3,5 în defavoarea cetățenilor români supra-îndatorați la bănci. Adică, ai noștri vor avea de plată cu 350% mai mult decât restul europenilor. Iar asta, în baza unei legi de protecție…
Doi, cu toată generalitatea titlului legii, adresabilitatea sa este redusă la IFN – uri și la colectorii de creanțe, iar nu și la bănci, ca în varianta originară.
Trei, titlul în sine al legii este redactat ciudat – se numește „lege privind protecția consumatorilor cu privire” ... Formula juridică și gramaticală corectă este „lege privind protecția consumatorilor contra...”. În nota de fundamentare a legii am explicat de ce este necesară protecția consumatorilor contra abuzului de putere economică și a practicilor comerciale incorecte ale băncilor (iar nu cu privire la)... De un haz nebun este art. 10 alin.2, care vorbește despre „aducerea la conformitate” a contractelor în derulare ...
Din forma sa originară, legea mai păstrează referința la credite ipotecare pentru investiții imobiliare și la credite de consum, ceea ce ține de apanajul băncilor, iar nu al IFN – urilor. În plus, legea continuă să evoce noțiunea de contract de credit, conform cu definiția din varianta originară, contract care este tipic băncilor, iar nu IFN - urilor.
În fine, legea se referă la „creditorii financiari” fără ca noțiunea să mai fie definită. În varianta originară, scrisă de mine, creditorii financiari erau băncile, instituțiile financiare nebancare și colectorii de creanțe.
În episodul doi voi atrage atenția asupra câtorva mari avantaje ale legii.
