În cartea mea din 2022, Lamentabilul amurg al zeilor, vă spuneam că valorile societății contemporane se prăbușesc și că ne îndreptăm cu pași repezi către epoca ultimului om din viziunile sumbre ale lui Friedrich Nietzsche. Trăim acum consecințele uciderii zeilor.
Încarnarea ultimilor oameni poartă numele de Marsel, Klaus, Ursula, Thierry, Emanuel eiusdem farinae.
Sunt indivizi care par a se descurca de minune într-o lume cu fundul în sus, în care lanțurile sunt pictate drept aripi, depravarea și degenerarea, virtuți, libertatea drept sclavie, prostia drept putere, iar războiul drept pace. Îți fac cu ochiul din avionul în care călătoresc extrem de scump, pe banii noștri, se dedau la provocări infantile pe rețele de socializare, unde își pun sarmale în cap și se amuză că au scos sute de mii de oameni în stradă pentru a-și striga năduful și neputința. Îi numesc pleava societății și îi trimit la pușcăria digitală.
Să ia aminte, totuși:
Vine-ncet amurgul, ca o ceaţă deasă
şi-un văl tot mai rece peste ani îţi lasă;
tainele tăcerii spun ciudate şoapte:
– Tu aici n-ai casă, unde dormi la noapte,
unde dormi la noapte?
Vine-ncet plecarea, ca o judecată,
un vârtej la capăt are calea lată;
dacă de la ceruri au să te alunge,
unde te vei duce, unde vei ajunge,
– unde vei ajunge?
Vine-ncet Sfârşitul, ca o despărţire
ori spre întuneric, ori spre strălucire,
vine viaţa care veşnic nu va trece;
dacă n-ai pe Domnul, unde vei petrece,
– unde vei petrece?
