Pe 5 august 2026, treapta superioară a unei rachete Falcon 9 de la SpaceX (lansată în ianuarie 2025) s-a prăbușit pe Lună, lângă craterul Einstein, cu o viteză de aproximativ 8.700 km/h. Obiectul de circa 4 tone a creat un crater nou și a ridicat un nor de praf și gaz.
În ciuda faptului că a fost un eveniment de o asemenea amploare, deocamdată nu există imagini sau filmări detaliate ale impactului propriu-zis.
Fenomenul putea fi urmărit de mai multe sonde aflate pe orbită în jurul Lunii:
- Danuri (KPLO) – Coreea de Sud (a reușit imagini înainte/după)
- Lunar Reconnaissance Orbiter (LRO) – NASA
- eventuale sonde chinezești din programul Chang’e
Totuși, nicio sondă nu a capturat flash-ul sau plume-ul în timp real.
Așa cum am menționat miercuri dimineață, în emisiunea de la Euronews, norul de particule în expansiune – specii atomice și moleculare excite, ionizare – putea fi analizat de la distanță. Emisia lor ar fi permis determinarea naturii fizico-chimice, a fenomenelor și a temperaturii.
Și exact asta s-a întâmplat.
Singura tehnologie care a reușit să „bată” investițiile de zeci sau sute de milioane de euro este spectroscopia. Observațiile au fost realizate de Very Large Telescope (VLT) al Observatorului European de Sud (ESO) din Chile, sub coordonarea astronomului Carl Schmidt de la Boston University. Chiar și în variantă pasivă, a reușit să surprindă semnătura sodiului din rocile lunare și a litiului din rămășițele treptei de rachetă după prăbușire. Cu siguranță vor apărea și alte semne în spectru – alte elemente chimice, alte molecule.
Rămân surprins că nu avem încă amprente optice, spectrale sau electrice clare rezultate din lovirea rachetei de Lună. Să nu mai vorbim de studii gravitaționale sau de unde seismice. Acestea ar putea fi, teoretic, înregistrate de instrumentele de la bordul sondelor menționate mai sus.
La aproape trei zile de la impact, imaginile Danuri rămân singurele disponibile public, iar datele detaliate de la LRO sau analiza spectrală completă încă nu au apărut. Este un eveniment excepțional, dar, paradoxal, extrem de banal din perspectiva vizualizării și a cercetării optice sau spectrale.
Informațiile întârzie să apară în spațiul public, poate tocmai din cauza tehnologiilor implicate sau a importanței istorice a prezentării datelor. Așteptăm cu interes următoarele clarificări.
Fizician Claudiu Tănăselia "> eventuale sonde chinezești din programul Chang’e"
China nu are sonde Chang'e orbitale active pe orbita Lunii, ci doar doi sateliți de telecomunicații, Queqiao-1 și Queqiao-2, relee pentru landerele și roverele active pe suprafața Lunii (fără camere la bord). Pe lângă sonda LRO americană și sonda Danuri sud-coreeană, pe orbita Lunii mai sunt cele două sonde DRO A/B chinezești (probabil fără camere la bord), Tiandu 1/2, satelitul pakistanez ICUBE-Q și sonda indiană Chandrayaan-2 (probabil singura, pe lângă LRO și Danuri, care are camere).
Autor Silviu Gurlui catre Claudiu Tănăselia Nu exclud posibilitatea ca unele platforme chineze aflate în spațiul cislunar sau pe orbita Lunii să fi înregistrat indirect efecte fizice ale impactului, precum perturbări ale plasmei din vecinătatea Lunii (generate de interacțiunea cu vântul solar), modificări ale fluxurilor de particule energetice, ale atomilor neutri energetici sau alte semnale din mediul electromagnetic, cu condiția să fi dispus de instrumentația adecvată și să se fi aflat într-o poziție favorabilă în momentul producerii evenimentului. Până în prezent, însă, nu am cunoștință de o confirmare oficială sau de o publicație științifică ce să prezinte astfel de rezultate. Tocmai de aceea consider că merită urmărite viitoarele analize și publicații ale echipelor implicate.
